miercuri, 1 aprilie 2020

O zi primăvară, o zi iarnă

Ȋncă mai sper că de 1 aprilie Carmen ne-a păcălit zdravăn! M-am abținut să zic ceva, cuiva, așteptȃnd miezul nopții… Miezul nopții a sosit, a trecut, dar tabelul n-a venit. Poate vine. J
Mă dau, din nou, in spectacol cu fotografiile mele. Trebuia să fie o postare fără cuvinte… Reduc numărul cuvintelor cȃnd revine tabelul. J
Luni, pe la prȃnz, am observat că a ȋnflorit corcodușul de lȃngă fereastră - avea muguri de ceva timp și, brusc, a ȋnflorit! - și m-am repezit să ȋl fotografiez:
Am ȋncercat și un “detaliu” pentru floricele - floricelele arată mai mult a pete albe.
Spre seară, luni, a ȋnceput să plouă și s-a făcut frig, iar in timpul nopții…. a ȋnceput să ningă!!! Vorba ‘ceea: “ai grijă ce-ți dorești pentru că s-ar putea să primești”. Am tot vrut zăpadă (in februarie)! Acum am zăpadă, din 31 martie! 
Am fotografiat marți, la prȃnz, același corcoduș:
Happy WW!

Amalgam de gȃnduri. Citate favorite

Era primăvară, iar copacii zburau spre păsările lor. (Paul Celan)
*
Nu uitați să priviți la stele și nu la picioarele voastre. Încercați să înțelegeți ceea ce vedeți și să întrebați ce face universul să existe. Fii curios. Și oricât de dificilă ar părea viața, există întotdeauna ceva ce poți face și reuși. Contează să nu renunți.
[Stephen Hawking (8 Ian.1942 - 14 Mar. 2018)]
*
Sarcina poeziei este să cureţe realitatea îmbâcsită de cuvintele noastre prin crearea unor spaţii de tăcere în jurul lucrurilor. (Stéphane Mallarmé)
*

Frica nu este reală! Singurul loc în care frica există este în gândurile noastre despre viitor. Este un produs al imaginației noastre, care ne face să ne temem de lucruri care nu există în prezent și care s-ar putea să nu existe niciodată în viitor. Asta este definiția nebuniei.
Nu mă înțelege greșit, pericolul este foarte real! Dar frica este o simplă opțiune!
(Will Smith în filmul “After Earth”, 2013)
[citatele si fotografia le-am preluat de pe pagina de FB a unei prietene]
₪₪₪
Citate favorite, ȋntȃlnirea găzduită de Zina in ziua de luni din săptămȃna in care ȋncepe o nouă lună, gȃndită ȋmpreună cu Ella, la care poate participa oricine scrie o postare cu citate care i-au atras atenția ȋntr-o carte sau în altă parte și pe care o ȋnscrie în tabelul ȋntȃlnirii de luni.
₪₪₪
Politicienii sunt judecaţi de oamenii de ştiinţă (...) oameni de ştiinţă care vor să fie importanţi pentru a obţine bani pentru instituţiile lor. Şi ceea ce lipseşte acum este un mod raţional de a privi lucrurile. Ar trebui să ne punem întrebări precum, cum ai aflat că acest virus este periculos?, cum era înainte?, nu am avut acelaşi lucru anul trecut?, este ceva nou?” (Wolfgang Wodarg, medic pneumolog german).
*
Dr. Joel Kettner, director medical al Centrului Internaţional pentru Boli Infecţioase, spune că: „îmi fac griji pentru oameni. De teama care va exista de a intra în contact cu oameni, de a fi în acelaşi spaţiu cu oameni, de a strânge mâinile, de a avea întâlniri cu oameni. Îmi fac griji pentru multe (...) multe consecinţe legate de asta”.
*
Dr. John Ioannidis, medic, om de ştiinţă şi autor: „Pacienţii care au fost testaţi pentru SARS-CoV-2 sunt, în general, cei cu simptome severe deoarece majoritatea sistemelor de sănătate au capacitate de testare limitată. A fost o singură situaţie când a fost testată o întreagă populaţie. Mă refer la ce s-a întâmplat pe vasul de croazieră Diamond Princess. Dacă nu am fi ştiut despre un nou virus acolo, şi nu am fi verificat indivizii cu teste PCR, numărul deceselor totale cauzate de ‘boala asemănătoare gripei’ nu ar fi apărut”.
*
Dr. David Katz, medic american şi director fondator al Centrului de Cercetare de la Universitatea Yale: „Sunt profund îngrijorat de consecinţele sociale, economice şi de sănătate ale acestei derogări aproape totale a vieţii normale (...) măsuri precum şcoli şi întreprinderi închise, adunări interzise vor fi de lungă durată, posibil mai „grave” decât taxa directă a virusului în sine”.
*
Dr. Peter Gøtzsche, profesor la Universitatea din Copenhaga, cunoscut și pentru criticile aduse unor practici medicale și din industria farmaceutică, descrie coronavirusul ca fiind “o epidemie de panică în masă”.

