miercuri, 13 noiembrie 2019

Turturelele din tei. Miercurea fără cuvinte

Fotografii pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat și găzduit de Carmen, și pe care Călin Hera l-a susținut doi ani.
HAPPY WW!
Ultima postare programată pȃnă in luna decembrie. Comentariile sunt deschise numai azi (așa sper! pentru că așa am configurat). Vă rog să mă iertați că nu pot răspunde și nu pot ȋntoarce vizitele. Mulțumesc pentru ȋnțelegere.

marți, 12 noiembrie 2019

O pauză din online

De azi și până prin data de 15 decembrie nu voi avea posibilitatea să accesez vreun cont online pentru că sunt în deplasare, în Oradea. Acesta e planul, cel puțin, dar cum, făcându-ne planuri îl facem pe Dumnezeu să rȃdă, nu știu cum va fi, de fapt.
După vreo douăzeci de ani ajung, din nou, în Oradea. Când am fost prima dată am stat două zile, de fapt, una, pentru că ziua a doua am fost la Băile Felix. N-am apucat să văd ceva pentru că eram în “interes de serviciu”. De data aceasta sper că altfel vor sta lucrurile.
Nu-mi place ideea că merg zece ore cu trenul (dacă rămâne în grafic!) dar asta este! Dacă nu s-au învrednicit să facă un aeroport și în Brașov… De ani de zile scuipă promisiuni și abia se mișcă lucrurile cu aeroportul…
Cam asta am avut de scris. Zile senine vă doresc!
Ne revedem cu bine in luna care vine!

Ah! Mai e ceva.
Comentariile, fiind “moderate” (din cauză de troll care scrie prostii, și unele spam) sunt deschise numai azi (am aflat și eu că Blogger permite astfel de setări); nu voi putea răspunde. Telefonul mobil pe care îl am este unul care nu se potrivește cu multe aplicații; îl am abia de anul acesta - sau anul trecut?! Habar nu am! Vă dați seama cât de mult îl folosesc, dar am acceptat să am, din nou, telefon mobil la “cererea asistenței”. Până acum câteva luni, când mi s-a stricat monitorul, nici nu știam că pot accesa internetul! Nu știu să configurez accesul la conturi astfel încât să nu îmi blocheze, mai apoi, accesul de pe computer, și nici nu m-am învrednicit să rog pe cineva.

luni, 11 noiembrie 2019

Puterea vorbelor. Citate favorite

Asigura-te că îți guști cuvintele înainte de a le rosti.
Un cuvânt aruncat la întâmplare poate fi picătura ce poate face paharul cuiva să se reverse…
Cuvintele sunt gratis. Modul în care le folosești s-ar putea să te coste. (rev. James J. Martin, în cartea “Puterea cuvintelor”).
Cuvintelor, pur și simplu, nu le dăm valoare, oricine le poate rosti; nu costă niciun ban, sunt gratuite, și e motivul pentru care nu sunt apreciate.
Cuvintele, însă, sunt motivul pentru care o persoană trăiește în belșug și alta în sărăcie. Cuvintele pot deschide uși pe care mâinile nu le pot deschide. Ele pot descompune limitele invizibile. Câteva cuvinte pot distruge o viață sau pot inspira o viață bună. Cuvintele pot aduce fericire unei persoane sau o pot duce la disperare. Cuvintele pot spori încrederea în sine a unei persoane sau o pot prăbuși.
Citate favorite e ȋntȃlnirea săptămȃnală găzduită de Zina, gȃndită ȋmpreună cu Ella, la care poate participa oricine scrie o postare cu citate care i-au atras atenția ȋntr-o carte sau în altă parte și pe care o ȋnscrie în tabelul ȋntȃlnirii de luni.
₪₪₪
James J. Martin  (n. la 29 decembrie 1960) este preot iezuit, scriitor și editor american. Unele dintre opiniile sale - în special despre homosexualitate - au născut controverse în rândul catolicilor, el fiind autorul cărții “Building a Bridge: How the Catholic Church and the LGBT Community Can Enter into a Relationship of Respect, Compassion, and Sensitivity”.

sâmbătă, 9 noiembrie 2019

Provocarea muzicală

Formația Green Day a fost ȋnființată in anul 1986, in Berkeley, East Bay, California, S.U.A.. Azi, in componență sunt: Billie Joe Armstrong (chitară/voce), Mike Dirnt (acompaniament vocal, bas) și Tré Cool (tobe). Genul muzical abordat in general: punk rock, pop punk, rock alternativ.
Green Day - Revolution Radio
La Provocarea muzicală poate participa oricine inscrie o postare pe blog la Carmen, Ȋntre vis si realitate. Friendship Friday!
Green Day este una din formațiile cu cele mai mari vânzări din istorie, având peste 75 de milioane de înregistrări vândute în lumea întreagă. Trupa a câștigat cinci premii Grammy (zice wikipedia).
Am ales acest cȃntec pentru că ȋmi place un vers: Legalize Truth. Bine, ȋmi place și cum sună.

