Donați sau nu donați organe?

S-a înființat Registrul național al donatorilor de organe. Românii care doresc să devină donatori de organe merg la notar și vor da o declarație în acest sens. Serviciul este gratuit. Notarul ia notă și introduce numele persoanei în registrul respectiv. În caz de accident, donatorul evidențiat în Registru va deveni automat bun de împărțit pentru a salva alte vieți.

În declarație românii pot alege care anume organe vor să doneze - sau nu vor să doneze. Pot alege să doneze orice cu excepția inimii, ca exemplu. În astfel de cazuri familia nu se mai poate opune prelevării organelor.

Probabil acest consimțământ va fi memorat pe cipul din viitorul card de sănătate sau viitorul act unificat buletin+card de sănătate, care va fi eliberat - se presupune - din data de 1 aprilie 2014.

Proiectul de modificare a Ordinului ministrului justiţiei nr. 46/C/2011 pentru aprobarea Normelor privind tarifele de onorarii pentru serviciile prestate de notarii publici privind declarația pentru donarea de organe, țesuturi etc. se află în dezbatere publică până la data de 4 noiembrie 2013 - amănunte pe siteul Ministerului de Justiție.

Proiectul: http://www.just.ro/MinisterulJusti%C8%9Biei/Actenormative/Proiectedeactenormativeaflate%C3%AEndezbatere/tabid/93/Default.aspx (link invalid in febr 2021)

Cum va fi popularizată această procedură?! Eee… Simplu! Prin ziare, prin intermediul medicilor de familie, prin notar. Secretarul de stat Raed Arafat declara într-o emisiune televizată (http://www.antena3.ro/romania/raed-arafat-spitalele-din-romania-opun-rezistenta-la-schimbare-224259.html) că notarul poate întreba clientul - care vine pentru diverse proceduri la el - dacă vrea să devină donator.

Dialog imaginar:

- Bună ziua, am venit să dezbat succesiunea după soț.

- Bună ziua, poftiți. […] Acum, că am întocmit actele în vederea eliberării certificatului de moștenitor, vă întreb: - Doriți să dați o declarație în sensul că doriți să fiți donator de organe în caz că veți ajunge în moarte cerebrală? E gratis!

Declarația o fi gratis, dar mă întreb cât timp e dispus notarul să explice unui eventual donator că poate dona inclusiv cornee și piele sau poate alege exact ce organe vrea să doneze? Să luăm în seamă faptul că nu toți oamenii au mintea iute și nu toți oamenii se simt confortabil în fața unei persoane cu o anumită autoritate. Are timp notarul să explice eventualului donator ce urmează după ce el îl înscrie în baza de date națională? Că doar or trebui facute ceva analize, pentru a se ști măcar date esențiale: grupa sanguină sau eventuale boli grave care fac organele inapte de a fi transplantate. De fapt, timp ar putea avea notarul, dar de ce l-ar pierde “pe gratis”? Nu-l va pierde, așa că întrebarea va fi scurtă, și din scurt: vrei sau ba să devii donator de organe? Îmi imaginez, totuși, că va fi o declarație tipizată, cu multe rubrici - pe care unii cetățeni e probabil că nu vor ști cum să o completeze. Le va permite notarul să plece cu declarația, să se consulte cu familia sau cu un… avocat și să revină mai apoi?

Bineînțeles, s-ar putea subînțelege că numai în momentul unei eventuale morți cerebrale, dar… personal nu cred în cinstea tuturor cetățenilor și ar putea ieși orice dintr-o astfel de întrebare - pentru că organele umane sunt foarte scumpe, mai ales pe piața neagră.

E, totuși, o biluță albă pentru legiuitorul român: nu a considerat că se prezumă donator orice persoană care NU a dat declarație la notar că NU dorește să devină donator - cum se discuta acum câțiva ani, în 2008 (http://www.antena3.ro/romania/persoanele-care-nu-dau-telefon-pot-ramane-fara-organe-dupa-deces-57357.html), încercând să preia modelul belgienilor și al portughezilor (azi nu mai știu cum e la aceștia).

A dona organe e un lucru bun, pot fi salvate vieți. Îmi asum orice critici și declar că nu vreau să fiu donator de organe - așa cum nu vreau să primesc organe și / sau sânge de la persoane străine (fie acestea vii sau în moarte cerebrală). Mi-ar fi groază să trăiesc neștiind ce structură va avea sângele meu după o transfuzie sau un transplant.

