joi, 14 mai 2020

Am vrut să fie șoricel

Ar fi trebuit să fie șoricel, așa cum am văzut pe net, dar pentru că nu am avut acces la internet in ziua cȃnd m-a chinuit talentul l-am lucrat “din amintiri” și a ieșit ce a ieșit. Habar n-am ce, dar zic că-i șoricel. E o “păpușă” pentru mȃnă.
Dacă n-a ieșit șoricelul, poate că iese șarpele. A ieșit unul (cam nemulțumit de cum arată) dintr-o cravată, tot după un model “din amintiri”. Are și clopoțel - un zurgălău mititel cusut de coadă. Acum “păzește” ușa de la intrarea in casă.
După ce am terminat m-am jucat cu ei și cineva a remarcat că șarpele e dușmanul șoricelului. Poate, dar nu in cazul acesta.
Ceea ce ar fi trebuit să fie puteți vedea la adresele de mai jos:
șoricel (la final videoclip)
Mai jos, o familie strȃns unită. N-am avut model pentru “familie”.
Pa-pa! 

marți, 12 mai 2020

Inchide la non-stop

Mă trezesc, și arunc o privire la ceas: opt și zece. Mă întind liniștită și apoi sar ca arsă! La ora nouă închide la non-stop! (program de pandalie) Ce duș, ce alte alea?! Mă spăl ca pisica și sar în haine. De ce m-or fi lăsat să dorm atâta?! În timp ce mă încălțam aud o voce din sufragerie: “Unde te grăbești așa?” “Închide la non-stop și i-am promis vecinei că-i cumpăr azi mure congelate”. Apare în cadrul ușii și mă privește lung cum mă agitam prin hol. “Închide la ora nouă dimineața?” se miră, mustăcind. Mi-au trebuit câteva fracțiuni de secundă ca să procesez informația, apoi pufnesc în rȃs. Mi se păruse mie că ceva nu-i ok - la ora opt seara, de vreo două săptămâni sunt pe afară câțiva copii cu tații lor (se aude mai mult vocea taților) - dar cu promisiunea făcută, foarte bine fixată în creier, nu m-am gândit serios ce și cum. La loc comanda! Până la ora 11, când s-a terminat "programul vârstnicilor", am avut timp să dau jos noaptea de pe mine.
M-am zăpăcit cu totul! Nu doar că nu mai știu ce zi este, dar nu mai știu nici ce oră este! 

Sursa foto: pixabay; autor: sergeitokmakov