Lista rusinii si viata privata

Ultima dată am auzit despre "lista rușinii" în legătură cu China. Acolo, se zice, autoritățile știu totul despre toți și toate - le e foarte utilă tehnologia pentru un control aproape total. Citeam că, în China autoritățile publică numele celor cu datorii, trimit mesaje pe telefoanele rudelor, vecinilor etc. datornicilor anunțând că X e dator, că nu și îndeplinește obligațiile față de stat și implicit față de cetățenii corecți.

Înainte de propunerea prezentă s-a mai practicat în România, in 2016 (insistându-se de prin 2007), dar - după ce s-a publicat lista, s-au judecat oamenii cu Statul, s-au constatat multe erori etc. - s-a renunțat. La acel moment, Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a amendat ANAF pentru șmecheria asta.

O noutate! De data asta au în proiect să publice și o listă cu cei care nu au restanțe! Au luat-o razna?! Adică, publică numele și adresele (aproape) tuturor cetățenilor țării? Voi afla adresa de domiciliu a tuturor funcționarilor publici - politicieni sau nu?

Politrucii români s-au gândit - din nou! - să publice o listă cu cetățenii care au datorii la stat, mai mari de 3000 de lei. Vor publica nume, adresa domiciliului fiscal, suma... De ce nu publică și o listă cu numele, adresa etc. hoților din buzunare, hoților din locuințe etc., să știm cam pe unde locuiesc aceștia când nu sunt la închisoare? Ah, da! Ce amețită sunt! Protejarea datelor cu caracter personal, dreptul la viață privată (între altele)! Ca să vezi! Când ești dator la stat "te fac de rușine" punându-te in pericol. După ce că ești sărac te trec și pe o listă, publică, a "rușinii", să te vulnerabilizez și mai și.

De ce nu o listă cu cei care au peste zece contracte cu Statul? Dacă e să fie transparență fiscală atunci să fie!

Până în anul 1989 (era comunistă, altfel spus), in gara Brașov, aproape de ieșirea din clădire, era un panou cu poze și nume, și scria mare "nu faceți ca ei!" Erau numele și pozele (extraordinar de neclare) ale unor hoți care operau in zonă. La ce era util știu numai ăia care au avut ideea, pentru că hoții erau tot hoți, iar ceilalți nu i-ar fi putut recunoaște după acele fotografii. Sigur, era o "chestie psihologică".

Pentru că nu există o astfel de "listă a rușinii" nu se plătesc taxele in România. Când va apărea lista, în România nu vor mai exista datornici.

Printr-o astfel de formă arhaică de umilire publică politrucii speră că vor crește încasările la bugetul de stat, la bugetele locale. E doar bătaie de joc. Statul are proceduri prin care poate recupera sumele. Mâine, poimâine, vom avea închisoarea datornicilor?

Reacțiile conaționalilor la ideea cu lista rușinii

Ce spun doi primari (a căror opinie a fost făcută publică) despre acest proiect de lege? "Nu cred că se va rezolva problema, dar măcar îi faci de râs". Ce mentalitate! De ce i-ar păsa unuia că îl face "de râs", dacă e printre cei cărora nu le pasă că sunt datori la Stat? Apoi, de ce crede el că e corect să facă "de râs" un om sărac sau unul care a avut o dificultate temporară?

Celălalt își exprimă speranța că cei care au bani vor veni să-și plătească datoriile. Poate da, poate nu - sunt câțiva milionari care au datorii de milioane, dar nu se deranjează. Oricum, cei care au bani plătesc la timp, de regulă, dar li se poate întâmpla să întârzie.

Sute de instituții ale statului au datorii la... Stat. Să credem că reprezentanții acestora se vor rușina și vor achita datoriile? Poate că, înainte de a "face de râs" cetățenii, ar trebui ca Statul, prin reprezentanții săi, să dea exemplu de bun-platnic. Oh! Da! Pentru că unii nu plătesc taxele instituțiile sunt datoare! Nu.

Unii cetățeni, opriți pe stradă, spuneau răspicat că e foarte bine să fie o astfel de listă publică. De ce unii să plătească și alții nu? se mai întrebau câțiva... Mdeh. Să moară... capra vecinului... Aș vrea să mă înșel, dar cred că foarte mulți vor da năvală să citească o astfel listă, să știe dacă vecinul, colegul etc. are datorii la Stat. De ce i-o interesa pe unii ce și cum despre alții?