Acest refuz nu are legatură cu vreo convingere religioasă, ci cu faptul că nu aș ști niciodată dacă o persoană (poate chiar eu) chiar n-ar mai fi putut fi salvată dar în baza declarației de donator medicii nu s-au mai agitat la fel de tare să o salveze.

Ordin 1158/2012 privind înfiinţarea Registrului naţional al donatorilor de organe, ţesuturi şi celule (R.N.D.) si Normele metodologice de aplicare pot fi consultate aici: http://www.e-transplant.ro/donarea-de-organe.html

Art. 1 alineat 4 din Normele metodologice de aplicare Ordin 1158/2012 privind înfiinţarea Registrului naţional al donatorilor de organe, ţesuturi şi celule: [...]

(4) Minorii, persoanele fără discernămănt, precum şi interzişii judecătoreşti nu pot consimţi la donarea post-mortem, în scop terapeutic, a organelor, ţesuturilor şi celulelor.

Art. 2 - Fac obiectul donării prin declaraţie autentică următoarele organe, ţesuturi şi celule umane: cord, plămăn, cord-pulmon, rinichi, ficat, pancreas, intestin, piele, cornee, insule Langerhans, os, vase de sânge şi celulele umane.

Registrul va putea fi accesat numai de către angajaţii Centrului Operativ pentru Situaţii de Urgenţă al Ministerului Sănătăţii, la solicitarea coordonatorilor de transplant, prin serviciul IC (intercomunicaţii) din Unităţile de Primiri Urgenţe sau direct, după o verificare în prealabil a identităţii coordonatorului regional de transplant.

Actualizare 13.12.2013

Normele privind tarifele de onorarii pentru serviciile prestate de notarii publici au fost modificate.

Ordinul Ministerului Justiției nr. 3760/C/2013 pentru completarea Normelor privind tarifele de onorarii pentru serviciile prestate de notarii publici a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 777, din 12 decembrie 2013, intrând în vigoare la data publicării - astfel, declarația privind donarea de organe, țesuturi și celule se adaugă celor gratuite.

Sunt gratuite:

- declarațiile privind ajutorul de șomaj;

- declarațiile privind ajutorul social;

- declarațiile privind obținerea alocației de stat pentru copii;

- declarațiile privind acordarea burselor pentru elevi și studenti, pentru obținerea de rechizite școlare și pentru obținerea de locuri de cazare în cămine;

- declarațiile privind stabilirea sau valorificarea drepturilor foștilor deținuti politici, veteranilor de război și văduvelor acestora;

- declarațiile privind valorificarea drepturilor persoanelor cu handicap;

- declarațiile și procurile necesare în cadrul procedurii de obținere a despăgubirilor prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernuluinr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A., aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2008, în vederea achiziționării de autoturisme;

- declarațiile de donare de organe, țesuturi și celule.

Mulțumesc pentru urările de ziua mea

Vă mulțumesc tuturor pentru urările voastre, pentru gândurile bune, pentru faptul că ați găsit timp să vă gândiți la mine.

Vă doresc să aveți parte de cât mai multe bucurii, să fiți sănătoși și să trăiți zile fericite alături de toți cei dragi!

Tort de la Anastasia

Mulțumesc, Anastasia, pentru darul tău și pentru gândurile bune.

Acesta este tortul!

Îți doresc cât mai mult bine posibil! Zile fericite să ai, alături de cei dragi!
Multumesc pentru urari! 

Pauza de cafea

Pentru că Timpul pare că a început să mă tragă de mânecă și pentru că nu am mai reușit să vizitez pe toți cei pe care am vrut să îi vizitez și pentru că nu am mai reușit să răspund tuturor celor care mi-au adresat cuvântul trebuie să iau o scurtă pauză de cafea, să mai pun în ordine unele lucruri și să mă pot juca mai apoi în voie.

Sâptămâna aceasta va fi plină și - cine știe? - poate va fi chiar foarte plină, pentru că întotdeauna e loc și de multe altele pe care nu le programăm și nici nu ne gândim că ar putea apărea! Dar ce-ar fi viața fără surprize?! Sigur, sunt de preferat surprizele plăcute!

Vă doresc să aveți o săptămână minunată!

Va multumesc pentru urari! 

Bună dimineața, Soare!

sursa 

În mitologia tuturor popoarelor se întâlnește un cult al Soarelui, ca o recunoaștere a importanței acestuia pentru viața pe Terra.

