Miercurea fără cuvinte, jocul gazduit de Carmen pe blogul Între vis și realitate.
Sursa foto: https://pixabay.com/users/mymyberries-13928113/
Blog generalist in nota personala. Parerea mea despre una, despre alta.
Miercurea fără cuvinte, jocul gazduit de Carmen pe blogul Între vis și realitate.
Sursa foto: https://pixabay.com/users/mymyberries-13928113/
Pe o tarla de lângă Montesson, o localitate mică de lângă Paris, in 18 martie 1906, Traian Vuia a efectuat primul zbor (din Europa) cu un aparat care s-a desprins de sol folosind mijloacele proprii de bord, grupul motor propulsor și trenul de aterizare, cu roți - numai cu ajutorul aparatelor de bord, fără vreo "intervenție exterioară" (pantă, catapultă, cale ferată etc.)
Aeroplanul cu patru roți, in formă de liliac, s-a ridicat la aproape un metru înălțime, a zburat pe o distanță de 12 metri și... paletele elicei s-au oprit, avionul aterizând forțat.
Ziare din Franța, Marea Britanie și Statele Unite au scris despre performanța lui.
Totuși, primul zbor a fost omologat de frații Wright, dar avionul lor nu a decolat cu motor propriu comandat de la bord, ci prin propulsare, printr-o forță externă - afirmă Dumitru Tomoni, istoric bănățean, profesor și fost director la Liceul Teoretic Traian Vuia din Făget, Timiș. Frații americani au avut bani, au adus arbitri, Traian Vuia n-a avut mijloace pentru a-și face propagandă. In plus, el spunea că nu e important când faci un lucru, important e că lucrul acela există. In altă corespondență spunea că nu a lucrat pentru gloria personală și că nu e meritul lui că a reușit, ci e meritul lui Dumnezeu, că i-a dat înțelepciune.
A avut și alte brevete; a continuat să-și perfecționeze aparatul de zbor (între altele, a susținut și aplicat principiul unei singure elice tractive), a inventat un generator de aburi, a făcut și câteva modele de elicopter; a realizat prima aripă de avion cu incidență variabilă în zbor, a realizat primul aeroplan cu aripi pliante. Toate invențiile și inovațiile le face în Franța, unde și-a petrecut, practic, toată viața de adult.
A publicat o serie de articole cu descrierea și performanţele invenţiilor sale.
S-a născut în 17 august 1872, în statul Surducul Mic (azi Traian Vuia), în comitatul Caraș-Severin, Austro-Ungaria
Școala primară a terminat-o in localitatea natală; in 1892 termină liceul la Lugoj; studiile superioare le urmează la Școală Politehnică din Budapesta - obține titlul de inginer; termină și Facultatea de Drept și obține titlul de doctor în științe juridice (1901).
Vorbea maghiară, germană, italiană, franceză; știa latină și engleză.
In 1902 e la Paris, unde studiază problema zborului mecanic; in februarie 1903 prezintă Academiei de Științe un memoriu asupra invenției sale Proiect de aeroplan-automobil - proiectul e respins ca fiind utopic, "un vis". Nu renunță, ci înscrie proiectul pentru brevet - in august primește brevetul de invenție francez pentru aeroplan-automobil.
După ce a plecat în Franța a mai venit în România de două ori, apoi în 1950 pentru că a paralizat și prietenul său Petru Groza (prim-ministru al României atunci) l-a convins să revină pentru a putea fi îngrijit. Groza l-a așteptat la gară, in București, și l-a cazat la Athenee Palace, unde era îngrijit zi și noapte, dar nu se simțea bine in luxul de acolo așa că a fost mutat la căminul de bătrâni din Berceni, unde era îngrijit de trei medici, între care unul era Ana Aslan și altul medicul guvernului.
A decedat în 3 septembrie 1950 și e înmormântat în cimitirul Belu.
Pe asta n-am știut-o nici chiar cu titlu informativ! 😊 Că a fost implicat în politică, adică.
