Prin parbriz. Miercurea fără cuvinte

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte! Jocul pornit de Carmen şi continuat de Călin. Sunt invitaţi în joc toţi cei care doresc. “Regulamentul” e scris pe blogul lui Călin.

Foto: L.K.

HAPPY WW!

Lupul in mitologia românilor

Se spune că in această noapte lupii se adună şi pot să vorbească, iar cel care îi aude va muri. Ajunul de Sfantul Andrei este considerat unul dintre acele momente in care bariera dintre văzut şi nevăzut se ridică, aceasta fiind clipa prielnică pentru a obţine informaţii despre anul care vine.

În oricare colţişor de lume unde există lupi există şi legende despre aceştia. In România, pe vremuri, haitele de lupi erau mari – acum, ca şi in alte zone din lume, lupul a intrat in categoria animalelor protejate prin lege deoarece pare a fi pe cale de dispariţie.

Lupul este un animal simbol in multe mitologii. Peste an, românii au mai mult de 30 de sărbători – mai mici sau mai mari – dedicate lupilor, ceea ce înseamnă că pe teritoriul actualei Românii lupul a fost considerat un animal important, mistic. Calendarul păgân ascuns în spatele celui creştin consemneazã multe zile ale lupilor între care cea mai importantă rămâne ziua Sfântului Andrei – legendele spun că in misiunea sa pe tărâmul lupilor apostolul a fost călăuzit de Marele Lup Alb.

Conform unor ritualuri străvechi, de ziua Sfântului Andrei era celebrat Anul Nou al dacilor, ziua fiind numită si “Ziua lupului” (după simbolul dacic al lupului). In unele regiuni ale ţării sărbătoarea se numeşte “Luparia”. Tradiţia spune că in nopţile de 16 februarie şi 30 noiembrie lupii se adună pentru a primi hrana de la patronii lor (ai căror câini sunt): Sf. Petru, Sf. Andrei şi Sf. Trifon (zis Nebunul).

Se mai spune că lupul a fost creat de diavol şi insufleţit de Dumnezeu şi, in momentul însufleţirii, lupul l-a urmărit pe diavol şi l-a muşcat de călcâi – această urmărire se repetă anual, între 1-6 ianuarie.

Sântandrei este o mare divinitate geto-dacă peste care creştinii au suprapus pe Sfântul Apostol Andrei cel Întăi chemat, ocrotitorul României, data celebrării lui fiind 30 noiembrie; in calendar inlocuieşte o divinitate precreştină, personificare a lupului (numele acestei divinităţi s-a pierdut). Noaptea de Sântandrei (29 - 30 noiembrie) şi ciclul de înnoire a timpului, care se suprapun peste perioada calendaristică a Dionisiacelor Câmpeneşti şi cu fermentarea vinului in butoaie la popoarele tracice, păstrează numeroase urme precreştine.

In calendarul popular, noaptea dintre 29 şi 30 noiembrie se mai numeşte Noaptea Strigoilor, când spiritele morţilor ies din morminte şi fac numai rele.

₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪

Numele lupului nu e atestat in dacă şi tracã, dar a fost dedus. In trecutul tracilor de la nordul Dunării (dacilor sau geţilor), lupul a ocupat un loc important. Orice istorie a românilor descrie steagul dacic care avea cap de lup si coadă de balaur. Stindardul dacic avea o semnificaţie spirituală. Pentru Mircea Eliade dacii sunt o confrerie războinică al cărei simbol a fost lupul. Dificultatea ar fi aceea a deosebirii de nume: dacii (lupii, de la “daoi”, cum ii numea Strabon) sunt tracii nord dunăreni din vest, pe când cei din răsărit se numesc geţi. Sunt şi aceştia tot lupi? (in “De la Zalmoxis la Gengis-Han”).

Daos inseamna lup in traco-frigiana. Dacii aveau ca totem lupul şi ei se considerau lupi din vechime. Legenda Marelui Lup Alb, animalul preferat al zeului Zamolxes (Zamolxis s.a.) si protectorul Daciei a fost asimilat, împreună cu vechile obiceiuri, de creştinism şi in special de Sf. Andrei, pastorul lupilor. In satele de munte au mai rămas vechi datini care sunt încă respectate.

₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪

O tradiţie a oamenilor lupi este atestată de Herodot şi pentru neuri, locuitori străvechi ai actualului pământ românesc : „Aceşti oameni au reputaţia de a fi vrăjitori, căci atât sciţii, cât şi elinii stabiliţi in Sciţia spun că o dată pe an fiecare dintre neuri se preschimbă în lup, pentru puţine zile, şi că pe urmă îşi recapătă îndată forma". Practicile şi superstiţiile licantropice au dăinuit din cele mai vechi timpuri până astăzi în România. Obiceiuri care se mai văd şi astăzi prezintă oameni care poartă mască de lup.

Licantropia nu este o invenţie medievala. Vergiliu menţioneaza spiritele pădurii sub formă de vârcolaci, credinţa care face parte dintr-un fond european comun. În general, vârcolacul reprezintã răul care perturbă ordinea firească a lucrurilor şi este generat la rândul sau de o abatere de la reguli. În mitologia româneascã, vârcolacul (licantropul), cel care mănâncă Soarele şi Luna, poate proveni (ca şi moroiul sau strigoiul) din copiii născuţi morţi, nebotezaţi, din fratricizi, din cei care nu respectă tradiţiile, ca exemple. Se spune ca sufletul se poate pierde pe vecie dacă în momentul transformării se întrerupe legătura cu trupul. Lycaon din mitologia greacă este transformat de Zeus în lup pentru că a îndrăznit să practice jertfirea umanã. Licantropia, conform unor cercetări recente ale modului de raportare a doctorilor bizantini la boală, se pare că ar fi de fapt un tip de labilitate psihică.

După Vasile Alecsandri, credinţa în vârcolaci datează la noi de pe timpul dacilor, căci Ovidiu o menţionează, adăugând că vârcolacul este numit în latină vermicolacius.

Vârcolacul se încadreaza în simbolismul devoratorului, al gurii de fiară, o imagine iniţiatică ce duce cu gândul la alternanţa zilei şi a nopţii, la ciclul viaţă-moarte. Gura lupului este grota, întunericul, infernul.

Pe de alta parte, şi in mitologia românească, lupul este o călăuză spre regatul morţilor – in unele bocete se vorbeşte despre întâlnirea cu acest animal iniţiatic care va conduce sufletul omului spre rai.

Indienii americani priveau transformarea în lup şi calitatea de lup singuratic drept o onoare.

In mitologia românească exista şi pricolicii, “oameni-lup”, fiinţe cu trup de lup şi cap de om, sau fiinţe cu trup de om şi cap de lup sau oameni “cu coadă”. Pricolicii – oameni slab dezvoltaţi, stăpâniţi de o agitaţie nenaturală şi foarte agili – sunt in slujba diavolului şi acţionează numai noaptea, in locuri pustii, păduri neumblate sau răscruci de drumuri; pot străbate orice obstacol şi, de regulă, se aşază pe pieptul oamenilor adormiţi. Pricoliciul poate fi înnăscut – al nouălea frate din noua fraţi, zămislit din incest – sau poate deveni pricolici – dacă e blestemat, de exemplu, dacă îşi bea urina sau dacă bea urină de lup.

Artur Gorovei (in “Descântecele românilor”, 1931), scrie că pricoliciul nu trebuie confundat cu vârcolacul, care este o fiinţă jumătate om, jumătate lup şi care e influenţat de fazele Lunii (transformându-se la Lună plină in lup).

(exista si alte variante despre pricolici: de exemplu, ei umblă pe pământ, vărcolacii prin aer; pricolicii pot lua şi forma altor animale etc. şi, precum vârcolacii, pot fi recunoscuţi dacă sunt dintre cei care s-au transformat peste noapte).

