Flori de Florii in Saptamana Luminata

De ceva timp am sentimentul că zilele sunt ca paginile rupte dintr-un calendar și împrăștiate de vânt. Acum e luni, acum e duminică! Acum e ianuarie, acum e aprilie! Și asta n-ar fi nimic, dar sunt împrăștiate! Ce-am făcut ieri?! Habar n-am! Poate ieri am lucrat câteva floricele; poate că floricelele le-am lucrat alaltăieri și ieri am fost în vizită. Sau... ieri am avut musafiri?! Nu știu.

Având în vedere cele de mai sus nu e deloc de mirare că pentru jocul Salvăm păpuși – aprilie am reușit să vin cu Florile de Florii după Paște.

Până să văd tema de la acest joc realizasem florile din cofraj pentru Transformari creative, celălalt joc la care particip așa că aici am ales flori cusute (stitching-card).

Am primt de la MNiko (Explorator prin viață) – între alte minuni – tipare pentru stitching-card și pentru iris-folding. Și-am cusut mai multe felicitări, într-un suflet – cum se zice – dar cartonașele cusute nu le-am lipit – pe toate – pentru a deveni felicitări. Nu-mi vine a crede ce spor am avut la cusut dar mai ales cât mi-a plăcut! Să nu-și imagineze cineva că nu am greșit! Am greșit, cu modelul în față.

Prezint felicitarea pe carton galben dintr-un impuls – prea era cenușiu afară când am ales felicitarea.

Am făcut pozele, le-am editat și... uuups! Citind instrucțiunile din nou îmi dau seama că ceva am pierdut din vedere. În jocul Salvăm păpuși e și despre de ce ai ales această floare? / ce simbolizează? Cum alte idei n-am am căutat pe net ceva gen plante cu flori în formă de piramidă și frunze lungi (să semene cu floarea cusută de mine).

Între multele fotografii cu plante am dat și de Hesperaloe parviflora, zisă și yucca falsă – pentru că seamănă cu yucca dar nu e yucca.

Altă problemă: planta seamănă (zic io) cu yucca... Simbolistica o fi semănând?! Despre yucca se spune că e despre noi oportunități, loialitate, protecție și puritate (puritate poate pentru că se spune că yucca purifică aerul). Despre yucca falsă (Hesperaloe parviflora) nu am găsit ceva în acest sens.

Am lăsat-o pe Vivi să se sprijine de felicitare, la soare – în ziua respectivă (alta decât cea în care am fotografiat cartonașele cusute) se arătaseră câteva raze de soare (dar s-au ascuns rapid).

Nu-s prea sigură dacă Vivi știe că ceea ce vede e felicitare (n-am reușit să redau culorile reale).

Cam atât despre Flori de Florii în Săptămâna Luminată.

Autor foto yucca falsa: https://commons.wikimedia.org/wiki/User:Stan_Shebs 

Iepurasul din cartonul de la oua

Vine, vine, Iepurașul și te miri de unde sare, unde-ajunge sau se-ascunde, și e mare sărbătoare.

Iepurașul meu cel mic îmi pare un pic ghiduș și nu-mi vine-a crede că-i făcut de mine, fără sursă de inspirație! L-am meșterit cu drag și îl prezint... nu tocmai pe larg.

Nu e acel Iepuraș care aduce daruri, care fură ouăle de la găini și le ascunde prin grădini unde le caută copilașii, dar seamănă cu el (în fond: cine a văzut Iepurașul de Paști?) 

E confecționat din cofraj de ouă, pentru jocul jocul Transformări creative – aprilie 2023, în concordanță cu tema Pascale (9-16 aprilie): un obiect cu tematică de Paște - un suport de ouă, suport de lumânare, coșuleț de ouă, iepuraș, pui, miel, etc..

Din două dintre cele patru găoace laterale ale cofrajului am format capul iepurașului, lipind cele două semisfere una de cealaltă și între ele urechile decupate dintr-un colț de cofraj. Corpul iepurașului este dintr-un colț de cofraj – pe care am lipit capul (cu silicon).

Lăbuțele sunt bumbi pompon, mustățile sunt din ață de cusut bej, industrială (= subțire, lucioasă, rigidă). Capul și corpul le-am colorat cu maro (mai puțin burta, care-i cu alb); interiorul urechilor e roz.

Sper că Iepurașul a adus ce v-ați dorit! Să ne fie bine, să fim sănătoși!

Oaia, personaj de poveste

Luna aprilie a sosit, noua serie a jocului a început.

