Traficul de persoane

Ziua de 30 iulie este dedicată luptei împotriva traficului de persoane: Ziua mondială împotriva traficului de persoane. Această zi a fost instituită de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) în anul 2013. Se dorește a fi o zi în care să se amintească oamenilor - să fie informați cei care nu știu - că în jurul lor pot exista oameni care sunt traficați sau în pericol de a fi traficați.

N-o să amintesc aici fel și fel de cifre - sunt la liber pe internet - dar amintesc, totuși, că victimă a traficului de persoane poate cădea, practic, aproape orice persoană. Oameni de aproape orice vârstă - femei, bărbați, copii - pot fi exploatați într-un fel sau altul: sexual, la muncă, pentru cerșetorie, furt s.a.. Totuși, victime sunt cel mai adesea persoanele vulnerabile (aflate într-o situație de vulnerabilitate): oamenii cu probleme financiare, cei cu dizabilități, tinerii, copiii sau... cei aflați la locul nepotrivit, în momentul și - în multe cazuri - anturajul nepotrivit. Cele mai multe victime sunt femei și dintre acestea aproape jumătate sunt minore - cele mai multe sunt exploatate sexual.

Pe fondul scenariului pandemic pericolul traficului de persoane s-a amplificat. Pierderea locurilor de muncă, creșterea numărului de oameni ajunși în sărăcie, închiderea școlilor și creșterea interacțiunilor online au sporit vulnerabilitățile și au deschis oportunități grupurilor de criminalitate organizată. Criza a copleșit serviciile sociale, a afectat activitatea sistemelor de aplicare a legii și a justiției penale, a făcut să fie mult mai greu pentru victime să caute și să găsească ajutor. În urma crizei, femeile sunt cele care se confruntă cu cele mai mari greutăți, fiindu-le cel mai greu să își găsească un nou loc de muncă.

Dacă lumea vrea să pună demnitatea umană și drepturile omului în centrul reacției și recuperării covid-19, trebuie să facem mai mult pentru a proteja victimele traficului și pentru a preveni exploatarea de către infractori a persoanelor vulnerabile, declara anul trecut, in 30 iulie, directorul executiv de la Biroul ONU pentru droguri și criminalitate, Ghada Waly.

Bine zis „dacă”! Am observat reacția celor mai mulți cu privire la oamenii care mureau pentru că nu li se acorda ajutor în caz de preinfarct sau picior rupt. Mi-e greu să fiu optimistă cu privire la interesul celor amintiți pentru oamenii care sunt traficați. „Ce demnitate? Ce drepturi ale omului? Aici e vorba despre sănătatea și viața omului. Sănătatea publică trebuie pusă mai presus de orice” - afirmau prea mulți. Probabil că nu degeaba se spune că în situații de criză ne dăm seama de adevăratul caracter al oamenilor. E ușor să fii viteaz în timp de pace.

Se vorbește - în diferite discursuri pe temă - despre „compasiunea internațională”. Anul trecut am aflat cât se poate de clar câtă compasiune internațională există. Din câteva milioane de indivizi care se băteau cu pumnul în piept pentru una-alta au rămas pe baricade (voluntar) câteva sute de mii, la nivel mondial.

În Uniunea Europeană mai mult de jumătate din traficul de persoane se face în scopul exploatării sexuale; pe locul doi este traficul de persoane pentru muncă forțată.

Printre celelalte tipuri de trafic de persoane există obligarea la cerșetorie, la comiterea de fapte ilegale și altele.

Se scriu legi, se țin conferințe fel de fel, la nivel înalt și foarte înalt uneori (politic vorbind), și traficul continuă. Există „cerere”, va exista mereu „ofertă”. Ar fi ideal să fie pedepsiți și „clienții”, indiferent pentru ce vor sclavi: sex, infracțiuni sau muncă. Unii dintre cei care „veghează” la respectarea legii și siguranța cetățeanului se lasă corupți.

Limbajul de lemn pe care folosesc politicienii - în special - când vorbesc despre traficul de persoane este sforăitor și atât (mă gândesc că an de an, cu această ocazie, folosesc aceleași cuvinte pe care, eventual, le așează altfel în fraze).

Justiția din Ro se mișcă precum melcul în tigaie: procesele se lungesc până se prescrie răspunderea penală. În cazurile de abuz sexual, de exemplu (care e „cuprins” în infracțiunea de trafic de persoane în scopul exploatării sexuale, dar altfel e infracțiune distinctă) ajung să fie judecate victimele minore care... „și-au căutat-o”. „De ce umblă despuiate?” De ce aia și alta? Când auzi o "băbătie" (nu-mi vine a numi barbat/femeie/om această categorie de indivizi) spunând că un copil în vârsta de 13 ani a vrut ceea ce i-a făcut el parcă-ți vine să-i dai două peste cap. N-au "băbătiile" treabă cu discernământul și cu alte fleacuri, de genul că acel copil trebuie să meargă la școală. Jurnaliștii „dela0.ro” au documentat cum stă treaba cu judecarea abuzurilor sexuale în care sunt implicați minori (dar nu numai).

https://beta.dela0.ro/campioni-la-sex-repetenti-la-jurnalism-justitie-empatie/

Dacă în astfel de cazuri, care sunt descoperite și judecate pe teritoriul unui stat mic se dau rateuri, la ce să ne așteptam la nivel mondial?