În mitologia poporului Fon (Benin, la SV de Nigeria, Africa de Vest), Liza era zeul Soare și Mawu era sora lui, zeița Lunii. Erau frați gemeni dar și iubiți. Împreună au creat Universul, cu ajutorul șarpelui cosmic, Da.

Liza s-a folosit de fiul său Gu pentru a modela lumea și pentru a educa oamenii. Gu a fost instrumentul divin în formă de sabie din oțel, și zeul Soare i-a învățat pe oameni multe meserii, între care și prelucrarea fierului.

Liza a fost și zeul căldurii toride, al muncii și al forței. Mawu a fost zeița nopții și a maternității.

Buna dimineata Soare! Tabelul pentru înscriere îl găsiți la Iulisa.

Trandafiri de la Carmen

De ziua mea, Carmen mi-a făcut o surpriză minunată: o postare dedicată zilei mele de naștere și mi-a oferit în dar trandafiri din grădina ei - despre care știu ca e superbă! Pentru că nu-i pot avea lângă mine material am adus trandafirii virtual.

Îți mulțumesc, Carmen, pentru atenția ta, pentru urări, pentru minunatele-ți cuvinte.

Îți doresc o viață plină de împliniri, alături de toți cei dragi!

Cu mult drag!

Împart cu tine - virtual - din tortul - la fel de virtual. Mama nu a făcut, încă, tortul așa că am ales fotografia unuia din… virtual.

Va multumesc pentru urari!

În dar de la Mirela

Am primit de la Mirela un cadou virtual: o felicitare originală, în care a îmbinat imaginea pasiunilor mele. 

Și un parfum pe care, încă, nu îl cunosc în realitate: XOXO Kundalini. E un parfum puternic oriental, din cât am înțeles - ceea ce în mod sigur îmi place foarte-foarte mult! Notele de vârf sunt bergamota, portocala, condimente, cu inima din trandafir, iasomie, flori de portocal și iris, pe o bază de mosc, lemn de santal, vanilie, chihlimbar și smirnă. Cum ar putea sa nu-mi placa?!

Si o melodie care îmi place foarte mult, interpretată de Billy Joel: She’s Always a Woman.

http://www.youtube.com/watch?v=D4nQB3V10i8

A oferit daruri virtuale membrilor Clubului Condeielor Parfumate care s-au născut în zodia Balanței și va oferi tuturor celorlați membri pe măsură ce se împlinește timpul. 

Îți multumesc, Mirela, și îți doresc mulți ani frumoși alături de cei dragi! Cu drag!

Va multumesc pentru urari!

Duminica la povești. Cosmetica.

O săptămână ca oricare alta. Momentul cel mai vesel, însă, vreau să îl notez aici, ca exemplu pentru  “nu faceți ca ea”.

Cele mai multe femei - că spun sau nu, că recunosc sau ba, oricum se vede – își mai accentuează trăsăturile feței din când în când, ceea ce e de admirat, pentru că vârsta nu e o piedică în dorința de a arăta bine.

De-a lungul timpului am făcut practică pe mine, bineînțeles. Pe la vârsta de 20 de ani - când abia începusem să fumez (acum mi-au trecut și pofta de fumat și vârsta de 20) - i-am vazut pe fumători că-și aprind țigara la flacăra aragazului. La o petrecere, am vrut să fiu șmecheră și am aprins țigara la flacăra aragazului, însă n-am ținut cont că nu toată flacăra se vede! Mirosul de păr pârlit s-a împrăștiat în toată bucătăria! Ce era de făcut? Să tai vârful genelor, să nu mai fie “încrețite” la vârf. E de bine! Au zis mulți: cu cât tai, cu atât crește mai lung părul - și genele lungi sunt frumoase! Râdeam strâmb de tot și nu era deloc râsul meu! N-au crescut genele mai lungi decât erau, dar și-au revenit după un timp (ochelarii de soare deveniseră indispensabili).

Am vrut să am și părul “blond nordic”, deci l-am făcut, folosind praf pentru decolorat. Creștetul capului era alb-alb și restul de păr în degrade de galben.  Vopsea nu aveam, erau închise magazinele la ora aceea, a doua zi dimineață trebuia să fiu la scârbici deci… îl fac permanent, să nu se mai vadă chiar așa tare diferența și ce-o ieși o ieși: așa am vrut să fie! Și l-am făcut permanent! L-am purtat strâns în coc, la ceafă, mult timp, de bine ce arăta. Când coafeza mamei a aflat ce-am făcut mi-a zis că-s norocoasă că mai am păr pe cap! Oricum n-a ținut mult permanentul - pe părul foarte lung nu prea ține, dar de unde era să știu?!