A fost vicepreședinte al Uniunii Românilor din Transilvania și Banat, care funcționa la Paris în 1918 și unul dintre fruntașii români care au militat pentru unirea Transilvaniei și Banatului cu România. A fost unul dintre inițiatorii Comitetului Național din Transilvania și a făcut parte din delegația română la Conferința de Pace de la Paris. Avea legături și cu mișcarea socialistă; era împotriva dictatorilor și a fost mason - in august 1919 a fost inițiat în loja masonică pariziană Ernest Renan, împreună cu Alexandru Vaida-Voievod (șeful delegației) și cu ceilalți membri ai delegației române participanți la Conferința de Pace de la Paris.
Era cu tot sufletul pentru unirea Transilvaniei și Banatului cu Regatul României, dar s-a aflat în tabăra celor care - deși doreau unirea - erau nemulțumiți cum s-a produs. El dorea mai întâi declararea independenței de Ungaria, apoi negocieri cu Bucureștiul, ca de la stat la stat, cu condiții. Traian Vuia spunea: să nu ne așteptăm că dacă pui într-un coș mere stricate lângă cele roșii, să se înroșească cele stricate. Dimpotrivă. Slavici, spune tot istoricul Dumitru Tomoni, a făcut pușcărie pentru că a spus că era mai bine sub unguri.
Într-o scrisoare din 1922, trimisă avocatului George Dobrin, fruntaș al Partidului National Român, primul prefect al Lugojului după Unire, Traian Vuia a scris:
Toată Unirea s-a redus la un gest pur teatral, pe care ciocoii din Vechiul Regat l-au primit cu zâmbet și au zis că suntem naivi că n-au avut nevoie decât a deschide ușa casei in care noi am intrat de voie. Când doi indivizi se asociază, când două societăți fuzionează, se face un contract, un pact. (...) îndată ce s-au simțit stăpâni, prin ucaz au trimis la plimbare consiliu dirigent. (...) C-un cuvânt, "Unirea" a fost o bătaie de cuvinte, ea n-a fost decât o anexare deghizată, un hap amar învăluit în zahăr. (...)
Ceea ce mă întristează mai mult și mă face să mă lapăd de optimismul meu obicinuit este ceea ce mi-ați repetat de atâtea ori: "Suntem un popor nefericit". Trebuie să rămânem și de azi înainte slugi și cerșetori pe la ușile domnilor.
(https://adevarul.ro/stiri-locale/timisoara/traian-vuia-despre-marea-unire-toata-unirea-s-a-1261959.html)
In 1907 a devenit membru în Partidul Liberal Conservator, condus de Take Ionescu; in 1912 a avut primul mandat de deputat. A avut mai multe funcții politice. Din 1921 a fost reprezentant permanent al României la Liga Națiunilor. Este singurul român care a fost președinte al Ligii Națiunilor (predecesoarea Organizației Națiunilor Unite) - a avut două mandate.
Datorită realizărilor și abilităților sale a fost supranumit "Ministrul Europei".
Personalitatea lui Nicolae Titulescu, concepțiile lui, i-au atras izolarea in anii interbelici, după alierea României cu Germania. In 1936, cercurile de dreapta preiau puterea, iar Carol al II-lea l-a demis din toate funcțiile și l-a expulzat din țară. Titulescu s-a refugiat întâi în Elveția, apoi, in 1937, s-a stabilit la Cannes, Franța, unde a murit, in 17 martie 1941. A fost înmormântat acolo; in 1992, conform testamentului său, a fost adus în România și înmormântat în cimitirul bisericii Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului.
In exil fiind, și-a continuat activitatea; prin conferințe și articole a militat pentru evitarea războiului. A ținut conferințe în Franța și în Marea Britanie.
Opinie personală: cât de mărunți, insignifianți mi se par politicienii români de azi, prin comparație.
Pentru citatele de mai jos am înscris postarea în jocul Citate favorite găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț.
Nu cunosc limita în setea mea de înțelegere cu alții.