luni, 30 martie 2020

(nu)Scuturați de praf

Ce zice, pe A3, specialistul care vrea să testeze bucureștenii! Acum, că vine Paștele, să facem curățenie, să scuturăm de praf tot ce poate fi scuturat, purtând mască! Altfel spus, ne invită să încălcăm legea, pentru că de la fereastră sau balcon este interzis prin lege să scuturăm. Să batem covoarele? Dacă “prostul” din apartamentul de dedesubt are ferestrele deschise, pentru că e primăvară și plăcut afară?! Scuturăm, și praful nu intră în casa lui - știe praful că nu are voie! Numai pentru că băgăm praf (chiar și fără agenți patogeni!) în casa altuia și n-ar trebui să ne sfătuiască așa ceva! Le spune să scuture numai celor care stau “la casă”? La acest moment transmiterea e comunitară, ni se tot spune! Asta înseamnă că nu știm cine are, dacă are, de la cine s-a contaminat! Și vine un tip să ne spună să scuturăm! Praful e factor favorizant în astfel de situații! El vrea să aibă neapărat dreptate, că va fi nenorocire în Ro prin aprilie-mai?! Dacă ne apucăm toți de scuturat s-ar putea să fie! Vor scutura și cei aflați în izolare; nu?!
Exactitatea cuvȃntului e foarte importantă in astfel de crize!
“Științificii” afirmă că virusul trăiește în aerosoli circa 3 ore, peste 72 ore pe suprafețe metalice și din plastic, iar pe suprafețe din cupru și carton sub 4 ore, respectiv 24 de ore. Chiar și la termenul maxim, oamenii de știință au dovedit că materialul viral rezidual la 72 de ore este de doar 0,1% din cel inițial, ceea ce înseamnă că, teoretic, o infectare este posibilă, dar foarte improbabilă. Virusul nu se transmite prin aer (dar trăiește 3 ore în aerosoli!), ci prin picături eliminate de o persoană bolnavă prin tuse sau strănut. Nu există nicio dovadă științifică care să ateste, în general, un efect al scuturării sau ștersului de praf în favorizarea transmiterii noului coronavirus. Dar! Dacă există, de exemplu, o persoană infectată cu noul coronavirus în casă, evitarea scuturatului de așternuturi este o precauție utilă.
(lămuririle sunt date de medici, scrie acolo)
Transmiterea fiind comunitară - repet - înseamnă că nu știm cine are virusul și cine nu. Și atunci de ce suntem îndemnați să încălcăm legea? Poluarea e favorizantă, în general, iar el ne spune să scuturăm de zor! Azi, un cuplu, scutura de zor trei pături, lȃngă bara de bătut covoare care e lȃngă parcare (un metru distanță de prima mașină, o jumate de metru de un gard); praful se depunea frumos pe mașini; după ce scuturau o pătură o așezau pe… “opritorul” din parcare!
Nu se transmite prin aer, ci prin picături eliminate de o persoană bolnavă prin tuse sau strănut, ni se spune… (și supraviețuiește 3 ore în aerosoli, repet). Dacă cel bolnav a strănutat înainte de a-și scutura preșurile și de a avea masca pe față înseamnă că…
În propaganda guvernului, difuzată la tv, ni se spune să purtăm mască dacă suntem răciți sau dacă presupunem că intrăm în contact cu o persoană răcită etc. Despre aberația sfatului am scris. Dacă supraviețuiește în aerosoli cca 3 ore… de ce-mi spune să nu port masca decât dacă și dacă?! Poate că înaintea mea, cu cinci minute, pe stradă a trecut unul care a strănutat și era bolnav!
Aerosol este termenul care definește un ansamblu de particule, solide sau lichide, aflate în dispersie într-un mediu gazos. Uneori se înțelege prin termenul aerosol totalitatea particulelor conținute în aerul atmosferic. (wikipedia)
Particulele de praf sunt solide; particulele de praf pot fi vehicul pentru viruși (între altele), o particulă de praf inspirată poate afecta și singură plămânii - dacă are și un virus pe ea e și mai rău.
Un alt specialist zice că nu rezistă în aerosoli, ci se sedimentează… Unde?! În praful pe care îl voi scutura?! Cei mai mulți specialiști afirmă că virusul se simte bine in praf, vȃntul fiind generos cȃnd ȋmprăștie praful…
Citez: Transmiterea indirectă a microbilor patogeni (n.b. unde intră și virusul) se poate face pe mai multe căi: prin aerul contaminat cu microbi purtați în picăturile de secreție nazo-faringiană, pline de microbi și proiectate  sub forma unei pulverizații fine (aerosol) de bolnavi sau de purtătorii (sănătoși) de microbi. Microbii pot fi vehiculați în aer și de particulele fine de praf stârnit prin măturat, scuturatul păturilor, covoarelor, cearceafurilor.Toate aceste pulverizații fine de picături și de particule de praf - purtătoare de microbi - pot rămâne suspendate în atmosferă, timp de cca o jumătate de oră (n.b. virusul la modă trăiește 3 ore în aerosoli - aici nu reușesc să înțeleg) și sunt inhalate împreună cu aerul inspirat de persoanele sănătoase expuse acestei “ploi” ori “furtuni de praf” microbiene. Menționăm că particulele de praf de câțiva microni intră cu aerul inspirat și ajung până în alveolele pulmonare. […] (din “Medicina de familie”, sub redacția prof. dr. Marian Voiculescu, între autori: Acad. prof. dr. Ana Aslan, dr. Maria Țițeica, și mulți alții, Editura Medicală, București, 1986)
De ce ni se spune că virusul la modă nu se transmite prin aer, nu știu. Poate pentru că e, în fapt, coronavirus și nu virus “simplu”?
Coronavirusurile sau coronavirinele (Coronavirinae, numite și Orthocoronavirinae), abreviat CoV, este o subfamilie de virusuri din familia coronaviridelor. Coronavirusurile se transmit direct pe cale respiratorie (prin picături) sau fecal/orală. (wikipedia)