O variantă mai salbatică şi mai violentă a pricoliciului, in miturile româneşti, este tricoliciul (om cu păr de lup pe el), pe care Dimitire Cantemir (Descriptio Moldaviae, 1761) îl asimilează francezului loup-garou; scrie cărturarul că această fiinţă ia naştere prin vrăji diavoleşti care transformă oamenii in fiare, luând şi firea acestora. Tudor Pamfile menţionează că denumirea de tricolici este de origine greacă şi că monstrul provine dintr-un lunatic. În credinţa populară tricolicii mai pot fi progeniturile unor lupi infernali care se împreunează cu femei bântuite de coşmaruri senzuale, în păduri, sau lupoaice care se împreunează cu bărbaţi în condiţii stranii şi păcătoase. Uneori se hrănesc cu mânji din hergheliile rătăcite, şi atunci se transformă în mânji-lupi, întorcându-se pentru a decima herghelia din care fac parte.

♥

De Sfântul Andrei, doresc tuturor celor cu nume din seria Andrei, sănătate, armonie, belşug şi viaţă frumoasă! Şi celorlalţi le doresc la fel! 

₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪

surse online:

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/lupul-demon-infernal-i-c-l-uz-divin

https://ro.wikipedia.org/wiki/V%C3%A2rcolac

http://suspans.ro/literatura/opinii/despre-pricolici-si-varcolaci

http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/sfantul-andrei-traditii-obiceiuri-superstitii-68771.html

Statistici exagerate

Le consider exagerate. Or fi adevarate?

Din vreo 7 miliarde de oameni in cativa ani ar trebui sa mai ramana… zero, daca ar fi sa luam in serios unele statistici care ne arata cati oameni mor pe zi / pe ora si chiar pe secunda (!) din te miri ce cauze.

Potrivit statisticilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, aproximativ 1,4 milioane de oameni sunt victimele celor mai grave epidemii (scrie intr-un articol publicat pe nu stiu unde in anul 2014 - de-ar fi sa caut tot ce s-a publicat pe tema as constata, poate, altceva).

Cand sunt citite separat ai tendinta de a le crede adevarate, dar citite “una sub alta” devin aproape hilare, din punctul meu de vedere.

Ce ciudat suna in gura unui medic sa afirme ca fiecare bucăţică de şuncă mâncată iti scurteaza viata cu noua minute! Nu cu 10 minute, nu cu opt - exact cu 9! Nu-s mare consumator de carne sau mezeluri si, cu toate acestea, ar fi trebuit sa fi murit pe la 1800.

Cancerul

Ziua Mondiala de lupta impotriva cancerului e marcata in 4 februarie, initiativa având drept scop a uni populatia lumii in lupta impotriva cancerului, pentru a preveni aceasta boala si pentru a salva milioane de vieţi. Se tot informeaza populatia si numarul de cazuri tot creşte. Ce-o fi in neregula?! S-a ajuns până acolo incat sa se faca propaganda pentru extirparea sânilor (si protezare, mai apoi) la femeile de la nu stiu ce varsta incolo, sa previna o eventuala imbolnavire de cancer la sân.

Până in prezent au fost identificate 250 de tipuri de cancer, aceasta boala fiind a doua cauza de deces la nivel mondial.

Anual, 8,2 milioane de oameni din întreaga lume mor din cauza cancerului, din care jumatate prematur, la vârste cuprinse intre 30 si 69 de ani.

50.000 de oameni mor anual din cauza maladiilor oncologice, a anuntat presedintele Federatiei Asociatiilor Bolnavilor de Cancer (FABC), Cezar Irimia.

Aproape 76.000 de oameni mor anual de cancer in Marea Britanie, ceea ce reprezinta 40% din totalul deceselor premature, comparativ cu cei 28000 care mor de boli de inima (15%) şi cu cei 17000 care mor din cauza bolilor respiratorii (9%) (statistica din 2011)

Cancer pulmonar

La fiecare 16 minute, un român moare de cancer pulmonar, iar anual 33.000 de români mor din cauza acestei maladii. Peste 80% dintre ei au fost fumatori (intr-un articol din 2011). In anul 2014 au zis altceva: peste 10.000 de români mor anual din cauza cancerului pulmonar (s-or fi lasat oamenii de fumat – ca si cum cancer la plamani fac doar fumatorii, activi sau pasivi – sau si-au dat seama ca cifra de 33 de mii e prea exagerata). 

Dintre toate tipurile de cancer, cel pulmonar cauzeaza cele mai multe decese, ucigand anual 35000 de persoane in Marea Britanie. Este urmat de cancerul colorectal si de cancerul la sân (11700 de persoane) (statistica din 2011).

Fumatul

In România mor 89 de oameni pe zi din cauza fumatului

Se zice ca in Romania sunt 4,5 milioane de fumatori… Ma intreb cum le-a dat lor numarul asta, dar sa zicem. Si mai zic “statisticile” ca un fumator român moare din cauza fumatului la fiecare 15 minute (in alt articol murea unul la 16 minute). Mie-mi da cu rest…

Peste 600.000 de decese in fiecare an in lume, dintre care 165.000 in rândul copiilor, potrivit estimarilor publicate de revista medicala britanica The Lancet, citata de Agerpres; se adauga cele 5,1 milioane de decese atribuite anual tabagismului activ, se ajunge la un total de 5,7 milioane de decese din cauza tutunului pe an.

Cancer de col uterin

In lume, la fiecare doua minute, o femeie moare de cancer de col uterin si in fiecare an sunt descoperite o jumatate de milion de noi cazuri

August 2014, unica.ro: 6 femei mor de cancer de col uterin zilnic, in România! Adica, 2190 pe an.

In România, cancerul de col uterin este a treia cauza de deces prin cancer la femei, dupa cancerul pulmonar si cel de sân. Informatiile oferite de Centrul de Calcul si Statistica Sanitara din România arata ca acest tip de cancer afecteaza de 3 ori mai multe femei decat cancerul ovarian.

Cancer la sân

Anual se inregistreaza aproximativ 6000 de cazuri noi de cancer la sân, in timp ce 4000 de femei mor anual din cauza acestei afectiuni, conform precizarilor prof.dr. Alexandru Blidaru, sef sectie de chirurgie a Institutului Oncologic Bucuresti. (dintr-un articol din 2013).

In România, o bolnava de cancer din trei moare in fiecare zi; 25 de femei care sufera de cancer la sân mor zilnic (articol din 2015).
Actualizare septembrie 2019: 9000 de femei mor anual in Romania (ziceau la tv zilele trecute).

In Marea Britanie mor anual 11.700 de persoane (statistica din 2011).

Cancer de prostata

Liga Româna de Cancer estimeaza ca in România sunt diagnosticate anual 177 de cazuri noi de cancer de prostata si ca aproximativ 7,3% din barbati mor anual din aceasta cauza.

Cancer pancreatic

Potrivit Societatii Americane a Cancerului, una din cinci persoane americane diagnosticate cu cancer pancreatic reuseste sa mai traiasca un an de la punerea diagnosticului.

Marea Britanie are una dintre cele mai scazute rate de supravietuire de cancer din Europa. Statisticile arata ca anual aici mor aproximativ 8.000 de oameni (statistica 2011)

Cancer colorectal

In România sunt diagnosticate, anual, aproximativ 65.000 de noi cazuri de cancer, conform Societatii Nationale de Oncologie Medicala. In urma cu zece ani, cifra era de 40000 de cazuri noi pe an. România se confrunta cu o crestere de 2000 de cazuri noi in fiecare an (statistica din 2011).

Cancerul colorectal ucide, anual, 16.000 de persoane in Marea Britanie.

Altele

Hepatita C

Pentru aceasta boala nu exista inca un vaccin si afecteaza, la ora actuala, intre 130 si 150 de milioane de persoane pe tot globul, ucigând anual aproximativ 500.000 de bolnavi.

HIV

Conform statisticilor recente, in jur de 33,3 milioane de oameni sunt identificati ca purtatori ai virusului HIV. Dintre acestia, numai in anul 2007 au decedat 2,1 milioane.

Infarct miocardic

La fiecare 26 de secunde cineva sufera de un eveniment coronarian, de exemplu infarct miocardic, si la fiecare minut cineva moare din aceasta cauza (statistica 2010).

Previziunile Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) arata ca boala coronariana va rămâne tot principala cauza de deces pentru urmatorii 20 de ani, reprezentand 12,2 la suta din mortatitalitea generala, inaintea celor provocate de cancer, accidente rutiere, HIV/SIDA si bolile hepatice, a spus Roxana Huştiu, manager compania Servier, in conferinţa organizata cu ocazia celui de-al 49-lea Congres National de Cardiologie organizat la Sinaia, in perioada 7-9 octombrie 2010.

