Ce auzi și ce înțelegi. Citate favorite

Fiecare înțelege ceea ce poate din ceea ce aude, citește sau vede - unii par a înțelege numai ce vor...

Jumătate din omenire aude numai ceea ce-i place, iar cealaltă nu se preocupă să asculte ceea ce se vorbește (Dr. Merek Vance, personaj de roman și film).

Probabil că celor mai mulți ni s-a întâmplat să înțelegem greșit, să fim înțeleși greșit - ține de natura umană; nu?

Gura omenească e poarta deschisă catastrofelor (Musashi, de Eiji Yoshikawa)

O simplă discuție rezolvă orice astfel de neînțelegere. Problemele încep când oamenii refuză să discute.

Vorbele cele mai frumoase ajung de batjocură, când cel care le aude e un cap sucit. (Goethe)

Sursa foto: https://pixabay.com/users/oldiefan-740865/

In vechile agende in care copiam citate din cărțile/revistele pe care le-am citit am o mulțime de gânduri ale altor oameni; erau scrise de alții, dar dădeau formă de cuvânt unor sentimente/emoții/idei pe care le aveam in acel moment și nu le puteam defini. In timp, unele sentimente/idei s-au schimbat - și mă distrez citind ce mi s-a părut foarte important in tinerețe. Din acele agende am copiat aici câteva citate (care îmi par valabile și azi), pentru jocul Citate favorite găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț.

Fiecare înțelege și prețuiește numai ce-i este accesibil: Nu e minune că vorbesc și eu în felul meu; toți, fiind mulțumiți de ei înșiși, își închipuie că numai ei sunt oameni de treabă; și câinelui nu-i pare nimic mai frumos decât câinelui, boului decât boul, măgarului decât măgarul și porcului decât porcului. Nu sunt sigură, dar cred că e un citat copiat din unul dintre volumele Vieți paralele, de Plutarh, pentru că e între alte citate din acel volum - nu mai știu care pentru că am notat doar "Vieți paralele", nu și numele celor despre care am citit și nici pe cel al autorului.

Eu sunt responsabil pentru ceea ce spun, nu pentru ceea ce înțelegi - spunea Massimo Troisi (1953-1994), actor de comedie, scenarist, regizor italian.

Cel care admite cu ușurință o teză, o respinge cu aceeași ușurință. Dacă am îmbrățișat-o din pasiune, pasiunea se stinge, dacă am îmbrățișat-o din admirație și exaltare, timpul are grijă să tempereze și să banalizeze totul, dacă am făcut-o din interes, centrul de interes se schimbă... (din Marile religii, coordonator Philippe Gaudin, Editura Lider, 1995)

Visez o iarna frumoasa! MFC

Iarna in Miercurea fără cuvinte, Între vis și realitate, la Carmen.

https://pixabay.com/users/ssun4u-5247241/

https://pixabay.com/users/pilotbrent-5698603/

https://pixabay.com/users/michasekdzi-16296060/

Întrebări și răspunsuri. Bancuri seci

Ador bancurile seci! Cele scrise mai jos e posibil să fie deja pe multe site-uri, dar nu unul sub altul, cum le-am ordonat, cândva, într-o agendă.

Foto: https://pixabay.com/users/ractapopulous-24766/

Varianta scurtă la scrisoarea a III-a:

- Tu ești Mircea?

- Nu.

- Ce au făcut strămoșii noștri după ce au trecut Dunărea?

- Și-au uscat hainele.

- Un om mergea pe cal și deodată a căzut. De ce?

- S-a terminat calul.

- Știi cum se cheamă un câine fără picioare?

- Nu se cheamă, pentru că nu vine.

- De ce cântă un cocoș cu ochii închiși?

- Să vadă lumea că știe versurile pe de rost.

- Ce este căsătoria?

- O fortăreață: cei de afară vor să intre, cei dinăuntru vor să iasă.

- Crezi că mă ceri în căsătorie? Nu, mi te oferi să-mi fii soț.