Politica externă a unei țări se face prin aprecierea rațională a punctului de vedere național, prin fermă și demnă apărare a lui în cadrul internațional, iar nu prin iscălituri date din teama de a te diferenția, iscălituri care pot să vrăjească azi, dar care leagă mâine.
Destinele glorioase ale popoarelor nu depind nici de forța lor numerică, nici de întinderea teritorială a țărilor, ci de chipul în care se pricep și slujesc civilizației.
Societățile nu se guvernează bine decât dacă se suprapun două forțe: inteligența și puterea.
Viața mea a fost o luptă continuă în scopul de a croi pentru România un loc în viața lumii, apărându-i, totodată, interesele naționale.
Și chiar de nu voi fi un far, ci o candelă, ajunge. Și chiar de nu voi fi nici candelă, tot ajunge, fiindcă m-am străduit să aprind lumina.
Ideile nu mor odată cu aceia care le întrupează... Aceia care mor pentru o idee sunt eroi al căror testament constă în simplul cuvânt: continuați.
Deoarece nu am ce-mi trebuie pentru a face descoperiri demne de remarcat caut să descopăr oamenii deosebiți. Unii mă întreabă la ce-mi folosește. Uneori, mă întreb și eu - mai ales că, in timp, uit multe dintre cele descoperite. Cred că e "plăcerea momentului".
Mama ei s-a opus educației, dar fratele ei a învățat-o matematică - erau în Anglia, unde fratele ei a acceptat la un moment dat postul de astronom regal. După moartea lui Wilhelm (1822) s-a întors la Hanovra, unde a finalizat ce începuse in Anglia: catalogarea a 2.500 de nebuloase și numeroase roiuri stelare. In 1828 Societatea Astronomică Regală i-a acordat medalia de aur pentru revizuirea și reorganizarea, nepublicată, a lucrării lor (a fost membru onorific al Academiei). A mai trăit aproape 20 de ani, bucurându-se de respectul atât al oamenilor de știință cât și al publicului larg.
Și-a început cariera științifică ajutându-l cu cercetările și observațiile pe fratele ei, Sir Frederick Wilhelm Herschel (astronom, inventator, muzician - a construit primul mare telescop in 1774; a descoperit Uranus, Tirania, Oberon și altele).
Caroline Herschel s-a remarcat repede cu contribuții științifice proprii. A descoperit mai multe comete și una dintre ele, o cometă periodică, îi poartă numele: 35P/Herschel-Rigollet. In noiembrie 1795 a redescoperit cometa Encke, la Slough (Anglia)
Foto: Society for the History of Astronomy, https://www.facebook.com/SocHistAstro/posts/today-is-the-anniversary-of-the-death-in-hanover-germany-on-9-jan-1848-of-the-as/519147753684587
Caroline Herschel a notat în jurnal despre prima cometă pe care a descoperit-o:
1 august. Am numărat 100 de nebuloase astăzi; in această seară am văzut un obiect care, cred, mâine se va dovedi a fi o cometă. 2 august. Astăzi am numărat 150 de nebuloase. Mă tem că nu va fi senin în această noapte. A plouat toată ziua, dar acum pare să se însenineze puțin. Ora unu: Obiectul de aseară era o cometă. 3 august. Nu m-am culcat până nu le-am scris Dr. Blagden și d-lui. Albert, pentru a anunța cometa.
In scrisoarea către Dr. Blagden scrie: Faptul că îmi notez observațiile atunci când fratele meu folosește reflectorul de șase metri nu-mi permite prea adesea să privesc cerul, dar, cum se află acum în Germania, am profitat de ocazie pentru a mătura vecinătatea Soarelui in căutarea cometelor, iar aseară, 1 august, in jurul orei zece, am găsit un obiect care seamănă foarte mult ca luminozitate și culoare cu cele 27 de nebuloase din Connoissance des Temps, cu diferența că e rotund. Bănuiam că este o cometă, dar, apărând ceața, nu a fost posibil să mă asigur până în această seară.