Am citit despre prima probă a jocului Transformări creative – aprilie 2023 (1-8 aprilie): de realizat, din cofraj de ouă, animăluțe, fructe, legume sau chiar un personaj de poveste (3D). Aveam cofraj, aveam vopsea, aveam lipici, aveam foarfecă și n-aveam nicio idee! Eram și departe de vreo sursă de inspirație (fiind în deplasare mare parte din timp) – telefonul meu deștept a rămas fără 3G și îl folosesc pe 2G, așa că pa-pa internet. Bine și-așa rău, că tot nu mă interesează în mod deosebit internetul pe mobil.

Revin la lipsa de imaginație. Priveam cofrajul din toate părțile, și-am început să decupez imaginându-mi un iepuraș pe care l-aș putea asambla. Am renunțat la ideea iepurașului pentru că la tema 2 (9-16 aprilie) este despre un obiect cu tematică de Paște (și mi-am zis c-o să confecționez pentru atunci iepurașul). Și atâta am decupat, am combinat piesele și iar am decupat până când a început să se contureze ceva ce ar fi putut fi o oaie. Și oaie a fost! Nu-mi ziceți că nu arată a oaie! Arată, cu puțină imaginație.

Din cofrajul de la ouă am decupat două găoace și le-am lipit una de alta. Dintr-o a treia găoace am meșterit capul și l-am lipit de celelalte două. Picioarele sunt decupate din colții cofrajului și lipite de corp pe interior. I-am lipit ochi, i-am desenat gură și nas, am colorat ansamblul cu maro deschis (la interiorul urechilor și în obraji am folosit roz), copitele sunt vopsite cu negru; apoi am lipit melană pe trupul de carton al oiței (și un moț între urechi).

Și-acum îmi zâmbește, oița, dintre floricelele care-s niște piese de plastic din ceea ce, cândva, ar fi trebuit să fie cercei.

Toate bune și frumoase dar... animăluțe e la plural, iar eu aveam o singură oaie. Aș fi putut să mai confecționez una, dar... Și-am ales varianta simplă: să caut o poveste în care oaia să fie personaj. Și n-am căutat mult! Oaia rătăcită a-nceput să țopăie în jurul neuronului. Pe scurt, prezint pilda Oaia rătăcită (interpretată, să zic așa):

A trăit cândva un bun păstor care avea o turmă cu o sută de oi. Avea grijă de ele, le ducea la păscut în locuri cu iarbă bună, și le iubea pe toate.

Într-o zi, numărându-și oile, constată că sunt numai 99. A privit la fiecare în parte și și-a dat seama că lipsește oaia cu urechi mici și picioare scurte, total diferită de celelalte. O clipă n-a stat pe gânduri și a pornit în căutarea oii rătăcite, pe urmele lăsate de aceasta.

A străbătut porțiuni de loc pustiu, o pădure deasă și întunecoasă, a urcat și a coborât, dar n-a renunțat. La un moment dat a auzit glasul oiței rătăcite...

Oița ajunsese într-o râpă nu foarte adâncă, dar singură nu putea ieși. Păstorul a coborât la ea, a luat-o pe umeri și – cu efort – a ieșit din râpă și-a parcurs drumul înapoi la celelalte 99 de oi care nu se aventuraseră mai departe de limita pășunii unde le ținea, de obicei, păstorul, și unde erau în siguranță.

Fericit că a regăsit oaia, păstorul a chemat pe ceilalți ciobani și s-au bucurat împreună că oaia pierdută a fost găsită.

HRISTOS A INVIAT!

Trandafirul alb rochie pentru papusa

Motivul pentru care m-am oprit la trandafirul alb: am considerat că-mi e cel mai ușor să-l confecționez ca rochie la o păpușă. Că nu a fost așa e altceva.

Am decupat materialul după tiparul obținut din dezmembrarea unui trandafir confecționat din ceva material care imită catifeaua. 

Cum am asamblat petalele... Eh, aici a ieșit ce-a ieșit - cei câțiva oameni care au văzut păpușa îmbrăcată au numit, fiecare, altă floare – între care: trandafir și anemonă.

Zic aici despre săptămâna cinci a jocului Salvăm păpuși: Lidie, copilul florilor. E un serial de animație pe care nu îl cunosc. Am reținut – mai mult sau mai puțin – ceea ce a scris Rux despre această animație și despre florile care apar.

