Pe o tarla de lângă Montesson, o localitate mică de lângă Paris, in 18 martie 1906, Traian Vuia a efectuat primul zbor (din Europa) cu un aparat care s-a desprins de sol folosind mijloacele proprii de bord, grupul motor propulsor și trenul de aterizare, cu roți - numai cu ajutorul aparatelor de bord, fără vreo "intervenție exterioară" (pantă, catapultă, cale ferată etc.)
Aeroplanul cu patru roți, in formă de liliac, s-a ridicat la aproape un metru înălțime, a zburat pe o distanță de 12 metri și... paletele elicei s-au oprit, avionul aterizând forțat.
Ziare din Franța, Marea Britanie și Statele Unite au scris despre performanța lui.
Totuși, primul zbor a fost omologat de frații Wright, dar avionul lor nu a decolat cu motor propriu comandat de la bord, ci prin propulsare, printr-o forță externă - afirmă Dumitru Tomoni, istoric bănățean, profesor și fost director la Liceul Teoretic Traian Vuia din Făget, Timiș. Frații americani au avut bani, au adus arbitri, Traian Vuia n-a avut mijloace pentru a-și face propagandă. In plus, el spunea că nu e important când faci un lucru, important e că lucrul acela există. In altă corespondență spunea că nu a lucrat pentru gloria personală și că nu e meritul lui că a reușit, ci e meritul lui Dumnezeu, că i-a dat înțelepciune.
A avut și alte brevete; a continuat să-și perfecționeze aparatul de zbor (între altele, a susținut și aplicat principiul unei singure elice tractive), a inventat un generator de aburi, a făcut și câteva modele de elicopter; a realizat prima aripă de avion cu incidență variabilă în zbor, a realizat primul aeroplan cu aripi pliante. Toate invențiile și inovațiile le face în Franța, unde și-a petrecut, practic, toată viața de adult.
A publicat o serie de articole cu descrierea și performanţele invenţiilor sale.
Traian Vuia - câteva date biografice
S-a născut în 17 august 1872, în statul Surducul Mic (azi Traian Vuia), în comitatul Caraș-Severin, Austro-Ungaria
Școala primară a terminat-o in localitatea natală; in 1892 termină liceul la Lugoj; studiile superioare le urmează la Școală Politehnică din Budapesta - obține titlul de inginer; termină și Facultatea de Drept și obține titlul de doctor în științe juridice (1901).
Vorbea maghiară, germană, italiană, franceză; știa latină și engleză.
In 1902 e la Paris, unde studiază problema zborului mecanic; in februarie 1903 prezintă Academiei de Științe un memoriu asupra invenției sale Proiect de aeroplan-automobil - proiectul e respins ca fiind utopic, "un vis". Nu renunță, ci înscrie proiectul pentru brevet - in august primește brevetul de invenție francez pentru aeroplan-automobil.
După ce a plecat în Franța a mai venit în România de două ori, apoi în 1950 pentru că a paralizat și prietenul său Petru Groza (prim-ministru al României atunci) l-a convins să revină pentru a putea fi îngrijit. Groza l-a așteptat la gară, in București, și l-a cazat la Athenee Palace, unde era îngrijit zi și noapte, dar nu se simțea bine in luxul de acolo așa că a fost mutat la căminul de bătrâni din Berceni, unde era îngrijit de trei medici, între care unul era Ana Aslan și altul medicul guvernului.
A decedat în 3 septembrie 1950 și e înmormântat în cimitirul Belu.
Traian Vuia, om politic
Pe asta n-am știut-o nici chiar cu titlu informativ! 😊 Că a fost implicat în politică, adică.
A fost vicepreședinte al Uniunii Românilor din Transilvania și Banat, care funcționa la Paris în 1918 și unul dintre fruntașii români care au militat pentru unirea Transilvaniei și Banatului cu România. A fost unul dintre inițiatorii Comitetului Național din Transilvania și a făcut parte din delegația română la Conferința de Pace de la Paris. Avea legături și cu mișcarea socialistă; era împotriva dictatorilor și a fost mason - in august 1919 a fost inițiat în loja masonică pariziană Ernest Renan, împreună cu Alexandru Vaida-Voievod (șeful delegației) și cu ceilalți membri ai delegației române participanți la Conferința de Pace de la Paris.
Era cu tot sufletul pentru unirea Transilvaniei și Banatului cu Regatul României, dar s-a aflat în tabăra celor care - deși doreau unirea - erau nemulțumiți cum s-a produs. El dorea mai întâi declararea independenței de Ungaria, apoi negocieri cu Bucureștiul, ca de la stat la stat, cu condiții. Traian Vuia spunea: să nu ne așteptăm că dacă pui într-un coș mere stricate lângă cele roșii, să se înroșească cele stricate. Dimpotrivă. Slavici, spune tot istoricul Dumitru Tomoni, a făcut pușcărie pentru că a spus că era mai bine sub unguri.
Într-o scrisoare din 1922, trimisă avocatului George Dobrin, fruntaș al Partidului National Român, primul prefect al Lugojului după Unire, Traian Vuia a scris:
Toată Unirea s-a redus la un gest pur teatral, pe care ciocoii din Vechiul Regat l-au primit cu zâmbet și au zis că suntem naivi că n-au avut nevoie decât a deschide ușa casei in care noi am intrat de voie. Când doi indivizi se asociază, când două societăți fuzionează, se face un contract, un pact. (...) îndată ce s-au simțit stăpâni, prin ucaz au trimis la plimbare consiliu dirigent. (...) C-un cuvânt, "Unirea" a fost o bătaie de cuvinte, ea n-a fost decât o anexare deghizată, un hap amar învăluit în zahăr. (...)
Ceea ce mă întristează mai mult și mă face să mă lapăd de optimismul meu obicinuit este ceea ce mi-ați repetat de atâtea ori: "Suntem un popor nefericit". Trebuie să rămânem și de azi înainte slugi și cerșetori pe la ușile domnilor.
(https://adevarul.ro/stiri-locale/timisoara/traian-vuia-despre-marea-unire-toata-unirea-s-a-1261959.html)