Ce este traficul de persoane

Definiții ale traficului de persoane se regăsesc în mai multe legi, directive etc.

În art 210, codul penal român (noul cod penal, din 2009, cu modificările și completările ulterioare) e descris traficul de persoane:

(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârşită: a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate; b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprimă voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane; c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimţământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane.

În art. 182 (același cod) e definită exploatarea. Prin exploatarea unei persoane se înţelege: a) supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat;

b) ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire; c) obligarea la practicarea prostituţiei, la manifestări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuală; d) obligarea la practicarea cerşetoriei; e) prelevarea de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, în mod ilegal.

Mii de persoane, din toată lumea, sunt exploatate anual în diferite forme - traficul de persoane este sclavia modernă și este, după traficul de droguri, cea mai profitabilă afacere ilegală; traficul de arme ocupă modestul lor trei.

În cartea sa, „Frumoasele zile ale crimei” (1994), Jean Maillard scria: Dacă s-ar retrage de pe circuitele financiare cu sediu propriu numai banii din droguri, cu o cifră de afaceri echivalentă cu aceea a petrolului, economia mondială s-ar prăbuși. Gândul este destul de înfricoșător, pentru că banii din toate activitățile ilegale „trec” printr-o bancă. Iar de când cu „înalta tehnologie” banii murdari sunt mai greu de depistat și mai ușor de spălat. Un alt gând înfricoșător: economia mondială se bazează pe banii proveniți din infracțiuni? Dacă da, e clar: nivelul criminalității va rămâne ridicat, oricâte zile vor fi dedicate luptei împotriva... mai știu eu ce.

Se schimbă banii, se schimbă clima, se schimbă tehnologia, se schimbă moda dar infracțiunile continuă să existe și infractorii sunt tot mai sofisticaţi (se schimbă și ei, altfel spus) - unele infracţiuni sunt din ce în ce mai greu de stopat și iau amploare. Mai repede se schimbă schimbarea decât năravul unora de a urmări să câștige bani în moduri ilegale.

Weekend cu vaccinați, și tombole

Politica și etica aparțin de lumi diferite. (Adam Michnik)

*

Ori eu am insolație, ori cei care se fac_că_conduc această țară!

Un șef de partid din coaliția aflată la „guvernare” zice că s-au gândit (gândit?!!) cum să facă și să dreagă pentru a despărți persoanele vaccinate de persoanele nevaccinate. Și-a zis așa, pe scurt: „Persoanele vaccinate merg la mall în weekend, persoanele nevaccinate merg în timpul săptămânii”. Adică, vor sta la coadă și vor prezenta „certificatele verzi” (certificate verzi pentru sursele regenerabile de energie?). Un vaccinat de colo: „Adică, eu n-am voie să merg joi la mall?”

Același politician: S-a discutat și subiectul unei potențiale loterii, chiar cu utilaje agricole, astfel încât să reacționeze cei din mediul rural.

Cuuum?! Câștigă utilajul - mă gândesc la vreo combină, un tractor, nu la lopeți sau hârlețe (dar cine știe ce știe el că-s „utilajele agricole”) - un om care n-are după ce bea apă. Vinde utilajul la preț de dumping sau îl închiriază?

Mai are și altele: tombole, tichete de vacanță. Le puteți citi / auzi aici:

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/restrictii-discutate-in-guvern-dan-barna-persoanele-vaccinate-sa-mearga-la-mall-in-weekend-restul-in-cursul-saptamanii-1608389

Primul_ministrul e întrebat care-i treaba cu omu’ cel ‘nalt. Ce găsește să zică?! „Nu credeam că vor ajunge în spațiul public discuțiile”. Cred că nu era cazul să fie discutate (gândite nu știu dacă au fost).

Vine și ministra sănătății - altfel nu se poate - și bălmăjește ceva despre „loteria regretelor”: se alege un CNP și dacă norocosul e vaccinat primește marele premiul, dacă nu e vaccinat... vede ce-a pierdut (= loteria regretelor). Hm. De când au dreptul să prelucreze CNP-uri pentru așa ceva? (tombolă cu datele personale?!!)

Și-l completează pe șeful ei de partid: „nu mall-uri, ci spații publice închise neesențiale”.

Tot în interviul aflat la adresa de mai jos afirmă la un moment dat (mai spre sfârșit): nu există contraindicații reale pentru vaccinare.