După acele experiențe - și altele de gen, pe care nu le mai amintesc - cum nu-mi place să merg la cabinete de cosmetică, în săptămâna ce tocmai s-a încheiat, am considerat că n-are ce să-mi strice să îmi vopsesc singură (pentru prima dată)  sprâncenele - că ce mare lucru o fi!? Am pregătit vopseaua așa cum scrie în prospect, am vopsit sprâncenele și am așteptat. Am curatat surplusul de vopsea și… unde-s sprâncenele?!! Erau blonde-blonde și abia se zăreau (am pus prea mult oxidant)! Asta-i rău! m-am gândit și am luat iar tubul cu vopsea maro (barna) - negru (fekete) ar fi contrastat prea tare cu nuanța părului - și am repetat operațiunea. Am curățat vopseaua și… mamă! Negre-tuci erau sprâncenele! În loc să iau tubul cu vopsea “barna” l-am luat pe cel cu vopsea “fekete”!!! No, nici așa nu-i bine! Dă-i și decolorează! După a patra vopsire sprâncenele sunt exact la nuanța părului! O zi grea în săptămână, nu-i așa?

No, fotografie n-am! N-am vrut să am!

Duminica la povesti, la Anastasia.

Anotimpul zeilor. Parfumul muzicii toamnei

În adâncul pădurii de brazi, mesteceni, pini și stejari cu trunchiuri bătrâne acoperite cu pătură moale de mușchi veșnic verde, la marginea unui luminiș încețoșat în zorii unei zile de toamnă, Erieanna asculta șoaptele frunzelor ruginii care cădeau șoptindu-și cine știe ce una alteia. Undeva, în desiș, un freamăt ușor se auzea: frunzele stejarilor și ale mestecenilor, acele pinilor și brazilor cântau la atingerea ușoară a vântului care se juca printre ele. Vibrând de emoție, fata cu părul roșu ca focul aștepta sosirea iubitului său Delaine, călare pe negrul armăsar Daric. Dar tânărul întârzia și, înfiorată, fata se temea că i s-a întâmplat ceva rău. În fiecare zi, când se apropia, îl preceda sunetul armonios al harfei lui magice ale cărei coarde, Druce - un druid foarte bătrân - l-a învățat să le atingă astfel încât să îmblânzească nu doar fiarele sălbatice dar chiar și pe zeii invidioși, uneori, pe fericirea oamenilor. Inima îi tresărea la fiecare foșnet de frunze pe care spiridușii îl provocau în agitația lor zilnică și sufletul îi cânta de dor, gata pentru un moment de eternitate. Ședea la rădăcina unui stejar falnic în a cărei coroană era susținut vâscul, cu fructele lui ca lacrimile, formate din spuma mării, și pe care Eiocha le-a mâncat și l-a născut pe Cernunnos. Cernunnos, zeul cerb, zeul pădurilor și al animalelor, zeul senzualității la care se închină toți muritorii și îi aduc ofrande bogate, își face apariția din tufele de ferigă, printre rhododendronii pitici. Fata a zâmbit minunatului cerb care se apropia dar când acesta și-a luat înfățișare umană barba lui și părul lung, zburlit, au înfiorat-o și s-a ridicat brusc; un foșnet de aripi s-a auzit deasupra ei și câteva păsări s-au îndepărtat grăbite către adâncul pădurii, transformându-și cântecul în țipăt.

- Îmbrățișează-mă! s-a auzit un glas puternic. Cunoaște-mă!

Întreaga ființă a tinerei a fost zguduită de ecoul unei dureri îndepărtate. Voia să fugă dar picioarele n-o ascultau. Brațele puternice ale zeului au cuprins-o ca într-un cerc de oțel înroșit în foc. Privea, cu lacrimi în ochi, petecul de cer cenușiu, indiferent deasupra lor. Verdele fuziona cu spațiul și sufletul ei se desprindea ușor, pierzându-se în copaci, în frunzele tremurătoare cu nuanțe de verde și auriu, asimilat de răcoarea de rouă cu parfum de mosc ridicat din pământul umed.