- Ce trebuie să aibă un bărbat, ca femeia să nu-l părăsească niciodată?

- Ghinion.

- Pe o scară de 1 la 10, cât ești de curioasă?

- De unde ai luat scara?

- Iubi, ți-am luat un cățel.

- Merci, iubi. Ce e, Husky?

- Nu, usturoi.

- Frumoaso, urci la mine să bei un ceai?

- Dar bere nu ai?!

- Dacă ai fi un domn mi-ai ceda locul?

- Dacă ai fi o doamnă n-aș ezita!

- Am nasul prea mare?

- Nu! Ai fața prea mică.

- Cum se obține mai multă lumină în casă cu ajutorul apei?

- Spălând geamurile.

- Ce diferență e între un hairstylist și un frizer?

- Vreo 2000 de lei.

- Care e diferența dintre un avocat bun și un avocat excelent?

- Un avocat bun cunoaște legea, un avocat excelent îl cunoaște pe judecător.

- Cum a fost friptura? întreabă ospătarul.

- Clasa întâi. O spun ca un profesionist ce sunt...

- Sunteți bucătar?

- Nu, cizmar.

- Domnule doctor, am mereu impresia că sunt câine.

- De când?

- De când eram cățeluș.

- Bulișor, unde ai pus culegerile de matematică?

- In bibliotecă, pe raftul cu cărți horror.

- Ai citit vreodată Shakespeare?

- Nu; cine l-a scris?

- Cum recunoști un prost în sala de curs?

- E singurul care șterge in caietul lui când profesorul șterge tabla.

- Cum îți câștigi banii?

- Dau de lucru polițiștilor.

- In ultimul timp tot primesc scrisori de amenințare...

- De ce nu reclami la Poliție?

- Nu are rost, scrisorile sunt de la Fisc.

Am mai câștigat un an

Am mai câștigat un an: anul trecut, 2025. Îmi doresc să câștig și acest an, și mulți, mulți alții! Doresc la fel tuturor! Sănătate, toate cele necesare și mult în plus, noroc! Se spune că "norocul și-l face omul". Mmmm, poate, uneori. Se mai spune că "norocul e de la sarsailă" - nu prea cred, dar ce știu eu; de ce n-ar fi cum cred eu? Norocul e de bine. Când crezi cu putere în ceva se realizează; nu-i așa?! Puterea gândului.

Bilanț pentru anul trecut nu fac - in general nu fac astfel de bilanțuri - și nici listă cu "de făcut" in anul 2026 nu fac - in general nu fac astfel de liste. Din mai multe motive nu fac astfel de liste, dar principalul motiv ar fi că "pun singură presiune pe mine". Faptul că planurile nu-mi ies e bonus! Când afară plouă și/sau bate vântul cu putere e dovada că Universul râde cu lacrimi de planurile mele și/sau se scutură de râs.

Din când în când am mai exemplificat cum (nu) iese ce plănuiesc, dar am exemple noi. De Crăciun ne-am propus să rămânem pe lângă casă, să lenevim. În 25 decembrie așa a fost; in 26 am fost în oraș și... ne-am întâlnit cu niste rude pe care nu le-am mai văzut de ani! Ne-au invitat în noua casă pe care au cumpărat-o lângă oraș... Am rămas acolo peste noapte, și am rămas acolo până în 28 decembrie (sau 29, nu mai știu). Nu aveam telefonul la mine - plecasem de acasă numai pentru câteva ore; in principiu, am început (din nou) să nu mai iau telefonul cu mine decât atunci când e musai și, astfel, am o grijă mai puțin - partea (oarecum) neplăcută este că se umple cu mesaje și/sau apeluri pierdute...

Reveniți acasă am fost, cumva, in criză de timp cu pregătirile de Revelion, dar n-a mai fost nevoie: in 30 decembrie o prietenă ne-a anunțat că a murit mama ei. Altele au fost pregătirile, iar în prima zi din an am fost la priveghi, a doua zi la înmormântare... Bulversare totală și gust ușor amar in suflet.