Video(23 iulie 2021):

https://ro-ro.facebook.com/IoanaMihailaMS/videos/513536493266770/

(nu știu cât va mai rămâne înregistrarea pe pagină)

Din discuție, zise de ministră:

Vaccinații sunt liberi să respire liniștiți. Nevaccinații să se pregătească pentru vaccinare. Sunt necesare studii sociologice ca să vedem ce categorie populațională a răspuns poate unele mesaje s-au dus bine către unele categorii pentru alte categorii trebuie să creem alte mesaje și trebuie să apelăm la alți vectori de transmitere a acestor mesaje.

*

Avem în lucru o campanie de informare strict medicală mai generală, despre beneficiile vaccinării și mai specifică în care să explicăm oamenilor că nu există contraindicații reale și să răspundem științific acelor frici și griji ale celor care nu doresc să se vaccineze.

(sublinierea îmi aparține) E penibilă când se lansează în discurs - clipind des și foarte des - și în loc de vaccinați zice nevaccinați, și invers... Se corectează strâmbând buzele a zâmbet. Pare că nici ea nu crede ce zice. 

Ce înseamnă "categorie populațională"? Populaționistică am aflat ce înseamnă - se folosește (în istorie) rar spre deloc: știința condițiilor, situației și dezvoltării populației (scrie în dicționar). Sunt aproape sigură ca iar a tradus cineva aiureli și din "population category" a ieșit "categorie populațională" - se potrivește cu stimularea. Ar putea fi adjectivul de la populaționistică? Poate are dreptate; știu eu?! 

Și el, și ea conjugă până la plictiseală verbul „a stimula”: stimulare, să stimulăm, vom stimula, va stimula... Dacă nu ține cu stimularea copiilor cu vârste între 0-4 ani poate ține cu stimularea vaccinării.

Politrucii de pe aici „argumentează”: „Sunt măsuri care se iau/s-au luat și în alte state”. Uită să spună că „în alte state” cetățenii sunt în stradă împotriva ideilor politrucilor lor, iar ideile cu intenție de lege sunt pe la curțile constituționale și cine mai știe pe unde (e vorba despre satele în care democrația mai are sens). Dar dacă tot o țin langa, politicienii, cu alte state care... În alte state pensiile sunt decente. Să facă și aici pensiile ca-n alte state. Oh, nu se poate! Statul român poate lua, dar n-are de unde da.

În 27 ianuarie 2021, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat Rezoluția 2361, din cuprinsul căreia am ales:

Statele Membre trebuie:

7.3.1 să se asigure că cetățenii sunt informați că vaccinarea nu este obligatorie și că nimeni nu este presat politic, social sau în alt mod să se vaccineze dacă nu dorește să facă acest lucru el însuși;

7.3.2 să se asigure că nimeni nu este discriminat pentru că nu a fost vaccinat, din cauza unor posibile riscuri pentru sănătate sau pentru că nu dorește să fie vaccinat;

7.3.3 să ia măsuri eficiente timpurii pentru a contracara dezinformarea și neclaritățile cu privire la vaccinurile Covid-19;

7.3.4 să distribuie informații transparente despre siguranța și posibilele efecte secundare ale vaccinurilor, lucrând cu și reglementând platformele de socializare pentru a preveni răspândirea dezinformării;

7.3.5 să comunice în mod transparent conținutul contractelor cu producătorii de vaccinuri și să le pună la dispoziția tuturor pentru examinare parlamentară și publică.

Textul integral:

https://pace.coe.int/en/files/29004/html

Rezoluția nu este obligatorie, se dorește un ghid de respectare a drepturilor fundamentale ale omului.

Există bine și rău în toate aspectele vieții. Singurii oameni în care nu putem avea încredere sunt politicienii. Acești tipi mint pe toată lumea în mod constant. (Demian Bichir)

Flori de vară. Miercurea fără cuvinte

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte, joc preluat de Zina de la Carmen.

Sursa foto: ©Brașov, orașul sufletului meu.

Fotografiile sunt și aici:

https://comedy-plus.com/wordless-wednesday-210/

*

https://allatseawithme.blogspot.com/2021/07/wordless-wednesday-zion-national-park.html

*

https://natashamusing.com/2021/07/the-artists-way-wordlesswednesday-wednesdaywisdom/

*

http://myworldthrumycameralens.blogspot.com/2021/07/my-corner-of-world_0872721691.html

*

https://jaipurgardening.blogspot.com/2021/07/garden-affair-gardenia.html

Iulie, o lună fierbinte

În calendarul gregorian luna iulie este a șaptea - are 31 de zile. Pe vremea imperiului roman această lună se numea Quintillis, pentru că era a cincea din anul roman (inițial, calendarul roman nu avea lunile ianuarie și februarie). Azi, luna poartă numele lui Julius Cezar, care s-a născut în această luna: iulie.