In anul 2015 se spune altceva: in România se inregistrează un infarct la fiecare 30 de minute, iar numarul deceselor provocate de bolile cardiovasculare ajunge, anual, la 150.000.
Actualizare septembrie 2019: 40 de oameni mor anual in Romania (ziceau la tvzilele trecute). 

Accidente rutiere

Media la nivelul UE este de 50,5 persoane decedate/un milion de locuitori (conf. unei statistici din 2014).

Cu o rata de 91 de persoane decedate la un milion de locuitori, România este depasita doar de Letonia (106 de persoane decedate/un milion de locuitori) in randul statelor membre UE in ceea ce priveste numarul de morti din accidente rutiere in 2014, informeaza un document publicat de Comisia Europeana. "3.000 de oameni mor anual in România, pe sosele", a spus ministrul de interne, la TV, in martie 2015.

Noiembrie 2016: anual in Romania, mor in accidentele rutiere aproximativ 2.000 de oameni, iar alti 9000  sunt raniti grav sau raman mutilati pe viata.

Potrivit OMS, 3.400 de oameni mor in fiecare zi pe drumurile din intreaga lume si zeci de mii de persoane sunt afectate pentru tot restul vietii. La nivel mondial, anual, 1,2 milioane de persoane isi pierd viata in trafic.

Consumul de droguri

Rapoartele europene arata ca anual, intre 10.000 si 20.000 de persoane mor din cauza consumului de droguri, in special opiacee. Principalele cauze ale deceselor sunt supradozele, bolile infectioase ca urmare a folosirii seringilor nesterile, traumatismele si sinucideri (statistica 2011).

In Rusia mor circa 30.000 de persoane pe an, a spus directorul Serviciului Federal pentru Control asupra Drogurilor, Viktor Ivanov.

Aproximativ 600.000 tineri din România, cu varsta 15-34 ani, au consumat cel puţin o data in viata un drog ilicit, in timp ce, peste 300 dintre acestia au decedat in ultimii 10 ani din cauza consumului de droguri, arata statisticile realizate de Agentia Nationala Antidrog (statistica 2014).

Violenta in familie

Statisticile prezinta o situatie cu 82.000 de cazuri de violenta in familie si 800 de decese in perioada 2004-2011 - 10 oameni in fiecare luna (statistica 2012) – 120 pe an.

Morti prin impuscare

Asta prin statele americane: mai mult de 30.000 de oameni mor prin impuscare in fiecare an (aici intra si accidentele); mai mult de 30 de oameni sunt ucisi prin impuscare in fiecare zi (statistica de prin 2008-2010).

Ucisi de politisti

In România sunt rare cazurile in care politistii ucid oameni, dar in alte state pare a deveni regula. Un studiu realizat de Washington Post (iunie 2015) a aratat ca politistii americani omoara, in medie, doi oameni pe zi; intr-un an ar fi 730. Ancheta jurnalistilor arata ca rata uciderilor prin impuscare este de aproape 2,6 pe zi in 2015, mai mult decat dublu faţă de rata de 1,1 pe zi raportata in documentele FBI in ultimul deceniu.

Sinucideri

De-a lungul anului 2011, aproape ca nu a existat saptamâna in care sa nu se consemneze o sinucidere in judetul Timis. Rata sinuciderilor in România, cel puţin in scriptele oficiale, este undeva la 11,45 la suta de mii de locuitori, cum arata ultimele statistici Eurostat (statistica 2012).

Aproximativ un milion de oameni se sinucid in fiecare an in lume - o sinucidere la fiecare 40 de secunde. Statisticile arata faptul ca peste tot in lume exista mai multe decese cauzate de sinucideri decât de accidente sau crime.

Adaug aici si eutanasierile, dar n-am idee cati au cerut eutanasia – multi, puţini zic ca trebuie luati in calcul pentru a sublinia faptul ca, in conformitate cu astfel de statistici, in vreo 10 ani nu mai e un om pe Terra.

Ucisi de animale

De animale, reptile si insecte, pentru ca musca ţeţe (Africa) afecteaza peste 500.000 de persoane, dintre care 80 la suta in cele din urma mor, iar ţânţarii sunt aproape pe primul loc, pentru ca sunt purtatori de boli ca malaria (tantarul anofel) si, anual, cam un milion de oameni mor din cauza malariei, dar din cauza tantarilor (inclusiv anofelul), in general, mor anual circa 2 milioane de oameni.  Albinele au ucis in anul 2015 53 de persoane (cei intepati erau alergici la intepaturile de albina). Scorpionul – dintre cele 25 de specii cunoscute numai 25 au otrava mortala si ucid peste 5000 de oameni pe an. Furnicile, care sunt mai multe specii, pot ucide cam 30 de oameni pe an (furnicile de foc pot ucide pe cei imobilizati).

Serpii veninosi ucid circa 125.000 de oameni pe an.

Hipopotamul, considerat cel mai periculos animal din Africa, ucide circa 3000 de oameni pe an.

Crocodilul ucide intre 1500 si 2500 de oameni, pe an.

Tigrul ucide aproximativ 100 de persoane pe an – o face mai ales pentru ca e provocat intr-un fel sau altul. Leul ucide circa 70 de persoane pe an, tot ca urmare a provocarii, in cele mai multe cazuri.

Calul si vaca ucid, fiecare, cam 20 de oameni pe an. Cerbul ucide cam 120 pe an, prin accidente rutiere.

Pentru cei care doresc o lista completa despre animalele care ucid oameni:

http://list25.com/25-animals-responsible-killing-humans/

Sunt convinsa ca aceste statici nu sunt tocmai precise si nici nu exista la nivel de natiune. Oamenii ucisi de animale ar putea fi cu mult mai multi sau – desigur – mai puţini (inclin spre mai puţini stiind ca dorinta vanatorilor din intreaga lume este de a ucide)

In text nu am cuprins decesele provocate de alte forme de cancer, nu am inclus mortile accidentale, omorurile ocazionale, ucigasii in masa si pe cei in serie, razboaiele, sclavia, pneumoniile, gripele, toxiinfectiile alimentare (bolile, in general, mai ales dintre cele fara leac si care nu sunt cancer) si multe alte situatii care pot conduce la moartea unui om. Adunand si aceste decese la lista e aproape sigur ca rasa umana, incepand de azi (sau de maine) e pe cale de disparitie. Imaginati-va numai ca, la nivel global, se sinucide un om la fiecare 40 de secunde si moare de infarct miocardic un om la fiecare minut sau ca, in România, unul moare de cancer pulmonar la fiecare 16 minute si 25 de femei mor, pe zi, de cancer la sân!! Etc..

La ora apusului, in Zanzibar

Republica Tanganyika constituită în această zonă la 9 mai 1962 a format împreună cu Zanzibar, in 26 aprilie 1964, Confederaţia Tanzania. Zanzibar este un arhipelag de lânga coasta de est africană, in Oceanul Indian, la cca. 41 km de coasta Tanzaniei si la 6 grade sud de Ecuator, arhipelag alcătuit din două insule mari: insula principală Zanzibar si insula Pemba (in nord), in zona aflându-se unele dintre cele mai frumoase plaje din lume.

Nordul insulei este cel mai vizitat de turişti. In zona reciful are culoarea curcubeului si sunt cele mai multe golfuri si plaje frumoase. Coasta de vest a Zanzibarului este fragmentată de recife de corali, plajele sunt mai înguste si apa lângă ţărm este adâncă.

Capitala este Zanzibar City, renumită pentru oraşul vechi, Stone Town, unde a fost una dintre cele mai mari pieţe de sclavi din Africa şi unde poate fi vizitat Slave Market Site. Istoricii au estimat că la mijlocul secolului al XIX-lea plecau din portul Zanzibar circa 60 de mii de sclavi, spre diferite părţi ale lumii.

Zanzibar este singurul loc din lume unde trăieşte maimuţa Procolobus kirkii (red colobus, subfamilie de maimuţe ce face parte dintre cele mai vechi de pe Terra, native in Africa). Populaţia de maimuţe este in scădere, aşa că a devenit protejată prin lege.