Unii ori își bat joc de noi, ori habar n-au despre ce vorbesc! Oricum, din 31 martie vor fi dezinfectate scările de bloc, (cu biocide care vor fi omologate peste noapte?), in blocurile unde, probabil, există oameni cu alergii, oameni cu intoleranță la substanțele biocide (și nu numai), oameni cu rinite și cine mai știe cȃte! Zicea un viceprimar din București că substanțele folosite pentru străzi sunt mai diluate decȃt cele care vor fi folosite in blocuri - cetățenii fiind sfătuiți să nu iasă din apartamente cel puțin două ore!). Vor păți și alții ce au pățit in noiembrie oamenii din Timișoara, al căror bloc a fost dezinfectat?! Vor păți și alții ceea ce au pățit unii copii din școlile dezinfectate la greu in luna ianuarie, pe motiv de… gripă?!

sâmbătă, 28 martie 2020

Al treilea guguștiuc

Puțin după ora prânzului, am ieșit să hrănesc guguștiucii - i-am văzut pe fereastră stȃnd între crengile teiului. Am fost surprinsă - plăcut! - să văd al treilea guguștiuc. În urmă cu mai mulți ani veneau la fereastră două perechi de păsări (erau părinții și puii); apoi a venit o pereche și un guguștiuc fără pereche; cel mai des, în ultmiii ani, a venit doar o pereche și în ultimul timp doar un guguștiuc (nu de prea mult timp vin cei doi despre care am scris). Am observat că nou-venita pasăre are un semn pe aripioara dreaptă, ca și cum ar fi avut o rană care s-a vindecat sau ca și cum i-au fost smulse penele și fulgii din acel loc (micuț semnul: cam cât o “pernuță” de lăbuță de pisic). Pentru că zbura fără probleme nu mi-am făcut griji. Și, ce să vezi?! Domnia sa o alungă pe micuța fără inel pe gât, dar îl cam ciugulea și pe domnia sa “el”, însă nu-l alunga serios! Eeee, așa nu mi-a plăcut! Am pus grăunțe separat: pentru “el” și “bubiță” într-o parte a ferestrei, pentru “ea” în cealaltă parte - cum se ducea “bubiță” s-o alunge pe “ea”, cum îl alungam și eu. S-a prins repede despre ce e vorba și după nici zece minute “ea” mânca într-o parte, ceilalți doi în cealaltă, fără să se mai deranjeze reciproc. Doar pe porumbei ȋi alungau.
Acum am alt scenariu în cap: “ea”, guguștiucul fără “colier”, ar putea fi unul dintre pui, iar cei doi, părinții - “bubiță” nefiind prezent un timp pentru că era… în convalescență.
Am fotografiat și al treilea guguștiuc.
(în colțul din dreapta, jos, am suprapus o poză în care am încercat să îl măresc - fotografiindu-l când era mai aproape de fereastră - dar nu prea mi-a reușit)
Sigur că diferențele între cei trei există numai pentru cunoscători! (dacă s-ar fi văzut “bubița” în poză ar fi fost altceva).