După ce descrie obiectul, încheie: Îmi veți face favoarea de a comunica aceste observații prietenilor astronomi ai fratelui meu.
Dr. Blagden a răspuns în 5 august, scriind că nimeni, in afară de ea, nu văzuse cometa, încă, dar că a răspândit vestea descoperirii ei în Anglia, Franța și Germania.
In 7 august îi răspunde dl. Aubert, scriind că nu a descoperit cometa până în 5, din cauza vremii înnorate. A mai scris: Vă doresc sincere felicitări pentru descoperire. Sunt mai încântat decât vă puteți imagina că ați făcut-o, și cred că îl văd pe fratele dumneavoastră minunat de inteligent și minunat de amabil, vărsând o lacrimă de bucurie la aflarea veștii. V-ați imortalizat numele și meritați o astfel de recompensă pentru munca asiduă in astronomie și pentru dragostea dumneavoastră pentru un frate atât de celebru și merituos.
(https://en.wikisource.org/wiki/Popular_Science_Monthly/Volume_9/May_1876/Caroline_Lucretia_Herschel_II)
Al doilea cercetător, om de știință, la care m-am oprit azi este:
Legea lui Ohm (legea conducției electrice, 1826): intensitatea curentului care trece printr-un conductor este direct proporțională cu tensiunea aplicată și invers proporțională cu rezistența. Am învățat la școală, și am uitat imediat - mi-a rămas în memorie doar că există Legea lui Ohm și că unitatea de măsură a rezistenței electrice îi poartă numele: ohm (simbol: Ω)
Folosind echipament creat de el, a descoperit proporționalitatea dintre diferența de potențial, intensitatea curentului electric și rezistența electrică.
Practic, realizările sale constituie fundamentul electronicii moderne.
Tatăl, fără educație formală, autodidact (și, probabil, un soi de geniu), i-a educat acasă pe Georg și pe fratele lui, Martin (devenit ulterior matematician de prestigiu), și i-a dus la un nivel înalt în matematică, fizică, chimie și filosofie. Sigur, mai apoi au urmat și cursurile unei universități. A fost și profesor, nu doar cercetător. A murit în 6 iulie 1854, la München.
Foto: wikipedia
Omul de știință nu studiază natura pentru că este util să o facă. El o studiază pentru că îi face plăcere, și îi face plăcere pentru că este frumoasă.
Matematicianul este complet liber, în limitele imaginației sale, să construiască lumile pe care le dorește. Ceea ce își imaginează este o chestiune de capriciu; prin aceasta, el nu descoperă principiile fundamentale ale universului și nici nu cunoaște o realitate mai măreață.
Nimic nu este mai simplu decât să înțelegi electricitatea. Dar efectul electricității este cel mai complex lucru din lume.
Am aflat despre a această zi in anul 2023 și mi-am zis că rău a ajuns omenirea dacă este nevoie și de o astfel de zi! In mileniul trei, când se presupune că civilizația și tehnologia sunt pe culmi amețitoare oamenii au mai învățat să trăiască unii cu ceilalți, să se tolereze - dacă nu mai mult.
In documentul prin care se decretează această zi se subliniază că terorismul și extremismul violent nu pot și nu trebuie asociate cu nicio religie, naționalitate, civilizație sau grup etnic. Din nou: mi se pare incredibil să fie nevoie de așa ceva într-o eră unde informația este - vorba aia - la un clic distanță.
Fobia este o stare de frică persistentă, obsedantă și nemotivată față de un obiect, situație sau acțiune ori o repulsie/aversiune intensă față de ceva; e o teamă angoasantă, irațională, nejustificată.
În esență, islamofobia e o frică nejustificată și o ură profundă față de Islam și musulmani, frică ce trece de critica credinței islamice, ajungând la acuzații sistematice și excludere bazate pe date false (ceea ce poate fi numit rasism) nu doar in cazul musulmanilor, ci și a non-musulmanilor din cauza unor confuzii. Islamul e prezentat ca o religie violentă și extremistă, incompatibilă cu valorile democratice și drepturile omului, iar musulmanii sunt portretizați ca o potențială amenințare pentru societățile occidentale.