Pentru cine e curios să vadă cum arată maimuţa:

https://en.wikipedia.org/wiki/Zanzibar_red_colobus

In Zanzibar, la 5 septembrie 1946, s-a nascut Farrokh Bulsara. Familia sa a locuit o vreme unde este acum restaurantul Camlur’s. N-am idee daca mai e restaurant, sau e muzeu, pentru ca nu e situat pe o strada tocmai centrala si nu parea foarte intretinut. Nu stiti cine a fost Farrokh (Farouk)? Freddie Mercury, Queen!

Dacă doresti să participi ,publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip ,pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta ",(poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la Reflexii in oglinda.

Sursa foto: Turism de Aventura

Cum intri la etajul doi?

Din categoria “ce mai caută oamenii pe Internet”: “cum spargi un apartament etaj 2”? Aşa e dată întrebarea, dar n-am vrut un astfel de titlu.

Multe mai caută oamenii pe Internet şi prea multe nu mă miră, dar mă supără, oarecum, când ajung pe acest blog cu astfel de “cautări”. De ce au ajuns, bănuiesc: pentru textul Cum fură hoţii din locuinţe.

Mă şi amuză! Mă amuză deoarece persoana care adresează această întrebare nu cred că va avea succes in “profesie” – eventual îşi va asigura cazare si trei mese pe zi gratis. Poate şi acces la vreo bibliotecă. Dar! De va ajunge să fie cazată gratis după gratii, presoana in cauza va putea fi numită “calificată” atunci când iese. Partea nasoală pentru cetăţenii care locuiesc… la etajul doi. Ah! Pentru toţi ceilalţi, de fapt, ce ameţită sunt!

Superstiţii despre lupi in România

La români există mii de superstiţii – unele dintre ele sunt comune şi altor popoare şi, în unele cazuri, înseamnă exact opusul (acelaşi lucru la unii e de bine, la alţii de rău). Unele dintre acestea sunt chiar caraghioase, dar etnografii, folcloriştii, afirmă că există (sau au existat).

Despre lupi mă aşteptam să fie ceva mai… spectaculoase. ☺

Mitologia românească referitoare la originea lupului afirmă că acesta a fost creat de diavol, pentru "paguba" omului. Numai că diavolul n-a putut să-şi ducă opera la bun sfârşit: după ce a modelat lupul din humă sau lemn, nu a mai reuşit să-i dea viaţă. Pentru a ieşi din această încurcătură, el a acceptat pariul cu Dumnezeu: lupul va prinde suflet, dar nu va fi al aceluia “după care s-ar lua să-l mănânce”. De îndată ce a prins viaţă, animalul înfometat s-a repezit la diavol; acesta abia a scăpat ascunzându-se într-o baltă, lăsând însă o bucata din călcâi în colţii lupului. Animalul care trebuia să fie ajutorul diavolului devine duşmanul lui. Momentul culminant al acestei înfruntari se consumă în miezul iernii, in ziua (de Bobotează, mai ales) în care diavolii nu se mai pot ascunde în tărâmul hărăzit lor: apele adânci şi stătute.

Sărbătorile lupilor la români sunt multe şi superstiţiile legate de lupi nu pot lipsi; am făcut o selecţie (numai despre lupi) şi le scriu “pe categorii”.

De Sfântul Andrei

Ziua de 30 noiembrie era denumită Ziua Lupului sau Godinetul şchiop şi multe din practicile ajunului acestei zile şi din ziua respectivă se leagă de lupi.

Ziua de 8 iulie, însă, e numită tot Ziua Lupului sau Precupului (in calendarul popular românesc sunt peste 30 de sărbători dedicate lupului). In aceasta zi (a Sf. Mare Mucenic Procopie, in calendarul creştin-ortodox), legat de lupi, se spune că sunt interzise muncile casnice, secerişul şi torsul; femeile care lucrează de Ziua Lupului riscă să piardă copiii sau să fie atacate de lupi.

Sfântul Procopie (Precup, Pricop sau Pricope) este cel care apără recoltele şi ţine lupii departe, dacă este respectat cum se cuvine.

În noaptea Sfântului Andrei se spune că lupii încep să vorbească, însă cine îi aude este în pericol de moarte. Vor fi atacaţi de lupi şi se vor transforma în vârcolaci. Tot în această noapte, se mai zice, lupul îşi poate răsuci gâtul şi vedea coada; devine mai sprinten şi prada n-are şanse de scăpare.

Dacă in această noapte vitele mugesc înseamnă că vin lupii; pentru a le feri de lupi, gospodarii fac o cruce din ceară şi o lipesc pe cornul drept al vitelor.

Se spune că Sf. Andrei ămparte lupilor prada pentru iarna ce vine. Nu este bine să mături în ogradă sau în casă pentru că vin lupii şi-ţi mănâncă vitele.

Ca să apere animalele din gospodărie de lupi, oamenii îngroapă un drob de sare descântat în pragul uşii grajdului.

Acela care umblă cu pieptenele in ziua de Sf. Andrei va fi mâncat de lup; mai ales femeile se feresc in acea zi nu numai de a umbla cu pieptenele, dar şi de a-i rosti numele.

Filipii

Filipii sunt zeităţi protectoare ale lupilor, despre care nu s-au păstrat foarte multe credinţe.

In credinţa populară se spune că Filipii ar fi fost nişte apostoli care, pe vremea prigonirii creştinilor, au fost aruncaţi într-o groapă cu lupi, de unde au scăpat prin credinţă. Aceşti Filipi ar fi fost şapte fraţi rătăcitori care umblau prin lume şi care aveau puterea de a-i poci sau schimonosi pe cei care nu-i cinsteau.

Aceste divinităţi cu puteri miraculoase au atăt rolul de a pedepsi cât şi de a proteja. Filipii au puterea de a apăra casele de foc, de lupi, de şerpi şi de primejdii în general. În unele regiuni ale ţării se crede că Filipilor li se supun lupii, iar celor care nu le cinstesc ziua aşa cum trebuie lupii le vor ataca gopodăriiile.

Filipii de toamnă

In tradiţia populară, Flipii de toamnă încep la 10 noiembrie şi, de obicei, se ţin trei zile: 12, 13 şi 14 noiembrie. De Filipi, zilele de la începutul postului, nu e bine să torci, pentru că vin lupii.

Unul dintre Filipi era şchiop şi, pentru că tot rămânea in urmă, este sărbătorit cu câteva zile intârziere, la 21 noiembrie. Numit şi "Filipul Şchiop", acestuia i s-a dus renumele de fiinţă răzbunătoare şi neiertătoare. Toţi Filipii te mai pot ierta, dar Filipul Şchiop – niciodată. In ziua de Ovidenie (21 noiembrie, Intrarea Maicii Domnului in Biserică) se celebrează şi Filipul cel Şchiop sau Filipul cel Mare, divinitate arhaică a lupilor şi conducător al cetei Filipilor, ale căror zile preced Lăsatul de Sec. "Filipul cel Şchiop este sfânt. A fost şchiopătat de Dumnezeu pentru că s-a abătut de la dreapta credinţă." (Th. D. Sperantia, Răspunsul la chestionarul de sărbători păgâneşti).

Filipii se ţin cu trei zile înaintea fiecărei lăsări de post. Trei se serbeaza toamna, in ultimele zile ale dulcelui dinaintea Postului Crăciunului Aceştia sunt mai buni.

Lucinul este o sărbătoare pastorală cu dată fixă: 18 octombrie (Sf. Luca, in calendarul creştin-ortodox), perioada constituirii haitelor de lupi în vederea reproducerii. E specifică regiunii Banat şi era dedicată acestei divinităţi care protejează lupii. Scopul sărbătorii este acela de a preveni ca lupii să distrugă turmele de oi sau bovine.

Filipii de iarnă

Perioada cuprinsă între 25 ianuarie şi 2 februarie (in unele părţi ale ţării 29 ianuarie - 2 februarie) este cunoscută sub numele "Filipii de iarnă”. Nedeia Lupilor, de Sfântul Petru de iarnă, se sărbătoreşte la 16 ianuarie (Cinstirea Lupului, când Sfântul Petru, protector al acestui animal, îi stabileşte hotarele şi îi permite să mănânce din turmele oamenilor), iar pe data de 1 februarie e praznuit Sf. Trifon (zis şi cel Nebun) - se zice că e interzis să munceşti în această zi pentru că-ţi ia lupul vitele.

