Amenzi rutiere si fractura logica

Între multele soluții pentru a diminua deficitul bugetar, unii au apelat la bazaconii. Azi, despre amenda la încălcarea dispozițiilor din codul rutier și neplata amenzii.

Cel care a încălcat o regulă de circulație și este amendat, și nu-și plătește amenda în 90 de zile va suporta măsura suspendării permisului de conducere până achită amenda. Uau! Cap au; minte la ce le mai trebuie?

Să presupunem - prin absurd! - că o astfel de idioțenie ar putea deveni literă de lege... Pietonul care e amendat pentru că a încălcat o regulă din codul rutier și nu-și plătește amenda se alege cu... certificatul de naștere suspendat până la achitarea amenzii?

Apoi: ăștia chiar nu vor deloc să mai muncească? Există proceduri prin care poate fi cineva "executat silit" pentru neplata amenzilor.

Mai apoi: nu ne-au spus câte... miliarde de euro (ar vrea ei) se adună la buget din amenzile neplătite pentru contravenții (și unele infracțiuni) din codul rutier. În mod cert, n-au calculat - le iese cât nu merită efortul modificării legislației. În plus, o astfel e lege e cert neconstituțională.

Și mai apoi: ei dau din gură despre "echitate"... Cei care plătesc să nu mai pară proști față de cei care nu plătesc (zic politicienii, cu alte cuvinte, sperând să ne instige unii împotriva altora). Mi-ar plăcea ca funcționarii să-și îndeplinească atribuțiile, dar nu prin legi absurde. Oricum, nu se acoperă deficitul din astfel de colectări, și nici nu se îndestulează bugetul...

Și și și mai apoi: politicianule, înainte de a te lua de mine că nu plătesc câteva sute de lei, de ce nu te iei de ăia care datorează statului milioane de euro? Doar întreb.

Poate doar mi se pare, dar... parcă prea mulți suferă de fractură logică.

Momente la RiO

Reflexii in oglindă (RiO) e un joc cu imagini care cuprind reflexii in oglindă, sclipiri. E inițiat de SoriN e găzduit azi de Carmen pe blogul Între vis și realitate.

https://pixabay.com/users/summa-2019693/

https://pixabay.com/users/9nails-20062995/

https://pixabay.com/users/noupload-2404633/

Vântul, jucăuș obraznic

Vântul, când nu e blând sau sălbatic, poate fi jucăuș și obraznic punând în dificultate femeile îmbrăcate cu fuste și/sau rochii vaporoase, mai lungi sau mai scurte, dar în falduri. E acel vânt rapid, dar nu foarte, un vânt aiurit care se insinuează ca un vârtej suflând de jos in sus. Un astfel de vânt-vârtej e chiar obraznic, mai ales în unele intersecții de străzi, și/sau in zone unde vântul ia forma unui curent ascendent. E obraznic pentru că ridică fustele/rochiile femeilor.

Un astfel de vânt obraznic mi-a pus fusta-n cap de trei ori în timpul vieții! Momente teribil de penibile - mai ales când ai amândouă mâinile ocupate! Cobori poala fustei într-o parte, se ridică în celelalte părți - când nu se ridică din prima ca o lalea care vrea să se închidă în regim de urgență! E o adevărată luptă să cobori fusta cât timp nu ieși din zona vântului (sau până nu se potolește el, vântul aiurit). Și e o adevărată artă să simți când intri in raza unui astfel de vânt și să prinzi la timp poalele fustei in jurul picioarelor.

Am învățat să recunosc imediat curentul de aer, vântul obraznic și jucăuș care mi-ar putea ridica poalele-n cap! După atâtea experiențe am început să sesizez când dau de vânt obraznic. Până joia trecută mă și "lăudam" cu talentul meu de a nu mai lasă vântul să facă ce vrea cu fusta mea!

Dar, a sosit și ziua în care mi-am primit "pedeapsa" pentru "mândrie". In joia ce-a trecut eram in apropierea unei piețe agroalimentare aflată la intersecția a două străzi nu prea late. In fața mea, trei femei se luptau cu vântul care le zburătăcea fustele - spre amuzamentul unor tineri care pierdeau timpul în zonă. Două dintre aceste femei aveau șanse minime să câștige - una avea o fustă până la genunchi, croită "in colțuri" de lungimi diferite și cealaltă avea o minijupă plisată, din material mătăsos. A treia avea o fustă cloș care-i acoperea genunchii - ea a reușit să-și țină fusta pe lângă corp.

