Ma gândesc, uneori – mai ales de când cu aceste jocuri creative – unde s-a refugiat imaginația mea... Pe vremuri lucram fel de fel, și-mi reușeau bine. Acum, pentru ziua a 5-a din Adventul Exploratorului Creativ, am învârtit fundițele și infiniturile (forme din paste făinoase) primite de la MNiko și nu-mi venea nicio idee cum le-as putea folosi. În final, ceva-ceva am combinat: doua coronițe.
Din octombrie, mi-au rămas doua felii din dovleacul de Halloween – am înfășurat pe inele banda decorativa primita tot de la MNiko, când cu jocurile din anul 2022.
În anii 1980 apăruseră paste făinoase sub forma de rozete și floricele – pe lângă tuburile mici care existau (și alte forme mai puțin pretabile a fi transformate în bijuterii). Din cele sub forma de rozete și floricele am făcut multe șiraguri de margele, brățări și cercei. Le prăjeam în tigaie (fără ulei!) pentru a le da diferite nuanțe de maro – de la bej la maro foarte închis, spre negru; cu cât stăteau mai mult în tigaie cu atât mai mult se închidea nuanța pastelor. După ce le prăjeam le înșiram pe fir de pescuit apoi le lăcuiam.
E adevărat, nu am purtat, dar am făcut pentru unele-altele. Prăjitul pastelor făinoase era simplu, și înșiratul lor pe fir, dar chiar și așa, cele mai multe le voiau de-a gata. E adevărat, mai era nevoie de toarte pentru cercei și închizători pentru brățări, plus unele combinații cu margele sau diferite modele de montare (sa nu fie identice prea multe). La acea vreme făceam singura toartele pentru cercei și închizătoarele pentru coliere și brățări, din sarma din otel inoxidabil pe care o găseam din belșug în atelierul unuia dintre unchi.
Pastele făinoase de azi mi-au amintit pastele făinoase de ieri...
