In pădurea deasă de brazi, cedri şi stejari
seculari, curioşii care se aventurau până departe ar fi descoperit o cabană din
lemn de brad, cu ferestre mici care aveau in loc de geam hârtie albă cerată;
acoperişul uşor ţuguiat arăta de departe ca şapca purtată de un ştrengar.
Tânăra femeie care locuia aici îşi
creştea singură băieţelul de când soţul a murit strivit de un brad pe care îl tăia
împreună cu echipa de tăietori de lemne; oraşul care se întindea de la marginea
pădurii era in plină expansiune şi era o cerere foarte mare de lemn pentru
construcţii. Singura sursă de venit a micii familii venea acum din vânzarea
leacurilor din plante pe care femeia le vindea spiţerului din oraş.
Localnicii o numeau vrăjitoarea pe tânăra care era mereu văzută
in compania unui băieţel in vârstă de vreo zece ani, cu ochi mari, rotunzi, visători.
O numeau aşa nu doar pentru că era foarte frumoasă şi atrăgea privirile tuturor
bărbaţilor, tineri sau bătrâni, ci şi pentru că pe unde trecea lăsa in urmă un
amestec de arome care stimulau simţurile. Parfumul de iasomie, regina nopţii, trandafir, mentă şi multe alte
arome păreau că fac parte din fiinţa ei. O numeau vrăjitoare şi pentru că ştia
să combine plantele pentru a trata diferite afecţiuni uşoare şi cunoaştea
denumirile şi proprietăţile curative ale tuturor ierburilor care creşteau in pădurea
unde îşi avea locuinţa. Unii o bârfeau - mai ales cei cărora le refuzase
avansurile amoroase - şi nu pierdeau ocazia să o ironizeze atunci când o întâlneau.
Ea îi ignora fără să plece capul. Un vânător, însă, părea că are mai multă
trecere la vrăjitoare. Era un bărbat
voinic, cu ochi ce priveau tăios - devenind blanzi doar când priveau spre vrăjitoare
şi copilul ei. Sub protecţia lui - necerută şi neştiută - bârfele şi ironiile au încetat..
Vânătorul îi cunoscuse pe cei doi întâmplător, când a dat de
cabana lor in pădure şi a vrut să le vândă nişte iepuri abia ucişi. Nu va uita
niciodată lacrimile care s-au adunat in frumoşii ochi ai femeii care îi refuza
oferta, politicos. Băieţelul, însă, când şi-a văzut mama cu ochii in lacrimi, a
încercat să îl alunge, lovindu-l cu pumnii lui mici. S-au împăcat, însă, vânătorul
trecând des pe la casa lor, ajutând la tăiatul lemnelor, la adunatul şi la
uscatul plantelor. Băieţelul era fericit că mama lui râdea din nou şi el avea
acum mai mult timp pentru a-şi ingriji grădina secretă pe care o avea într-un
luminiş foarte mic ascuns in adâncul pădurii dar unde aproape toată ziua razele
soarelui mângâiau pământul şi plantele copilului: lavandă, muşcate, rozmarin şi
garofiţe. Acolo îi plăcea să stea, să viseze cu ochii deschişi, să inventeze
poveşti pe care le spunea copacilor şi norilor. Colegii de şcoală îl porecliseră
“visătorul” pentru că mai mereu părea pierdut într-o lume ideală in
care alţii nu aveau acces.
Într-o zi, vănătorul a venit cu o
propunere de negoţ pe care i-o transmitea spiţerul încântat de parfumul pe care
îl simţise in hainele lui la ultima livrare a comenzii de leacuri din plante: o
licoare aromată pe care să o vândă ca parfum. I-a trimis şi câteva sticluţe
etichetate, pe care scria, stângaci, “Vânătorul. Apă de parfum pentru bărbaţi”.
Tânăra femeie a zâmbit şi s-a apucat de lucru, combinând in ulei prelucrat la
cald ace de brad cu ace de cedru, lemn de santal, rozmarin şi tuberoze.
Parfumul s-a vândut mai bine decât băuturile spirtoase, aşa că spiţerul nu doar
că a mărit comanda dar a solicitat şi un parfum pentru doamnele care se simţeau
nedreptăţite. Aşa s-a născut Vrăjitoarea bună, o esenţă naturală
pe bază de ulei, cu arome de vanilie, o tentă de citrice, iasomie pentru
vindecarea inimi, esenţă de trandafir roz pentru protecţie şi regina nopţii pentru trezirea compasiunii.