Și apar eu, cu fustă lungă - un fel de lalea cu capul in jos - un model de fustă pe care vântul o poate umfla, dar n-o ridică până la talie. Așa credeam! Așa fuseseră experiențele cu astfel de fuste, dar nu și în acea joi! Într-o fracțiune de secundă vântul a umflat-o și a întors-o! Având mâinile libere am coborât imediat materialul! Dacă o fustă plisată sau una cloș revine singură la poziția firească după încetarea acțiunii vântului, una ca cea pe care o purtam trebuie așezată manual.

A fost prima dată când am văzut, într-un singur loc, atâtea fuste zburătăcite de vânt! A fost amuzant, mai ales în ceea ce mă privește personal. Practic, nu-i mare lucru că vântul obraznic și jucăuș mai ridică fuste! Vara, la mare, cam tot aia văd ceilalți. Partea amuzantă este agitația femeilor - cred că e un "reflex de pudoare". 😃 Fără agitație ar observa mai puțini trecători - probabil.

Mi-am amintit pățania pentru că și azi a bătut vântul - nu precum in acea joi - și un tip care vindea la una dintre tarabele din piață fredona cu voce tare ceva gen: "vântul bate tare, țineți fustele de poale, că vântul le ridică..."

Sursa foto: https://pixabay.com/users/blickpixel-52945/

Valuri inalte. MFC

Miercurea fără cuvinte, la Carmen, Între vis și realitate.

https://pixabay.com/users/kanenori-4749850/

https://pixabay.com/users/ajs1-13124781/

Nemultumitii sunt fiinte umane

Nu mai știu în ce context, Gică Hagi a spus: Omul e o persoană umană. Sigur că râzi, dar unuia cu renumele lui Hagi îi poți accepta astfel de aiureli.

Când, însă, apare un afacerist milionar devenit și politician (vicepremier) și, referindu-se la oamenii care protestau in stradă (pe la începutul lunii) pentru că le sunt diminuate veniturile, face afirmații de genul: ... venim și spunem așa: știm că e complicat, știm că sunteți cu toții ființe umane... dai din buze ca un pește, pentru că n-ai replică.

Aroganța unora are limite? Doar întreb!

Desigur, îi înțelege pe acești oameni, și el ar protesta in locul lor (dacă ar fi ființă umană? doar întreb!)

Oare atunci descoperise expresia ființe umane și-i plăcea cum sună? Doar întreb, nu afirm, să n-avem vorbe! A repetat: Indiferent că sunteți în zona bugetară, zona antreprenorială, că sunteți profesori sau judecători, știm cât este de complicat pentru o ființă umană să fie în situația în care să dea ceva sau să i se ia ceva. Elevi, școlari, studenți, sindicaliști și așa mai departe. Nu e că nu ne dăm seama sau că nu înțelegem cât de complicat este pentru fiecare ființă umană (...)

Ce sunt cei la care se referă vicepremierul când zice știm, înțelegem? Persoane non-umane? Doar întreb!

Sursa foto (făcută cu IA): https://pixabay.com/users/artychoc-29242728/

Cat conteaza o viata

Dostoievski scria pe undeva: Nimic nu e mai trist decât o viață care se stinge și nimeni nu știe sau nimănui nu-i pasă.

În iulie 2023, un bărbat a zăcut mort câteva ore în Piața Sfatului din Brașov. Sute de persoane au trecut pe lângă el și niciuna nu s-a oprit să afle dacă omul are nevoie de ajutor. Era îmbrăcat sărăcăcios, era murdar - ulterior s-a aflat că era un om fără adăpost, in vârstă de 66 de ani. Da, știu... uneori e bine să nu te amesteci (poate salvezi o viață). În acest caz, la un moment dat, o fi trecut și un om pe acolo, s-o fi oprit și o fi anunțat politiștii.

Astfel de întâmplări au loc în toată lumea, dar tot e trist. După cazul din 2023 nu am mai aflat ceva asemănător până vineri, 11 iulie, când am aflat despre un caz și mai grotesc: un bărbat din Brașov, în vârstă de 70 de ani, a fost descoperit după (se presupune) șase ani, mumificat, in apartamentul unde locuia și unde mama lui murise în 2010. La un moment dat începuse să facă succesiunea pentru apartament dar n-a dus-o la capăt.

Între timp s-a acumulat o datorie mare la întreținere și administratorul imobilului l-a trimis în judecată. Procesul a durat mai mulți ani, și nimeni nu a fost interesat unde-i omul... Nici judecătorului nu i-a păsat că omul - nu tocmai tânăr - nu se prezintă? Altfel spus, unii s-au judecat cu un om decedat, iar alții au judecat un om decedat. La finalul procesului apartamentul a fost vândut la licitație. Un executor judecătoresc și câțiva jandarmi s-au dus să execute ordinul de confiscare; spărgând ușa încuiată pe dinăuntru au descoperit corpul mumificat.