De ce nu i-oi fi filmat, cum a făcut Adriana cu albinuțele?! Temă de meditație. 

De ce bătrȃneii nu stau in casă

Azi, când plimbam cățelușa - am fost în “intervalul” vârstnicilor pentru că nu am avut de ales - o doamnă în vârstă s-a oprit să o mângâie. Nu avea mască și nu avea mănuși - căra după ea o pungă din nailon în care avea ceva verdeață (cozile de ceapă verde se vedeau clar). Mi-a zis că e o zi așa de frumoasă și ei nu au voie să iasă din casă. I-am spus, nu prea convinsă, că e și pentru binele lor. Cred că mi-a sesizat tonul pentru că a părut că își îndreaptă spatele și a zâmbit larg. Ceea ce a zis îmi ia mai mult timp să scriu decât i-a trebuit ei să spună. A zis că băiatul lor cel mare a fost arestat când cu revolta brașovenilor, în 1987, iar în decembrie 1989 și ei, părinții, și fiul cel mare și cel mic au fost în mulțimea care a ieșit pe stradă. Ea, zicea, nu vrea să se mai lase manipulată…
M-am despărțit de ea cu oarecare regret - pentru că se vedea că ar fi vrut să mai stea la discuții, dar cățelușa trăgea în lesă.
Am rămas cu acest gând: bătrȃneii de azi sunt părinții - poate și bunicii, în unele cazuri - al celor care în 1987 și în 1989 s-au revoltat împotriva unui regim asupritor, în care erau obligați să facă ceea ce li se spunea, în care nu aveau voie să spună ce gândesc; între bătrȃneii de azi sunt și oameni dintre cei care, în 1987 și 1989 au ieșit pe străzi, unindu-se cu mulțimea, riscând să fie împușcați! E greu de crezut că îi poți ține prea mult timp închiși în casă pe cei care, la Timișoara, în București, în Brașov, Cluj și alte orașe, au avut curaj să înfrunte, practic, gloanțele. Poate că familiile lor sunt în străinătate, în izolare sau în carantină… Cine să îi ajute, cine să le țină de urȃt?
Da, știu! Să stea în casă pentru a-i proteja pe alții! Poate că familiile lor își asumă, la rândul lor, riscul. Dacă eu mă protejez cum “scrie la carte” riscul de a mă infecta tinde spre zero.

Pe de altă parte - și acest aspect mi-a fost confirmat (să zic așa) de un microbiolog - vârstnicii au nevoie de socializare mai mult chiar decât tinerii. Un fel de concluzie a explicațiilor din videoclip: lipsa vieții sociale va distruge lumea.
Mai jos e legătura spre un video în care se explică unele aspecte despre ce se întâmplă azi și despre ce ar cam trebui să nu se întâmple. L-am urmărit în comentariile de pe “Jurnal de fraieră”, postat de @vax-albina.
Autoritățile ne-au sfătuit ca la cumpărături să meargă mereu aceași persoană! Un sfat absurd, aș zice! Vorba unei doamne care locuiește cu fiica, ginerele și nepotul: mă duc eu, de ce să pun în pericol tinerii? 
Oare chiar e benefic să îi sperie pe unii cu toate aceste măsuri, cu toate informațiile contradictorii care se derulează pe micile ecrane și pe te miri unde? Le crește tensiunea! Le cer unii să stea în casă iar ei știu că nu au găsit în farmacii unele dintre medicamentele necesare lună de lună! Se uită la banii din pensia de mizerie și își dau seama că nu vor putea face față prea mult timp… recluziunii. Stau în casă neliniștiți, singuri mulți dintre ei, și inima începe să le bată prea repede… și știu că ambulanța, de-o veni, îi poate duce în vreun focar de infecție… Vorba unui bătrânel: mi-e teamă că mor în casă și mă vor găsi după cine știe cât timp… Sărmanii, nici nu mai știu când trebuie să sune la ambulanță! Unii au întrebat dacă e “voie” să sune la ambulanță în caz că se simt rău de la inimă!!

