Ne putem întreba dacă societatea
noastră, atât de avidă de sănătate perfectă și de risc zero,
nu contribuie la generarea mai multor frici ca altădată în
legătură cu boala.
(Michel Lejoyeux, Vaincre sa peur de la maladie,
Paris, 2002)
Orice
om care gândește vrea să fie sănătos, își ia măsuri de
precauție să nu se îmbolnăvească de te miri ce, dar e conștient
că există riscul să se îmbolnăvească oricând, oriunde. Orice
om sănătos la cap se teme să nu se îmbolnăvească de la produse
alimentare expirate sau inadecvat depozitate, se teme să nu se
îmbolnăvească de la clorul din apa potabilă sau poluanții din
atmosferă... E firesc ca omul să se teamă de boală, dar când
această teamă ajunge să-i controleze viața în cele mai mici
amănunte e cazul să se întrebe dacă nu trebuie să vadă un
specialist în tulburări psihologice.
Preocuparea
pentru sănătate, dorința de a fi sănătoși sunt firești, sunt
reacții raționale date de necesitatea de a evita durerea și de
dorința/instinctul de supraviețuire, dar când această preocupare
devine frică excesivă și irațională e vorba despre un caz de
nosofobie (nozofobie), care e diferit de ipohondrie (hipocondrie).
Ipohondrii pot dezvolta și nosofobia.
Nosofobie
vine din greacă: nosos = boală, phobos = frică = frică de a se
îmbolnăvi. Nosofobia este frica irațională de-a avea o
boală specifică, fatală. Ipohondrii sunt obsedați de ideea
că ei sunt deja afectați de o boală gravă pe care medicii
nu au reușit, încă, să o diagnosticheze. Nosofobii nu se tem că
au deja boala, ci se tem să n-o facă; ei se feresc să meargă la
medic – de teamă că li se va confirma boala – ipohondrii, în
schimb, sunt mai mereu la medic și cer să li se facă analize peste
analize. Deși pentru nosofobi orice simptom ar putea fi semn al unei
boli mortale ei evită cu orice preț să meargă la medic pentru că
trăiesc o frică exacerbată de-a descoperi că au o boală gravă
sau mortală, preferând să trăiască fără a ști sigur. Din
păcate, pe măsura ce îmbătrânesc, șansa de a dezvolta o boală
mortală crește dar ei tot vor refuza să meargă la medic. Deși în
prezent există întotdeauna posibilitatea de a dezvolta o boală
gravă – chiar mortală – nivelul de teamă cu care se confruntă
nosofobicii este excesiv, dar persoana nu poate
controla această frică, adică nu poate împiedica apariția
sentimentelor de anxietate, gândurile și credințele care sporesc
această anxietate.
Nosofobia
este mai frecventă la oamenii care au activități strâns legate de
un mediu în care se tratează bolnavi sau de cele în care se
îngrijesc persoane, dar și la studenții din domeniul sănătății
pentru că unele patologii pot provoca impresii puternice în mintea
unor persoane.
Cauza
specifică a unei fobii, în general, e complicat – spre imposibil
– de aflat. Se presupune că ar putea fi o dispoziție genetică
ce e combinată cu trăirea unor experiențe traumatizante. Factori
de risc pentru dezvoltarea nosofobiei: o experiență
traumatizantă (moartea unei persoane iubite de o boală gravă, de
exemplu, care ar putea fi o cauza suficientă pentru declanșare),
expunerea la niveluri ridicate în mass-media despre boli și
riscurile de a contacta boli; epidemiile globale majore; expunerea în
mod constant la mediile în care boala este ceva comun (spitale, case
de îngrijire medicală, centre de sănătate).
Nosofobia
pare mai frecventă în rândul studenților și a cercetătorilor
care petrec mult timp cercetând boli specifice. Mai e numită și
„boala studentului la medicină”.