O persoană zicea că "pe vremuri", la școală, exista "scaunul măgarului" (ceva de gen) unde erau trimiși elevii care deranjau orele.

Dintre cei intervievați pe stradă (și "dați pe post") o singură persoană a spus că nu are sens, având în vedere că salariile, pensiile sunt mici, și toate scumpe... 

Ce ți se poate întâmpla dacă ai datorii la stat

Între altele, conform proiectului, îți este îngrădit dreptul de la a cumpăra casă, apartament, teren, mașină. In cazul in care proiectul absurd va deveni lege vei putea cumpăra cele amintite mai sus numai dacă prezinți o adeverință că nu ai datorii la Stat. Glumă de prost-gust. Există mai multe metode prin care poate fi ocolită aberația.

In general, dacă ai venit Statul ar putea să-ți pună poprire pe acesta și să recupereze sumele pe care le datorezi, din ultimii cinci ani (o zi in plus peste cinci ani lasă Statul cu ochii în soare: datoria e prescrisă - sigur, poți plăti de bună-voie, dar nu mai poți fi obligat). E adevărat, dacă venitul e mic "ratele" către Stat vor fi mici - și Statul nu are răbdare când vrea să-ți ia.

Ce ți se poate întâmpla dacă apari pe "lista rușinii"

Depinde: dacă ești persoană juridică sau persoană fizică. Dacă ești instituție de stat n-ai probleme... funcționezi in continuare fără îngrădiri.

Dacă ești persoană juridică poți pierde contracte, colaborări etc. Ideea e că, atunci când vrei să colaborezi cu o firmă, te informezi; între altele,  accesezi bilanțul anual al firmei in cauză - e public, pe site-ul Ministerului de Finanțe. Altfel spus: "lista rușinii" pentru aceste entități e doar o cheltuială (a Statului) in plus.

Dacă ești persoană fizică... Te poți aștepta la multe - până la a te trezi cu ceva cămătari la ușă, care să-ți propună un împrumut, să nu mai ai de ce te rușina sau o vizită a samsarilor imobiliari. Te mai poți aștepta la atacuri de tip phishing, înșelătorie (scam), inginerie socială*.

Mai sunt cei care colectează astfel de date și le întrebuințează in algoritmi automatizați în relația cu instituții de credit, anumite platforme financiare, care ar putea penaliza respectivele persoane pe termen lung, in baza unor date istorice, chiar eronate. In caz de eroare (și/sau de achitare) sau dificultăți economice temporare rectificarea datelor ar putea deveni inutilă pentru recuperarea reputației deoarece nu există (nu poate exista) un remediu efectiv din partea Statului.

Vor fi publicate și numele celor care se judecă, in instanță, cu Statul, privind unele taxe, impozite, amenzi? N-ar fi corect: cetățeanul ar putea dovedi că nu e dator la stat.

Scopul publicării datelor personale ale datornicilor la Stat

Din punctul meu de vedere, scopul acestei măsuri: plata taxelor de rușinea celorlalți. Statul nu poate numi asta "interes justificat" pentru divulgarea datelor personale a unor cetățeni, mai ales că există proceduri prin care-și poate obține de la datornici sumele restante.

Publicarea acestor date e justificată de politrucii care au venit cu ideea: transparență fiscală. Conform legii, colectarea datelor se face pentru scopuri determinate, explicite și legitime. "Transparența fiscală" nu cred că poate fi încadrată aici. Dacă ei insistă că publicarea unei astfel de liste se justifică atunci să fie publicată și lista celor care au contracte cu statul... (între altele) Să fie o listă completă cu denumirea firmei, numele celor care o controlează etc., să nu mai căutăm, bezmetici, informații - să fie "de-a gata".

De ce e ilegală publicarea datelor personale

Pentru că așa "zice" legea, pentru că România e membră a Uniunii Europene unde Statele protejează (pe cât posibil) datele personale ale cetățenilor. Aici, Statul divulgă datele personale ale cetățenilor pe motiv de "transparență fiscală". 

Tot pe motiv de "transparență" fiscală nu mai e obligatoriu să fie publice declarațiile de venit și de interes ale funcționarilor statului?

