Sarea în superstiții

E dificil - spre imposibil - a se stabili când au început oamenii să consume sare dar probabil că tot pe atunci au început și superstițiile.

În negura timpului sarea era foarte prețuită pentru că extragerea era dificilă și, la fel, transportul către așezările umane aflate la distanțe mari de locul exploatărilor. În unele zone a fost numită "aurul alb" (http://www.descopera.ro/cultura/8791393-oamenii-sarii-in-cautarea-aurului-alb) - în Africa era atât de prețuită încât era folosită ca monedă de schimb.

În Biblie exista multe referiri la sare. În Vechiul Testament, legea mozaică cerea ca sarea să fie adăugată animalelor care erau arse in cadrul sacrificiilor rituale. În Noul Testament (evanghelia după Matei), Isus spune: Căci tu ești sarea pământului, pentru a arăta discipolilor cât de prețioși îi erau; expresia se folosește și azi pentru a descrie o persoană valoroasă. Amintiţi-vă şi basmul "Sarea in bucate".

Mai tot comerțul Antichității a fost dependent de sare după ce s-a descoperit că aceasta este și un bun conservant: alimentele (în special carnea și peștele) tratate cu soluții saline suprasaturate puteau fi transportate, fără să se altereze, pe distanțe mult mai lungi. Slăvită la ospețe de barbari, sarea a fost venerată și în Grecia antică, unde era utilizată ca ofrandă adusă zeilor, în cadrul ritualurilor de sacrificare a animalelor. Tot la greci, dar şi la evrei, arabi, români, este şi simbol al ospitalităţii şi al prieteniei.

Sarea este element purificator în şintoism, are rol de purificare a spaţiului (cred luptătorii de sumo), evreii consideră că este un element de sfinţire a victimelor, iar alte populaţii consideră că are rol de purificare a gospodăriilor.

• Care ar fi superstițiile cu privire la sare? Am gasit unele, dar probabil că sunt mai multe…

Dacă se varsă sare iese ceartă – e o superstiție dar, probabil, la origine o fi ceva adevărat, pentru că era foarte scumpă și foarte prețuită și risipa putea da naștere la certuri.

Legionarilor romani li se plătea diferența la soldă în sare – și vărsând sare era ca și cum ar fi pierdut o parte din bani (salariu derivă din cuvântul latin salis). Mai târziu, în loc de sare au primit un supliment în bani la soldă, care s-a numit salarium, din care să-şi cumpere singuri sarea. În timp, sub denumirea de salarium s-a înţeles întreaga soldă. Trecând în limbile romanice, cuvântul a primit sensul pe care îl are astăzi: salariu.

În antichitate era simbolul amiciției; în fața comesenilor se așeza o cupă cu sare. Azi, oaspeţii de seamă se întâmpină cu "pâine şi sare" în unele locuri. Se spune că într-o zi, din neatenție, un comesean a vărsat o cupă cu sare pe masă. Acest fapt l-a infuriat pe stăpânul casei și neatentul a fost ucis cu sabia. De aici – probabil? - superstiția despre cearta care se iscă atunci când verși sare. Dacă e vărsată pe masă atunci să iei puțină sare și să o lași în spatele umărului stâng - pe umărul stâng se zice că ar sta un spirit malefic, pe cel drept stă îngerul păzitor.

Dacă verși sare te va urmări ghinionul dar "scapi" dacă arunci imediat un pic de piper peste umărul stâng, exact în… ochii demonului care abia așteaptă să facă ce e menit să facă. Unii toarnă puțină apă peste sarea pe care au vărsat-o.

Buddhiştii aruncau sare peste umăr înainte de a intra in casă, când reveneau de la o înmormântare – un mod de a se păzi de spiritele malefice care i-ar fi putut urmări de la cimitir. In multe culturi şi tradiţii europene există obiceiul de a pune sare în sicriul decedaţilor pentru a opri diavolul să posede sufletele celor plecaţi.

La olteni, in special, există obiceiul de a arunca sare în focul sobei atunci când sar scântei - e semn că cineva vorbeşte de rău pe cei din casă şi aruncând sare în foc “se dă peste ochi” bârfitorului.