Nu încurajez plimbările, doar mă întreb dacă e bine cum procedează “autoritățile” (din orice stat care procedează la fel) și încerc să înțeleg de ce unii refuză să execute ordinele.
Va amintiți acele statistici menite să ne “atenționeze”: la fiecare 16 minute un român moare de cancer pulmonar; 4000 de femei, în lume, mor anual de cancer la sȃn? Cei care mor din alte cauze - zilnic mor zeci de oameni, în condiții “normale”! - vor fi trecuți în statisticile nebuniei?! Îi mai pasă cuiva de ceilalți grav bolnavi, de cei care nu au după ce bea apă?! 

Sursa foto: pixabay; autor: coombesy 

vineri, 27 martie 2020

Secvențe dintr-o zi de miercuri

Miercuri a fost o zi interesantă, oarecum. Parcă era ceva în aer… Un fel de “liniștea dinaintea furtunii” sau… doar primăvara care se apropie.
Am plimbat cățelul înainte de ora 11, să nu aglomerez "intervalul orar" al bătrȃneilor, și mi s-a părut a fi o zi de primăvară din cele trăite în era comunistă când, la ora aceea, nu prea erau mulți oameni pe străzi: copiii la școală, adulții la muncă și pensionarii prin parcuri, pe la piață sau curățȃnd zona verde pe lângă bloc.
Din balcon, priveam locul aproape pustiu. Un bătrânel slăbuț, înalt - cu spatele foarte drept - mi-a atras atenția: mergea foarte, foarte încet, trăgând după el un cărucior de piață. M-am uitat la ceas aproape automat: mai era puțin pȃnă la ora 12:30 și mă gândeam că de nu stă pe aproape îl “prinde” ora 13 pe stradă… Sigur că nu ar fi primit amendă dacă îl vedeau polițiștii după ora 13 (cel puțin așa sper!), dar mi-am zis că trebuie să fie tare greu să nu fie lângă tine cineva care să te ajute când singur nu mai poți prea multe. Mi-am amintit ce-a zis o jurnalistă la tv, câteva zile în urmă: “bătrânii ne sunt viitorul” (citat aproximativ).
Sigur! Nimic interesant aici (dacă nu iau în seama contextul: stare de urgență!) De-a lungul timpului am văzut mulți bătrânei mergând foarte încet și oprindu-se să se odihnească pe fiecare bancă ce le ieșea în drum.
sursa: Brasov, orasul sufletului meu
Ceva mai târziu, văd cum turturica pe care o numesc “el” (ar trebui să-i dau un nume) s-a luat de-o coțofană care a poposit pe crengile teiului. Că se “ceartă” cu porumbeii am mai văzut-o, dar coțofana e mai mare și mai “rea” decât un porumbel. S-a ținut după ea și în pomul alăturat, pe spinarea ei, până când coțofana a plecat de tot, urmărită în zbor de turturică. Privind în direcția celor două înaripate văd în mijlocul străzii (vizibilitatea fiindu-mi îngreunată de crengile desfrunzite ale arborilor) o vietate neagră cu pene, foarte mare! Întâi am zis că-i vreo găină, dar nu prea avea formă de găină, ci mai mult de corb! Până să iau telefonul și să îi fac o poză… a zburat. Și nici n-am fost atentă să văd anvergura aripilor, forma corpului, eventual. Bafta mea!
Seara, în jurul orei 21:30, eram cu Miki la plimbare prin fața blocului. De pe un stâlp de iluminat public zboară ceva fix în mijlocul trotuarului (m-am gândit la un liliac - cu mulți ani în urmă au fost în zonă). În primul moment mi-am zis că nu poate fi porumbel - porumbeii dorm la ora aceea. Era un porumbel, și mi-am dată seama că nu poate zbura prea bine. Mă întreb ce-o fi pățit, pentru că în timpul zilei (sau oricând) a ajuns cumva pe acel stâlp și, brusc, nu mai poate zbura? N-ar fi prima dată când cineva dă mâncare otrăvită porumbeilor din zonă (și nu numai). Am încercat să-l prind, evident, dar zbura circa un metru și ateriza; cu Miki în lesă nu aveam vreo șansă. Urmărindu-l prin iarbă… văd o pisica așezată pe bordura înaltă dintre trotuar și verdeață. Privea spre porumbel fără niciun interes comestibil - din fericire! Porumbelul nu părea ceva foarte interesant pentru ea, ba chiar și-a întors capul în direcția opusă la un moment dat. Neavând de ales am lăsat porumbelul să se descurce singur… In condiții normale aș fi dus cățelul in casă și aș fi revenit la porumbel. Puteam urca, să scriu o declarație pe proprie răspundere că… vreau să salvez un porumbel (care ar fi putut să nu mai fie acolo), dar mi s-a părut cam aiurea să fac asta, mai ales că era parcată o mașină de poliție în stația de autobuz… Azi, trecând pe acolo, am evitat să privesc în zona verde unde văzusem pasărea… Va dura ceva timp să uit că nu am ajutat porumbelul. Sper că a reușit să ajungă singur la adăpost.