Concluzie

Publicarea datelor personale (numele, domiciliul fiscal și datoriile persoanelor fizice) pe site-urile autorităților ridică riscuri de neconformitate cu prevederile GDPR, deoarece aceste date pot afecta dreptul la viață privată. Vorba 'ceea, pe listele cu cheltuieli pentru întreținere, în condominii, e interzisă publicarea numelui (dacă cetățeanul nu solicită altfel), dar online e perfect să publice Statul inclusiv adresa la care poate fi găsită o persoană.

Publicarea pe internet trebuie justificată printr-un interes legitim care să nu afecteze excesiv persoana. Care poate fi acest interes legitim? Sumele nu vor fi recuperate în mod automat.

Politicienii din România par a nu înțelege: datele cu caracter personal NU pot face obiectul datelor deschise deoarece nu sunt date care pot fi reutilizate la liber, ci au un regim juridic specific. Unii nici nu-și pot imagina ce se poate face cu aceste date.

Datele publicate pe Internet, accesibile oricui, pot fi folosite de oricine în orice alt scop. Numai printr-o cerere expresă poți afla cui au mai fost dezvăluite datele tale personale.

Ce dovedește statul prin această soluție arhaică? Incapacitatea de a colecta taxe și impozite, sume din amenzi.

Publicarea unor astfel de date poate fi exploatată foarte ușor de persoane rău-intenționate; Statul transformă datele și secretele fiscale în vulnerabilități de securitate pentru cetățeni (având în vedere cât de evoluată este tehnologia, și viața digitală a celor mai mulți).

Atingerea adusă protecției datelor cu caracter personal nu se justifică pentru a asigura recuperarea creanțelor, ci din contră, publicarea acestor date e disproporționată și incontrolabilă. Incapacitatea Statului de a colecta creanțele fiscale e transformată într-o publicitate punitivă. Datele care în mod normal ar fi constituit secret fiscal vor fi preluate automat de terți, ceea ce face ca informația să rămână accesibilă publicului mult după ce datoria a fost achitată.

Există mai multe pârghii și mecanisme de colectare a creanțelor, inclusiv coercitive, și care își ating scopul fără ingerințe in viața privată a cetățenilor. Publicarea datelor doar afectează dreptul la viață privată și reputația persoanei (se poate întâmpla oricui să aibă probleme la un moment dat, să fie uituc sau să fie sărac).

sursa foto: https://pixabay.com/ro/users/gdj-1086657/

* Ingineria socială e o formă de a manipula oamenii astfel încât aceștia să divulge informații confidențiale, să ofere acces la sisteme securizate sau să efectueze acțiuni care le compromit securitatea (financiară sau cibernetică). Această formă de manipulare nu vizează echipamentele sau programele (hardware sau software), ci exploatează emoțiile: încrederea, frica sau curiozitatea. Altfel spus: nu se bazează pe breșe tehnice și poate fi realizată de aproape oricine, pentru că nu e nevoie de abilități speciale. 

Atacurile de inginerie socială implică adesea doar un număr de telefon și/sau e-mail. E bună și o adresă fizică - infractorul ar putea afla, despre tine, unele informații utile (pentru ei) de la vecini.

De exemplu, tehnologia cunoscută sub denumirea de VoIP (Voice over Internet Protocol) permite atacatorului să-și facă apelul să pară că e făcut de pe telefonul țintei - e o tehnologie disponibilă și nu necesită experiență. 

Laura Stoica. In memoriam

Laura Stoica (Adriana Laurenția Stoica) s-a născut în 10 octombrie 1967, la Alba Iulia, unde și-a petrecut primii ani, apoi familia s-a mutat la Târgoviște, orașul natal al părinților, oraș în care a și învățat. In ultimul an de liceu a urmat și cursuri de canto, la Școala Populară de Artă. In anul 2000 termină cursurile de artă-actorie la Universitatea Ecologică București.

A participat la Cântarea României, și la multe festivaluri de muzică ușoară, in anii 1980-1989; primul festival la care a participat a fost la Amara, in 1987, unde a obținut premiul doi.

In anul 1990 a participat, din nou, la festivalul de la Mamaia, unde a obținut mai multe premii, inclusiv premiul cel mare. Mai participase la Mamaia in anii 1987, 1988 și 1989, dar fără rezultate notabile.

In 1991 a fost declarată cea mai buna solistă pop-rock din România. A mai avut și în alți ani astfel de nominalizări.