Termenul islamofobie e considerat a fi un neologism; a fost identificat ca fiind folosit prima dată cu conotații conceptuale in societatea iraniană a anului 1979 (Revoluția Iraniană - surprinzatoare pentru întreaga lume la acel moment) și era folosit de mullahii iranieni pentru a acuza sau eticheta persoanele care se declarau împotriva obligativității purtării vălului islamic (hijab) - o spune Cornel Andrei Crişan. Aceste persoane erau considerate islamofobe și împotriva Islamului și a sistemului de valori al acestei religii.
Știu cu certitudine, nemijlocit, că mulți oameni nu știu că arab și musulman, Islam și islamism nu sunt sinonime.
Christopher Allen, sociolog britanic, e de părere că islamofobia este puternic ancorată în relația conflictuală, istorică, dintre Islam și Occident, dintre musulmani și creștini.
Potrivit cercetărilor istorice, Cruciadele au reprezentat o adevărată ruptură între lumea musulmană și Occident.
La un moment dat, Imperiul Bizantin a început să piardă în fața cuceririlor arabe, fapt care a dus la o atitudine de alarmare în Europa. Ascensiunea imperiului islamic era văzută ca o ameninţare politică și religioasă, o ameninţare antihistrică - din cauza pierderilor teritoriale și a fundalului politico-militar - și eretică - din cauza negării mesajului creștin și a promovării unei noi ordini clericale/dogmatice.
Pe scurt, lumea creștină nu putea tolera cucerirea locurilor sfinte de o altă entitate politico-religioasă considerată eretică. (Cornel Andrei Crișan, in lucrarea Islamofobia in Europa Contemporană) Sentimentul de aversiune a crescut, transformându-se în acțiuni militare - cruciadele au început într-o formă deosebit de brutală. S-a ajuns până la a considera Islamul ca mesager al răului, al Satanei.
Fără a intra în detalii, și cât mai pe scurt, încerc să punctez diferența dintre Islam și islamism.
Islam se referă la o religie (monoteistă) și cultură care există din secolul al VII-lea d.Hr. Islamul este credința musulmanilor in bunătatea lui Dumnezeu (Cel Milostiv, Supremul, Înțeleptul). Întemeietorul acestei religii este Muhammad/Mohamed.
(și) Islamul este o religie a smereniei și a păcii.
Islamism este un fenomen politico-religios legat de evenimentele importante ale secolului al XX-lea.
Islamismul nu e religie, este o doctrină politică, o doctrină in care unii se folosesc de Islam pentru a propovădui intoleranța. Un islamist nu este un credincios musulman, ci un militant furibund pe altarul violenței.
Credințele religioase, naționalismul, devin goale de conținut când sunt amestecate in politică. Combinația religie - politică duce, fără excepție, la intoleranță, violență, ură, crimă...
Termenul arab se referă la locuitorii din Peninsula Arabică și/sau la cei născuți în țările arabe și vorbitori de limbă arabă ca limbă maternă.
Termenul musulman desemnează practicanții religiei islamice, credincioșii, altfel spus. Musulmanul e un adept al Islamului. Ca și în cazul celorlalte religii, nu toți credincioșii musulmani sunt evlavioși.
Nu toți arabii sunt musulmani (unii sunt și creștini) și nu toți musulmanii sunt arabi.
Țările cu cea mai mare populație musulmană (in procente raportate la populația totală) nu sunt țări arabe: Indonezia, Pakistan, India, Bangladesh, Nigeria, Iran, Turcia.
S-a estimat că în Africa de Nord și Orientul Apropiat există circa 15 milioane de arabi creștini. Peste un miliard de oameni din lume sunt musulmani, dar mai puțin de 15% dintre musulmanii din lume sunt arabi.