Omul nu figura ca fiind dat dispărut, s-a constatat după descoperirea din apartament...

Moartea planează asupra noastră ca o pasăre. Unii fug toată viața de această pasăre iar alții cred că această pasăre niciodată nu-i va atinge.

Sursa foto: https://pixabay.com/users/xaviandrew-2832205/

Fragmente din Shogun

Fragmente din romanul Shogun, de James Clavell, nu dintr-un shogun, desigur. Shōgun a fost cel mai înalt grad al Japoniei medievale (între 1192 și 1867); e titlul (prescurtat) purtat de conducătorii militari japonezi care, sub autoritatea împăratului, au deținut efectiv puterea. Au existat patru dinastii de shoguni: Minamoto, Fujiwara, Ashikaga și Tokugawa. Acțiunea romanului Shogun are loc "spre timpul" dinastiei Tokugawa (1603-1867). La acea vreme aveau dreptul numai catolicii (iezuiți) să convertească, ei intermediau în comerțul cu China și, din când în când, se mai amestecau și în politică - fără a o face explicit.

Romanul Shogun a fost publicat prima dată în 1975; eu l-am citit in ediția din 1992, publicat de Editurile Orizonturi și Universul, in traducerea Doinei Cerăceanu. Am citit romanul imediat ce l-am primit, concentrată pe acțiune. L-am recitit cândva prin 2015 (cred - am câteva notițe din roman într-o agendă datată 2015), concentrându-mă pe acțiune, dar și pe modul de viață al oamenilor acelei epoci. L-am recitit de curând, amintindu-mi acest roman Zina. Acum am fost mai interesată de... plăcerea lecturii, fără a-mi mai pune întrebări și altele de gen - specific acest aspect deoarece după ce am citit romanul in 1992 am inceput să caut informații despre Shinto și altele descoperite in roman, chestiuni care erau noutate absolută pentru mine.

Shogun nu e un roman istoric, chiar dacă unele fapte povestite s-au petrecut în trecutul Japoniei. 

Am reținut pentru Citate favorite, joc găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț, ideile de mai jos: 

Cât de frumoasă e viața și cât de tristă! Cât de vremelnică, fără trecut, fără viitor, doar cu nemărginitul acum.

- Dacă Adevărul este deja clar, ce rost mai are meditația?

- Și dacă Adevărul e ascuns?

- E deja clar.

(citat dintr-un vechi dascăl buddhist, Saraha)

Răbdare înseamnă să-ți înfrângi pornirea către cele șapte simțăminte: ură, adorație, bucurie, neliniște, mânie, tristețe, teamă. Dacă nu te lași cuprins de ele, înseamnă că ai răbdare, că ești liniștit și-atunci vei începe să înțelegi în curând tot mersul lucrurilor și vei fi in armonie cu Eternitatea.

Shintoiștii credeau că, atunci când mor, ajung kami.

- Ce este kami, Mariko-san?

- Kami nu se poate explica, Anjin-san. Este ca un spirit, și totuși nu, ca un suflet și totuși nu. Poate că este temeiul neîntrupat al unui lucru sau al unui om... trebuie să știi că un om devine kami după moarte, dar un pom, o stâncă, o plantă sau o pictură pot fi la fel de bine kami. Toți kami sunt venerați, dar niciodată idolatrizați. Ei există între cer și pământ și vizitează acest Pământ al Zeilor sau îl părăsesc cu toții deodată.

- Și Shinto? Ce este Shinto?

- A, nici asta nu se poate explica, îmi pare rău. E ca o religie, și totuși nu e. La început nici măcar n-a avut nume. Noi i-am zis Shinto, Calea lui kami, abia acum o mie de ani, spre a-l deosebi de Butsudo, Calea lui Buddha. Dar, deși nu se poate defini, Shinto este temeiul Japoniei și al japonezilor și, cu toate că n-are nici teologie, nici zeu-căpetenie, nici credință, nici sistem etic, el este justificarea existenței noastre. Shinto este un cult al naturii, cu mituri și legende in care nimeni nu crede din adâncul inimii, dar toți îl venerează întru totul. Un ins e Shinto, așa cum prin naștere e japonez.

*

Mariko-san e o japoneză dintr-o nobilă familie renegată, convertită la creștinism, care vorbește latină și portugheză, fiind chemată să-l educe pe Anjin-san, un pilot englez - John Blackthorne - care naviga pe o navă aflată sub pavilionul Țărilor de Jos când a naufragiat, cu un mic grup de marinari și negustori, pe țărmul Japoniei - pe lângă engleză, acesta știa foarte bine latină, portugheză, spaniolă, olandeză.