Vrei să fii ferit de blesteme? Pune sare sfinţită în încălţări.

Vitele sunt protejate de farmece cu ajutorul sării pusă în hrană sau descântată şi îngropată sub pragul uşii de la grajd. Dacă ţi se fură sarea de la vite ele vor muri.

In sec XIX, in Anglia, era obiceiul de a pune puţină sare in fiecare cameră a casei, chiar înainte de mutare sau de aranjare a mobilierului, pentru a ţine la distanţă spiritele rele.

- Se considera că nu este bine să ajuţi o persoană să ajungă la sare, pentru că îi va aduce ghinion: Duci pe cineva la sare, îl duci la rău.

- Să nu dai sare nimănui, că îți dai și sporul casei; alţii spun să nu dai sare din casa lunea.

La chinezi – de unde a fost preluată și prin alte părți ale lumii – există credința că cine ține câteva grame de sare în portofel atrage bogația. Sarea trebuie schimbată în fiecare lună, pentru că își pierde puterea. Atragi norocul de avere dacă pui sare de mare în toate colțurile locuinței – și trebuie să o schimbi la fiecare zece zile; un săculeț cu sare de mare agățat de centrul ușii principale tot șansa de bogăție o atrage – și trebuie schimbată sarea o dată pe lună.

- Supa sărată arată că bucătarul este îndrăgostit. E probabil ca superstiţia să se fi conturat ca urmare a poveştii lui Petre Ispirescu: "Sarea în bucate", poveste în care fiica cea mică a împăratului i-a spus tatălui că îl iubeşte “ca sarea în bucate” iar el s-a supărat şi a alungat-o dar, mai apoi, soarta a făcut ca cei doi să se întâlnească şi, la masă, împăratului i s-au servit numai bucate fără sare; supărat, le-a reproşat gazdelor şi atunci a apărut fiica cea mică. Tatăl a înţeles atunci cât de mult îl iubea această fiică. Sau, poate, Petre Ispirescu s-a inspirat din superstiţie…

- Deși există ecograful, unii nu au răbdare și vor să afle sexul fătului înainte ca acesta să se formeze – gravidei i se presară pe cap – fără ca ea să știe – puțină sare apoi e urmărită unde își va pune mâna prima dată: dacă o duce la gură va naște fată, dacă o duce la nas copilul va fi băiat.

In apa în care e spălat prima dată nou născutul se pune sare, pentru sănătatea copilului; pe prag, pe un pervaz sau pe o masă la capul lăuzei, se pun sare, pâine şi alte obiecte simbolice pentru a prezice o viaţă prosperă noului venit pe lume.

Fetele nemăritate îşi pot afla ursitul şi atunci când fac turtele sărate în ajun de Sfântul Andrei – ursitul ar trebui să fie cel care (in vis) îi aduce apă pentru a stinge setea provocată de turtiţa sărată.

Există şi un obicei de nuntă (in unele zone), un ritual menit să asigure prosperitatea mirilor: cei doi sunt îndemnaţi (de mama mirelui) să lingă sare de pe o pâine.

In ziua Bunei Vestiri, in unele locuri, există obiceiul de a pune pe pragul casei pâine şi sare pentru hrana îngerilor, care vor veghea tot restul anului. Dar să nu pui mâna pe sare in ziua de Paşti pentru că îţi vor transpira palmele tot anul.

Superstițiile – se presupune – vor exista cât va fi lumea-lume. Se afirmă că mai mult în mediul rural, dar din cele constatate doar pare ca ar fi așa. Luând în seama toate superstițiile existente ar însemna să trăim… tare aiurea, mereu cu frică să nu ni se întâmple ceva neplăcut “pentru că…” Un mare și inutil consum de energie mi se pare a fi această credință în fel și fel de semne! Atunci când norii se adună e posibil să plouă – de regulă plouă – dar când câteva granule de sare se împrăștie pe masă de ce să te cerți? Dacă ești singur cuc în ziua când verși sarea?! Te cerți cu tine, în oglindă?!

Fiecare popor are propriile superstiții – la unii ceva e semn bun la alții același ceva e semn rău! Ce face diferența în astfel de cazuri?

Image by Bruno /Germany from Pixabay