Delaine și-a găsit iubita întinsă la rădăcina stejarului ale cărui ramuri erau nefiresc aplecate spre pământ, ca și cum ar fi vrut să ocrotească de rouă trupul firav al tinerei cu părul roșu. A descălecat de pe Daric și a cuprins-o în brațe. Pleoapele îi acopereau ochii pentru vecie. Un geamăt de deznădejde, pornit din adâncul sufletului, a ajuns până la cer. Copita negrului armăsar a lovit pământul cu putere și pădurea a răsunat a vaiet. Deznădăjduit, Delaine a luat harfa și degetele lui alergau cu disperare pe coardele întinse. Animalele din pădure urlau a jale, păsările s-au oprit din cântat și nori negri pe cer s-au adunat, picurând lacrimi pentru durerea tânărului care și-a pierdut iubirea. Spiridușii s-au oprit din activitatea lor zilnică și au jurat că nicio frunză, nicio floare, niciun copac nu va mai cunoaște Primăvara.

Din înălțimi s-a coborat Dagda, tatăl tuturor zeilor, stăpânul tunetelor și fulgerelor. Sunetul magic al harfei lui a făcut până și animalele să plângă. Delaine se zguduia de plâns, la căpătâiul iubitei sale. Apoi, a izbucnit într-un râs de nebunie, ridicând pumnul spre cer. Zeul de lumină se apropia de el, cântând din harfa fermecată și, încet, Delaine a căzut într-un somn profund. Dagda a atins fruntea fetei cu toiagul care putea ucide, cu un capăt, și putea reda viața, cu celălalt. Talentul bardului îl încântase de atâtea ori încât îl îndrăgea ca pe un fiu și îl voia fericit pentru că și Natura era mai fericită când el își înălța melodia, cântându-și iubirea.

Când, în noapte, Delaine a deschis ochii, Erieanna îl privea cu dragoste, susținându-i capul în poala ei. În apropiere înflorise o tufă de trandafiri sălbatici - deși timpul lor trecuse spiridușii au vrut să le arate prețuirea lor tinerilor îndrăgostiți. Pădurea și-a început cântecul ei foșnit: insectele erau vesele, păsările erau vioaie deși întunericul luase lumea în stăpânire și spiridușii munceau și cântau, fericiți că dragostea a învins cruzimea zeilor.

Celtic Fire by Union (pentru femei și bărbați deopotrivă) a fost lansat în anul 2012. Notele de vârf sunt lemn de stejar, brad canadian și ace de pin, nota de mijloc este feriga, notele de bază sunt mesteacăn, mirt și turbă.

Mlaștinile ținutului Derry au inspirat-o pe Anastasia Brozler să conceapă acest parfum. E un parfum care amintește de ținutul neîmblânzit, primordial, amestecând extractul de lemn de stejar, rășina de brad și acele de pin cu dulceața mirtului pe care vikingii îl ardeau în lupte. Tinctura de turbă e nota originală a acestui parfum. Amintește de focurile de tabără ale celților, de briza rece și sărată a mării dar se simt și vagi arome de ceai, pâine prăjită și piele.

Poveste scrisa pentru Clubul Condeielor Parfumate, gazduit de Mirela, care a ales tema de azi.

Indicatii pretioase. Happy Weekend!

Azi, Carmen a mai adaugat un trandafir in buchetul vietii!

Cum sa copiezi eficient

Legea I

Sa nu subestimezi profesorul care te "pazeste" si sa vezi in el un dusman periculos si consecvent.

Legea II

Sa nu iti supraapreciezi capacitatile si priceperea de a copia.

Legea III

Sa iti calculezi cu atentie sansele reale de reusita; riscul este poate prea mare pentru castigul posibil.

Legea IV

Sa incerci sa te eliberezi de toate gandurile negre dinaintea lucrarii si incearca sa iti controlezi emotiile.

Legea V

Alege-ti momentul oportun pentru a te folosi de fituica, caiet sau carte; nu risca inutil pentru a castiga cateva secunde, dar nici sa devii prea complexat: grabeste-te incet.

Legea VI

In timpul "lucrului" adopta o infatisare cat mai normala pentru a nu atrage atentia profesorului, evita miscarile bruste; daca ai impresia ca ai fost observat debaraseaza-te de obiectele compromitatoare si adopta o atitudine degajata.

