28 sept. 2016

Tânără şi la o sută de ani. Miercurea fără cuvinte

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte! Jocul pornit de Carmen şi continuat de Călin. Sunt invitaţi în joc toţi cei care doresc. “Regulamentul” e scris pe blogul lui Călin.
Foto de pe net (domeniu public)
HAPPY WW!

27 sept. 2016

Tramvaiul prin Braşov

După trenul – mai mult tramvai cu aburi – care străbătea oraşul prin anul 1892 – linie desfiinţată rând pe rând in 1922-1927, 1933, 1948 şi 1960 total - in anul 1987 a fost înfiinţată linia tramvaiului 101, care făcea legătura între trei cartiere unde se aflau cele mai mari întreprinderi din oraş: Autocamioane - Steagul Roşu (azi cartierul Astra), pe Bd. Alexandru Vlahuţă, Bd. Gării, str. 13 Decenbrie spre cartierele (si uzinele) Tractorul şi Rulmentul; indirect, deservea şi platformele Uzina II dar şi alte zone adiacente.

Uzinele au început să dispară de prin 1995, tramvaiul a fost desfiinţat in anul 2006 şi pe motiv că era costisitoare întreţinerea, dar mai mult pentru că nu se mai justifica linia gândită pentru a transporta muncitorii la uzine. In plus, nici traficul care e azi nu ar mai permite tramvaiul pe o portiune din traseul vechi.

Politician cu metafore

Un politician va face tot ce-i necesar pentru a-şi păstra funcţia – va deveni chiar patriot (William Randolph).
Cu toate că mulţi politicienii români nici măcar nu mimează patriotismul ei îşi păstrează, totuşi, funcţiile – ba mai sunt şi realeşi.

Daniel Barbu e unul dintre foştii miniştri ai culturii; cultură de perle, probabil.
Vineri, 23 septembrie, acest membru ALDE (e un partid, nu alde ăla din deal, cu sensul de “specimen de felul… de tagma, oameni ca…”, aşa cum scrie in DEX), e lăsat să vorbească aleşilor locali din partidul mai sus menţionat. Probabil îşi imagina că… îi încurajează?! Ce găseşte de cuviinţă să le spună:
V-aţi ales o meserie grea. Este cea mai grea dintre meserii. Uneori este mai grea decât meseriile pe care le considerăm foarte periculoase, cum este cea de miner. (...) Meseria de politician este grea şi foarte puţină lume ştie de fapt ce faceţi cu adevărat în fiecare zi a săptămânii, adesea şi sâmbetele şi duminicile. Este o meserie grea, în zilele noastre, pentru că este o meserie riscantă. Este mai riscantă decât misiunea unui soldat în Afganistan.

25 sept. 2016

Doar vreo două glume

Se spune că cei care nu au prea multe subiecte de discuţie – în acest context, de scris - spun / scriu bancuri…
Mie-mi plac bancurile seci. Poate zâmbesc şi alţii. Măcar un surâs. Gata, plec!
Duminică frumoasă vă doresc!

☺ ☺ ☺
Culmea râsului: să râzi cu gura până la urechi şi să-ţi înghiţi capul.
☺ ☺ ☺

- Pe dumneata te-am văzut foarte des! zice judecătorul acuzatului. De câte ori ai mai fost condamnat?
- Niciodată, domnule judecător! Eu sunt portarul de la bordel...
☺ ☺ ☺
- Acuzat, recunoşti acest cuţit?
- Da, domnule judecător.
- Însemnă că mărturiseşti crima.
- Nu mărturisesc nimic, dar mi-l arătaţi pentru a patra oară. E normal să-l recunosc!

24 sept. 2016

Pisica moartă in vis

Pentru ca ajung pe acest blog multi dintre cei care vor sa stie ce semnifica in vis o pisica moarta am cautat unele informatii si le notez aici.

In primul rand trebuie inteles faptul ca un vis trebuie interpretat in ansamblul său, nu doar dupa unul-doua simboluri luate separat pentru ca numai in context poate fi explicat un simbol. Asa cum o pisica in vis e interpretata in functie de ce culoare are, ce face etc., asa si cu pisica moarta: ce fel de pisica e, e moarta, sta sa moara...

Pentru a putea fi interpretat un vis subiectul trebuie sa raspunda la unele intrebari. De exemplu, in acest context: Ce inseamna pisica pentru el? Ii plac pisicile sau, din contra, le detesta, sau ii sunt indiferente? Ce sentimente traieste atunci cand vede o pisica: bucurie, dragoste, frica, scârbă? Se simte instantaneu atras de pisicile pe care le vede?