Cerul în luna iulie

În această lună se văd pe cer toate planetele din sistemul solar. Seara se văd Venus, Marte și Saturn; după ora 23 răsare Jupiter - Jupiter și Saturn se văd toată noaptea. Dimineața se vede Mercur. Pentru detalii: http://www.astro-urseanu.ro/calendar_iulie.html

În noaptea zilei de 28 iulie și dimineața zilei de 29 iulie sunt vârfurile curentului meteoric numit ploaia meteorică Delta Aquaride. Delta Aquaridele e un curent meteoric mediu care poate produce până la 20 de meteori pe oră la vârf. Curentul e produs de resturi lăsate în urmă de cometele Marsden și Kracht, și rulează din 12 iulie până în 23 august. Strălucirea Lunii pline (24 iulie) va bloca majoritatea celor mai slabi meteori.

Calendar popular

Luna iulie, fiind considerată cea mai caldă din an, e cunoscută și cu denumirea de Cuptor, Luna fierbințelilor sau Luna coacerilor.

Cele patru săptămâni din iulie au câte o denumire:

Prima săptămână este numită Săptămâna secerișului, fiind dedicată muncii agricole, țăranii erau pe câmp de la răsăritul soarelui până la apus, să treiere grânele, să aibă grijă de toate celelalte culturi.

A doua săptămână din iulie este Săptămâna Panteliilor - Panteliile sunt aprigele surori ale Sfântului Ilie, divinități solare care pot provoca arșiță și incendii.

Prea bine n-am deslușit care-i treaba cu Panteliile (care se sărbătoresc pe 13 și 27 iulie), Paliile (sărbătorite în 17 iulie) și Pârliile/ Pârlele (sărbătorite între 20 și 22 iulie) - câteva dintre zilele în care se sărbătoresc nu sunt în a două săptămână a lunii. Pe vremuri, puține zile din an erau așteptate cu așa mare teamă ca cele trei sau șapte zile cunoscute cu acest nume.

Denumirea, spun etnologii, e o combinație între numele sfinților Pantelimon și Ilie.

A treia săptămână e denumită Săptămâna lui Sântilie. În această a treia săptămână este cinstit Sfântul Ilie, care-i responsabil de ploi însoțite de tunete și fulgere.

O altă rudă a lui Sântilie este Opârlia, sărbătorită în 23 iulie - dacă nu i se prăznuia ziua provoca incendii și arsuri pe corp; în această zi nu se cocea, nu se torcea, nu se dădea foc din casă și scăldatul era interzis.

A patra săptămână se numește Săptămâna Verii - este dedicată verii.

Agricultorii, în special, dar și ceilalți săteni, credeau că trebuie să respecte cu sfințenie zilele de sărbătoare ale lunii iulie pentru a nu pierde roadele muncii.

Sărbătorile religioase mai importante din luna iulie sunt la:

1 iulie - Cosmandinul, Sfinții Cosma și Damian, „doftorii fără de arginți”, cei care păzesc pe oameni de boli. Dacă vor să țină departe bolile oamenii ar trebui să-i cinstească.

1 iulie - Ana Foca. Această sărbătoare trebuie respectată pentru ca oamenii să fie feriți de foc. În Transilvania, țăranii credeau că celor care nu respectă această sărbătoare și lucrează la vie soarele le va dogorî via cu arșiță și aceasta se va usca.

8 iulie - Precupul, Sfântul Procopie sau Ziua Lupului

15 iulie - Ciurica, o altă soră a Sfântului Ilie, o divinitate feminină despre care se spune că e atât de misterioasă încât foarte puține se știu despre ea.

16-19 iulie - Circovii de Vară sau Miezul Verii

17 iulie - Sfânta Muceniță Marina. Marina s-a născut în Antiohia Pisidiei, din părinți de neam bun, dar nu drept credincioși. Copila a primit învățătura despre Hristos începând cu vârsta de 12 ani. După ce a murit mama ei, tatăl n-a mai recunoscut-o că fiică din cauza alegerii pe care a făcut-o, și-a dat-o la doică într-un sat depărtat. În timp, Marina a devenit o fată foarte frumoasă atât la trup cât și la suflet, toți nevoiașii găsind ajutor la ea. Un episcop s-a îndrăgostit de ea și-a vrut-o de soție, iar când a aflat că e roaba lui Hristos a poruncit să fie aruncată în temniță, unde a fost torturată. După prima zi de tortură, Marina a fost dusă în fața episcopului, și pe trupul ei nu mai erau urme de răni; a fost supusă la alte chinuri, dar credința în Dumnezeu i-a dat puterea să treacă peste toate. Supărat de curajul Marinei, episcopul a ordonat să i se taie capul.

Se spune că în această zi (sărbătorită cu post) Sfânta Marina înfrânge răutatea și ferește oamenii de ispită. Este și protectoarea păsărilor de curte - tradiția spune că e bine să împartă pui pe la vecini cine dorește să aibă parte de păsări. La biserică se aprind lumânări pentru a fi ferit de orice boală. Pelinul cules în această zi are puteri tămăduitoare, conform tradiției; pe unde se mătură cu pelin puricii mor, din cauza amărăciunii lăsată de plantă. Femeile se spală pe față cu zeamă de pelin pentru a avea ten fin.