Filipii de iarnă sunt ţinuti mai cu seamă în casele de ciobani şi în gospodăriile în care sunt animale. Aceştia sunt respectaţi pentru protejarea vitelor şi a oilor de atacul lupilor, dar e bine ca toţi să ţină Filipii deoarece se ştie că lupii fac pagube mari, vânând mai mult decât mănâncă.

Ciobanii ţin sărbătoarea ca să nu vină lupul cel şchiop şi să le fure oile. Cu toate acestea, ei nu văd în lup doar prădătorul turmei, ei ştiu foarte bine că lupul e singurul animal ce poate vedea dracii, alungă bolile copiilor şi, alături de vidră, călăuzeşte sufletul mortului spre lumea de dincolo. ”Culcuşul dracilor sunt apele: bălţi, lacuri, gârle; şi fiindcă în ziua de Bobotează se sfinţesc apele, peste noapte nu le mai dă mesii să se pitească, aşa că ei sunt goniţi de lupi, care îi mănâncă mai repede decât pe purcei”. (Th.D.Sperantia)

Perioada cuprinsă între Filipii de toamnă și Filipii de iarnă este dedicată împerecherii lupilor.

Se zice că lupul e câinele Sfântului Petru (29 iunie, Sf. Petru de vară, Filipii de vară, Soborul lupilor), şi unde-i porunceşte el, acolo face pradă. Când se strâng mai mulţi lupi la un loc, de urlă, se zice că se roagă lui Sf. Petru să le rânduiască prada. Se crede că lupul are trei peri de drac pe cap, de aceea e fioros. In aceasta zi de 29 iunie se crede că lupii sunt adunaţi într-un loc anume (de obicei la o răscruce) acolo unde se arată Sf. Petru şi le împarte lupilor de mâncare dintr-o pâine (prescură) ce nu se mai sfârşeşte şi le dă boabe de năut să le potolească foamea, pentru că fără învoirea sfântului lupii nu ar îndrăzni să facă vreo stricăciune în lume.

Despre lupi se zice că sunt şi câinii Sf. Andrei şi Sf. Trifon.

In credinţa populară, în a doua zi de Lăsata secului de Paşte, are loc lupta divinităţii lupilor, Filip cel Şchiop cu Sântoader cel Şchiop, divinitatea cailor.

Superstiţii de Filipi

La fiecare casă, lângă coşul de fum, se atârna câte o secure sau un topor pentru a ţine lupii la distanţă, de animale şi oameni.

Sunt încleştaţi dinţii daracului, se astupă gura sobei (in prima zi de Filipi), se leagă cleştele şi foarfecele cu sfoară, în credinţa că astfel se leagă gura lupului şi nu va mai da iama printre vite şi oi.

De Filipi femeile nu se piaptănă, pentru a nu se îndesi pădurea şi a nu se înmulţi lupii şi, pe vremuri, nu scoateau cenuşa şi gunoiul din casă deoarece superstiţia spunea că, în perioada de împerechere, lupoaicele calcă hotarul satelor, răscolesc gunoiul şi caută tăciuni aprinşi pentru a-i mânca, spre a deveni mai fertile.

Nu se toarce, nu se ţese, nu se prelucrează piei de animale şi nu se spală rufe; dacă spală, totuşi, trebuie să spele cu apă clocotită, pentru că doar aşa vor opări gura lupului.

Pentru a nu atrage lupul nu era pomenit cuvântul “lup”, acestuia spunându-i-se “godinet” sau “gavăt”.

Alte superstiţii legate de lup

- cine vede urmă de lup să mănânce pământ din ea, să aibă pofta de mâncare a unui lup, să-i fie bine trupului;

- când calci in baligă de lup să te fereşeti;

- când te încalţi în pat îţi mănâncă lupii râmătorii;

- să mânjeşti piciorul stâng din faţă al vitei cu baliga pentru că atunci lupul nu se atinge de ea;

- când primăvara – în zonele cu ape – urlă lupii a vrăjmăşie pe deal e semn de viitură mare;

- dacă mergi noaptea pe căi lăturalnice şi te vede lupul – dar tu nu-l vezi – vei răguşi; dacă şi tu îl vezi, e de bine;

- când cauţi vite pierdute să nu mănânci, că le mănâncă lupul;

- cu ficat de lup se vindecă oftica;

(Credinţe şi superstiţii româneşti, de Artur Gorovei si Gh.F. Ciauşanu. Humanitas, 2012)

- se spune că nu trebuie să pronunţi cuvântul lup în decembrie deoarece te vei întâlni cu el. 

În vis, lupii anunţă o trădare în viitorul apropiat.

Surse online:

http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/filipii-iarna-123160.html

http://jurnalul.ro/timp-liber/culinar/filipii-de-toamna-308665.html

http://traditii-superstitii.ro/traditii-si-superstitii-in-saptamana-filipilor-de-toamna/

13 citate despre oameni

Ce oameni excepţionali trec pe lângă noi, anonimi, şi noi admirăm prosteşte atâţia neghiobi, numai pentru că au vorbit de ei presa şi opinia publică, numai pentru că le-a popularizat numele politica şi literatura. (Mircea Eliade)

Fă ceva minunat! Oamenii ar putea imita gestul tău. (Albert Schweitzer)

Se compara uneori cruzimea oamenilor cu cea a animalelor salbatice, comparatia este jignitoare pentru acestea din urma. (Feodor Mihailovici Dostoievski)

Oamenii văd doar ceea ce sunt pregătiţi sa vadă. (Ralph Waldo Emerson)

Cel mai mare pacat al oamenilor e frica, spaima de a privi in faţă si a recunoaste adevarul. (Mihai Eminescu)

Zece oameni care-si exprima parerea in public sunt mai puternici decât alte sute de mii care tac. (Napoleon Bonaparte)

Când oamenii se tem de guvern este tiranie, când guvernul se teme de oameni este libertate. (Thomas Jefferson)

Sa nu te cerţi cu oamenii mai mult decât cu tine insuti. (Lucian Blaga)

Când vei inceta sa te astepti de la oameni sa fie perfecti, ai sa-i placi pentru ce sunt ei. (Donald Miller)

Cei mai frumosi oameni pe care i-am cunoscut sunt cei care au cunoscut infrangerea, au cunoscut suferinta, au cunoscut lupta, au cunoscut pierderea, si au gasit calea de a iesi din adancuri. Aceste persoane au o apreciere, o sensibilitate si o intelegere a vieţii care le umple de compasiune, blândeţe si profunda iubire. (Elisabeth Kubler-Ross)

Cei mai amuzanti oameni sunt cei care odata au fost trişti. (Confucius)

Unii oameni au demnitatea ambiţiei lor, altii a situatiei lor, cei mai puţini demnitatea persoanei lor. (Nicolae Iorga)

Puţini oameni ştiu sa fie bătrâni. (Francois De La Rochefoucauld)

In repaus. Miercurea fără cuvinte

str. Piatra Mare

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte! Jocul pornit de Carmen şi continuat de Călin. Sunt invitaţi în joc toţi cei care doresc. “Regulamentul” e scris pe blogul lui Călin.

Sursa foto: Brasov, orasul sufletului meu. 

Happy WW!

Minciună exagerată

Toti oamenii mint sau au mintit de cel puţin cateva ori in viata – cine zice ca n-a mintit… minte. Minciuni “nevinovate”, din politete, pentru a ascunde unele adevaruri dureroase… Sunt si cei care trantesc minciuni in fiecare zi – si nu ma refer la mitomani. Multe minciuni am auzit la viata mea, dar unele mi-au ramas in memorie.

Cea cu vizita presedintelui american Ronald Reagan e chiar nevinovata pe langa cea auzita in copilarie – zic eu.

Eram in scoala generala, cand inca ne jucam impreuna toti copiii din bloc. La una dintre scari locuia o familie cu doua fete – noi, ceilalti, le consideram puţin ciudate si pentru ca erau foarte suparacioase.