Un moment de toamnă. Reflexii in oglindă

Când vine toamna, alungând vara perfidă, aşa cum o face mereu într-o zi după mijlocul lui septembrie, rămâne un timp, ca un prieten vechi pe care nu l-ai văzut de mult. Se aşază in fotoliul preferat, îşi scoate pipa, o aprinde, şi îţi umple seara cu poveşti despre locuri pe care le-a vizitat şi despre lucruri pe care le-a făcut de când nu v-aţi văzut.
(Stephen King, Salem’s Lot, 1975)

₪ ₪ ₪

Dacă doresti să participi ,publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip ,pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta ",(poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la Reflexii in oglinda.

23 sept. 2016

Câinele mai valoros decât maşina

Cândva, prin anii 1990, intr-o intersecţie, la oră de vârf, un şofer neatent buşeşte in spate un autoturism. Femeia de la volanul maşinii lovite pierde controlul volanului si intra intr-un stâlp de pe marginea drumului. Cum-necum, la impact, se deschide portiera si un câine ciobănesc german o zbugheşte speriat spre pădurea din apropiere, traversând intersecţia aglomerată.

Şoferiţa lasă maşina vraişte, cu portierele din faţă larg deschise, cu portbagajul deschis de la impact si pleaca in urmarirea patrupedului, strigându-l pe nume. Degeaba strigau oamenii la ea sa aibă grijă de maşina, de acte, de bani şi de celelalte bunuri: pe ea o interesa numai câinele care fugise speriat.

Mi-am luat inima-n dinţi şi am decis să am grijă ca niciun curios să nu se îndestuleze din bunurile femeii care a pus siguranţa câinelui mai presus de maşina boţită, mai presus de bunurile aflate acolo. Din fericire, n-am avut cu cine să mă cert.

22 sept. 2016

Când creierul şi limba nu par coordonate

Senatorii au respins luni cererea DNA de ridicare a imunităţii parlamentare a lui Gabriel Oprea, împotriva căruia procurorii au vrut sa înceapă urmărirea penală pentru ucidere din culpă. 73 de senatori au votat împotrivă, 45 pentru şi 6 voturi au fost anulate. DNA afirmă că Oprea este cel care a cerut să fie escortat de Poliţia Rutieră de la restaurant acasă şi tot el a stabilit viteza coloanei oficiale în noaptea de 20 octombrie 2015, atunci când a murit poliţistul Bogdan Gigină.(mytex.ro)

Intr-un interviu scurt, la “baza scării” Oprea a zis despre Bogdan Gigină: “Dacă era un poliţist bun nu accepta sarcina”. O spune cu atâta ne simţire, când ştie bine cum stau lucrurile…

21 sept. 2016

Amanta chemată în judecată. Adulterul şi legea.

In Carolina de Nord – unul dintre puţinele state americane in care adulterul mai este pedepsit prin lege, prin anul 2009 (sau 2010), Cynthia Shackelford, o doamna in varsta de 60 de ani, nu si-a reclamat sotul, ci pe amanta acestuia, iar instanta americana i-a dat castig de cauza, amanta fiind obligata sa plateasca echivalentul a 6 milioane de lire sterline (scria Daily Mail). Probabil ca a urmat un apel sau ceva (nu stiu ce s-a intamplat mai departe de ceea ce am citi in ziar).

In România nu există posibilitatea juridica de a chema amanta / amantul partenerului in judecata. Exista candva posibilitatea de a reclama sotul adulterin – “sot adulterin” poate fi atat ea, cat si el, sa nu interpretati altfel.

Început de drum spre iarnă. Miercurea fără cuvinte

17 sept. 2016

Femei in piele de bărbat

Eeeh, nu chiar in piele, ci in haine. Si nu, nu e vorba despre transsexuali si nici despre travestiti, ci despre femei care, candva – din cauza restrictiilor sociale – nu au putut face ceea ce doreau si au ales sa se imbrace ca barbatii si sa se dea drept barbati, in unele cazuri.

Portret de Eugene Delacroix, 01.01.1838
Despre scriitoare care au folosit pseudonim masculin stie toata lumea. George Sand este una dintre “celebritati”. Amantine-Lucille-Aurore Dupin de Francneil (01.07.1804 – 08.06.1876) purta si haine barbatesti, dar stia toata lumea ca este femeie, si o scriitoare stralucita.