20 iulie - Sfântul Ilie

21 iulie - Ilie Pălie și Foca

În calendarul popular apare un alt personaj mitic: Ilie Pălie. „Pălie” vine de la „pălit”, „pârjolit”. În folclor, Ilie Pălie era vizitiul Sfântului Ilie, aducător de foc și arșiță. În luna iulie, foarte călduroasă, de regulă, aveau loc multe incendii, și oamenii credeau că l-au supărat cumva pe Ilie Pălie, așa că se străduiau să-i respecte ziua, adică să nu muncească, pentru ca Ilie Pălie să nu le ardă ogoarele și gospodăriile.

În această zi, se spune, se culege șovârful (Origanum vulgare), o plantă care, în trecut, era folosită la vopsitul firelor de lână și de cânepă - se spune că de-i culeasă planta chiar în 21 iulie vopseaua rezultată va fi roșie ca focul. Planta e cunoscută și cu alte denumiri: oregano (șovârful/șovârvul seamănă bine cu oregano, dar nu e tocmai oregano), busuioc de pădure, măghiran sălbatic și multe altele, fiind cunoscută ca având unele proprietăți terapeutice, fiind folosită și ca element culinar (condiment), pentru că e o plantă aromată.

Ilie Pălie și Foca sunt personaje mitologice. Se spune că Pălie pune foc, iar Foca suflă-n el și-l întețește. În alte tradiții, Ilie Pălie produce foc, iar sfântul Foca (22 iulie, ocrotitorul navigatorilor) suflă-n foc și-l stinge.

În general, lumea aminteşte de Foca pe 22 iulie, dar în calendarul bisericesc apare abia pe 23 iulie. Lumea ţine această sărbătoare pentru a se apăra de foc. Sfântul Mucenic Foca a fost, de fapt, episcop de Sinope, iar moaştele lui au fost aduse la Constantinopol în ziua de 23 iulie, anul 403.

În aceste zile oamenii nu folosesc cuptorul, nu lucrează pământul, nu merg la fân. În schimb, au obiceiul să dăruiască apă, faguri de miere şi fructe călătorilor.

Desigur, în calendarul religios nu apar Ilie Pălie, Pintilie Călătorul, Ciurica, Filipii și multe alte sărbători ancestrale, pe care Biserica le numește pseudo-sărbători, reminiscențe ale păgânismului.

27 iulie - Sfântul Pantelimon; Pintilie Călătorul

Sfântul Pantelimon s-a născut în anul 284 în orașul Nicomidia, și-a trăit în timpul împăratului Maximian (n. 286 - d.305). La naștere a primit numele de Pantoleon ("cel în toate puternic ca un leu"); tatăl lui credea în zei, mama lui era creștină (moare la câțiva ani după nașterea lui). La îndemnul tatălui Pantoleon a învățat la Școala de Medicină din Nicomidia și își face ucenicia cu medicul Eufrosin, renumit la acea vreme. Află de la un preot că Hristos este singurul doctor adevărat; după ce ridică din moarte un copil care fusese mușcat de o năpârcă cere să fie botezat; primește botezul și un nume nou: Pantelimon, care înseamnă „cel cu totul milostiv”.

Ajunge repede la o cunoaștere desăvârșită a artei medicale, împăratul remarcându-i calitățile și dorind să îl aibă ca medic personal. Îi cere să renunțe la credința creștină, Pantelimon refuză și împăratul îl condamnă la moarte prin decapitare. Se zice că în loc de sânge a curs lapte din trupul său.

Din anul 303, anul morții sale, Sfântul Pantelimon e considerat vindecătorul bolnavilor și ocrotitorul medicilor.

Pintilie Călătorul (sau Pantelei)

Biserica susține că tradiția populară a creat această divinitate pornind de la numele Sfântului Mucenic Pantelimon. Pe vremuri, această zi era ținută de cei care călătoreau mult, de cojocari și de cei care începeau să recolteze pepenii. Se spunea că orbii și șchiopii îl cinsteau pentru a le ușura suferință.

Mai exista și credința că, din această zi, „se călătorește vara”: păsările migratoare începeau să plece și frunzele se îngălbeneau ușor (mai ales frunzele teiului).

Zile dedicate național și internațional în iulie

11 iulie Ziua celor care se înveselesc singuri; 12 iulie Ziua simplicității, fondator Henry David Thoreau; 19 iulie Ziua arătării limbii; 20 iulie Ziua mondială a Șahului, din 1966; 20 iulie Ziua Aviației Române; 26 iulie Ziua înghețatei; 28 iulie Ziua ciocolatei cu lapte;

30 iulie Ziua prieteniei, din 2011; 30 iulie Ziua mondială împotriva traficului de persoane, din 2013. 

Uriașul din pădure. Miercurea fără cuvinte

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte, joc preluat de Zina de la Carmen.

Sursa foto: AMP Libearty - Sanctuarul urșilor, Zărnești.