Frica
de microbi. E numită și misofobie, germofobie, bacilofobie,
bacteriofobie, verminofobie. E o frică patologică de bacterii, de
mizerie, de contaminare, altfel spus. E o frică intensă de orice
microorganisme (virusuri, fungi, bacterii, germeni, paraziți). Toți
oamenii se tem să nu contacteze o boală, dar cei care suferă de
această frică vor avea palpitații sau vor simți că nu mai au
aer, vor avea senzație de greață și se vor teme că-și pierd
controlul, iar frica de contaminare îi va face să tremure atunci
când sunt în mediu „nesteril”. Unele persoane se pot teme de
orice înseamnă microorganism sau mizerie, altele pot avea o fixație
pe anumite microorganisme. Cel care se teme de microbi se spală des
pe mâini, se dezinfectează, dezinfectează obiecte, evită să
atingă orice poate avea microbi. Informațiile din mass-media, care
accentuează ideea rezistenței la antibiotice a unor microorganisme
care pot pune viața în pericol, filmele despre epidemii și
pericole biologice, creșterea varietății de produse pentru igienă
sunt factori de risc și conduc la creșterea numărului de
cazuri „fobice”. În plus, cercetătorii au observat că
igienizarea extremă poate conduce, în cazul copiilor – mai ales –
la dezvoltarea de alergii și că practicile de curățenie extremă
par a contribui la răspândirea infecțiilor rezistente.
Frica
de microbi poate fi întâlnită și la ipohondri dar, în general, e
o frică specifică. Ca și în cazul nosofobilor, germofobii pot
ajunge în situația de a evita cabinetul medical / stomatologic de
teama contaminării „cu ceva”, ceea ce le pune în pericol
sănătatea.
Aceste
fobii, netratate, pot duce la izolare socială, tulburări anxioase
și chiar la depresie.
Frica
de ace, tripanofobia. E frica extremă și irațională de acele
utilizate în procedurile medicale (injecții, vaccinuri, branule,
perfuzii etc.). Mulți oameni prezintă un anumit grad de disconfort
în legătură cu astfel de proceduri dar cei cu tripanofobie au un
grad de anxietate atât de ridicat încât ajung să evite astfel de
proceduri medicale, ceea ce poate fi riscant pentru sănătate. Dacă
sunt forțați să se supună – fără a se ține cont de fobia lor
(despre care unii nici nu știu că o au, și li se pare „o glumă”
teama lor de ace) – există riscul ca aceștia să intre în
colaps. În general, copiii se tem de ace, dar și mulți adulți, și
în unele cazuri frica este foarte severă. Tripanofobia are diferite
grade, dar și la cei cu un grad mai scăzut de frică e suficient să
vadă un cadru medical indispus de „fițele” lor pentru ca frica
să crească în intensitate și simptomele fizice să apară:
dificultăți de respirație, creșterea tensiunii arteriale și a
ritmului cardiac, senzație de gură uscată, transpirație excesivă,
amețeală (și chiar leșin); se naște în om dorința intensă de
a evita și de a fugi din situația respectivă. În cazurile în
care gradul de anxietate e foarte ridicat pot apărea atacurile de
panică. Cei care suferă de frica de ace vasovagală leșină când
văd o seringă.
Obsesia
pentru o alimentație sănătoasă, ortorexia. Ideea că „suntem
ce mâncam” îi trimite pe mulți direct în boală – încet dar
sigur, în timp ce ei își doresc să moară sănătoși. Grija
pentru sănătate e firească, dar de la un punct încolo devine
obsesie. Mulți au devenit obsedați de ideea că trebuie să
„mănânce natural, curat”, fără E-uri, fără carne „umflată”
cu hormoni etc.. Sigur că există alimente „nesănătoase”, dar
de aici până la a ajunge la obsesie ar trebui să fie cale lungă.
Propaganda pentru „alimentație sănătoasă”, pentru „un corp
de vis”, pentru „tinerețe fără bătrânețe” aduce bani
mulți unora și îi distruge pe cei care nu reușesc să mențină
un echilibru în alimentația lor. Ortorexia e la fel de
periculoasă ca anorexia sau bulimia. Anorexicii sunt obsedați
de cantitate, ortorexicii de calitate. Bulimicii înghit o mare
cantitate de alimente în timp foarte scurt apoi își provoacă
vărsături, își administrează laxative sau depun un efort fizic
intens.