Am șchiopătat (la figurat) la început de an, am ținut tableta mai mult închisă, telefonul mai mult descărcat, m-am ocupat de Tomi, am citit (mai mult sau mai puțin), am devorat reviste Rebus și am avut, in general, multe - spre foarte multe - activități administrative ignorate cam prea mult timp.

E, deja, februarie... N-am idee unde eram când a zburat timpul lunii ianuarie - poate eram chiar pe aripa Timpului (ce să zic și eu?)

Mersul cu Steaua. Steaua sus răsare

În tradiția creștină, Crăciunul e sărbătoarea Nașterii lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Steaua se numără printre simbolurile Crăciunului - o stea strălucitoare a călăuzit pe cei trei Magi de la Răsărit (Balthazar, Gaspar și Melchior) spre locul nașterii Mântuitorului, pentru a-și arăta venerația față de Pruncul Isus.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/users/geralt-9301/

Obiceiul mersului cu Steaua

Copiii, in general, colindă din casă în casă - in Ajun de Crăciun și în Ziua de Crăciun - purtând o stea luminoasă; ei cântă colinde, numite cântece de stea, care celebrează Nașterea și urează de bine gazdelor.

Organizați în cete, copiii poartă o stea confecționată, tradițional, din lemn și hârtie, împodobită cu beteală și lumânări; steaua purtată de ei simbolizează steaua care i-a condus pe Magi, iar copiii îi reprezintă pe acești magi. În dar, copiii primesc colăcei, nuci, fructe sau bani (azi, copiii se bucură în special când primesc bani, dar e și mai sigur pentru ei, până la urmă, din perspectiva alimentară).

E un obicei răspândit în toată țara, dar există unele deosebiri in ceea ce privește forma stelei, costumele copiiilor, colindele. La sat, obiceiul e mai viu păstrat, dar nu în toate cazurile. Cu deosebiri sau nu, scopul obiceiului e același: vestirea bucuriei Nașterii și urările de bine.

Simbolistica tradiției

Steaua reprezintă lumina divină coborâtă pe pământ la nașterea lui Isus, simbolizând speranța, călăuzirea și reînnoirea.

Copiii care colindă cu Steaua sunt mesageri ai bucuriei și ai binecuvântării divine; prin cântecele lor aduc în casele oamenilor mesaje de pace și armonie.

Superstiții și obiceiuri

Tradiția mersului cu Steaua e legată și de Anul Nou. Se crede că prima ceată de  stelari care intră în casă aduce noroc și belșug în anul care urmează, așa că e bine să fie răsplătiți copiii.

În unele zone, Steaua e păstrată în casă până la Bobotează (6 ianuarie), pentru a fi asigurată protecția divină.

Steaua Crăciunului în astronomie

În 21 decembrie, in emisfera nordică, a fost cea mai lungă noapte din an (sau cea mai scurtă zi din an) adică, solstițiul de iarnă - a început iarna astronomică.

Anul acesta, planetele Jupiter și Saturn nu se vor alinia perfect in 21 decembrie, dar au făcut-o în 2020, și au creat ceea ce se mai numește Steaua Crăciunului sau Steaua Betleemului. Conform celor de la NASA, aceste două planete se aliniază una cu cealaltă la fiecare 20 de ani, dar nu la distanță mică una de alta. De circa 400 de ani nu s-au mai aliniat atât de aproape, iar alinierea lor nu a fost vizibilă - ca în 2020 - de aproximativ 800 de ani.

Anul acesta, Jupiter se află în constelația Gemeni și strălucește puternic între Castor și Polux. Răsare la scurt timp după apusul Soarelui și strălucirea poate face planeta Steaua Crăciunului din 2025.