Intr-o vara ne bulverseaza vestea ca fiica cea mare a acestei familii a murit! Cum sa moara un copil pe care l-m vazut la joaca o zi mai devreme?! Agitatie mare in bloc… Vecinii adunau bani pentru flori, sunau la usa familiei, sa afle daca au nevoie de ceva ajutor. La scoala, invatatoarea celei mici a luat bani din fondul clasei, a cumparat coroana si s-a prezentat cu o parte din copii.

Adunati in faţa blocului ne intrebam cu totii – mai ales adultii se intrebau – de ce nu raspunde nimeni la apartamentul lor. O amica plangea de sarea camasa pe ea… si nu stiam cum s-o linistesc; ea stia ce inseamna o astfel de durere pentru ca isi pierduse mama cu doar cativa ani in urma.

Fata cea mica (clasa a III-a) a familiei respective era inconjurata de invatatoare si de cativa vecini, care incercau sa afle unde sunt parintii. Ea nimic. Plangea cu disperare, dar nu reusea sa articuleze vreun cuvant.

Cand, dupa un timp, apar mama ei si sora. Alergau disperate spre cea mica. Mama îi da doua palme, apoi o ia in brate. Ce-a facut zapacita cea mica?! A lipsit de la scoala cu o zi inainte si i-a zis invatatoarei ca… i-a murit sora!

Am mai auzit minciuni cu “mi-a murit bunica” (si bunica era oale si ulcele) dar sora?!

La scurt timp dupa acest incident care i-a pus pe jar pe adulti si i-a intristat pe copii - familia s-a mutat din cartier si fetele au fost transferate la alta scoala. Poate aveau in plan sa se mute, nu stiu…

Doar pentru ca ai chiulit de la scoala sa minti ca ti-a murit cineva drag?! Cum de i-o fi trecut prin minte asa ceva?!

Comemorarea victimelor accidentelor de circulatie

La initiativa RoadPeace (organizatie caritabilă din Marea Britanie, ce acorda asistenta victimelor accidentelor rutiere), prin Rezolutia privind ameliorarea sigurantei rutiere, adoptată la 26 octombrie 2005, Organizatia Natiunilor Unite a stabilit ca a treia duminica din luna noiembrie sa fie desemnata Ziua mondiala de comemorare a victimelor accidentelor de circulatie, pentru a semnala faptul ca acest fenomen a devenit ingrijorator. A treia duminica din noiembrie este 20 noiembrie in acest an.

Degeaba, insa, exista legislatie, degeaba exista o zi de comemorare a victimelor accidentelor de circulatie daca nu se vor deranja toti sa respecte legislatia, sa fie atenti cand conduc sau cand traverseaza (dupa caz). Am vazut adulti, de mână ţinând copii, alergand pe trecere cand culoarea semaforului era rosu – pe motiv ca masina e departe; am vazut adulti, de mână ţinând copii, traversand prin locuri chiar periculoase… In Franta exista o dispozitie – in codul rutier (nu cred ca au abrogat-o) – prin care se permite traversarea pietonilor cam pe oriunde, daca nu exista un loc amenajat la 50 de metri intr-o directie sau alta. In acest mod ii obliga si pe soferi sa circule cu mai multa atentie. In Ro, traversarea este permisa la coltul strazii (cand nu exista o trecere de pietoni in apropiere), in conditii de siguranta, autovehiculele avand prioritate.

Ca exemple: cand traversezi strada citind mesajele de pe telefon – chiar si prin locurile marcate special – poti deveni victima unui accident rutier. Cand conduci si vorbesti la telefonul mobil (cu sau fara handsfree) risti sa produci victime intr-un accident rutier, daca nu devii chiar tu una. Si nu mai conteaza “a cui e vina” cand ajungi imobilizat in pat sau intr-o lada, sub pamant.

Prin instituirea zile mondiale de comemorare a victimelor accidentelor rutiere se urmareste atragerea atentiei asupra faptului ca imprudenta in trafic poate pune in pericol viata, sanatatea si banii. Cu aceasta ocazie, guvernele, organizatiile nonguvernamentale si alte institutii ale statului din tările lumii sunt chemate sa promoveze atentia in trafic prin activitati care au drept scop sensibilizarea tuturor participantilor la trafic cu privire la respectarea normelor rutiere in circulatia pe drumurile publice, constientizarea impactului social si al costurilor pe care le presupun accidentele rutiere, a riscurilor la care sunt expusi conducatorii tineri si promovarea actiunilor legate de factori cheie, inclusiv conducerea sub influenta alcoolului, depasirea vitezei legale impuse pe un anumit sector de drum public, depasirea neregulamentara sau neacordarea prioritatii de trecere vehiculelor sau pietonilor care au acest drept, nerespectarea obligatiei de a purta centura de siguranta sau casca de protectie, precum si chestiuni legate de infrastructura rutiera.

Din anul 2000, si până azi, in judetul Brasov au murit 1308 de persoane in accidente rutiere.

Potrivit Asociatiei Victimelor Accidentelor de Circulatie, in RO mor zilnic pe sosele tarii 5-6 persoane, 80 % dintre accidente inmediul urban, si 60 % sunt din cauza traversarilor nergulamentare (scrie pe siteul asociatiei: avacromania.ro).

Potrivit OMS, 3.400 de oameni mor in fiecare zi pe drumurile din intreaga lume si zeci de mii de persoane sunt afectate pentru tot restul vietii. La nivel mondial, in fiecare an, 1,2 milioane de persoane isi pierd viata in trafic, lasand in urma familii si comunitati distruse, majoritatea fiind tineri.

Scopul acestor evenimente desfasurate de Ziua mondiala a Victimelor Accidentelor de Circulatie este de a comemora pe toti cei ce au trecut in nefiinta din cauza accidentelor rutiere si a transmite condoleante familiilor. In acelasi timp, evenimentul e directionat spre atentionarea societatii privind consecintele tragice ale accidentelor rutiere.

In 20 noiembrie, in Brasov, la Centrul Cultural Reduta (str. Apollonia Hirscher nr. 8), de la ora 18:30, va avea loc un eveniment pe temă, participant fiind si politistul Marian Godina, autorul cartilor “Flash-uri din sens opus” si “In misiune cu Marian. Eu nu sunt mic, am ghiozdanul mare” (pentru copii).

₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪

Accidentul de circulaţie este evenimentul care întruneşte cumulativ următoarele condiţii:

a) s-a produs pe un drum deschis circulaţiei publice ori şi-a avut originea într-un asemenea loc;

b) a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puţin unui vehicul sau alte pagube materiale;

c) în eveniment a fost implicat cel puţin un vehicul în mişcare.

(art. 75, OUG nr. 195/2002)

₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪

Asociatia Victimelor Accidentelor de Circulatie (AVAC) este o asociatie non-guvernamentala si non-profit fiind mereu alaturi de autoritatile centrale si locale cu responsabilitati in prevenirea si combaterea accidentelor de circulatie, dar se afla permanent si langa victime si familiile lor pentru a le sprijini si acorda asistenta profesionala, juridica, psihologica, sociala, spre a atenua urmarile grave ale evenimentelor rutiere.