Legea VII

Alege cu grija metoda de copiat, cele mai eficiente sunt fituicile in forma de armonica, nu folosi cartile sau caietele cu coperta tare, riscul este enorm.

(primite pe mail, nu stiu cine e autorul)

Happy Weekend! Editia 41, la Elly.

La ceas de seară pe canale - Reflexii în oglindă

Termenul de Amsterdam provine din alăturarea cuvintelor dam (în neerlandeză însemnând baraj) și cuvântul Amstel (râu ce străbate orașul). Pe plan local, orașului i se mai zice și Mokum (în idiș).

Are mai mult de o sută de kilometri de canale, 90 de insule și 1500 de poduri.

Vă vine a crede? Aproape un secol Amsterdam a avut preponderent o orientare politică de stânga. Social-democrații, (Partij van de Arbeid - Partidul Muncii), au influențat considerabil politica ultimelor câtorva decenii (cam până în anul 2010). (wikipedia) 

Dacă doresti sa participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta", (poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la
"Refelxii in oglinda", la SoriN.

Miercurea fără cuvinte (42). Rămasă de trăsură

Fotografie inscrisa la Wordless Wednesday! (42), la CARMEN, unde sunt instructiunile de inscriere.

 HAPPY WW! și nu numai! :)

Pink Mondays - Cu gândul la primăvară!

Foto de M.M.

Pentru jocul Pink Mondays (karmapolice)

Buna dimineața, Soare! Raza verde

O clipă după ce Soarele a apus sau cu o clipă înainte de a răsări, apare pe cer, în dreptul lui, o scurtă strălucire verde - o culoare neobişnuită, nu prea des asociată cu soarele, la care ne gândim mai ales în "termeni" de galben, portocaliu şi roşu.

Poate să arate ca o mică pată de lumină verde pe cer, durând doar o secundă-două, sau ca o scurtă fulgerare, ca o rază verde pornind din Soare.

Cel mai interesant lucru e faptul că are loc când Soarele nu e vizibil, când se află sub linia orizontului - dar efectul e dat tot de lumina lui. (descopera.ro)

photo by Brocken Inaglory

Jules Verne a scris un roman cu titlul Raza verde (Le Rayon vert). Eroii romanului caută cu multă răbdare să asiste la fenomenul apariției razei verzi în Scoția, o regiune prea puțin favorabilă observațiilor de acest gen, din cauza negurilor.

Numeroasele tentative sunt acompaniate de eșec din cauza norilor, a stolurilor de păsări sau de pânza vreunui vapor din depărtare care ascund, de fiecare dată, soarele. Când, în cele din urmă, fenonenul se face vizibil în toată splendoarea sa, fără a fi obturat de nimic, cele două personaje principale îl ratează, fiind prea ocupate să descopere raza iubirii în ochii celuilalt.

Buna dimineata Soare! Tabel de inscriere la Iulisa.

Duminica la povești - Nimic nou pe frontul de Centru!

Multe vizite făcute, multe vizite primite.

Mama a cules struguri, Diana i-a mâncat - și mi-a venit ideea să îi fotografiez când prea mulți n-au mai rămas; dar sunt brândușele! Brândușe nu mănânc, chiar dacă sunt culese de mama!

Am adunat… cartofi! Și a trebuit, mai apoi, să-mi tai unghiile, pentru că una n-a rezistat, s-a frânt! A fost cel mai rău moment al săptămânii! Să tot am astfel de săptămâni, în care cel mai rău lucru care se întâmplă e să rămân fără unghii lungi în urma adunatului de cartofi!

Și-am mai făcut ceva: am militat împotriva uciderii câinilor la grămadă și am împărțit fluturași cu “instrucțiuni” despre ce trebuie să știi dacă vrei să ai un câine. Înjurăturile colecționate nu le voi reproduce aici.

Ce legătură au motanii cu ce-am făcut în timpul liber?! Niciuna, da-mi plac, ca-s ai noștri! Ei sunt fotogenici dar fotograful - subsemnata - e sub orice critică!

Și-atât! 

La Anastasia, Duminica la povești 

Happy Weekend! cu Strigături!

Una zice alta face

Cîtu-i lumea și pămîntu,                       Popa tare m-a jurat                                

Nu-i ca popa de flămîndu!                   Să nu țiu mîndruță-n sat;

El îngroapă doi-trii morți                     Dar și popa-i mare cîne,

Și-ți ie doisprezece zloți;                     Că și el mîndruțe ține

Și cetește-o sfîntă carte                        Și mai multe decît mine!