joi, 7 noiembrie 2019

Scrisoare din viitor. Jocul cuvintelor(tema, 231)

Dragă eu,
Știu că vei fi uimit primind această scrisoare, și vei crede că cineva face glume când nici 1 aprilie nu-i, dar te asigur că această scrisoare este de le mine, adică, de la tu din viitor.
Nu m-aș fi amestecat în viața ta, însă am sentimentul că ai cotit greșit la intersecția de acum doi ani și e posibil ca prezentul meu (viitorul tău, adică) să se schimbe. Acum e bine, și aș vrea să rămână bine. Și tu ai vrea să rămână bine. Poate vei zice: ce e bine pentru mine nu e musai să fie bine și pentru tine. Te asigur că de data această e bine pentru amândoi. Tot scriu “amândoi”, “eu și tu” deși suntem unul, chiar dacă, poate, nu și același. Poate vei zice că te-ai răzgândit, și de aceea ai cotit cum ai cotit la intersecția amintită. Poate, dar nu cred… Încă e timp să te răzgândesti, să rămâi pe calea de până atunci, așa cum am ales, și s-a dovedit a fi bine. Crede-mă, ai numai de câștigat. Nu insist să faci cum zic, te rog doar să mai analizezi. În fond, alegi pentru viața ta. Consider că am făcut ceea ce trebuia să fac și închei această scurtă scrisoare cu rugămintea de a te gândi serios la ceea ce ți-am scris. N-a fost ușor să găsesc pe cei care pot transmite astfel de scrisori, m-a costat mult dar știu că a meritat efortul. Rămâne totul la aprecierea ta. Eu doar ți-am zis.
Să ne reunim cu bine.
Am împăturit hârtia și am zâmbit, gândindu-mă cine are acest gen de simț al umorului și mi-a trimis această scrisoare pe hȃrtie ȋngălbenită, cu literele aproape șterse, într-un plic din hârtie fină ce pare că se sfărâmă între degete, fără timbru, nesemnată. Nu-mi venea în minte nimeni, așa că mi-am văzut de treburi. Dar orice aș fi făcut mă gȃndeam la răscrucea unde m-am aflat în urmă cu doi ani. Cineva știa - nu-i de mirare, pentru că nu a fost secret - dar de ce acel cineva - oricine ar fi - crede că nu sunt pe drumul cel bun? De ce a ales așa metodă pentru a-mi spune ce are de spus? Pentru că mi-am exprimat credința in existența lumilor paralele? Și apoi, cum să-mi dau seama că sunt pe drumul bun? De ce să mă macine o glumă? Am abandonat întrebările și mi-am văzut de ale mele. Dacă nu sunt pe drumul bun ceva se va întâmpla și voi fi îndrumat în direcția corectă. De ce nu-mi iese din minte ideea că scrisoare ar putea fi reală? 
₪₪₪
Exercițiu de imaginație: Jocul celor 12 cuvinte găzduit de Eddy pe blogul său, Cartim.
Tema:  Scrisoare din viitor.

Nunta de perlă. Jocul cuvintelor(231)