Colindul de Crăciun: Steaua sus răsare

Steaua sus răsare

Ca o taină mare

Steaua strălucește

Și lumii vestește

Că astăzi Curata

Preanevinovata

Fecioara Maria

Naște pe Mesia

Magii cum zăriră

Steaua și porniră

Mergând după rază

Pe Hristos sa-l vază

Și dacă porniră

Îndată-L găsiră

La Dânsul intrară

Și se închinară

Cu daruri gătite

Lui Hristos menite

Ducând fiecare

Bucurie mare

Care bucurie

Și aici să fie

De la tinerețe

Pân-la bătrânețe.

🌟 🎄 Crăciun fericit! 🌟🎄

Crăciun alb, Crăciun verde!

Crăciunul alb - cu zăpadă, adică - este pentru mine mai mult decât o dorință: e obișnuință. Din copilărie și până acum... vreo zece ani (?) de Crăciun a fost mai mereu zăpadă! Excepțiile au fost rare, iar acum par a deveni regulă - ceea ce mă întristează, oarecum, deși știu că nu e despre zăpadă și despre oameni de zăpadă.

Crăciun alb înseamnă că totul e acoperit cu un strat gros de zăpadă și în ziua de Crăciun ninge.

Pentru obiectivitate: în emisfera sudică a Pământului, de Crăciun e, practic, începutul verii astronomice, ceea ce înseamnă că acolo Crăciunul e verde, cu puține excepții. Chiar și în emisfera nordică, nu e zăpadă peste tot.

E clar că (și eu) asociez zăpada cu lunile de iarnă, între care se numără și luna decembrie. La munte, iarna, se presupune că ninge! Îmi place zăpada și aș vrea să fie zăpadă de Crăciun. În adolescență, conștientizând că sunt zone unde oamenii nu se bucură de Crăciun cu zăpadă, mi s-a părut... nefiresc. Mai apoi am aflat că există oameni care nu au văzut niciodată zăpadăp;

Având în vedere că e sărbătorit Crăciunul în mai toate zonele lumii și nu în toate zonele unde e sărbătorit este și zăpadă în lunile de iarnă de ce s-a creat ideea Crăciunului alb? A fost o curiozitate, și am căutat informații...

De unde nostalgia Crăciunului alb

Cineva a scris că Elizabeth Drinker, quaker (deci, considera ziua ca pe una obișnuită), a ținut un jurnal din 1758 până în 1807 - in 1794 a scris și despre Crăciunul din acel an: Este un Crăciun verde, dar am încredere că nu înseamnă cimitire pline. Poate că Providența ne va da suficient frig și zăpadă pentru a curăța aerul, despre care nu se poate spune că e altfel în prezent, dar aparențele sunt adesea eronate.

Practic, o iarnă fără zăpadă putea conduce la recolte slabe, ceea ce putea însemna foamete și, pe cale de consecință, moarte - cimitire pline, altfel spus. Zăpada este îngrășământul săracului; cu cât e mai multă, cu atât recoltele sunt mai bune - circula un proverb (și) in acea vreme. Altfel spus, un Crăciun alb însemna cimitire goale.

O altă explicație poate fi găsită în faptul că la acea vreme in care bolile transmisibile pe calea aerului erau în mare parte incurabile, vremea rece îi determina pe oameni să stea mai mult prin case, iar vremea caldă îi indemna la socializare și atunci oamenii se îmbolnăveau în număr mare, ceea ce putea însemna mai multe decese. Când era zăpadă oamenii ieșeau mai rar și decesele erau mai puține.

Zicala Crăciun alb cimitire goale, Crăciun verde cimitire pline e originară din Europa; unele variante erau cunoscute în Anglia, Scoția, Germania, Scandinavia și alte țări în care regulă era că iarna e zăpadă. Deși ideea era considerată un basm, un Crăciun alb ajunsese să fie considerat norocos, devenind ceva ce oamenii așteptau cu nerăbdare, își doreau - cu toate că în Anglia, de exemplu, ninsoarea (zăpada) nu era (nu este) un fenomen tocmai frecvent. În timp, ideea Crăciunului alb a prins în multe zone și Crăciunul a început să fie considerat "ziua copiiilor". Scriitorii au început să scrie despre copii care fac omeni de zăpadă, îngeri de zăpadă și se bucură jucându-se in zăpadă de Crăciun.