În rezervația Libearty, fondată în anul 2005 (susținută numai din fonduri private), sunt astăzi 113 urși. Unii sunt aduși din alte state europene și unul (Betsy, o femelă care anul trecut a împlinit 34 de ani) a fost adus din Texas. Cei mai mulți dintre acești urși nu mai pot fi reabilitați. Au fost salvați din condiții mizerabile de viață; unii au fost pui orfani până să ajungă la Libearty.

Fotografiile sunt și aici:

https://comedy-plus.com/wordless-wednesday-209/

*

https://allatseawithme.blogspot.com/2021/07/wordless-wednesday.html

*

http://myworldthrumycameralens.blogspot.com/2021/07/my-corner-of-world_0250545044.html

*

https://natashamusing.com/2021/07/nature-is-home-wordlesswednesday-wednesdaywisdom/

Urși de oraș sau urși sălbatici

Rămași fără hrană, din cauza diminuării drastice a habitatului natural, în principal, urșii și-au făcut curaj și au intrat în orașe și sate pentru a-și potoli foamea. Au început să se obișnuiască și cu prezența omului, în „civilizație”, știind că vor găsi hrană unde sunt oameni. Faptul că ursul ajunge în orașe, la containerele de gunoi deschise și pline cu resturi menajere, în fermele, livezile, gospodăriile oamenilor nu-l face mai puțin feroce când se simte amenințat. Ursul este un animal sălbatic și cred că i-ar plăcea să rămână astfel. Vrem urși sălbatici sau vrem urși de oraș?

Se repetă istoria din iulie 2016; nimic nu se schimbă.

Hrana urșilor

Urșii se hrănesc cu fructe de pădure, nuci, jir, ghinde, insecte și hoituri (proaspete). Le plac și: mierea, cerealele, fructele din livezi; nu zic „pas” nici la oi, păsări și alte viețuitoare mai mici și/sau mai slabe (urșii nu mănâncă așa de multă carne cum își imaginează unii). Un urs are nevoie de 10-15 kg de hrană pe zi și, în condiții optime, patrulează între 50-100 kmp, dar când pădurile sunt sărace în resurse urșii sunt nevoiți să parcurgă o suprafață și de zece ori mai mare, uneori, pentru a-și sătura stomacul. Când sunt înfometați devin de temut, atacând chiar și mamifere mari.

Nuci în pădure mai rar. Jirul este fructul fagului, iar lemnul de fag este foarte apreciat inclusiv pentru foc (face fum puțin), dar cel mai mult e folosit în construcții și pentru mobilier (e rezistent, are fibre fine și culoare plăcută). Ghinda este fructul stejarului. Și lemnul de stejar este foarte apreciat de om. Lemnul de stejar este prețios, de calitate superioară, mai ales dacă e uscat corespunzător, fiind folosit în construcții, pentru mobilier de lux, pentru iahturi s.a.m.d. Despre fructele de pădure bănuiesc că nu mai are rost să scriu - aproape toți știm care este valoarea lor nutritivă (și comercială). Ca să țină urșii departe, culegătorii ocazionali (sau nu) se duc la cules cu vuvuzele, să sperie urșii! Nu degeaba se insistă că în pădure trebuie să fie liniște! Când scoți din minți animalele sălbatice ai pretenția să vină să-ți mănânce din palmă?

Exploatarea fructelor de pădure lasă urșii fără o sursă serioasă de hrană. În anul 2006, șeful de la societatea care administrează fondul lemnos și nelemnos se lăuda cu 90% din fructele de pădure la export (vreo 3 mii de tone). Și fabricile de sucuri naturale vor fructe de pădure... Culmea e că vrea și ursul.

Când hrana urșilor este în cantități mici - din cauza secetei, a distrugerii habitatului etc. - ursului ce-i mai rămâne? Să moară de foame sau să caute alte surse de hrană (inclusiv resturi menajere), în așezările umane.

Legea spune să nu fie hrănite sălbăticiunile, ci să-și caute singure hrană. Hrănirea e permisă în situații deosebite, de secetă sau iarnă grea... Dar dacă urșii nu mai au hrană din cauza omului trebuie așteptată seceta sau iarna grea?

Importanța ursului în natură

Urșii sunt adevărate „barometre ecologice”, indicând dacă acea zonă e sănătoasă, nepoluată, echilibrată din punct de vedere al florei și faunei.

Fiind mare consumator de vegetale, amator de plimbări lungi, ursul ajută și la împădurire și la dezvoltarea unor specii pe teritoriile unde se plimbă - elimină și fertilizează semințele nedigerate.

Ca vânători, urșii au rol important și în selecția naturală, preferând animale slăbite, rănite sau bolnave, dar și prada ucisă - și neconsumată - de alți prădători, fiind, în acest fel „doctori ai pădurii”, pentru că se evită răspândirea unor infecții și boli.

Ursul și omul

Ursul se teme de om, în general, și nu-l atacă dacă nu simte că e în pericol. Ursul nu vânează oameni, dar își revendică teritoriul și/sau hrana; dacă-i flămând poate intra în conflict cu oamenii. Cei care circulă prin munți și păduri ar trebui să vorbească între ei, să-și facă simțită prezența: ursul îi va evita. Să nu facă mișcări bruște, cei care văd ursul (aproape sau mai departe); trebuie să pășească înapoi încet - să nu alerge! Alergarea ar putea trezi instinctul de vânător al ursului. Cel mai sănătos e să nu dăm nas în nas cu ursul.