Dupa ce divorteaza duce o existenta boema si scandalizeaza “lumea buna” cu apucaturile masculine: purta pantaloni, avea obiceiul de a fuma pipa sau tigara dar scandaliza mai ales cu aventurile sale amoroase, care erau acceptate barbatilor dar nu si femeilor. Are o scurta relatie amoroasa cu romancierul Jules Sandeau, care o ajuta sa scrie primul roman, Rose et Blanche ou la Comedienne et la Religieuse, pe care-l semneaza J. Sand - de aici ii vine mai apoi ideea pseudonimului.

Pseudonimul George Sand apare pentru prima data pe coperta romanului “Indiana”, roman pentru care chiar si Balzac isi arata pretuirea. Ii cunoaste pe Sainte Beuve, Merimée si Vigny.

Bulevardul Gării, Braşov

Dacă doresti să participi ,publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip ,pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta ",(poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la Reflexii in oglinda.

15 sept. 2016

Un coşar şi-un miel

A postat Zamfir Pop (pe FB) o poză cu-n coşar… şi mi-am adus aminte de un mini-dialog într-o staţie de autobuz.

Apare un nene mititel, cu o “roată de sârmă cu pămătuf” pe umăr. Se înghesuiau câţiva să-l atingă şi îi dădeau câte un un leu, sau doi lei… Zâmbeam de fâstâceala celor care atingeau coşarul – cred că se jenau, cumva, că îşi manifestă superstiţia. Mititelul vine la mine şi zice:
- Dă-mi un leu şi-ţi dau noroc.
Mă pufneşte râsul.
- Norocul se cumpără? îl întreb.
- Ai văzut mata sărac norocos? Hai, dă-mi un leu.
- Mulţumesc, nu.
Şi m-a lăsat în pace.
Poate nici nu era coşar, dar “făcea un ban” din superstiţiile oamenilor – o interesantă metodă de cerşit.

14 sept. 2016

De sub balcon, un fum noi ţi-am trimis

Într-o seară de vară, ne-am adunat câţiva la un bar din cartier, şi pentru că nu avem voie să fumăm în incintă am ieşit (alături de noi, toţi nefumătorii care ne însoţeau) şi ne-am aşezat pe o bordură înaltă care delimitează zona verde de pietonal. Şi pufăiam cu spor, grupuri-grupuri – ba şi socializam între noi, ca grupuri care nu ne cunoşteam, ceea ce n-am fi făcut fiecare la masa lui în local şi zarva n-ar fi fost aşa de mare. Cu sucul, berea şi pufăitoarea… treceam seara.

De la etajul unu se aude o voce:
- Vă rog să nu mai fumaţi sub balcon pentru că intră fumul în casa mea.
- Vorbiţi cu politicienii, doamnă – zice unul dintre băieţi – legea lor ne-a scos în drum.
- Arunc apă pe voi! se răsteşte femeia.
- Şi noi sunăm la unu unu doi! îi răspunde tipul, râzând, iar ceilalţi i-am ţinut isonul.

România - din partea frumoasă. Miercurea fără cuvinte

13 sept. 2016

Musafirul nepoftit

Când a intrat în casă şi-a aprins lumina ceva mic şi negru a trecut în viteză printre picioarele lui. La prima vedere s-a gândit la un liliac, pentru că lăsase uşa de la balcon deschisă şi fără plasă împotriva insectelor. Vietatea s-a refugiat în dormitor şi el a urmat-o. La a doua vedere a înţeles că e un şoricel, sau un pui de şobolan. Calm, a închis uşa, s-a dus la bucătărie, a luat o farfurie, pe care a umplut-o cu apă; a tăiat câteva bucăţele de slănină, o bucăţică de pepene, le-a aşezat pe altă farfurie şi le-a dus în dormitor. A închis uşa şi l-a lăsat singur pe musafir.

A doua zi, de dimineaţă, a verificat ce face oaspetele. Mâncarea îi plăcuse, pentru că farfuria era curată; şi apa îi plăcuse, pentru că nici apă nu mai era. Amabilă, gazda a luat farfuriile şi le-a umplut din nou cu apă şi bunătăţi, dar le-a lăsat în sufragerie de data aceasta, cu uşa de la dormitor deschisă. Şi-a aşteptat cu interes. Într-un final, şobolănelul – sau şoricel ce-o fi – a intrat în sufragerie. Gazda a închis uşa în urma lui, lăsându-l singur peste noapte. Încrederea a fost câştigată.

12 sept. 2016

Romanţă la malul mării

Când eşti îndrăgostit vezi doar fiinţa dragă. N-o vezi în alb şi negru sau în gri, ci numa-n-roz, cum gingăşia poate fi. Iubita îţi e mama şi îţi este tată, îţi este prietenul cel bun, e viaţa ta întreagă. Inima-ţi bate mai cu spor, lumea îţi pare mai frumoasă şi oamenii mai buni. Trăieşti ca-ntr-un miraj, iar recele îţi este cald, şi răul nu e chiar un rău. Vibrezi la unison cu vântul, cu valul mării cel ştrengar.