miercuri, 25 martie 2020

Testare din ușă in ușă

Ministrul sănătății din Ro a “rezolvat” cele mai grave probleme și acum declară că vrea testarea populației din București…
[…] am pregătit un protocol cu domnul profesor Streinu-Cercel, care va fi validat și dorim să implementăm un program inovativ, de tipul celor din Coreea de Sud și să testăm toți cetățenii din București. Cu echipe mobile de testare door to door, a spus Costache într-un interviu acordat adevărul.ro.
și l-am auzit la știrile PRO TV de la ora 19.
Mai spre seară, un altul nuanțează: “testare pe anumite categorii de populație, anumite comunități”… Sunt curioasă care sunt criteriile de alegere.

Cei testați vor primi o adeverință că rezultatul testului a fost negativ?
Acum, cred că se înțelege de ce pe străzile Bucureștiului este armata: să nu plece bucureștenii care nu vor să fie testați… Zic și eu…
Mă întreb: care e utilitatea acestui test? (bine, răspunsuri posibile sunt mai multe, dar nu prea au legătură cu sănătatea populației) După câteva zile omul testat poate să se ȋmbolnăvească… Singura rațiune a unei astfel de testări în masă poate fi utilă unei statistici, statistică ce poate fi - sau nu - valabilă în viitoarea pandemie de vreun coronavirus.
Cei care încă mai gândesc, în Franța, de exemplu, testează pe cei spitalizați, in primul rȃnd; aici… se începe cu populația din București, luată așa, în turmă (?!). În S.U.A. se testează mai mult sau mai puțin aleatoriu, să înțeleagă răspândirea… 
Oare sunt razna și eu, pentru că nu văd utilitatea acestei testări în masă? Vor descoperi, probabil, câțiva oameni infectați, dar alții se pot infecta ulterior. În plus: care teste rapide sunt sută la sută sigure? Pot fi sigură că nu am un rezultat “fals negativ” sau “fals pozitiv”? E suficient și un singur caz de rezultat fals pentru a distruge un om care nu e bolnav sau pentru a îmbolnăvi un grup de oameni din cauza unuia care a avut un rezultat “fals negativ”…

Alte fracturi de logică:
Cât timp aștept rezultatul? Se zice că se face în 24 de ore. Dar sunt suficient de mulți laboranți (virusologi) care să facă aceste teste? Ce face în acest timp cel testat? Iese din casă cu declarația pe proprie răspundere sau e în izolare totală?
Cine mă testează? Au zis că oricine poate face acest test. Deci? Cine merge din casă în casă, din cartier in cartier? Voluntarii?! Cine-i verifică cine sunt, ce anturaj au? Vin angajații firmelor producătoare / distribuitoare de medicamente / aparatură medicală etc.?
Care-i certitudinea mea că cel care vine mascat la mine nu are pe el virusul? Își schimbă papucii, costumul, masca, mănușile din apartament în apartament, de la membru al familiei la membru al familiei? Dacă am virusul și ei îl duc in tot cartierul? 
Ii țin pe oameni in casă și trimit “testatori”… Aceștia nu pot fi vectori de transmitere? Plimbă virusul din bloc in bloc, din azil in azil?