Unii istorici consideră că noțiunea de Crăciun alb a fost popularizată de Charles Dickens, în ale cărui povești sunt descrise zile de Crăciun cu multă zăpadă; sunt povestiri care se bazează pe descrierea iernilor copilăriei lui, când s-a întâmplat să fie cel mai rece deceniu din Anglia. Cartea lui Charles Dickens, Colind de Crăciun (scrisă în 1843), e unul dintre motivele pentru care cei din epoca victoriană au asociat Crăciunului zăpada (Crăciun alb). În mai multe cărți pe care le-a scris a pus mult accentul pe zăpadă în perioada Crăciunului.

La începutul erei victoriene (1837), Marea Britanie se afla într-o mini-eră glaciară, care a durat între 1550 și 1850, perioadă în care, la Londra, pe Tamisa înghețată, se desfășura deseori un târg de iarnă. Între 1836/1837, a fost o iarnă extrem de rece, cu o uriașă furtună de zăpadă în sudul Angliei, in Ajunul Crăciunului din 1836. ;

Gânduri despre Crăciun (alb sau verde)

Mai mult sau mai puțin, mi-am satisfăcut curiozitatea în legătură cu ideea Crăciunului alb și, evident, am rămas la părerea inițială: iarna are mai mult farmec atunci când totul afară e alb. E mai... pur, e mai strălucitor.

Poate că Isus s-a născut în 25 decembrie, poate că s-a născut la sfârșitul lunii septembrie sau începutul lunii octombrie (cum pare a se deduce din Biblie), dar contează mai puțin, cât timp nu e pierdută din vedere ideea, spiritul acestei sărbători. Dar tot mi-ar plăcea să fie cu zăpadă.

Cercetătorii nu sunt de acord în ceea ce privește etimologia termenului Crăciun și acesta rămâne ca fiind de origine populară, nu termen oficial al Bisericii unde termenul este Nașterea Domnului (Nascere Domini). Hm. Cum ar suna urările dacă renunțăm la cuvântul Crăciun și utilizăm Nașterea Domnului?! Sau... nu se fac urări, cum sunt și de Paște?!

Crăciunul sărbătorit de necreștini

Căutând informații despre Crăciunul alb și despre Crăciunul verde mi-a atras atenția observația cuiva, într-un comentariu: "și necreștinii sărbătoresc Crăciunul". Am observat și singură că se întâmplă, dar nu am dat importanță.

Crăciunul este o sărbătoare frumoasă. A devenit atât de cunoscut Crăciunul și, mai ales, comercializat de-a lungul timpului încât pare că sunt două sărbători? Un Crăciun comercial, cu Moș Crăciun, brad împodobit, petreceri cu multă mâncare, băutură, primirea și oferirea de cadouri - o sărbătoare care durează o zi, apoi toți se întorc la lucru sau... au o vacanță până după Anul Nou și fiecare se bucură cum poate de această vacanță, de acest concediu? Și Nașterea Domnului, sărbătoare menită să celebreze nașterea lui Isus, o sărbătoare care durează până la Bobotează?

De ce sărbătoresc și necreștinii? Pentru că le place ideea bradului împodobit, a cadourilor oferite și primite, întâlnirile cu familia și prietenii?! Poate că e sărbătorită de acei necreștini (și/sau atei) care... încă nu știu că simt o chemare?! 😊 Sau poate este un pas pe care aceștia îl fac spre... împăcare? Doar întreb, și mă întreb.

Ar fi ciudat ca ne-evreii să sărbătorească Hanukkah (Sărbătoarea Luminilor) sau ne-musulmanii să sărbătorească Ramadanul? Poate părea nefiresc, dar n-ar fi, oarecum, un fel de înfrățire între oameni, o mai bună cunoaștere a celuilalt? Sigur, in familiile și/sau in cercurile de prieteni etc. în care membrii au religii diferite armonia tuturor sărbătorilor este, cumva, de la sine înțeles.

