Lăsând doar imaginile în postare
s-ar fi putut spune că titlul (prima parte) este din genul celor
„clickbait” = clic momeală = titlu înșelător.
Ce
se ascunde în spatele măștii?
Imaginea sub efect „caleidoscop”:
Ceva natural, dar nu senzațional, se află in spatele măștii:
Sub exact același efect
„caleidoscop”:
Oamenii – în marea lor majoritate –
sunt la fel de curioși precum pisicile (dar nu la fel de drăgălași).
Specialiștii în vânzări profită de această curiozitate, pe
lângă alte trăsături psihologice pe care le iau în calcul când
vor să vândă ceva, când vor să atragă trafic pe site-urile lor
etc.. Și așa s-a inventat termenul „clickbait” = clic momeală.
Așa cum pescarul oferă peștilor ceea ce peștii cred că vor să
înghită și agenții de publicitate oferă utilizatorilor de
Internet ceea ce speră ca aceștia să înghită: despre politică,
sexualitate, frumusețe, sănătate, succes profesional, câștiguri
bănești facile etc.
Ce este „clickbait și unde e
întâlnit
Clickbait
e o practică („strategie de marketing” ar zice unii!) prin care
utilizatorii sunt atrași cu titluri „explozive” menite să
manipuleze emoțiile, să incite curiozitatea: nu o să crezi!, nu vei ghici niciodată ce s-a întâmplat în continuare!; vei fi revoltat aflând ce s-a întâmplat cu acest copil!;
acest bărbat a găsit un plic sigilat – e incredibil ce a găsit
în el! și tot așa. În
loc să prezinte fapte titlurile clickbait se adresează în special
emoțiilor, curiozității utilizatorului, dar și lăcomiei
acestuia.
În
titluri sunt oferite câteva informații care să suscite
curiozitatea, dar nu suficiente pentru a o satisface fără accesarea
conținutului spre care duce link-ul.
Practica aceasta a clickbait-ului
poate fi întâlnită azi aproape pretutindeni (și nu doar online),
dar ziarele și revistele tabloide, emisiunile de televiziune
tabloide care se bazează mai mult pe senzațional folosesc în mod
regulat această practică.
Această
cultură tabloid înfloritoare a desființat vechile definiții
ale știrilor, incluzând povești nebunești și senzaționale
despre celebrități de dragul profitului, afirmă un editorialist
de la Washington Post.
Se
consideră că această practică a clickbait-ului derivă din
așa-numitul „jurnalism galben” (yellow journalism) sau
„jurnalism de tabloid”, caracteristic în general tabloidelor,
dar folosită și prin alte ziare, reviste etc. încă din secolul al
XIX-lea (cândva prin 1890 ar fi fost inventat termenul de „jurnalism
galben”).
Jurnalismul
de tabloid e acel gen de jurnalism în care sunt prezentate știri
puțin sau deloc verificate, unde sunt utilizate titluri scrise cu
litere mari în care sunt incluse exagerări sau partea senzațională
dintr-un eveniment. Aceste povești/știri senzaționale sunt
încadrate în categoria de „jurnalism cu carnetul de cecuri” –
reporterii de știri plătesc sursele pentru informațiile oferite
dar nu verifică acuratețea acestora, adevărul. Practica este
controversată și considerată, în general, lipsită de etică
deoarece se poate ajunge la publicarea de acuzații nedovedite mai
ales la adresa celebrităților și politicienilor.
Caracteristicile
clickbait-ului
O caracteristică definitorie a
clickbait-ului este reprezentarea înșelătoare prin care e manipulat
utilizatorul să acceseze un anumit conținut. Conținutul la care se
poate ajunge accesând un titlu precum Un rege și-a înfometat
supușii poate conduce la o informație adevărată. Utilizatorul
curios se va gândi aproape imediat la un rege contemporan și va
face clic pe link – va afla cum un rege uitat de istorie și-a
înfometat supușii... Dacă acel rege a existat cu adevărat nu se
poate spune că autorul textului a mințit! A spus un adevăr care nu
interesează decât, eventual, istoricii, și a câștigat o mulțime
de accesări ale site-ului – ceea ce se traduce prin profit
financiar.
Dorința de a afla ceva scandalos,
ceva senzațional, ceva inedit îi determină pe unii să acceseze
aproape orice! Că dorința rămâne nesatisfăcută în caz de
clickbait e altă poveste.
Scopul practicii clickbait
Pe scurt, scopul acestei practici este
profitul pentru agențiile de publicitate, pentru vânzători sau
prestatori de servicii.
Cu
fiecare click făcut site-ul care găzduiește link-ul câștigă
bani
de la agenții de publicitate dar conținutul e lipsit de valoare, e
de calitate îndoielnică. În anumite condiții, în cazul clickbait se poate discuta și despre fraudă.
Clickbait e folosit în principal
pentru a genera vizualizări pe site-uri web, fie în scop propriu,
fie pentru a crește veniturile din publicitatea online, dar poate fi
folosit și pentru atacuri de tip „phishing” cu scopul de a
răspândi fișiere rău intenționate sau pentru a sustrage
informații despre utilizator – atacul are loc în momentul în
care utilizatorul, curios să afle mai multe, deschide link-ul
furnizat.
Acele link-uri foarte tentante, pline
de „senzațional”, „extraordinar”, „incredibil” etc. și
care, de regulă, au valoare mică din punct de vedere al
conținutului, îl pot conduce pe utilizator la o pagină unde sunt
alte titluri tentante – și el accesează – și tot așa din
„tentant” în „tentant”... utilizatorul pierde timp iar
agenții de publicitate (și site-urile care găzduiesc link-urile) se
aleg cu profit mărit.
Cel care înghite momeala va ajunge la
un conținut „învăluit” în reclame – reclamele sunt
adevăratul scop al conținutului accesat și, probabil, sunt mulți
cei care devin cumpărători pentru cine știe ce; dacă n-ar fi
funcționat strategia de clickbait probabil că ar fi dispărut.
Din clickbait câștigă numai
agențiile de publicitate și vânzătorii.
Nici nu prea e de mirare că practica
aceasta are succes! În fiecare zi suntem bombardați cu informații,
instrucțiuni, sfaturi de a cumpăra aia sau aia, de unde e cel mai
bine să cumpărăm, unde e cel mai ieftin („compară prețuri!”),
fă click aici, află ultimele noutăți, asta trebuie să ai
s.a.m.d. încât devine tot mai dificil pentru unii să discearnă ce
este cu adevărat util sau are valoare reală. La toată această
distragere a atenției mai e și clickbait-ul, care-i face pe unii să
citească pagină după pagină de chestiuni irelevante sau
dezinformări.
Utilizat cu înțelepciune și
cumpătare clickbait poate fi un instrument de marketing eficient,
dar când e folosit pentru a umple „golul curiozității” (cum e
în majoritatea cazurilor) clickbait e o rețetă pentru dezastru,
pentru cei care apelează la această practică din dorința de
profit.