Aveam de ales dintr-o listă de flori, și-am ales trandafirul alb. Mda. Materialul e satin alb – era la îndemână (am și roșu, dar e mai greu accesibil deocamdată). Doar că satinul – când e în discuție priceperea mea - nu e tocmai potrivit pentru a confecționa trandafiri. M-aș descurca totuși dar apelând la ceva operațiuni gen apretare pentru a da formă clară petalelor.

Rochița ar putea fi și... anemonă albă. Hm. Nu m-aș fi gândit să confecționez anemonă din satin pentru că nu (mai)știam la acel moment cum arată anemonele. Sigur, știu că există o astfel de floare dar... Greu la mine cu plantele (abia am reținut numele câtorva dintre plantele pe care le avem prin casă, în ghivece). Căutatul pozelor pe net pare simplu, dar nu și când ești presat de timp și nu știi ce să faci mai întâi.

În lista lungă cu denumiri de flori unele nu le-am „recunoscut” (= nu știu cum arată) iar altele nu le-aș fi putut confecționa.

Despre trandafirul alb se spune că simbolizează bunătatea - am citit la drăgălașa Rux pe blog, pe pagina unde este tabelul. Și tot acolo am citit că anemona albă simbolizează sinceritatea – s-a străduit Rux să ofere cât mai multe indicații pentru ca cei ca mine (care nu au văzut animația) să poată participa la joc fără a rătăci pe net după informații.

Oamenii care au privit păpușa mică (7 cm înălțime) au fost nedumeriți în ceea ce privește floarea reprezentată... La fel de nedumerită privește Vivi, mesagera.

N-are idee cam despre ce ar fi vorba. Poate o zână a florilor, poate un spiriduș, poate o păpușică îmbrăcâtă pentru „prezentarea în societate”... Nedumerită sau ba, cred că-i place cum arată micuța cu părul roz, rochie albă și capă verde (capa in foto de mai jos).

Ce-ar gândi Vivi de-ar vedea-o în capsula din plastic transparent sub formă de ou tot nu mi-ar spune, dar mai bine nu i-o arăt, să nu creadă că și "Lidie" a fost teleportată.

În capsulă erau câteva bombonele dulci despre care n-aș vrea să știu din ce sunt făcute (le-am ronțăit, oricum).

Reflexii la mal. Reflexii în oglinda

Când îmi amintesc că-i joi, și e cu jocuri, nu reușesc să ajung pe blog. Când reușesc să ajung pe blog - să fac ceea ce aș fi vrut să fac joi - lovesc în câteva taste și - Uuups! - iar intervine (alt)ceva. De data aceasta am reușit. De fapt, să nu zic hop! până nu sar.

Dacă e de joi până marți, inclusiv, este despre Reflexii în oglindă, joc lansat de SoriN (http://fewstuff.blogspot.com/) și reactivat de Carmen (Între vis și realitate, blogul unde este tabelul pentru inscriere postări tematice)

În fotografiile preluate de pe pagina de FB Brașov, orașul sufletului meu sunt imagini de pe malurile Lacului Noua din Brașov.

În 29 decembrie 2022:

după trei luni, 29 martie 2023:

Figurine din ipsos

Figurinele din ipsos de mai jos le-am colorat cu o așa mare plăcere încât nici nu pot descrie în cuvinte. De fapt, nici nu trebuie. Orice om (sănătos) a lucrat ceva cu extra-plăcere – măcar o dată în viață.

Figurinele au fost în pachețelul cu minuni primit de la MNiko (Explorator prin viață) la începutul lunii februarie, ca daruri la finalul jocurilor de anul trecut.

Le-am colorat pe timp de noapte; le-am lăcuit cu lac de unghii transparent.

Unele fotografii sunt nașpa rău de tot pentru că am fotografiat ori la lumina becurilor ori la lumina zilei – cu razele soarelui nepotrivit plasate – Soarele n-are nicio vină!

Figurine din ipsos cu magnet

Basset Hound-ul Rudi și Beagle-ul Tila nu sunt primele figurine colorate dar prezint întâi câinii pentru că-mi plac de numa’. Arată tare drăgălaș în realitate, dar să zicem că-s ok și în fotografie.

Când erau palizi arătau așa:

Prima figurină colorată a fost motănelul Tuflici – eu zic că-i motan și că se numește Tuflici și l-am colorat cu portocaliu în amintirea lui Pufitică.

Nefiind sigură cu ce să colorez am început cu creioane colorate, dar n-a ținut figura – prea era decolorat. Am luat atunci acrilicele și m-am descurcat... onorabil (o să mă ierte Pufitică pentru că l-am făcut așa de portocaliu).