In 1994, solista înființează Fundația Laura Stoica, in scopul de a sprijini tinerele talente, dar s-a implicat și în strângerea de fonduri pentru sprijinirea copiilor orfani și a participat la acțiuni caritabile dedicate strângerii de fonduri destinate copiilor din Romania afectați de HIV.

In 1995 se înființează trupa Laura Stoica Band.

In 1999, Laura Stoica debutează ca actriță, pe scena Teatrului Nottara din București.

(mai multe info: https://www.laurastoica.ro/)

Cred că în 1990 am ascultat-o prima dată, dar nu în cadrul festivalului de la Mamaia. Mi-a plăcut foarte mult vocea ei, și stilul, in general.

Când, in 9 martie 2006, am aflat că a decedat într-un accident de mașină, alături de bateristul Cristian Mărgescu, care urma să-i devină soț, am avut un moment de încremenire: cum să moară?! Apoi, evident, m-am resemnat... A fost așa o apariție... atrăgătoare in peisajul muzical românesc! Dacă se poate spune așa, a fost și mai trist: Laura Stoica abia aflase vestea că e însărcinată, și era foarte fericită pentru că nu mai credea că poate deveni mamă.

Poate că uitam și în acest an să scriu despre Laura Stoica, dar mi-a amintit serios de ea, ca solistă, tânăra Alexandra Căpitănescu, cea care va reprezenta România la Eurovision. 😊

Ziua Internationala a Femeii,2026

Mileniul trei, 8 martie 2026... Nicio națiune n-a atins performanța eliminării decalajelor juridice dintre femei și bărbați - la nivel mondial, femeile au numai 64% din drepturile legale pe care le au bărbații.

In domenii fundamentale ale vieții - munca, salarizarea, afacerile, pensionarea, proprietatea, mobilitatea, familia, siguranța - legea dezavantajează sistematic femeile.

In multe state, legea permite căsătoria timpurie - inclusiv a copiilor - ceea ce erodează întregul potențial a milioane de femei.

In acest an, Ziua Internațională a Femeii are ca temă de dezbatere Drepturi. Justiție. Acțiune. Pentru toate femeile și fetele. Sunt necesare acțiuni prin care să fie eliminate barierele in calea justiției egale: legile discriminatorii, protecția juridică slabă, practicile dăunătoare și normele sociale care erodează drepturile femeilor și fetelor.

Un raport recent, intitulat Asigurarea și consolidarea accesului la justiție pentru toate femeile și fetele, avertizează că sistemele menite să protejeze femeile și fetele nu o fac - femeile rămân expuse abuzurilor, nedreptății și impunității, pe fondul unei reacții tot mai puternice împotriva egalității de gen și al încălcărilor tot mai frecvente ale drepturilor lor fundamentale (vezi mai mult pe site-ul Națiunilor Unite: https://www.un.org.com)

Violența împotriva femeilor rămâne una dintre cele mai insiduoase bariere în calea sănătății și bunăstării femeii. Aproape una din trei femei se confruntă cu violență fizică și/sau sexuală cel puțin o dată în viață, cel mai adesea din partea unui partener intim.

Foarte puține state au adoptat politicile minime de servicii de sănătate recomandate de OMS pentru îngrijirea post-viol. Există voci care susțin ca femeia care rămâne însărcinată în urma unui viol să nască acel copil (in unele state chiar se întâmplă); sunt voci care susțin că o fetiță în vârstă de 11-12 ani să devină mamă dacă tot a rămas însărcinată; există foarte multe adolescente devenite mame de la vârsta de 14-15 ani și unora li se pare cât se poate de firesc - și, in loc să li se ofere tinerilor educație sexuală li se oferă adolescentelor-mamă bani, pentru a-și continua studiile (dacă vor).

In The Guardian, a fost publicat un sondaj global (desfășurat în 29 de țări, inclusiv Marea Britanie, SUA, Brazilia, Australia și India, participând 23000 de persoane) in care se arată că o treime dintre bărbații din generația Z (născuți între anii 1997-2012) sunt de părere că soțul ar trebui să aibă ultimul cuvânt în deciziile importante, în comparație cu bărbații din generația Baby Boomer (născuți între 1946-1964), care numai 13% consideră că soția ar trebui să asculte întotdeauna de soț. In cazul femeilor din generația Z, 18% sunt de acord ca soția să asculte de soț, comparativ cu Baby Boomers, unde numai 6% au această părere.