- E vineri; nu? întreabă el parcă mirat, mai mult să zică ceva.
- Nu poți fi niciodată sigur! răspunde soția, din vârful buzelor.
- Mă calci pe bombeu! îi zice el, țȃfnos, lovind cu vârful alpenștocului în covorul de frunze uscate.
- De ce-ți ții bombeul sub tălpile mele? întreabă ea, fără să-și întoarcă spre el capul, urcând vitejește panta.
Cabana e de la Eddy (Cartim)
Mergeau unul în spatele celuilalt, pe poteca îngustă din pădure, spre cabana pe care o primiseră ca dar de nuntă în urmă cu treizeci de ani și unde nu mai intraseră cam tot de atunci, dar pe la care mai trecea pădurarul din când în când. Toată viața numai crescut copii, munca și cam atât; rar ieșiseră la o cană cu vin alături de prieteni, ‘că rude nu prea aveau, amândoi fiind singuri la părinți, descoperire care-i bucurase în tinerețe, când s-au întâlnit. Acum, tineri pensionari, s-au hotărât să facă ce-au tot amânat: o excursie prin pădure, doar ei doi, ca în primul an, până când primul copil a venit pe lume. Ocazia era, de fapt, sărbătorirea “nunții de perlă”. Și-au fost credincioși unul celuilalt dar, mai ales, își ajungeau unul celuilalt - ceea ce, pentru cei mai mulți din jurul lor, era o ciudățenie. Când ea l-a prezentat prima dată amicilor, o prietenă a exclamat, imediat ce el a ieșit din raza lor vizuală: “- Original tip!” “- Asta-nseamnă nostim?” “- Asta-nseamnă Doamne, ajută”. El a rămas de poveste de când ea le-a povestit cum s-au apropiat, la un seminar pe teme financiare. El, înalt și slab, îmbrăcat cu o jachetă plină de pazvanterii, i-a oferit un pliant pe marginea căruia scria ceva cu pixul și imediat s-a îndepărtat, păstrând-o în raza vizuală. Ea a citit: “N-am bani, n-am adresă, n-am telefon, n-am nume. Dacă vrei să afli ceva despre mine citește pe verso”. Ea a întors pliantul și a citit: “Dacă vrei să facem dragoste, zâmbește”. Și ea a zâmbit larg, și au făcut, dar nu atunci.
- Dă-mi o bucată de plăcintă - îi spune, pe ton imperativ.
- Nu-ți dau nimic! Nu știu ce găsim la cabană, și n-am chef să dorm cu stomacul gol.
- Îmi dai partea mea de plăcintă! insistă el.
- Nu! Trebuie să încetezi!
- Măcar un măr…
- Nici măcar! Păstrează-ți suflul!
- Bine, ciupercuța mea dragă și zglobie, cum zici tu! Până ajungem la cabană faci din merele alea cidru.
Cabana se zărea deja. Pe coș ieșea fum, semn că pădurarul a făcut foc în șemineu - știa că vor veni și le-a pregătit locul, așa cum s-a priceput, agățȃnd și câteva ornamente specifice toamnei, ca și cum proprietarii cabanei ar fi fost oaspeți la el acasă.
Nici bine n-a plecat pădurarul, după ce-au mâncat ceva împreună, că soțul s-a și așezat într-un balansoar, acoperindu-și picioarele cu o pătură, legănȃndu-se încetișor cu privirea spre fereastra fără perdele, prin care se zăreau brazii din apropierea cabanei.
- Ce faci acolo?! pare ea mirată, în timp ce adună vasele de pe masă.
- Mă tolănesc în propria-mi existența - îi zâmbește. Haide, vino lângă mine.
Ea n-a așteptat o altă invitație și s-a cuibărit lângă el. Se legănau împreună tăcȃnd. Se ironizau de când se știau. Despre dragoste nu vorbiseră aproape niciodată, dar toate gesturile lor o dovedeau. 
₪₪₪
Exercițiu de imaginație: Jocul celor 12 cuvinte găzduit de Eddy pe blogul său, Cartim.
Cele 12 cuvinte: descoperire, bombeu, pazvanterii, ornamente, cana, cidru, placinta, oaspeti, poveste, semineu, balansoar, patura.

marți, 5 noiembrie 2019

A venit Gi, cu Puterea Apei! Salvăm păpuși

Gi a venit, cu Puterea Apei; rechinul și delfinul se plimbă fluierȃnd! Cu Gi aici nu se mai tem de cei care pescuiesc cu grenada!
Tema numărul 9 la Salvăm Păpuși a fost, la alegere, un personaj din animația “Captain Planet and The Planeteers”. Am ales-o pe Gi pentru că… nu sunt sigură. Cred că și pentru faptul că am o păpușă cu trăsături asiatice (ati văzut-o și in rolul Nausicaā) și care nu-i nici prea mică, nici prea mare, deci nu e foarte migălos cȃnd ȋi lucrez costumația și nici nu-mi trebuie bucăți prea mari de material (pentru că mai am doar bucățele din diferite materiale). Instinctul mi-a zis să aleg “Vȃnt”, dar mi s-a părut cam complicat de realizat. Apa, pe cȃt de complexă e de felul ei, pe atȃt de simplă mi s-a părut pentru a o stiliza. Dar! Să zicem că am ales Apa pentru că fără apă nimic nu rezistă.
Au fost două elemente obligatorii la această temă: globul pămȃntesc (de pe bluza păpușii) și inelul (in culoarea puterii - am ales albastru pentru că apa, uneori, pare a avea diferite nuanțe de albastru și fiind ȋmpletit ȋmi imaginez că “onduleurile” sunt valuri). Tema trebuie să fie legată de mesajul din tema precedentă.
Nu am avut timp să fac fotografii in diferitele faze de lucru, dar nu-s prea multe diferite față de celelalte teme. Cu pantofii sport m-am cam chinuit, dar in final am reușit ceva din material alb, aproape plasticat, și care s-a lucrat destul de bine.
Am ȋncercat să imit costumația din poza de mai jos
și iată ce a ieșit:
Inelul e ȋmpletit din sȃrmă aurie pe care am ȋnșirat cȃte nouă mărgelușe cilindrice, albastru sidefat; la capete sunt doua mărgele din lapis lazuli - de ce să se vadă ambele mărgele?! ☺ (inelul e reglabil - pentru că nu am reușit să ȋl fac fix)
Pentru fotografia ȋnscrisă in joc ar trebui să accesați galeria de creații de pe site-ul Provocări verzi, dacă vreți să vedeți și decorul; tot acolo veți vedea alte jucării.