Licoarea parfumată era turnată in sticluţe mici, roşii ca sângele, culoarea
rubinului, piatra menită pentru frumuseţe, dragoste şi conexiune. Vrăjitoarea
gândise parfumul pentru a trezi empatia in sufletul tuturor celor care îi vor
simţi aromele.
Visătorul a avut cel mai
mare succes. Vrăjitoarea combinase cu
mare dragoste lavandă, mandarină, salvie, ca note de vârf; garoafă, tutun (adus
de vânător de la mare distanţă), trandafir şi muşcată ca note de mijloc, pe o
bază de brad, boabe de tonka, vetiver şi cedru. Deşi îl combinase pentru bărbaţi
tineri era foarte căutat şi de femei.
Prosperitatea îşi găsise drum
spre căbănuţa din pădurea deasă, dar ocupanţii ei trăiau la fel de modest şi
tot in armonie cu natura. Aveau in plus un acoperiş mai solid şi printre
bârnele cabanei nu mai şuiera vântul; ferestrele erau mai mari, aveau geam şi
erau acoperite cu perdeluţe din mătase; uleiul lampant acum nu doar că aducea lumină in casă, ci şi
parfuma aerul.
Visătorul, vrăjitoarea şi
vânătorul şedeau in jurul unei mese bogate pe care străluceau lumânări
parfumate care învăluiau camera intr-o lumină caldă. Doar băieţelul era trist,
pentru că era in Ajun de Crăciun şi cerul nu dădea semene că va ninge. Şi-a
rugat mama să facă pentru Zâna Iernii un parfum care să o atragă şi să vină in
pădure scuturându-şi de zăpadă faldurile albe ale pelerinei de catifea. Ajutată
de cei doi ucenici femeia a pregătit toate ingredientele pentru un parfum
despre care sperau că îi va plăcea Iernii şi va veni să-l ia, lăsând in schimb
zăpadă, ca dar de Crăciun, nu ca plată. A combinat Vrăjitoarea bergamot,
angelică, iris, puţină miere, păducel, garoafă şi caramel. A numit lichidul Apă de Iarnă şi l-a turnat într-o sticluţă de cristal pe care a
aşezat-o, fără dop, in dreptul unei ferestre lăsate uşor deschisă - să simtă
Iarna parfumul şi să vină.
Când s-a trezit, băieţelul
visător s-a dus direct la fereastră şi-a început să chiuie de bucurie la
vederea omătului care acoperise pădurea cât vedea cu ochii, strălucind in
lumina rece a dimineţii.
================================================================
Pentru Clubul Poveştii Parfumate găzduit de Mirela. Poveste de Crăciun sau Vis de iarnă.
================================================================
Parfumurile la care m-am gândit:
The Dreamer, apă
de toaletă pentru bărbaţi, lansată de Versace
in anul 1996.
Un parfum aromatic, condimentat, dulce, proaspăt.
Notele de vârf sunt: lavanda, mandarina, salvia;
Notele de mijloc: garoafă, tutun, trandafir, muşcată;
Notele de bază: brad, boabe de tonka, vetiver, cedru.
Hunter Men de Armaf, apă de colonie pentru bărbaţi, un
parfum lemnos, aromatic.
Note de vârf: cardamon, ace de cedru, rozmarin şi
grapefruit;
Note de mijloc: ylang-ylang, tuberoza, olibanum;
Note de baza: cedru, lemn de santal, vetiver.
The Good Witch,
de la Olivine Atelier, parfum de
toamnă, pentru femei.
Este un amestec de uleiuri esenţiale naturale obţinut din
vanilie, citrice şi iasomie, cu un miros puternic dar nu prea dulce, care nu
persistă mult decât dacă e dat pe păr sau pe haine.
L'Eau d'Hiver, de
la Hermes, creat de Jean-Claude
Ellena; unisex.
Un parfum potrivit pentru iarnă. Notele acestui parfum
sunt bergamot, angelică, iris, păducel,
iasomie, miere, garoafă, heliotrop, caramel şi mosc.
Cunosc parfumurile numai după descrieri; le-am ales
pentru că s-au potrivit personajelor
- sau invers.