Conditiile in care o persoana poate apela la serviciile AVAC: este victima unui accident de circulatie; are cel putin 10 zile de spitalizare; accidentul s-a produs din vina exclusiva a autorului accidentului (sau e culpa comuna); are documentele medicale din care rezulta vatamarea corporala sau decesul victimei; este urmas al persoanei decedata\e in accidentul de circulatie; accepta sa devina membru AVAC. Devine membru AVAC acela care, dupa ce ia la cunostinta despre cuprinsul statului si regulamentului asociatiei, semneaza o adeziune. (http://avacromania.ro/)

₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪

Fondul de Protectie a Victimelor Strazii (FPVS) este o asociaţie profesională non profit constituită din companiile de asigurări care au dreptul să practice asigurarea R.C.A. pe teritoriul României; este un organism de plata a despagubirilor in anumite conditii:

- garantează, în condiţiile legii, despăgubirea persoanelor care au suferit prejudicii în urma unor accidente produse de autovehicule neasigurate sau neidentificate;

- despăgubeşte persoanele prejudiciate dacă acestea nu sunt despăgubite de cei care le-au prejudiciat;

- dacă accidentul cauzator de prejudicii a fost provocat de un vehicul neasigurat RCA, FPVS garantează şi plăteste despăgubiri atât pentru daune materiale cât şi pentru vătămări de persoane şi decese;

- dacă accidentul a fost provocat de un vehicul neidentificat, FPVS garantează şi plăteste despăgubiri numai pentru vătămări de persoane şi decese. Pentru daunele materiale se garantează şi se plătesc despăgubiri numai dacă în accident, cel puţin o persoană a suferit vătămări care să necesite pentru vindecare mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale. Franşiza ce rămâne în sarcina persoanei păgubite pentru daune materiale în aceste cazuri este de 500 euro/echivalent lei; prin accident provocat de un vehicul neidentificat, se înţelege acel accident în care vehiculul agresor a intrat în coliziune directă cu persoana accidentată sau cu bunul pe care l-a avariat, după care a părăsit locul accidentului;

- persoanele care pot beneficia de despăgubiri sunt cele prevăzute de legislaţia în vigoare la data producerii accidentului. (http://www.fpvs.ro/)

Dintre ai noştri. Reflexii in oglindă

Miki

Pufitică & Johnny

Dacă doresti să participi ,publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip ,pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta ",(poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la Reflexii in oglinda.

Pentru ca zilele acestea sunt lipsita de imaginatie, mai mult decat in alte zile, m-am jucat pe siteul http://www190.lunapic.com/editor/

(reclamatii pentru calitatea fotografiilor nu primesc). ☺

M-a speriat Luna

Era pe la mijlocul anilor 1990 (nu-s sigura, pentru ca nu le prea am cu memorarea cifrelor). Eram impreuna cu o prietena. In drum spre casa am trecut pe la ea – intr-o comuna din imediata apropiere a orasului – pentru ca voia sa ia ceva de la parinti inainte de a merge acasa. Era seara, pe la opt, poate, si bezna totala in zona – casa era la sosea, la marginea comunei unde nu erau stalpi de iluminat public si casele aveau obloanele trase. Pe cer sclipea o singura stea. In ideea de a nu sparge cineva masina am ramas acolo si ea a intrat.

Era liniste totala. Priveam bezna peste câmpul ce se deschidea in stanga mea. La un moment dat, de dincolo de câmp, se iţeste un punct extrem de luminos ce s-a lungit, ca o raza de laser, până la masina. Mi-am simtit inima-n gât si m-am gândit la un incendiu, dar repede am alungat ideea pentru ca nu erau vâlvătai. Lumina portocalie creştea, se ridica pe cerul de catifea neagra. Intai un semicerc mai mic, galben-portocaliu incandescent, apoi semicercul se tot marea. O imagine fascinanta!

M-am gândit la extraterestri?! Nu m-am gândit! In acel moment nu gândeam, imi era doar frica! Am pus mâna pe clapa portierei, gata sa fug in casa, dar curiozitatea era mai mare decat frica… Apoi, brusc, m-a fulgerat gândul: “Asta-i Luna!” M-a pufnit râsul, de prostia mea, de ignoranţă! M-am relaxat, am iesit din masina si am urmarit cum Luna urca pe cer. Era imensa! Parea sa aiba diametrul câmpului. Era perfect rotunda, stralucitoare, galben-portocaliu – sunt sigura ca l-am vazut si pe “omul din Luna”!!! Si a tot urcat – la inceput incetisor, apoi parca tot mai repede, până când intunericul m-a invaluit din nou. In numai cateva minunte am trecut printr-o mie de stări.

A fost un spectacol incredibil! A fost prima si ultima data cand am avut ocazia sa ma aflu in punctul de răsărit al Lunii, in exact momentul când rasare si un fascicul de lumina sparge bezna noptii. Cred ca am privit-o cu gura căscată! Prin ce spaima am trecut iniţial, si cât de… fericita am fost mai apoi! De ce fericita?! Habar n-am! Si nici nu ma intereseaza; ma bucur sa am aceasta amintire – un fenomen obisnuit, nu zic nu, dar pentru mine a fost incredibil sa fiu acolo, singura la margine de drum. De fapt nu singura, ci cu Luna.

Cu aceleaşi descântece Luna adoarme Pământul şi răscoleşte marea (Rabindranath Tagore)

Toleranţa e sărbătorită azi

Când un om ţi se pare aspru, gândeşte-te întotdeauna că o cetate întărită nu e neapărat o cetate inamică. (Nicolae Iorga)

Ziua Internaţională a Toleranţei este o sarbatoare anuala declarata de Organizatia Natiunilor Unite in 1995 pentru ca oamenii sa constientizeze pericolele intolerantei. Se sarbatoreste pe 16 noiembrie.

Toleranta e un mod de actiune si nu inseamna a fi slab – as zice ca e chiar… din contra, pentru ca numai un om puternic poate intelege de ce unii sunt altfel, de ce au alte opinii decat el, de ce au alt comportament s.a.m.d. Numai un om puternic este sigur de sine si nu se simte amenintat din orice. Numai un om puternic este impacat cu sine, cu lumea, cu viata si stie ca nu e perfect, asa cum niciun om nu e perfect si nu poate avea dreptate in suta la suta dintre cazuri. Numai un om puternic intelege ca binele si răul, frumosul si urâtul etc. sunt notiuni relative (ce e frumos pentru unul ar putea fi chiar scârbos pentru altul, de exemplu).

Cuvantul toleranţă isi are originea in latinescul “tolerare”, care inseamna a suporta, fiind considerat un termen etic, social si religios, definind respectul libertatii altuia, al modului sau de gandire si de comportare, precum si al opiniilor sale de orice natura. Toleranta inceteaza atunci cand cineva incalca drepturile altuia. Notiunea de toleranta a fost introdusa in istoria culturii europene de Erasmus din Rotterdam, la inceputul secolului al XIX-lea, in stransa legatura cu gandirea umanista, in efortul lui de a combate fanatismul religios. (scrie pe wikipedia). Ma folosesc (si) de wikipedia pentru ca nu sunt prea buna in a explica ce simt si ma lungesc prea mult cu textele daca explic in stil propriu.

Prin toleranţă se respecta deciziile altor oameni, grupuri, popoare, religii, alte moduri de gândire si puncte de vedere, alte stiluri si moduri de viata. Garantarea necesitatii spiritului de toleranţă depaseste cu mult domeniul ingust al politicii, pentru ca ţine foarte mult de educatia fiecarui individ in parte.

A tolera nu inseamna a accepta ceva (sa faci la fel, sa simti la fel, sa crezi la fel etc.), ci a intelege. Toleranţa si acceptarea nu sunt sinonime.

Copiii mici si animalele sunt fiintele ce pot fi considerate ambasadoarele toleranţei pentru ca nu cunosc bariere cand e in discutie rasa, culoarea, statutul social, starea de sanatate, credintele etc. celor care sunt in jurul lor. Am scris “copiii mici” pentru a sublinia ideea ca intoleranţa se invata.

Este o lectie universala – intoleranţa este primul semn al unei educatii inadecvate. O persoana rău educata se poarta cu o nerabdare arogantă, in vreme ce autentica, adevarata educatie dă nastere modestiei. (Aleksandr Soljeniţîn)

E pe sfarsite aceasta zi si… scriu abia acum pentru ca (intre altele) a trebuit sa fiu toleranta cu domnul computer ce-a avut, din nou, o criza existentiala.

Fă in asa fel incat sa fii bun cu cel tanar, milostiv cu cel batran, simpatizand cu cel care se straduieste si tolerant cu cel slab si gresit. Uneori, in viata ta, esti cate putin din fiecare dintre ei. (Buddha)

De faţadă. Miercurea fără cuvinte

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte! Jocul pornit de Carmen şi continuat de Călin. Sunt invitaţi în joc toţi cei care doresc. “Regulamentul” e scris pe blogul lui Călin.

Sursa foto: Brasov, orasul sufletului meu. (exceptand-o pe ultima)

HAPPY WW!