Să ne protejăm, dar să păstrăm accesul la logică. Doar zic.

Actualizare
După miezul nopții am aflat răspunsul la două întrebări: dupa 15 minute știm rezultatul; aceste teste nu dau eroare (sunt sigure sută la sută). Măi, să fie! Ăia cu testele de sarcină or fi ajuns la performanța asta după ani și ani de cercetare? Prezervativul nici azi nu protejează sută la sută, dar testele astea "construite" in cȃteva luni dau rezultate certe. Așa o fi, că prea o spun cu foc. Testele pot fi făcute pe te miri unde.
Actualizare 2
Ziceau că prințul Charles de Anglia a fost depistat pozitiv. Rezultatul testului l-a primit după 24 de ore. L-au ținut in "tensiune" 24 de ore! N-a avut Casa Regală bani să cumpere un "test de 15 minute"?

Sursa foto:pixabay; autor: geralt

Voci prin megafon

Sinistru, răsună voci din când în când pe străzile aproape pustii! Ziua mai e cum mai e, dar noaptea sună și mai rău! Anunțuri prin megafon auzeam, de regulă, când venea circul în oraș, când era vreun târg sau se deschidea vreun nou club de distracții. Acum… s-a deschis un câmp de interdicții.
Nu mult după prânz s-a auzit o voce răstită: “… autorităților! Stați în case!” Suna ca un ordin dat de un portar care se crede general…M-a enervat tonul! Am înțeles ordinul, stăm în casă. Poate un altfel de ton e mai potrivit pentru că - în fond! - îmi este restrâns dreptul la libera circulație, între altele. Am înțeles, e necesar un timp, dar nu lătra la mine pentru că nu sunt subalternul tău in armată! Cei care nu vor să înțeleagă nu te vor băga în seama, iar eu nu ți-am făcut nimic ca să merit să te răstești!
Acum vreo câteva minute, o altă voce, tot prin megafon (de data aceasta am înțeles toate cuvintele): “Respectați sfaturile autorităților! Suntem aici pentru sănătatea dumneavoastră!” Un ton mai blând, nu un ordin răstit! În alte orașe, cei care patrulează pe străzi folosesc și formula magică “va rugăm”: ”Atențiune! Situație de urgență - Protejați-vă sănătatea! Nu vă expuneți, vă rugăm rămâneți în case! Respectați toate recomandările autorităților!” (Aleșd, de exemplu).
Respect ordinele primite, dar asta nu înseamnă că trebuie să-mi și placă și - cu atât mai puțin trebuie să mă obișnuiesc cu o astfel de situație! O situație excepțională trebuie să rămână excepțională - dacă devine regulă e nasol.