Pentru un sondaj la nivel global mi se pare cam mic numărul 23 de mii... Nu am încredere în sondaje pentru că seamănă a propagandă (opinie personală, evident). Nici în unele "rapoarte" nu am prea mare încredere.

In România, 6 din 10 cetățeni sunt de părere că femeia ar trebui să stea acasă și să se ocupe de copii și de treburile casnice.

In mai toată Europa (și nu numai) majoritatea femeilor - deși au partener - au un loc de muncă și se ocupă și de copii, și de casă. Egalitatea de gen e un concept îndepărtat.

Altfel spus: ziua de 8 martie nu e numai pentru a oferi femeilor ceea ce se poate cumpăra cu bani... și când au nevoie de protecție împotriva unor indivizi agresivi li se oferă o dulce ridicare din umeri.

Sursa imaginii: https://pixabay.com/users/geralt-9301/

🌹La mulți ani! cu sănătate și egalitate în drepturi, tuturor femeilor și fetelor! 🌹🌹

Amendarea Statului de către Stat

Amenzi pot primi nu doar persoanele fizice - in sens de cetățeni - ci și persoanele juridice precum instituțiile publice, autoritățile publice, agenții economici etc..

Amenda este sancțiunea constând în plata unei sume de bani de către o persoană fizică sau juridică pentru neexecutarea unor obligații. Amenda poate fi administrativă, fiscală, civilă, contravențională, penală și judiciară.

Primăria cutare a fost amendată pentru... ceva. Uaaauuuu! vor aplauda unii. Stați blânzi, 'că noi plătim, indirect, amenda.

Sursa foto (IA): https://pixabay.com/users/geralt-9301/

Situația în care instituțiile statului (bugetate total sau in parte) se amendează între ele mi se pare hilară. O instituție care funcționează (și) cu banii cetățenilor (taxe, impozite) e amendată de o altă instituție bugetată (in tot sau in parte); sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice se fac venit la bugetul de stat, cu excepția celor provenite din amenzile aplicate în temeiul hotărârilor autorităților publice locale sau județene, care se fac venit la bugetul local respectiv (art. 8, L. 2/2001 - regimul contravențiilor).

Pe scurt: banii din amendă sunt virați tot către o instituție a statului și devin venit la bugetul statului sau la bugetul vreunei instituții / autorități publice... Altfel spus, cetățenii plătesc (și) amenda pentru încălcările legislative comise de funcționari publici.

Să zicem că o primărie e amendată de comisarii Gărzii de Mediu pentru neîndeplinirea măsurilor legale dispuse pentru un depozit de deșeuri neconform sau pentru că sunt depozitate (ilegal) deșeuri într-o zonă inadecvată...

Sau, o primărie e amendată pentru că sunt "cratere" pe străzi... Cetățenii își distrug mașinile sau - mai rău - rămân fără splină. Cine plătește despăgubirile câștigate de cetățeni în instanță?

Aș putea crede că gropile sunt lăsate cu intenție așa cum sunt? Or avea unii politicieni - sau cineva apropiat lor - ateliere de reparat mașini? Doar întreb.

Cei de la primărie, se presupune, achită amenda... din banii tuturor cetățenilor din localitate, practic. Primarul se îndreaptă spre cei vinovați pentru a recupera banii? Probabil că... da/nu. Înainte de orice trebuie dovedită vinovăția unuia/unora. De fapt, cred că înainte de orice trebuie să existe dorința de a cerceta eventualii vinovați.

Ce vină au cetățenii când reprezentanții unei instituții de stat nu îndeplinesc - din diverse motive - ceea ce e obligatoriu prin lege, și instituția e amendată? N-ar fi mai corect să nu se mai amendeze între ei? Indirect, ne amendează pe toți și - din câte știu 😉 - pedepsele colective nu mai sunt "la modă" in mileniul trei.

Notă. In textul de mai sus e acoperită doar o mică parte din subiectul pe temă.

Mărțișor, martie 2026

A sosit și Martie! Zilele sunt tot mai lungi, păsările se trezesc in zori de zi, dar copacii nu au, încă, muguri verzi. Pe ici, colo, se mai văd petice din haina albă a iernii, cerul nu e albastru, senin, dar soarele reușește să strălucească printre nori. Încă e frig, dar mărțișoarele încălzesc atmosfera. 