In totalul musulmanilor sunniții sunt majoritari. In state precum Iran, Irak, Yemen, Bahrain, Azerbaidjan, Liban sunt majoritari șiiții, iar în Arabia Saudită, Pakistan, Indonezia, Malaezia, Emiratele Arabe Unite, Egipt, Turcia sunt majoritari sunniții.
Întrebând pe unii și alții Cine este Allah? mi s-a răspuns: Dumnezeul musulmanilor sau - mai rău - Dumnezeul arabilor. Dacă ar fi așa, atunci Dieu ar fi Dumnezeul francezilor, God ar fi Dumnezeul anglo-saxonilor și tot așa. Cuvântul Allah provine din limba arabă, nu din religia musulmanilor.
Islamul trebuie văzut independent de limba arabă, fiindcă araba nu e un idiom exclusiv islamic.
Musulmanii sunt împărțiți în două ramuri mari, considerate dominante: sunniți și șiiți, dar există o mulțime de alte grupuri mici.
In principal, diviziunea e dată de cine a fost succesorul de drept al Profetului Mahomed.
Creștinii sunt și ei împărțiți în două mari categorii: ortodocși și catolici, dar există o mulțime de grupuri mai mici.
Marea Schismă a Bisericii Creștine ("despărțirea" Dintre Constantinopol și Roma, dintre Răsărit și Apus) s-a definitivat in 1054 și a avut cauze de ordin politico-religios - setea de putere a liderilor religioși - și cauze de ordin dogmatic.
Toate sunt religii monoteiste, și avraamice/abrahamice, in ordinea întemeierii lor: Iudaismul, Creștinismul și Islamul.
Abraham (Avraam) apare ca personaj fundamental în scrierile sacre ale celor trei religii. In tradiția iudaică și creștină Dumnezeu l-a ales să întemeieze un popor credincios. In tradiția islamică e un profet și un mesager al lui Dumnezeu.
Rugăciunea este comună celor trei religii, la nivel de practică religioasă. Aceasta e un mijloc de a comunica cu divinitatea.
O altă practică religioasă comună Iudaismului, Creștinismului și Islamului are aspect social - dărnicie și grijă, pentru cei aflați în dificultate. E vorba despre zeciuială/daruri.
Zeciuiala e un concept din Vechiul Testament (v. Leviticul, Numeri, Deuteronom, Cronici), o cerință a legii prin care toți evreii erau obligați să ofere 10% din tot ce câștigau - depuneau in Tabernacol/Templu.
In Noul Testament nu apare nicăieri obligativitatea creștinilor de a dona, dar Apostolul Pavel spune totuși că toți creștinii trebuie să pună deoparte o cotă din veniturile lor pentru a susține Biserica (1 Corinteni) - poate fi mai mult sau mai puțin decât 10% sau deloc.
In tradiția islamică este Zakat-ul (unul dintre cei cinci stâlpi ai Islamului) - nu e doar o îndatorire morală de a dărui celor in nevoie, ci o obligație primară de ordin religios.
In toate cele trei religii Dumnezeu a transmis oamenilor anumite învățături, mesaje, prin intermediul unor oameni devotați, săraci, dezinteresați, lipsiți de ambiția puterii. Mesajele venite de la Dumnezeu sunt Tanah (Vechiul Testament), Evangheliile (din Noul Testament) și Coranul.
Cruciadele sunt considerate a fi prima formă de manifestare a islamofobiei.
Islam este religie, islamism este doctrină politică (religia amestecată cu politica).
Islamul este religia monoteistă fondată de Profetul Mohamed, iar musulmanii urmează tradițiile Coranului și învățăturile Profetului.
Arabii sunt persoanele care vorbesc araba ca limbă maternă și musulmanii sunt persoanele care practică religia islamică. Islamul își are originea în Orientul Mijlociu, dar majoritatea musulmanilor nu trăiesc aici.
Allah înseamnă Dumnezeu, in limba arabă.
Există asemănări între Creștinism și Islam, între Iudaism, Creștinism și Islam.
Toate marile religii din lume au în comun porunca: Să nu ucizi. Viața este de origine divină, este dată de Dumnezeu.