Ursul brun este unul dintre cele mai inteligente mamifere. Are un extraordinar simț de orientare și o memorie „de elefant” - învață din experiență și nu uită unde găsește mâncare, ce înseamnă lătratul câinilor, cum se simt mușcăturile unui câine și loviturile primite de la oameni s.a.m.d.

Urșii sunt, în general, animale nocturne sau crepusculare. Exceptând perioada de împerechere (aprilie/mai - iunie), când pot fi văzute perechi, ursul brun este un animal solitar. După naștere, ursoaica nu va ovula în următorii 3-4 ani.

În prea multe situații, habitatele ursului se întrepătrund cu așezările umane, spații cultivate sau utilizate pentru creșterea animalelor. Pe lângă asta, habitatele ursului au fost degradate și prin tăieri masive de copaci, ceea ce a condus (între altele) la reducerea resursei trofice naturale.

Când oamenii vor înțelege că o coșmelie în, sau lângă pădure îi face vecini direct cu ursul poate că și-ar lua containere speciale și ar plăti să le fie ridicat mai des gunoiul. Dar oamenii nu fac așa! Ei vor coșmelie în pădure și vor drum până acolo, vor loc de parcare și de curte și vor ca urșii să fie uciși sau mutați în altă parte pentru ca ei să-și vadă de ale lor, imaginându-și că sălbăticiunile carnivore sau omnivore vor rămâne indiferente și le vor respecta proprietatea. Și taie la greu copaci, să-și facă loc. Ursul... treaba lui, să se descurce, că-i mare și puternic. Și se descurcă: dă peste ei! Continuând astfel cu distrugerea habitatului sălbăticiunilor vor ajunge în sate și orașe - în căutare de hrană - și erbivorele.

Vinovații principali - aș zice - sunt cei care eliberează autorizații de construire pe te miri unde, prin păduri, la liziera pădurilor unde se știe că sunt urși și alte sălbăticiuni periculoase.

Administratorii/gestionarii fondurilor cinegetice și ai celor forestiere ar trebui să știe ce și cum să facă, dar nu-i interesează! Statul mai are în administrare foarte puține fonduri forestiere și cinegetice - majoritatea sunt în concesiune (gestiune) la privați - fie ca proprietari, fie ca gestionari. Pe privați îi interesează profitul și se bucură că sumele plătite statului pentru fond sunt modice (cineva zicea că e 1000 de euro anual - care le-o fi profitul știu numai unii).

O altă presiune care apasă - să zic așa - asupra urșilor și altor sălbăticiuni sunt intervențiile omului în habitatele lor: căi ferate, poduri, drumuri și autostrăzi, pășunat în pădure/zone împădurite... Toate acestea fragmentează habitatul sălbăticiunilor care, în căutare de hrană, în căutarea perechii, ajung să traverseze drumuri și poduri și etc. și dau nas în nas cu cei care-și văd de ale lor prin gospodării. Imperecherea "în familie" conduce la degenerarea speciei.

Tipurile de conflicte care apar trebuie studiate și raportate în context, pentru că una este când vânătorul (braconier sau nu) ori cel aflat în pădure, pe munte etc. (habitatul ursului) intră în conflict cu un urs și cu totul altceva este când ursul ajunge în localități și atacă oameni - ursul atacă oamenii pentru că îi este frică de acesta; omul vrea să-și apere animalele, culturile etc. și se dă la urs...

Absolut toți cei care urcă munții, traversează pădurile știu foarte bine (sau ar trebui să știe) că pot da nas în nas cu ursul. Nici pagubele materiale nu trebuie neglijate, dar trebuie raportate cinstit, constatate la fel de cinstit.

Analiza tipurilor de conflict constituie un punct important atunci când vor să dea liber la vânătoare de urși protejați prin lege.

Încă ceva: preparatele din carne de urs sunt foarte scumpe, și căutate. Sigur, nu pentru a le frige carnea vor să-i ucidă, dar dacă tot sunt uciși...

Ce se poate face pentru a diminua conflictele între om și urs

Se pot face multe! Voință să fie (și bani, desigur, dar mai ales voință).

Cei care înființează culturi sau ferme ar trebui să studieze locul unde vor să le dezvolte, pentru a fi siguri că nu se intersectează cu traseele sălbăticiunilor, că nu sunt prea aproape de păduri - mai ales păduri de fag sau de stejar (în anii de fructificație se adună mulți urși pe acolo) - sau în apropierea unor forme de relief minor și fragmentat: râpe, văi adânci, torenți, pentru că în astfel de locuri urșii au adăpost adecvat. Astfel de zone vor fi preferate de urși, deci incidente e posibil să apară. Fermele - recomandă specialiștii - ar trebui plasate în loc deschis, la distanță de cel puțin 300 de metri de păduri, pentru că ursului nu prea-i plac spațiile largi, fără copaci sau forme de relief unde să se poată adăposti.