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/users/uvex-839704/

Zâmbesc privind mărțișoarele comercializate. Unele sunt unicate, lucrate de mâini pricepute, dar cele mai multe sunt "in serie" - unele sunt adevărate broșe cu șnur alb-roșu și vor putea fi purtate ca broșă, după "sezonul Mărțișorului". Ați văzut multe femei (tinere sau ba) purtând broșă? Din punctul meu de vedere, mărțișorul e mărțișor și broșa e broșă - mărțișorul e un simbol al primăverii, broșa e o bijuterie care poate fi purtată in orice zi, plasată pe orice obiect vestimentar și/sau pe accesorii. Mărțișorul nu e de purtat in fiecare zi - s-ar banaliza, și-ar pierde semnificația (părerea mea). Sigur, nu e interzis a purta mărțișor in fiecare zi, pe motiv că în sufletul nostru e o veșnică primăvară - primăvara din suflet o putem manifesta altfel.

Mărțișorul ca obiect are, și el, diferite semnificații.

Lumina este cumva diferită, chiar dacă iarna nu și-a retras întreg alaiul din zona in care zâmbesc primăverii, gândindu-mă la ciclul nesfârșit al reînnoirii care definește lumea noastră. În același timp, tresar auzind despre războaie abia începute... Război, foamete, cataclism, durere, disperare, tristețe... Anotimpurile, zăpăcite, și ele, de acțiunile unor oameni, își continuă ciclul, indiferente. Natura moare și renaște, se regenerează... Cu omul e mai dificil.

Victor Hugo a scris pe undeva: dacă oamenii nu s-ar iubi, chiar nu văd ce rost ar avea să existe primăvara. Ups! La cum decurg lucrurile pare că se tinde la numai două anotimpuri: un anotimp rece și un anotimp cald (iarnă-vară sau toamnă-vară). Să fim optimiști, zic! E primăvară! E luna Mărțișorului! Să ne bucurăm, să zâmbim unor noi începuturi!

Sărbători care celebrează reînnoirea și frumusețea Naturii întâlnim în aproape toată lumea. Noi avem (și) Mărțișorul!

Să ne bucurăm, să încercăm să facem astfel încât să avem o primăvară minunată!

Optimistul e personificarea primăverii (Susan J. Bissonette)

🌷 Să fiți sănătoși! 🌷 Să fiți voioși! 

🍀 Să vă bucurați de o primăvară frumoasă! 🌷

Am acasa pe pereti apa de ploaie

Am acasă pe pereți apă de la robineți - parafrazam pe vremuri (😃) un vers dintr-un cântec al celor de la Azur (muzică lăutărească ascultată, vrând-nevrând, in localuri considerate cu ștaif): Am acasă pe-un perete/ O carpetă c-o poveste/ Cu răpirea din serai...

Da, am acasă apă pe pereți, dar nu de la robineți ci din conducta de apă pluvială.

In noiembrie 2024, in una dintre zile a plouat serios și, la un moment dat, văd pe tavan, in hol, umezeală... M-am gândit că s-au inundat vecinii de deasupra și am dat fuga la ei, să-i anunț sau/și să-i ajut.

Fiica vecinilor scotea apa din casă! Aproape toată gresia din hol era acoperită cu apă de circa un centimetru "adâncime". Părinții ei sunt foarte în vârstă așa că am ajutat-o să termine de curățat.

Conducta de colectare a apei pluviale trece prin holurile apartamentelor și e mascată (din construcție) astfel încât să pară un stâlp. Bineînțeles că știam că e acolo, dar văzând apa infiltrată pe tavan - ca punct de pornire - nu m-am gândit la această conductă. De la conductă era apa.

Vecina a chemat șeful de scară și ăsta zicea c-o fi înfundată gura de colectare/scurgere, va vedea... I-am zis că se infiltrează și la mine, și-am plecat, convinsă că omu' rezolvă.

A mai plouat cu debit mare, dar nu s-a infiltrat la noi, dar la etajul de deasupra s-a infiltrat... Apoi, a mai plouat cu debit mare, dar nu s-a infiltrat și nici vecina n-a venit să mă întrebe dacă avem apă pe pereți.

In 24 februarie luna aceasta, noaptea, latră câinele in hol, la stâlp. Ne-a pufnit râsul de cât e de zbanghiu, dar pentru că nu se potolea am zis să vedem, totuși, ce l-a apucat. Am aprins lumina și... apă pe pereți, dar și la baza stâlpului... Au rezolvat de nu se poate.