Cum se spune corect: "9 cu 7 e 15" sau "9 plus 7 este egal cu 15"? 👀 😉
Matematica e în știință și tehnologie, e in organizarea societăților umane, e in natură, este... in orice facem. Și atunci, cum să nu aibă și Matematică o zi a ei, la nivel mondial?
An de an, din 2019, e marcată Ziua Internațională a Matematicii! Ziua a fost recunoscută astfel de Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO).
Anterior, data de 14 martie era marcată ca Ziua Pi, fiind sărbătorită prima dată în 1988.
Neuronul meu drag, care știe din matematică doar că doi plus doi fac patru (de cele mai multe ori! 😃) s-a gândit la ziua de naștere a lui Albert Einstein - 14 martie - dar l-am contrazis imediat: Einstein e cu fizica.
A fost aleasă ziua de 14 martie pentru că americanii (poate nu doar ei) notează data 3.14 (întâi luna, apoi ziua). Acest format al datei corespunde cu valoarea aproximativă a numărului Pi - 3,14.
Sărbătorirea Zilei Internaționale a Matematicii la aceeași dată extinde semnificația Zilei Pi pentru a include întregul spectru al matematicii.
Reprezintă circumferința unui cerc împărțită la diametru acestuia. Oricare ar fi dimensiunea cercului raportul este mereu același număr (aflu lucruri noi! 😃) π este una dintre cele mai cunoscute constante matematice din lume - poate fi rotunjită la 3,14.
Pi este un număr irațional, cu un număr infinit de zecimale, care este imposibil de calculat exact. (când și numerele sunt iraționale... la ce ne putem aștepta de la unii oameni?) Matematicienii din toate timpurile au încercat - fără spor - să obțină o valoare exactă.
Arhimede din Siracuza (287-212 i.Hr.), considerat unul dintre cei mai mari matematicieni ai antichității, a făcut primul calcul al valorii lui Pi; a obținut o aproximare a valorii lui Pi - in antichitate s-au calculat doar primele 7 zecimale ale numărului Pi.
In prezent, recordul acestui calcul matematic a fost atins în Tokyo - s-au stabilit 2.576.980.370.000 de zecimale ale lui Pi.
Litera grecească π (citită pi) provine de la un cuvânt grecesc "perimetros" - notația a fost adoptată (inventată) in 1707 de William Jones și popularizată de Leonhard Euler in 1737.
In fiecare an, cu această ocazie există câte o temă. Tema din 2026 este Matematica și speranța. E celebrată matematica drept un limbaj universal care inspiră înțelegere, cooperare și optimism in abordarea provocărilor comune ale umanității.
Prin alegerea temei din acest an se dorește sublinierea ideii că matematica, precum speranța, e unul dintre atuurile universale ale omenirii. Matematica permite o înțelegere mai profundă a realității, sprijină dezvoltarea unor cadre și definiții comune și consolidează colaborarea între discipline și societăți. Prin utilizarea responsabilă a datelor și prin raționament riguros, matematica oferă soluții ce servesc binelui comun (zic cei de la UNESCO).
Pentru că nu vreau să contrazic mințile luminate mă rezum la a scrie doar: speranța moare ultima! (mulți au murit cu speranța colaborării etc. in brațe). Fie vorba: matematica e extrem de utilă în proiectarea unor arme sofisticate.
Pitagora: Lumea este condusă de numere.
Platon: Nu am întâlnit niciodată un matematician capabil de a fi raţional. (Ups! 😃)
Shakuntala Devi: Fără matematică nu poți face nimic. Totul din jurul tău este matematică. Totul din jurul tău e format din numere.
Dean Schlicter: Coboară suficient de adânc în orice și vei găsi matematica.
Felix Klein: Toată lumea știe ce e o curbă, până când studiază suficientă matematică încât să se încurce in nenumăratele excepții posibile.
De la Henri Poincaré citire:
* Matematica este arta de a da același nume lucrurilor diferite.
* Prin logică demonstrăm, dar prin intuiție descoperim.