Ar trebui interzise (și amendați cei care nu respectă legea), fără comentarii, în locurile unde se știe că există urși: turismul bazat pe așa-numiții „urși gunoieri” (cei care caută mâncare în containerele cu resturi menajere); hăituirea cu câini, hrănirea lor (altfel decât autorizat, în condiții anume); sporturile motorizate (ATV-uri, motorete, motociclete).

Avem legi care reglementează ce și cum, unde scrie clar ce e interzis, dar... oameni dispuși să le aplice nu par a fi prea mulți.

Uciderea urșilor ar trebui să fie ultima soluție. Pentru că cei care au în atribuții să gestioneze fondurile cinegetice par a nu și le îndeplini s-a ajuns într-o astfel de situație, deși derogări s-au dat chiar și în anul 2020 (cu derogare a fost ucis și ursul Arthur). Împușcarea e o soluție de moment, dar pe termen lung nu se rezolvă nimic.

Se susține că populația de urși este mai mare decât ar trebui să fie, dar cei care susțin asta nu pot dovedi - fără urmă de îndoială - că este așa. N-au idee câte femele sunt, câți masculi, câți pui. Ce metode au folosit pentru a număra urșii? Habar n-au, dar susțin că numărul de urși a „explodat” - poate e mai mare numărul de urși care dau iama printre oameni, de foame sau din alte motive. Dacă tot vânătorii sunt cei care număra urșii... mereu vor fi prea mulți. E mult mai ieftin pentru unii (autorități, în general) - și mai profitabil pentru alții (vânători, deținători/gestionari de fonduri cinegetice) - să fie împușcați „urșii problemă”. Dacă nu e împușcat pe loc, și vânătorii pleacă după el... pot împușca orice urs, pe „sistemul”: „E urs; seamănă cu cel problemă. Îl împușcăm”. Dacă ursul vine iar... „Ei! Sunt mai mulți, asta e...”

Un fel de concluzie

Sunt departe de a susține că urșii nu produc pagube și nu fac, uneori, victime omenești, dar mă cam „enervează” să fiu „luată la sentiment” cu știri gen "următoarele imagini vă pot afecta emoțional".

E cât se poate de clar: populația de urși (și alte sălbăticiuni) trebuie ținută sub control și trebuie să se urmărească perpetuarea exemplarelor valoroase genetic, dar dacă micșorăm numărul de urși pe care-i vrem prin păduri, pentru că le-au fost distruse habitatele, vom ajunge să avem șase urși pe întreg teritoriul împădurit al țării.

Din cauza celor care nu-și îndeplinesc atribuțiile din fișa postului, din cauza celor care încalcă legea și nu sunt pedepsiți, oamenii nu mai au tihnă nici în propriile gospodării și încep a-și dori să fie uciși urșii. Nu mi se pare corect.

Înainte de a se trece la ucidere trebuie încercate toate celelalte soluții. Probabil că nu s-ar fi ajuns aici dacă cei cu atribuții în domeniu ar fi făcut ceea ce erau obligați - prin lege - să facă.

Pentru mai multe informații:

https://publimix.ro/blog/eco/ursul

*

http://bearwatching.ro/about-brown-bears/brown-bears-diet/

*

https://www.libertatea.ro/stiri/video-foto-dansand-cu-ursii-i-am-descoperit-inca-cinci-cazuri-arthur-si-legatura-cu-baietii-destepti-din-energie-3643483

*

https://www.libertatea.ro/stiri/video-foto-dansand-cu-ursii-ii-cum-s-au-dat-derogari-pe-fondurile-cinegetice-gestionate-de-presedintele-ca-romsilva-respectiv-de-un-fost-sef-al-vamilor-3643769

*

https://www.lumeasatului.ro/articole-revista/cresterea-animalelor/5530-prevenirea-habituarii-ursilor-si-producerii-pagubelor-in-ferme.html

*

http://carnivoremari.ro/pdf/Metologia-pentru-evaluarea-riscurilor-ridicate-de-prezenta-ursilor-in-zonele-locuite.pdf

*

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/203513

*

https://www.hotnews.ro/stiri-esential-24902982-dezbatere-care-sunt-prevederile-controversate-din-ordonanta-ministrului-tanczos-barna-privind-ursii-problema-explicatiile-ministerul-mediului-comentarii-are-ong-specializat-prevenirea-abuzurilor.htm

*

din 2006

https://www.wall-street.ro/articol/Companii/16988/Romsilva-exporta-peste-90-din-productia-de-fructe-de-padure.html

*

din 2004

https://www.bursa.ro/la-piatra-neamt-romsilva-a-investit-84-miliarde-lei-intr-o-fabrica-de-sucuri-naturale-si-nectaruri-din-fructe-de-padure-63819528

sursa foto: Alexas_Fotos