De azi, ora 12, e în vigoare ordonanța militară numărul trei (diferită de ordonanța 2), prin care se interzice total ieșirea din casă, cu anumite excepții. Practic, ceea ce era permis noaptea numai în anumite condiții e permis de azi ziua sub aceleași condiții: declarație pe proprie răspundere, între altele, prin care să justifici deplasarea. Copiez mai jos articolele care interesează pe cei mai mulți:
Art. 1. Se interzice circulația tuturor persoanelor în afara locuinței/gospodăriei, cu următoarele excepții:
a) deplasarea în interes profesional, inclusiv între locuință/gospodărie și locul/locurile de desfășurare a activității profesionale și înapoi;
b) deplasarea pentru asigurarea de bunuri care acoperă necesitățile de bază ale persoanelor și animalelor de companie/domestice, precum și bunuri necesare desfășurării activității profesionale;
c) deplasarea pentru asistență medicală care nu poate fi amânată și nici realizată de la distanță;
d) deplasarea din motive justificate, precum îngrijirea/ însoțirea copilului, asistența persoanelor vârstnice, bolnave sau cu dizabilități ori deces al unui membru de familie;
e) deplasările scurte, în apropierea locuinței/gospodăriei, legate de activitatea fizică individuală a persoanelor (cu excluderea oricăror activități sportive de echipă), cât și pentru nevoile animalelor de companie/domestice;
f) deplasarea în scopul donării de sânge, la centrele de transfuzie sanguină;
g) deplasarea în scop umanitar sau de voluntariat;
h) deplasarea pentru realizarea de activități agricole;
i) deplasarea producătorilor agricoli pentru comercializarea de produse agroalimentare.
Art. 2. Circulația persoanelor care au împlinit vârsta de 65 de ani, în afara locuinței / gospodăriei, este permisă numai în intervalul orar 11.00 – 13.00, strict pentru următoarele motive:
a) deplasarea pentru asigurarea de bunuri care acoperă necesitățile de bază ale persoanelor și animalelor de companie/domestice;
b) deplasarea pentru asistență medicală care nu poate fi amânată și nici realizată de la distanță;
c) deplasarea din motive justificate, precum îngrijirea/ însoțirea unui minor, asistența altor persoane vârstnice, bolnave sau cu dizabilități, ori în cazul decesului unui membru de familie;
d) deplasări scurte, în apropierea locuinței/gospodăriei, legate de activitatea fizică individuală a persoanelor (cu excluderea oricăror activități fizice colective), cât și pentru nevoile animalelor de companie/domestice.
Art. 3.  Circulația persoanelor prevăzute la art. 2, în exteriorul locuinței/ gospodăriei, este permisă și în afara intervalului orar 11.00 – 13.00, dacă aceasta se face în interes profesional ori pentru realizarea de activități agricole.
Art. 4. (3) Declarația pe propria răspundere trebuie să cuprindă numele și prenumele, data nașterii, adresa locuinței, motivul și locul deplasării, data și semnătura.
Observație: Fără codul numeric personal! In unele declarații pe proprie răspundere-model găsite online se “cere” și CNP. Nu-l scrieți! In ordonanța militară nr. 3 nu e specificat!
Actualizare 26 martie, ora ~16:30
- "Tipizatele" de pe net au fost "simplificate", in sensul ca sunt acum conform ordonantelor: fara CNP.
- Cei care plimba caini au nevoie de declaratie daca nu sunt in raza de domiciliu (nu e specificat clar pe undeva care e raza, dar R. Arafat a spus la un moment dat: 500 m).
- Cȃnd trebuie să avem la noi declarație pe proprie răspundere ne explică ministrul de la “afaceri interne”:
https://www.gandul.ro/stiri/ordonanta-militara-nr-3-marcel-vela-anunta-nu-suntem-asa-categorici-cand-trebuie-sa-ai-declaratia-pe-propria-raspundere-la-tine-19410727
**
Sper că nu vor declarație pe proprie răspundere și de la cei care își plimbă câinii! Ne-ar trebui un copac! Ar trebui să scriem cel puțin două declarații pe zi (dar cei mai mulți vor scrie trei!), din cauză că sunt diferite intervalele orare de plimbare: dimineața, la prânz și seara (sau numai dimineața și seara). Plus declarațiile necesare dacă mergem la alimentara! Plus declarațiile pentru a merge să vedem de unii vârstnici! N-ar fi bun și un dosar cu șină?!
Cred că e logic: dacă sunt lângă adresa de domiciliu nu fac altceva decât plimb câinele…

Exemplu de situație: să zicem că trebuie să merg în capătul celălalt al orașului, să ajut pe cineva imobilizat la pat. Știu când plec de acasă, dar nu știu ce urmează a fi necesar să fac unde merg (poate interveni orice!)… Ce interval de timp scriu în declarație? Dacă depășesc intervalul scris inițial, la plecarea de acasă, scriu o altă declarație, cu interval orar mai mare? Dacă am fost legitimată la plecare și sunt legitimată la întoarcere voi fi acuzată de fals în declarații?
Ceva asemănător se poate întâmpla și dacă merg la cumpărături: nu știu dacă e coadă și cât voi stă la o eventuală coadă… Scriu un interval cat mai mare…? Situații de excepție mai sunt și… zău că nu am încredere în mintea deschisă a tuturor celor care ar urma să mă legitimeze (am văzut în acțiune colegi de-ai lor, cu alte ocazii!) Sper să fie sfătuiți să nu facă exces de zel! Sper să nu facă mofturi dacă le cer să se legitimeze! (doar au fost atȃtea cazuri cu polițai falși) Si declarația să rămȃnă la mine! 
Ups! In ordonanțele militare nu scrie despre intervalul orar si cod numeric personal.

Sursa foto: pixabay; autor: mohamed_hassan