Jerry Bona: Axioma alegerii este evident adevărată, Principiul bunei ordonări evident fals, și cine poate spune ceva despre lema lui Zorn?
Jean-Pierre Serre: In timp ce științele celelalte caută regulile pe care Dumnezeu le-a ales pentru acest Univers, noi, matematicienii, căutăm regulile pe care chiar și Dumnezeu trebuie să le respecte.
Galileo Galilei: Matematica e limba in care Dumnezeu a scris universul. [Universul] nu poate fi citit până când nu învățăm limba și nu ne familiarizăm cu caracterele in care e scris. Este scris in limbaj matematic, iar literele sunt triunghiuri, cercuri și alte figuri geometrice, fără de care e imposibil pentru om să înțeleagă un cuvânt.
După ce a aflat că unul dintre studenții săi a renunțat la matematică pentru a deveni poet, David Hilbert ar fi răspuns: Bine; nu avea suficientă imaginație pentru a deveni matematician.
* Matematica poate fi definită ca materia in care nu știm niciodată despre ce vorbim, nici dacă ceea ce spunem e adevărat.
* Matematica, privită corect, posedă nu numai adevăr, ci și o frumusețe supremă - o frumusețe rece și austeră, ca cea a sculpturii, fără apel la nicio parte a naturii noastre mai slabe, fără podoabele splendide ale picturii sau muzicii, dar sublim de pură și capabilă de o perfecțiune severă, cum numai cea mai mare artă o poate arăta.
Stefan Banach: Matematica este cea mai frumoasă și mai puternică creație a spiritului uman.
E. W. Howe: Este extrem de greu să convingi un elev de liceu că va întâlni o mulțime de probleme mult mai dificile decât cele din algebră și geometrie.
Notă. Am ales să adun aici numai ceea ce pot înțelege și eu. 😃
Culmea fizicii: Să paști un cal putere pe un câmp magnetic.
Despre Albert Einstein, autorul teoriei relativității, și unul dintre cei mai străluciți oameni de știință, s-a scris enorm, și se va mai scrie, așa că aici nu fac decât să (îmi) amintesc că s-a născut în 14 martie 1879, la Ulm, in Germania (d. 1 aprilie 1955 la New Jersey, SUA) și că, in 1921, a primit Premiul Nobel pentru Fizică (probabil că voi uita, până anul viitor; ups!) și că nu a fost un om perfect (asta nu voi uita; ups! cui îi pasă?! mie-mi pasă).
Se spune că Einstein a spus cândva că datorează mintea sa sclipitoare faptului că are un simț al umorului copilăresc. Care era originea accentelor sale de misoginism și rasism n-a spus-o. In fond, chiar genial, Einstein a fost un bărbat al timpurilor lui; in plus, afirma că, pentru el, știința e mai importantă decât orice.
Totuși, Einstein nu a fost doar "unul din mulțime"; a fost un gânditor revoluționar, imigrant, activist pentru drepturile omului, victimă a propagandei naziste... Albert Einstein, azi aproape sinonim cu geniul, ar fi trebuit să știe mai bine, ar fi trebuit să fie mai bun.
Recentele studii ale corespondenței sale arată că Albert Einstein avea accente de sexism. Sunt pasive, nesigure, nevoiașe și vor să fie dominate, scria el, despre femei, într-o scrisoare.
Despre "latura întunecată" a lui Albert Einstein:
* https://academyoftheheartandmind.com/2025/02/07/the-dark-side-of-albert-einstein-and-mileva-maric-his-first-wife/
* https://www.inverse.com/article/45922-albert-einstein-could-be-just-as-cruel-as-he-was-brilliant
Gata! Nu-l mai bârfesc chiar de ziua lui... mai ales că nu se poate apăra.
Einstein era de părere că toți oamenii sunt geniali, însă trebuie judecați diferit. Zicea el: Dacă judeci un pește după abilitatea sa de a se cățăra in copac, el va trăi toată viața cu impresia că e un prost.