Următoarea figurină a fost vulpița Lila. Mi-am zis să fie vulpe argintie.

Tuflici și Lila arătau, înainte de vopsire, ca în imaginea de mai jos:

Celor patru figurine prezentate mai sus le-am lipit pe spate magnet de la un calendar de frigider. Pentru că bucățile de magnet sunt mici nu prea au aderență pe frigider sau pe alt metal vopsit, ci numai pe ceva din fier nevopsit (am făcut proba pe o tavă de inox și fac priză bine).

Fluturele și ursulețul Panda nu au, încă, magnet, dar vor avea. 

Panda pare trist pentru că – evident! - am greșit ceva: înainte de a-l lăcui i-am accentuat gurița cu marker negru iar când am lăcuit... s-a întins vopseaua așa că nu mai arată zâmbitor (cum îl programasem inițial). Altfel spus: mai bine poate fi dușmanul binelui.

Tablou glastră cu flori

Piesa din ipsos (vopsită cu bleu și un pic de roz) ar fi putut fi foarte bine și punguță, dar am ales să fie glastră.

Tabloul e, de fapt, mini tablou: o bucată de carton galben pe care am lipit plasă de la un buchet de flori (plasa e verzui, ceea ce în poză nu se observă, dar contrastul îmi place).

Florile sunt din spumă.

Pe spate, tabloul nu arată excesiv de bine pentru că s-a deșirat bucata de plasă când o lipeam. Dar arată prezentabil. I-am fixat și un suport dintr-o lamelă din plastic (de la o jaluzea desființată) învelită în carton albastru.

Bibelouri din ipsos

E prea mult spus bibelouri, dar... Următoarele figurine sunt sprijinite, unele pe suporturi ca cel descris mai sus; altele (trandfirii) au ca suport niște cilindri aurii (o bucățică dintr-o curea aurie compromisă) și sunt înclinați până aproape de orizontală – mi i-am imaginat decor pe o masă festivă (‘că tot vine Paștele).

Trandafiri

Corabia piraților

De ce nu? Pentru că nu am reușit să desenez pe pavilion capul de mort (și oasele nu arată tocmai ca niște oase) nu înseamnă că nu poate fi o corabie a piraților.

Brotăcei

Îmi pare extra rău că această poză n-am reușit-o! Practic, e cea mai reușită din câte am făcut cu brotăceii. Asta e.

Lăbuțele lor sunt portocalii. Brotăcelul mai mare e verde ca iarba primăvara, cel mic e vernil; gurile lor sunt trasate cu galben și par că sunt arcuite în zâmbet. Frunza e verde închis.

Brad de Crăciun

Bradul de Crăciun am avut intenția să nu-l colorez acum, ci să aștept Crăciunul dar... de ce aș fi făcut asta? Vorba ‘ceea: nu știu ce voi face mâine! Așa că... de Paște am și brad de Crăciun.

Bradul nu arată, în poză, așa de drăguț cum arată în realitate – în realitate culorile sunt mai vii – iar ursulețul nu pare că se încruntă (așa de tare).

Mașina roșie

Mașinuța e lipită (cu silicon) pe o bucată de carton lucios (numită de mine „bucată de drum”) – dungile galbene sunt cu vopsea acrilică făcute.

Figurinele, așa cum le-am primit, sunt în fotografia de mai jos.

Cu drag mi le-a trimis Mihaela și cu drag le-am colorat.

Toate figurinele au aspect de porțelan, lăcuite fiind cu lac pentru unghii. Lacul s-a absorbit, puțin, în ipsos, dar e suficient cât să protejeze de praf figurinele și să învioreze culorile. Chiar nu știu dacă alt fel de lac le-ar fi făcut să aibă acest aspect de porțelan. Și sunt atât de fine la atingere! Și ușoare! Nu sunt mari.. Barca, bradul, brotăceii, trandafirii sunt cam cât juma’ din palma unei femei (care n-are mâini imense!) iar celelalte sunt... un pic mai mici decât o medalie dintre cele oferite în competițiile sportive. Bănuiesc că v-am lămurit beton cu privire la dimensiuni.

În pachețel mai erau și alte minuni, dar despre ele cu prima ocazie.

Nota

Fotografiile sunt editate cu „online image editor”:

https://www.online-image-editor.com/

un program pentru care nu trebuie cont, și e gratis (cel puțin deocamdată). Încă nu știu ce poate face (dar se vede că poate destule – mai puțin colaje) dar știu că e ușor de folosit (mai ales pentru ce am eu nevoie, în general).

