Lady in Black. Provocarea muzicală

Din punctul meu de vedere, baladele rock sunt între cele mai faine cântece din lume. Îmi place muzica rock, dar cel mai mult îmi plac baladele rock. Desigur, nu toate cântecele rock îmi plac dar şi in cazul altor genuri de muzică cred că nu ne poate plăcea chiar tot ceea ce cântă cineva… Sau poate da?! Mie nu mi s-a întâmplat dar… ceea ce mie nu mi s-a întâmplat nu înseamnă că nu există. Unele melodii îmi plac foarte mult, altele deloc. Şi nu-mi plac toate genurile de rock.

Poate că aceia care spun că rock-ul e muzică "dăunătoare" nu ascultă cuvintele, nu înţeleg “mesajele” sau le înţeleg greşit, prin prisma celor care le spun “nu ascultaţi”…

Am ales Lady in Black (1971) - Uriah Heep (trupă rock britanică, înfiinţată in 1969). Consider videoclipul reuşit pentru că are fotografii cu peisaje superbe, care ilustrează frumuseţea Creaţiei, chiar dacă imaginile nu mi se par tocmai potrivite, dar l-am ales numai pentru că sunt traduse cuvintele.

Versurile spun povestea unui om care rătăceşte prin întuneric, sfăşiat de ororile războiului, şi întâlneşte o angelică entitate care îl consolează

Foto de: Helge Øverås

Ken Hensley, cel care a compus cântecul, zice că a fost inspirat din realitate. Ar fi fost vizitat de fiica unui vicar exact într-o zi când se simţea foarte deprimat şi aşa i-a venit ideea cântecului (notiţa apare pe coperta discului original, de vinil). Cântecul se doreşte o parabolă care ne arată că un rău nu poate fi învins de alt rău.

Un cântec foarte des lăudat, atât de fani cât şi de critici, ca fiind cea mai poetică piesă pe care a compus-o Hensley de la începutul carierei sale. Este un cântec despre pace - in toate sensurile.

Între alte premii, trupa Uriah Heep a primit premiul Golden Lion, echivalentul german al premiului Grammy.

Videoclipul de mai jos e mult mai potrivit - si mai frumos, dar cuvintele nu sunt traduse.

Carmen ne invită, in fiecare săptămână, la Provocarea muzicală.

Amănunte pe blogul Între vis şi realitate.

Să ne revedem cu bine la Friendship Friday!

Ia-ţi câinele cu tine la muncă

Ia-ţi câinele cu tine la muncă, sau pisica!

Poate că nu-mi venea ideea să scriu despre această zi dar citind paginile scrise de Carmen in “jurnalul de vacanţă” (Între vis şi realitate) despre zilele petrecute in Piombino, Italia, am aflat că oraşul Piombino s-a autoproclamat “protector al animalelor de companie”. Acolo, animalele de companie au acces in magazine, iar in supermarket cărucioarele sunt prevăzute cu un coş special pentru câini.

De sute de ani, câinele e cel mai bun prieten al omului şi, mult timp, om şi câine, au muncit împreună - in unele cazuri a rămas la fel: câinii care apără turmele şi ţin animalele laolaltă, câini care ne protejează proprietatea, câini care descoperă droguri, câini salvatori, câini care caută suprevieţuitori in urma unor dezastre… Probabil că nu mulţi ştiu câţi câini (dar şi alte animale de companie) au salvat viaţa proprietarilor lor simţind fum de la un incendiu, miros de gaz şi dând alarma, câţi câini au plecat să alerteze alţi oameni pentru a veni in ajutorul prietenilor umani căzuţi pe undeva in urma unui accident…

Azi, cainii sunt mai mult parteneri de joaca sau companie. Si cei mai multi raman singuri in casa ore in sir, mai ales in timpul cat prietenii lor umani sunt plecati la munca.

Ideea unei Zile internaţionale “Ia-ţi câinele cu tine la muncă” e menită să aducă împreuna lucrătorii şi animalele lor de companie. Iniţiativa aparţine unei organizaţii care, între timp, s-a închis, dar a fost preluată, in 1999, de o altă organizatie, fondata de Patti Moran, in 1994: Pet Sitters International care azi are filiale in Statele Unite ale Americii, Canada dar şi in alte ţări. Organizaţia se ocupă şi cu educarea câinilor de companie, cu promovarea, susţinerea şi recunoaşterea beneficiilor excepţionale pe care le aduc animalele de companie. Este şi cea mai mare asociaţie educaţională din lume care se ocupă cu dresarea animalelor de companie numite utilitare.

Ideea “Ia-ţi câinele cu tine la muncă” se desfăşoară într-o zi de vineri din luna iunie (nu am înţeles exact cum se alege ziua) - anul acesta este in 22 iunie.  Pentru prima dată, in 18 iunie 2018 s-a organizat şi ziua “Ia-ţi pisica la muncă” şi se doreşte extinderea şi pentru alte animale de companie.

Azi, nu poate fi considerată chiar o zi mondială, dar se tinde spre aceasta - in Statele Unite şi Canada, in special, sunt mii de companii care participă şi tot mai multe se înscriu pentru a “deschde porţile” animalelor de companie pentru că acest fapt este benefic şi pentru angajaţi, pentru că sunt mulţi cărora le plac animalele de companie dar care nu au şi într-o aşa zi se pot bucura la vederea lor şi - cine ştie? - poate se vor încumeta să îşi asume şi ei o astfel de responsabilitate. Cu o astfel de zi mai mulţi oameni vor putea înţelege legătura dintre om şi câine, dintre om şi animal, in general.

Vă las in compania unui câine la birou - video realizat de The Humane Society of the United States pentru ziua “Ia-ţi câinele cu tine la muncă” din 26 iunie 2015.

Popas in pădure. Jocul cuvintelor

Presiune de nori încărcaţi de ploaie se simte asupra oraşului, cumva afectând proprietarii capetelor înfierbântate de soarele dogoritor de până atunci.

Alb, de efortul unei zile de muncă in care a avut parte numai de cifre, şi-a purtat paşii spre pădure, înaintând încet pe poteci abia vizibile. Prima picatură a simţit-o după ce s-a aşezat lângă un brad cu rădăcina înconjurată de frunzuliţe care păreau acoperite de rouă. Pe traseu nu mai era altă fiinţă, cel puţin nu una pe care să o vadă. Îi plăcea să se ştie aşa, departe de circuit. Asculta, liniştit, o poveste spusă de arborii ce şopteau sub picăturile, mari şi rare, de apă ce cădeau din cer. Avea totuşi o bănuială: că nu e singur.

Prima mea participare la Jocul celor 12 cuvinte, joc pe care îl găzduieşte Eddi. Pe blogul lui se află tabelul pentru înscriere.

Cele 12 cuvinte sunt: poveste, banuiala, presiune, padure, cifre, alb, ploaie, picatura, circuit, traseu, frunzulite, roua.