Încă de pe vremea când leopardul hălăduia în munții Jebel Hafeet,
familia ei locuia în Buraimi, oaza aflată la mică distanță de acesta.
Zaher,
capul familiei, descindea din puternicul trib beduin din Levant, Dulaim.
Străbunicul lui s-a căsătorit cu o ḥāḍir, fiica unor sedentari, și a fost
alungat din trib. A încălcat legea tribului și a plătit. Dragostea pentru soția
lui, însă, i-a ținut loc de mamă, de tată, de frați și surori. Zaher moștenea
temperamentul străbunicului; își cunoștea rădăcinile, dar nu simțea impulsul de
a-și duce familia în deșert, să călătorească din loc în loc, să sufere, poate,
de foame și de sete. Se descurca bine în oază, avea o turmă de cămile și cei
dragi aveau tot ce le era necesar. De apă nu duceau lipsă pentru că sistemul de
irigațîi funcționa acolo de sute de ani și oamenii îl întrețineau cu multă
atenție.
Pentru că apă era din belșug, curmalii creșteau înalți și dădeau o
mulțime de fructe.
Trandafirii deșertului, cu buchetele lor de flori roșii, și
florile de acacia, parfumau zilele, iar trunchiurile și frunzele curmalilor
ofereau materie primă pentru construcții, pentru împletirea diferitelor coșuri
sau obiecte de mobilier și pentru foc.
Aaliyah părăsise minunata oază o singură dată, in copilărie, când au
străbătut împreună deșertul pentru a-și cunoaște rudele beduine. Și ea și
Kaamil au fost fascinați de lucrurile de preț care împodobeau cortul majlis
ridicat special pentru vizita lor, dar nu i-a plăcut deloc că și ea și mama ei
au fost obligate să poarte niște rochii foarte largi și să își înfășoare capul
în baticuri imense - se simțea în rochie că într-un giulgiu, și abia mergea
fără să se ȋmpiedice. Nu s-a opus pentru că a rugat-o mama să aibă răbdare și
să onoreze gazdele.
Acolo a văzut pentru prima dată mere. Erau verzi și aproape
perfect rotunde. Parfumul lor era ușor acrișor și nu semăna cu nimic din ceea
ce cunoștea. Își imagina că era acolo un coș întreg cu mere din Samarkand.
Mintea îi fugise la Povestea Prințului Ahmed și a Zânei Paribanou, în care
prințul a cumpărat un măr magic care vindeca orice boală dacă bolnavul îl miroasea.
Luase atunci acasă o mulțime de mere. Câteva semințe le-a plantat lângă
zidul căsuței lor și, după aproape un an, a văzut că ceva verde încearcă să
iasă din pământ. Și de atunci a tot crescut, dar mai era mult până să dea rod -
dacă va da vreodată, să aibă la discreție acele mici sfere verzi al căror gust
nu-l putea uita.
De atunci, a mai părăsit oaza numai pentru a urca în munți - la început
cu tatăl și fratele ei, mai mare cu cinci ani, apoi singură. Cunoștea
amplasamentul tuturor grotelor și pentru că a crescut cu poveștile din “Nopți
arabe” visa cu ochii deschiși, uneori sub soarele torid al amiezii.
La vârsta ei ar fi trebuit să se căsătorească, dar nici un “prinț
fermecător” nu trecea pe acolo. Caravanele veneau des, dar oamenii erau
bătrâni, cei mai mulți, și veneau de departe.Tatăl ei nu voia să se despartă de
ea și nici nu o voia slugă la cineva. Kaamil râdea, și-i spunea că o să ajungă
să fie numită “vrăjitoarea din munți” pentru că îi plăcea să culeagă plante și
să prepare ceaiuri și fel de fel de leacuri, ȋntr-o grotă. Și ea și fratele ei
au învățat să citească dintr-o carte cu și despre plante. Kaamil s-a mulțumit
cu puțin, dar ea a pus în practică ceea ce a învățat citind acea carte veche
ajunsă acolo cine știe când. Ea-i spunea că și el va rămâne necăsătorit și îl
vor numi oamenii “șoimul deșertului”, pentru că era un foarte bun vânător și
știa să ia urma vȃnatului ca nimeni altul.
Fata era îndrăgostită de oază, de munte și deșert. Se încumeta să
avanseze mult în deșert și chiar dacă vântul ștergea urmele știa să ajungă
acasă, dar de câte ori sosea o caravană se prezenta repede să afle dacă negustorii
nu aveau și mere verzi parfumate. Intr-o zi, doi frați - o fată și un băiat -
i-au spus că au! Bucuria ei n-a mai cunoscut margini! A cumpărat câte mere a
putut duce în traista care nu-i lipsea de pe umăr și, mai apoi, tatăl ei a
cumpărat și restul merelor. Aaliyah a insistat ca cei doi să doarmă în casa lor
până când vor pleca mai departe. Tatăl a făcut propunerea, și a fost acceptată.
În sinea lui spera ca fiul sau Kaamil să o placă pe sora negustorului, care
avea deja douăzeci de ani, și, în loc să poarte chipul acoperit, ea purta la
brâu - ca și fratele ei, pe lȃngă pușcă - un cuțit cu lama curbată, khanja,
semn că aveau rădăcini certe în triburile de beduini.
Cu permisiunea fratelui fetei, Kaamil se plimba cu Orkideh în
împrejurimile oazei. El, care nu mușcase în viața lui dintr-un măr, acum
împărțea cu fata același măr verde - și-l ofereau unul altuia și Aaliyah era
sigură că cei doi își imaginau că se sărută - ea așa ar fi făcut. Ea așa ar
face: ar împărți un măr cu musafirul lor negustor. De când îl văzuse nu-și mai
putea lua ochii de la el, dar îl privea pe furiș, pentru că era o fată educată.
Mama ei, însă, a înțeles repede cum stau lucrurile și, din vorbă în vorbă, a
aflat că bărbatul e necăsătorit, iar modul în care îi privea fiica îi dădea de
înțeles că nici ea, lui, nu-i era indiferentă.
În seara zilei următoare urmau să plece, cu promisiunea că vor reveni curând.
În zori, Aaliyah își uda copăcelul crescut din semințele plantate, când a
simțit prezența cuiva în spatele ei. Negustorul îi zâmbea și îi întindea un măr
verde. Aruncându-și pletele pe spate, fata s-a ridicat, a luat mărul și a
mușcat din el cu poftă, apoi i l-a întins cu partea din care mușcase. El a dus
mărul la buze și a mușcat încetișor, privind-o în ochii mari și negri.
₪₪₪
Poveste înscrisă în Clubul
Poveștilor Parfumate găzduit de Mirela. Parfumul a fost ales de pandhoraa.
₪₪₪
Mukhalat Muhjah de
la Khalis - Emiratele Arabe Unite, Dubai - e un parfum floral-fructat,
proaspăt, ale cărui note de vârf sunt măr, vanilie și flori albe; notele de
mijloc sunt lămâie și mandarină iar că notă de baza predomină moscul alb.
Khalis e o marca
relativ nouă, prima ediție de parfumuri fiind lansată în anul 2014, ultima
fiind din anul 2016. Nu am găsit data la care a fost lansat parfumul unisex
Mukhalat Muhjah, dar am înțeles că mai este în producție.