În fond, Isus nu făcea diferență între oameni și nu venise să-i judece, ci să le salveze sufletul. El vede in inimile oamenilor, știe ceea ce aceștia gândesc și speră.

🎄🎁🌍 Crăciun (alb și verde) fericit! 🌎 🎁🎄

Postare programată

(revin in 26-27 decembrie)

Solstițiul de iarnă. Tradiții și superstiții

În 21 decembrie 2025 iarna astronomică incepe la ora 17:03 - noaptea dintre 21 și 22 decembrie va fi cea mai lungă din an. Începând cu 21 decembrie, până la 21 iunie (solstițiul de vară), durata zilelor va crește, cea a nopților va scădea, evident. Aceasta se petrece în emisfera nordică a Pământului - în emisfera sudică e invers: in 21 decembrie începe vara astronomică.

De-a lungul timpului, acest moment a inspirat tradiții, ritualuri, sărbători asociate luminii - după solstițiu ziua începe să crească, ceea ce, in multe culturi, simboliza un nou început. Solstițiul de iarnă, simbolic, reprezintă moartea și renașterea, un punct ce marchează trecerea de la întuneric la lumină. În unele culturi, această noapte era văzută ca o luptă între întuneric și lumină, între rău și bine; Soarele/binele triumfa. (n.b. - înseamnă că in 21 iunie binele pierde lupta? 😊)

Gândire pozitivă e un concept relativ recent, și unii s-au gândit că n-ar fi rău să strecoare conceptul in materia tradițiilor strămoșești. Astfel, am întâlnit varianta: potrivit tradiției, in noaptea solstițiului de iarnă, oamenii (că doar nu spiritele) ar trebui să gândească pozitiv și să-și îndrepte rugile către cer pentru belșug și spor in anul care vine. Comentez, evident! Înțeleg fazele cu dezvoltarea personală, dar până și în domeniul tradițiilor?! În fond, de ce trebuie?! Și de ce doar pentru spor și belșug?! Ar fi gândire negativă ca cineva să se roage pentru sănătate, să se roage (și) pentru binele altora in fiecare zi?! Sau... e ca stupizenia "de Crăciun fii mai bun"? Aaa! Tot anul se roagă pentru sănătate și binele celorlalți și măcar la solstițiul de iarnă să fie pentru spor și belșug. Așa, da! 😃

Având în vedere acest simbolism - reînnoire - al solstițiului de iarnă există multe tradiții și ritualuri care s-au transmis din negura timpului; cele mai multe astfel de tradiții și ritualuri au farmec chiar (și) dacă numai pentru că aduc oamenii împreună.

Superstiții, tradiții și ritualuri la solstițiul de iarnă

Necunoscând cauzele unor fenomene naturale, stră-stră-stră-etc.-strămoșii noștri au vrut să se protejeze de forțe malefice, au încercat să îmbuneze zei etc. așa cum au crezut ei că funcționează. Astfel, au apărut ritualuri, care aveau legătură cu magia, pentru protecția casei, a animalelor, pentru sănătatea oamenilor și a animalelor.

Se spune că e bine ca niciun om să nu fie singur in cea mai lungă noapte din an; pentru a nu avea ghinion și a nu fi singur până la următorul solstițiu fiecare ar trebui să caute compania celor dragi, in principal, dar nu obligatoriu.

Reînnoire și regenerare

În negura timpului se practica sacrificarea animalelor (și a oamenilor, in unele culturi) pentru a marca regenerarea; azi, sacrificiile sunt simbolice: se taie și se arde un brad (sau un stejar). Sper că s-a renunțat la asemenea ritual sau, dacă mai e păstrat pe undeva, să fie tăiate și arse doar rămurele (in cel mai rău caz).

În unele regiuni, oamenii urcă pe dealuri și aprind torțe sau buturugi celebrând astfel reîntoarcerea Soarelui și lumina care va crește treptat. Alții, in noaptea solstițiului de iarnă, urcau pe munte cu torțe aprinse pentru a întâmpina Soarele, apoi se rugau și făceau petreceri in jurul focului - in unele sate mai sunt păstrate aceste obiceiuri.