Cei
obsedați de „alimentația sănătoasă” pot ajunge la panică
atunci când nu pot mânca așa cum le-a intrat lor în cap că e
„bine” și „sănătos”; sunt obsedați de calitatea hranei și
dezvoltă o fixație patologică pentru tot ce e „hrană curată”,
ajungând să petreacă mult timp citind etichetele produselor,
eliminând rând pe rând o mulțime de alimente din alimentație,
cheltuind sume tot mai mari pentru ceea ce ei numesc „produse bio”.
A mânca, pentru ei, va ajunge mai mult un chin, când ar trebui să
fie o plăcere. Ortorexicii sunt și ei în pericol să ajungă
izolați social pentru că la un moment dat vor refuza să mănânce
pe unde sunt invitați dacă mâncarea nu e „curată” și vor
continua prin a-și aduce cu ei alimentele „sănătoase”, plus că
vor turui continuu, oriunde au ocazia, despre alimentația sănătoasă
și despre „dietele sănătoase”.
În
general, comportamentul demarează din dorința de a deveni mai
sănătos (cel mai des din dorința de a pierde în greutate, dar se
ajunge la obsesia pentru hrana „curată”). Gândirea obsesivă cu
privire la alimente și mâncatul restrictiv poate da iluzia unui
sentiment de control asupra complexității propriei vieți. Atunci
când devii obsedat că trebuie să mănânci – neapărat! - la ore
fixe, că trebuie să mănânci după reguli stricte (pentru a reuși
să rămâi sănătos) nivelul hormonilor de stres crește și
digestia nu mai e una bună, iar o digestie rea poate conduce, pe
termen lung, la balonare, reflux și alte probleme intestinale.
Obsesia
de a restricționa carbohidrații din alimentație, carbofobia.
Carbohidrații sunt folosiți de organism pentru a fabrica glucoza
(glucoza e transformată în energie) și sunt esențiali pentru buna
funcționare a organismului și principala lor funcție este să
furnizeze energie organismului; au rol important în funcționarea
sistemului nervos central, a sistemului muscular și contribuie la
buna funcționare a zonei gastro-intestinală. Eliminarea
carbohidraților din alimentație poate provoca malnutriție = în
loc să fii mai sănătos te îmbolnăvești. Cine oprește brusc
consumul de carbohidrați poate avea unele probleme: slăbiciune
generală, oboseală, dureri de cap, amețeală, senzație de greață,
iritabilitate – sunt simptome ce pot dura de la câteva zile la
câteva săptămâni. Pe termen lung, carbohidrații procesați fac
rău celor sedentari, în principal – cei care fac efort susținut
zilnic au nevoie de mult mai multă energie. Cine alege o dietă –
de orice fel – cred că ar trebui să ceară sfatul unui medic
nutriționist.
Aș
zice că frica de boală și obsesia pentru sănătate sunt surori;
ambele sunt dăunătoare și pentru sănătate și pentru o viață
liniștită, armonioasă.
Cine vrea să convingă pe cineva, de orice, prin frică, amenințare sau cu forța are cele mai mari - și de nedorit - "șanse" să contribuie la noi cazuri de fobie / tulburări obsesiv-compulsive sau să le intensifice pe cele existente.
Resurse:
Vaincre
sa peur de la maladie, de Michel Lejoyeux
Psihologia
fricii. Temeri, angoase și fobii, de Christope Andre.
*
https://www.sfatulmedicului.ro/Educatie-pentru-sanatate/carbohidratii_11705
https://www.eisberg.ro/ro/newsdetail/ortorexia---sau-cand-mancatul-curat-devine-periculos/
https://www.alphega-farmacie.ro/alimentatie/ortorexia-obsesia-pentru-mancarea-sanatoasa-539/
https://sfaturimedicale.ro/germofobia/
https://www.la-psiholog.ro/info/mysofobia-fobia-de-microbi
https://www.emergency-live.com/ro/health-and-safety/hypochondria-when-medical-anxiety-goes-too-far/
https://mindeducation.ro/frica-de-boala-sau-atunci-cand-ne-pierdem-increderea-in-propriul-corp/
https://www.verywellmind.com/what-is-nosophobia-2671624
https://www.la-psiholog.ro/info/fobia-de-boala
https://www.la-psiholog.ro/info/nosofobia-frica-irationala-de-a-avea-o-boala-specifica
https://www.romedic.ro/anxietatea-de-sanatate
https://sfaturimedicale.ro/fobia-de-ace-tripanofobia/