A doua zi m-am mirat, un pic, că n-a coborât vecina să-mi spună, dar n-am urcat, ci am plecat la biroul asociației de proprietari, unde era și șeful de scară "ales", între timp, președinte de asociație. Îi zic care-i treaba, și ce-mi zice el!!!!

Cum "se rezolvă" infiltrațiile de apă pluvială

Președintele asociației îmi spune că ar trebui să îmbrăcăm stâlpul in polistiren extrudat, cum au făcut vecinii de la etajul superior și nu le mai intră apa in casă.

Ce?!!! aproape casc gura de mirare. Adică, apa să se infiltreze în continuare, să macine zidăria și să crească mucegai între zid și polistiren?

Nu, pentru că adezivul și polistirenul... Pot vorbi eu cu cel care a lucrat la vecini; vă costă vreo 400 de lei.

Domnule, glumești! Vrei să pun leocoplast pe o gaură făcută de apă? Nu mă interesează să elimin efectul, ci cauza. Coloana trebuie rezolvată.

Nu înțelegeți. Blocul e vechi, garanția e numai pe 50 de ani. Apa s-a mai scurs pe lângă gura de colectare de pe terasa blocului, poate nu e acolo izolația bună, poate e înfundată conducta, poate a fost "înțepată" când unii au făcut modificări...

Să repare cine a "înțepat-o"...

Lui nu i-am zis că la asta m-am gândit, pentru că unii dintre vecini (inclusiv cel care apartament deasupra apartamentului nostru) au căptușit pe dinafară peretele holului din casă, care e comun cu camera unde e toboganul de gunoi, și s-au folosit (și) "piroane" pentru fixarea plăcilor de polistiren.

Nu putem fi siguri dacă și/sau cine.

Atunci chemați meșteri de la o firmă, să constate ce și cum, să repare, și plătim toți cei de pe tronson.

Dumneavoastră plătiți, pentru că în casă la dumneavoastră îmbracă peretele.

Mă uit la el ca la o casă arsă!!!

Nu izolez cu polistiren pentru că apa va continua să se infiltreze până la subsolul blocului și se macină zidăria.

Dar nu e stâlp de rezistență.

Nu i-am înțeles mentalitatea! Nu-i problemă că se infiltrează apă dacă nu e stâlp de rezistență - nu i-am zis și lui, înțelegând că vorbesc singură. I-am spus că fac cerere pentru rezolvarea situației, iar el îmi zice, abia abținându-se să rânjească:

Puteți face, că n-o aprob.

Fac ochii cât cepele!! Nu mai caut argumente pentru că tipul pare surd, așa că-i zic:

Coloana e comună, toți trebuie să plătească.

Dar nu aprob, insistă omu'.

Apartamentul lui e pe tronsonul cu probleme, așa că îmi pot da seama de ce insistă să nu se facă o reparație necesară și vrea cârpăceală.

Nu trebuie să aprobați dumneavoastră ce prevede legea. Îl salut și plec.

Un fel de concluzie

Unii rezolvă infiltrațiile de apă ascunzându-le sub plăci de polistiren. Poate cădea tencuiala, zidăria, lor nu le pasă pentru că nu se mai vede la ei, nu le mai ajunge apa in casă. E incredibil ce mentalitate de... cârpaci au unii! Las', că merge și așa nu e soluția cea mai sănătoasă.

Personal, mă interesează siguranța clădirii în care locuiesc, clădire care, oricum, a fost găurită și iar găurită, "reconfigurat" parterul pentru a se potrivi nevoilor magazinelor care s-au perindat pe acolo de-a lungul timpului, reconfigurarea și "modernizarea" unor apartamente și așa mai departe.

A fost un bloc rezistent, dar acum e vechi și... ciopârțit. E bine "să-ți trăiești clipa", dar când e vorba de siguranța clădirii în care locuiești poate că ar fi bine să gândești mai departe de clipă.

Nu sunt constructor, dar mi se pare de bun-simț să fie rezolvată cauza.

O astfel de rezolvare a infiltrațiilor de apă - prin peticire cu polistiren (eliminarea efectului) - e o soluție corectă și exagerez eu? 

Am deranjat frumos? MFC

Miercurea fără cuvinte, joc cu imagini găzduit de Carmen pe blogul Între vis și realitate.