Pe înserat, în aerul sărat, la mal de Mare Neagră cu valuri ce şoptesc încetişor, doi tinerei în tunici albe aranjează o masă. Cu pricepere o dichisesc, sfeşnice folosesc. Spectatorii privesc direct sau doar trag cu coada ochiului, fiecare ştiind că cineva se va bucura de o romantică cină în doi, la lăsarea serii, în lumina blândă a apusului de la buza mării. Pot fi doar doi îngdrăgostiţi, iremediabil, unul de celălalt şi amândoi de mare.

Crepusculul se reflectă pe chipurile oamenilor şi pare a-i face mai frumoşi, cu ochii strălucind de viaţă şi cu speranţa unei promisiuni ce, în sfârşit, se va-mplini.

11 sept. 2016

Vise spulberate de un şofer beat

si un sistem care nu prea ne ajuta… Instantele sunt foarte aglomerate, si parchetele sunt aglomerate, politistii abia fac faţă multitudinii de plangeri si reclamatii…

In 18 mai 2015, Iulia si Laurentiu Ganea, tinandu-se de mâna, traversau regulamentar DN73 din Cristian, Brasov. Unul dintre acei indivizi care se considera mai presus de lege i-a lovit in plin. Sotul a scapat, dar ea a fost spulberata. Era insarcinata in luna a opta. Medicii au operat-o de urgenta, incercand sa salveze copilul, dar n-au reusit. Iulia a ramas un timp in coma, acum este intr-o stare semi-vegetativa, dupa multe interventii chirurgicale in spitale din Bucuresti, Turcia si Israel. Circa o suta de mii de dolari a cheltuit sotul ei pentru ca sotia sa isi revina macar la acest stadiu – Arhiepiscopia Sibiului a donat pentru ea cinci mii de euro.
Medicii din Israel sunt multumiti de progrese si sunt increzatori ca recuperarea va merge bine, doar ca este de lunga durata.

Pentru cei care maltrateaza animale pedepse mai mari

Azi, 11 septembrie, in Piaţa Victoriei din Bucuresti, intre orele 15-19 e organizat un miting in vederea inaspririi pedepselor pentru cei dovediti ca maltrateaza animale. Stiu ca si-au aratat solidaritatea oameni din Iasi, anuntand mitingul pentru ora 18 (pâna la 18:20), in Piaţa Unirii.

Se spera organizarea unei ”intalniri spontane” in Brasov, de la ora 18, in Piata Sfatului. 15 minute, nu mai mult, pentru ca doar pentru aceasta durata de timp nu e necesara autorizarea adunarii – fara scandari, fara fluieraturi. Participantii pot veni cu o coala A4 sau un carton pe care sa fie scris mesajul:

Cerem pedepse mari pentru cei care omoară şi maltratează animale! 
Vrem modificarea Legii 205 / 2004, pedeapsa cu inchisoare de la 2 la 7 ani.

9 sept. 2016

Reflexia luminii pe caldarâm. Reflexii in oglindă

Strada Postăvarului este formata, sa zic asa, din trei portiuni: prima (care nu e pietonala) incepe undeva in Bd. Eroilor si e intretaiata aproape imediat de str. Politehnicii; portiunea a doua e “delimitata” de str. Michael Weiss (care face legatura intre str. Muresenilor, str. Nicolae Balcescu spre Castelului), iar a treia portiune se opreste in strada Diaconu Coresi (in foto e zona “din mijloc”, cred).

Pe aceasta strada se afla opt case declarate “monument istoric”. Cred ca pentru fiecare strada din Brasovul Vechi, Schei, Cetate s-ar putea scrie cel puţin cat sa fie alcatuita o brosura. Strazile importante ar putea avea chiar “cartea” lor.

Candva s-a numit Uliţa Spitalului – la intersectia cu str. Politehnicii, spre hotel “Corona” (pe str. Republicii) ar fi fost un spital. Mai apoi s-a numit altfel (Bratianu, Molotov, in functie de “epoca istorica”), iar numele de azi i s-o trage de la breasla postavarilor, al caror bastion (Bastionul Postavarilor) a fost construit si aparat de breasla aurarilor intre 1450-1455; in 1640 punctul de aparare a fost preluat de postavari. Turnul bastionului e situat in zona magazinului “Star”, unde incepe una dintre aleile de promenada de sub Tâmpa si care nu e departe de acesta strada.