Colajul cu trandafirul galben e făcut cu pixlr X, unde am dreptul, zilnic, la patru (sau cinci?) poze salvate; dacă vreau un număr nelimitat trebuie să plătesc.

Comentarii spam pe Blogger

Abia ce-am reușit să ajung online, la blog, după vreo trei zile și... surprize! 86 șase de comentarii spam!!! Sunt comentarii din anii 2013 și 2014!

După această pauza (nedorită) speram că recuperez restanțele! Ha-ha-ha! (râd amar)

La vremea când am început să mă joc mai serios pe bloguri m-am străduit să învăț despre politețe online, m-am străduit să caut informații despre ce și cum se poate face, astfel încât să am o experiență cât mai frumoasă bântuind online, iar ceilalți să nu aibă neplăceri din partea mea – în sensul de a fi nepoliticoasă din neștiință.

Între altele, am citit că în comentarii e bine să scriem alegând un cont, adică să nu fie anonim. Din păcate, acest aspect pare a nu mai ține numai de voința interlocutorilor având în vedere că mulți dintre cei de pe alte platforme (cum ar fi WordPress) nu se pot conecta pe Blogger (nu întotdeauna, dar destul de des) alegând Nume/Adresa URL și, uneori, nu pot comenta nici alegând Anonim.

Atunci când cineva lasă un mesaj (comentriu) sub cont anonim – când am acordul persoanei – plasez eu adresa URL și numele. În acest mod, există o legătură între cele două conturi. Nu m-ar interesa prea mult - personal, dar e vorba și despre alții - dar corect este ca cei care sunt aici și vor, eventual, să acceseze contul celui care a lăsat câteva rânduri să o poată face accesând profilul respectiv. Știu, multora nu le pasă de statistici (nici mie nu-mi pasă prea mult cât pot face ceva ce-mi place) dar sunt și dintre cei cărora le pasă pentru că au nevoie de vizibilitate online din diferite motive.

Am observat că prieteni/vizitatori care au blog pe altă platformă (la WP mă refer în principal) au și un cont de Blogger (probabil pentru a putea lăsa mai ușor mesaje - le mulțumesc cu această ocazie). În acest caz, cei care au ales un astfel de cont au posibilitatea să Configureze profilul și să atașeze un link spre blogul lor (indiferent pe ce platformă îl au pentru că trebuie scrisă adresa URL) – în acest mod cine dorește poate ajunge mai ușor pe blogul lor.

Introducerea e cam lungă, e adevărat, dar aveam de scris și cele de mai sus. Revin la:

Comentarii spam pe Blogger

În cercetările făcute de-a lungul timpului am aflat că roboții / algoritmii Google, în special, nu agreează mesajele laconice de genul: Super blog; ok; cool etc. și mesajele/comentariile care conțin doar unul sau mai multe emoticoane. Și nu par a tolera nici comentariile anonime.

Unele comentarii au devenit anonime atunci când sursa OpenId (folosită în principal de cei care nu au cont pe Blogger/cont Google) a fost desființată... Unele au devenit anonime pentru că blogurile au fost șterse ș.a.m.d.

În ultimul timp am observat că genul de comentarii amintite mai sus au început să apară în secțiunea spam.

Atunci când am văzut comentariile laconice le-am lăsat și am răspuns – acele răspunsuri sunt acum tratate ca spam, dar nu și toate mesajele laconice. Am încercat să șterg aceste spam-uri dar operațiunea pare a fi fără succes. Apoi... dacă-mi las mesajele în spam s-ar putea să am surpriza să fiu tratată ca spamuitor pe propriul blog. Pentru a evita o astfel de situație am ales să republic toate aceste comentarii și să le șterg de pe pagina unde sunt, cu mesajul laconic cu tot. Habar n-am dacă fac bine sau ba, dar asta fac Cine nu are de lucru își face! 

În ultimul timp nu am mai publicat mesajele care se repetau identic: super blog. Nu le-am trimis în spam, ci le-am șters. Trimițându-le în spam atrag atenția roboților asupra contului respectiv și blogul acela – citisem – va fi, la un moment dat, penalizat (ce-o fi însemnând și asta).

În niciun caz nu voi șterge comentariile care apar cu profil anonim! (dacă nu conțin doar un emoticon). Atunci când/dacă le găsesc în spam le voi republica (pentru că știu, în principal, care sunt de la prietenii blogului)

Despre problema comentariilor – dar și despre altele, am mai scris:

https://diana-kundalini.blogspot.com/2022/09/sunt-ceva-probleme-pe-blogger.html