În România s-a păstrat obiceiul sacrificării porcului, in 20 decembrie (de Ignat) - ritual pus în legătură cu solstițiul de iarnă, ca simbol al regenerării și al victoriei luminii asupra întunericului. Pentru mine, modul tradițional al sacrificării porcului pentru Crăciun este, a fost și va fi ceva teribil.

Colindatul cu și fără măști

La noi, tradițiile solstițiului de iarnă includ și colindatul. Unele grupuri de colindători poartă măști care simbolizează animale sau personaje mitologice: Capra, Brezaia, Borița, ca exemple. În timpul colindatului aceste personaje sunt omorâte simbolic în lupta dintre lumină și întuneric.

Spiritele morților pot da o raită pe pământ

Se credea că spiritele celor morți reveneau pe pământ pentru că poarta dintre lumea celor vii și a spiritelor avea densitate mică in noaptea cea mai lungă, și strămoșii puteau vizita casa familiei.

Pentru ca spiritele strămoșilor să găsească fără efort casa, și să știe că ar fi bine primite, la fereastră se lăsa o lumânare aprinsă și mâncare pentru spiritele bune. (n.b. - a nu se lasă lumânări aprinse - nesupravegheate - nici la fereastră, nici în alte locuri).

Celebrarea luminii. Aprinderea focului (in șemineu, in curte) simbolizează triumful luminii. Cine nu-și permite alt foc poate aprinde o lumânare albă sau galbenă pe care o lasă să ardă (sub supraveghere) până la capăt.

Protecția împotriva spiritelor malefice

Erau folosite plante considerate magice: vâsc, usturoi, pelin, tămâie; vâscul era considerat sacru și era atârnat la intrare pentru ca spiritele rele care ar profita de poarta dintre lumi să nu aibă acces.

După curățenia generală, casele erau purificate prin fumigații cu plante precum salvia, ienupărul, pelinul sau tămâia, insistându-se pe la colțuri. De asemenea, era aprinsă o lumânare albă sau o candelă (lăsate aprinse până dimineața) - ritualul simboliza întoarcerea Soarelui, și aducerea luminii in casă, revenirea luminii și speranței după perioada de întuneric.

Visele din noaptea solstițiului de iarnă

Se credea că visele din această noapte erau mesaje divine; pentru a fi vise clare, pentru a nu le uita, oamenii își așezau sub pernă un buchețel din ierburi considerate cu puteri protectoare: salvie, pelin sau mușețel.

Dorințele exprimate in noaptea solstițiului

Se spune că dorințele exprimate in această noapte se îndeplinesc. Astfel, unii oameni își scriu pe hârtie dorințele, planurile pentru anul care urmează, apoi ard hârtia la flacără unei lumânări, iar cenușa o risipesc în vânt.

Abundență și noroc pentru anul următor

Erau folosite simboluri ale fertilității: grâu, nuci, semințe. Așezau in casă un bol cu grâu încolțit sau semințe, simbolizând renașterea naturii. Dacă grâul creștea frumos se considera că anul următor era unul cu prosperitate.

Monedele de argint in apa folosită pentru spălarea feței in ziua solstițiului atrăgea norocul financiar.

Pentru sănătate și noroc în anul următor se ofereau ajutor și daruri celor mai puțin norocoși. În ziua solstițiului de iarnă, femeile ofereau daruri copiilor și oamenilor nevoiași. În trecutul îndepărtat se împărțeau frunze de laur și smochine.

Pentru a avea noroc în tot anul următor era de preferat ca prima persoană care intra în casă să fi fost un bărbat (o superstiție întâlnită și pentru prima zi din anul nou)

Feriga e o plantă care nu înflorește, ci se înmulțește prin spori, 😊 dar o superstiție spune că în nopțile in care se produce solstițiul înflorește feriga și cine surprinde acest moment va avea noroc în casă și în dragoste.