Se împlinise anul de când inginerul Anton se prezenta cu regularitate în
fiecare lună la casieria primăriei, spre a încasa o sumă de bani – 30 mii lei –
ce urma a i se plăti pentru lucrări efectuate, dar de fiecare dată casierul Arcadie
Popițeanu îl tot amâna, spunându-i că plata lui nu are caracter urgent.
Exasperat, inginerul se informă […] cam ce anume l-ar putea îndupleca pe casier
să îi dea banii. Dar nimeni nu îl cunoștea pe funcționar. A aflat doar că acest
casier cunoscut ca neserviabil și de neînduplecat era de loc din Sinaia.
[…]
Era pe la mijlocul lui Iulie. În capitală era o căldură sufocantă, asfaltul se
topea pe străzi.
[…] Inginerul s-a îmbrăcat cu paltonul îmblănit, căciula de iarnă, mănuși și
fular și s-a prezentat la casierie. Același răspuns stereotip:
- Nu vă pot plăti banii; plata nu are caracter urgent… Avem de plătit salarii,
furnizori… Dar de ce v-ați îmbrăcat așa? își dă frâu liber curiozității. Mergeți
în excursie la Polul Nord?
- Nu – zice inginerul. Merg la Sinaia și bunicii mi-au spus că anul acesta va
ninge în Iulie – și cred în ceea ce-mi spun bunicii: au zis că a mai nins.
- Nu! râde casierul. Și eu sunt din Sinaia, dar așa ceva n-am auzit! Niciodată
n-a nins în Iulie!
- Cred în prognoza bunicilor și sunt dispus să fac pariu pe 5 mii lei! Primiți
pariul?
- Desigur! Vă rog să treceți pe la mine când reveniți – să-mi spuneți dacă a
nins.
După o lună, inginerul se prezintă la casierie:
- Cum a fost? se interesează casierul
- O vreme splendidă! Chiar prea cald! Cine m-a pus să mă încred în prognozele
bunicilor? Am pierdut pariul! Mă voi executa de urgență din suma pe care o am
de încasat de la primărie. E pentru mine o datorie de onoare.
- Da, spuse casierul. Pariurile sunt datorii de onoare… Imediat, imediat facem
plățile…!
de Nicolae Dimitriu (ed. Albatros, 1979)
Ediția 32! La Elly (Blind Love)