15 Noiembrie 1987

O zi de duminica, lucratoare – si in ultimii ani inainte de 1990, in uzine, se lucra intens in multe duminici. O duminica in care erau organizate “alegeri” pentru consiliile populare locale. E ziua in care ar fi trebuit sa ma prezint la vot pentru prima data – nu m-am prezentat, spre disperarea parintilor. Alegerile nu erau cu mult diferite ca azi – in sensul ca “nu conteaza cine voteaza, conteaza cine numara voturile” (cum a zis Stalin). Ai mei au fost la vot, dimineata, si-au stat mai mult de-o ora, la coada, desigur. Apoi am plecat spre autobuzul care urca spre Poiana Brasov – la vremea aceea coada era imensa si pentru acest autobuz..

Eram revoltata, foarte revoltata! In jurul meu oamenii plecau ochii, se târau in hainele lor cenusii – ca niste uniforme – si sufereau injurand pe la colturi. Revolta mea era ca a unui nebun care alearga pe motocicleta cu o suta de kilometri la ora pentru a schimba lumea! Un astfel de nebun isi poate schimba doar viata (cu moartea).

Azi, puţini sunt cei care-si mai amintesc acea zi nebuna, intr-un fel. Si mai puţini sunt cei care pot numi macar un singur om (lista poate fi gasita si pe wikipedia) dintre cei care au fost judecati intr-o sala de la uzina “Steagu Rosu”, unde a inceput totul, cand muncitorii din schimbul trei au primit fluturasii de salariu si au constatat ca iar iau jumatate. Au oprit masinile. Dimineata, cei de la schimbul unu s-au solidarizat si au hotarat sa plece sa-si arate nemultumirile altcuiva – seful care era acolo i-a tratat cu dispret si i-a amenintat cu “vedeti voi, dimineata”. O multime de muncitori s-au adunat la poarta, dar mai mult de jumatate s-au razgandit si “au stat la locurile lor”. Nu i-a oprit nimeni pe muncitori… si-au pornit pe bulevardele orasului strigand lozinci “sociale”: “Vrem caldura in case”, “vrem pâine fara cartela”, “vrem mancare la copii”… S-a cantat si “Desteapta-te române!” Românul nu s-a desteptat nici azi – pe cei care s-au desteptat ii rog sa ma scuze pentru afirmatie. Românul inca mai crede ca “inainte” era mai bine.

In noiembrie 1987 au fost anuntate si noi reduceri ale cotei de consum la electricitate si benzina.

In drumul lor spre Consiliul popular – sediul PCR de atunci, prefectura acum – li s-au alaturat multi alti brasoveni, care nu lucrau in fabrici si uzine, studenti, elevi… Vuia orasul, de pe la ora 10 si ceva… In faţa sediului partidului comunist se adunasera mii de oameni – si toti erau constienti ca printre ei se afla militieni si securisti “travestiti”.

Pentru ca era zi de “alegeri” orasul era impânzit cu lozinci de genul “sa facem totul pentru bunastarea si fericirea poporului”. Poporul murea de foame, de frig, de boli, degeaba… Ti se facea greata cand citeai aberatiile acelea, stiind ca in casa e frig de crapa caloriferele, apa e rece de-ti crapa pielea pe maini, frigiderele sunt inutile, electricitatea e din cand in cand, benzina si mai rar, alimentele de baza pe cartela… De prin 1982 românii au fost obligati “sa stranga cureaua” pentru a putea fi platita datoria externa a patriei mumă. Un lucru bun, ca stat, sa nu ai datorii pe-aiurea; dar chiar cu orice pret?!

Celor de la Steagu li s-au alaturat muncitori de la Tractorul si de la Hidromecanica… Protestul devenise unul politic si cand s-a strigat prima data “Jos Ceausescu!” a fost ca un vuiet… un urlet de disperare. Pentru ca nu se mai putea!

De bine ce era “inainte” muncitorii s-au revoltat la Brasov in 1987. Multi au fost mai apoi arestati si judecati ca infractori de drept comun – comunistii nu voiau sa se stie ca au luat un bocanc in gura asa ca toti cei arestati erau alcoolici, huligani etc. si au fost judecati pentru tulburarea ordinii publice, pentru distrugere si alte bazaconii. Inainte de a fi judecati au fost interogati: gradul trei de ancheta – bataia. Declaratiile celor anchetati sunt crunte… Ajunsesera sa urineze cu sange de la loviturile primite in rinichi. Dar nicio particica din corp nu a fost scutita si nici de umilinta nu i-au scutit, dezbracandu-i in pielea goala, obligandu-i sa ţină cu nasul un tablou al presedintelui, sa sară ca broasca, sa faca genoflexiuni si multe altele. Torţionarii de atunci au fost pedepsiti dupa 1990?! Haida-de! Unii au fost avansati in grad, unii au primit functii inalte sau posturi bine platite, dupa 1989.

S-a spus ca “manifestantii au lovit interesele partidului, urmarind sa strice oranduirea socialista”.

Cand grupurile de oameni au ajuns la sediul PCR au strigat ca vor sa vorbeasca unui sef, dar sefii erau ocupati cu ghiftuiala – ei nu aveau paine pe cartela si se delectau cu portocale si alte bunatati despre care multi dintre copiii români de atunci nici nu auzisera.

Autobuzul spre Poiana nu mai urca… Ne-am indepartat de zona, dar am apucat sa mai vad obiecte zburand pe ferestrele primariei, drapelele rosii, comuniste, incendiate, tablouri cu “cel mai iubit fiu al poporului” rupte. Cata fericire – si disperare – era in mine! Am vazut si un tanc si fumul de la gazele pe care le aruncau in multime… Oamenii fugeau care incotro cand au vazut soldatii inarmati (se zvoneste ca armele nu erau incarcate)… Era ca intr-o zona de razboi – si a doua zi locurile aratau ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Fortele de ordine si Securitatea – se spune - au primit ordin sa reactioneze numai dupa ce au inceput primele distrugeri din sediul Consiliului Judetean de Partid.

Ce mi-a ramas intiparit in memorie a fost o fata blonda, cu par ca razele de soare vara, in mijlocul unui sir de oameni care inaintau tinandu-se de brate. Fata aceasta era ca o pata de culoare in cenusiul zilei, al valului de oameni, desi era imbracata in halat de munca. Habar nu am cine era, nu stiu daca numele ei se afla printre cei arestati si judecati, pedepsiti, deportati… Sper ca nu… Unii dintre cei care au fost arestati au murit nu foarte tarziu dupa ce au fost pedepsiti (pedepsele erau executate la locul de munca fie in Brasov fi pe aiurea – in cazul celor considerati mai “periculosi” si deportati, fara familie). Sotiile celor deportati erau sfatuite sa divorteze; membri familiilor erau urmarite, hartuite; oamenii se cam temeau sa le adreseze cuvantul…

“Media” straina a aflat despre revolta dupa doua-trei-patru zile. La Radio Europa Libera informatia ar fi ajuns prin consulatul SUA de la Munchen. S-a scris despre revolta in Corriere della Serra, Financial Times, Frankfurter Allgemeine Zeitung, Le Monde si mai apoi in altele. Unii jurnalisti occidentali au venit la Poiana Brasov “sub acoperire”, ca turisti, pentru ca agentiile de presa nu aveau corespondenti la Bucuresti, Diaspora româneasca a demarat o serie de demonstratii periodice in faţa ambasadelor României… Turistii straini care au fost martori au povestit si ei, cui voia sa-i asculte (si multi voiau atunci). Demonstratii anti-Ceausescu au avut loc si la Budapesta, Moscova sau Sofia. Intr-un fel, e de inteles: Gorbaciov vizitase România in luna mai 1987 si facuse unele aluzii la regimul politic dur din ţară.

**

Tot de prea mult bine, incepand cu sfarsitul anilor 1970 au fost cateva crize majore (conflicte de munca spontane, limitate ca intensitate) generate de nemultumirea populatiei in ceea ce priveste conditiile de trai si de munca: Valea Jiului (1977); Motru (1981); minele Gura Baia, Baia Borsa si Toroioaga (Maramures, 1983); Cluj si Turda (1986); Atelierele CFR Nicolina (Iasi, 1987), culminand cu greva masiva din Brasov, 15 Noiembrie 1987.