Și-ți ie vaca ce cu lapte;

Și-ți cetește-un sărindar

Și-ți ie grîul din hambar!

Lăcomie

Lăcomit-am la o sută,                             Busuioc de pe cuier,

Mi-am luat pe cap o mută;                      Luai fată de boier,

Și-am pus suta-n fundul lăzii:                 Îmi dă blidul nespălat

Suta șoarecii o dus,                                 Și lingura de sub pat!

Eu cu muta mi-s de ciuf! (de râs)

Lene

- O! ha, ho, fată bălașe,                            Mîndra naltă și voinică

Că n-ai mîneci la cămașe!                        Doarme lîngă mămăligă;

- Ba le am, dar nu le-am pus,                   Mămăliga fierbe-n oala,

Că sunt la mama pe fus!                           Ea doarme de se omoară;

                                                                  Mămăliga clocotește,

                                                                  Ea doarme de se dospește!

(De la lume adunate, Ed. de Stat pt. Literatură și Artă, București, 1958, p. 286 și următ.)

Happy Weekend! (40) 

Reflexii în oglindă - O lebădă pe înserat

În mitologia greacă Apollo era zeul muzicii, al poeziei și al prezicerilor; s-a născut la Delos, într-o zi de șapte. Niște lebede sfinte au dat în acea zi de șapte ori ocol insulei, iar Zeus i-a dăruit tinerei divinități, pe lângă liră, și un car la care erau înhămate lebede albe. Lebăda va fi simbolul poetului inspirat, al preotului sfânt, al druidului îmbrăcat în alb, al bardului nordic etc. De asemenea, lebăda trăgea caleașca lui Zeus, zeul suprem în mitologia greacă, cel care a luat înfățișare de lebădă pentru a o seduce pe Leda (fiica lui Testius şi soţia lui Tyndareus, regele Lacedaemonului, undeva lângă Sparta) și astfel e asociată cu dragostea.

În Extremul Orient lebăda este și simbolul eleganței, al nobleței și al curajului.

În textele celtice, majoritatea făpturilor binevoitoare de pe lumea cealaltă care patrund în zona terestră, iau înfățișarea lebedei și călătoresc câte două, legate printr-un lanț de aur sau de argint.

**

Dacă doresti sa participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta", (poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la
"Reflexii in oglinda", la SoriN

Intre ce oameni trăiesc?

Întrebarea - mai mult decât sigur - și-au pus-o mulți, la un moment dat, și sunt curioasă dacă au găsit un răspuns valabil.

Pur și simplu nu îi mai înțeleg pe oameni! Poate nu i-am înțeles niciodată… însă acum pare că prea mulți au luat-o razna! Cum altfel mi-aș putea explica cruzimea de care dau unii dovadă? Și cum să-mi explic impasibilitatea celor mai mulți?

Zilele trecute (mai corect exprimat: și zilele trecute) un nenorocit a mutilat un câine, rupându-i maxilarul! Cum poate cineva să facă așa ceva?! Cum poate un om să facă așa ceva? Și de ce să o facă? Ce mulțumire îi aduce suferința unui animal fără apărare care-și trăiește viața pe străzi? Sigur, sunt mulți care spun că e tot vina oamenilor, pentru că au abandonat puii de câine, pentru că au facut (sau n-au făcut) una sau alta. Bun! Aceia sunt vinovați, nimic de zis. Dar rămâne întrebarea: de ce să mutilezi un animal? Ce dovedești?! Doar că ești o ființa care cu greu ar putea fi numită om. Le fel de greu îmi e să-i numesc oameni pe cei care se bucură când aud despre astfel de fapte și chiar le încurajează! “Omul” are un alt înțeles - cel puțin în mintea mea. Omul e cel mai puternic animal și nu e nevoit să ucidă pentru a supraviețui sau pentru a rezolva anumite probleme. Sigur, omul e și carnivor: crește animale pe care le mănâncă, vânează animale din care mai apoi mănâncă, dar omul merge la vânătoare și doar din plăcerea de a ucide și numește sport această activitate și nu-i pasă că vânează și animale pe cale de dispariție. Mare lucru că unele specii dispar (gândesc unii, și alții le dau dreptate) - dar această dispariție poate duce la dezechilibre serioase în Natură. Dar individul trăiește doar pentru un timp, nu-i pasă ce urmează (pentru specie) când el, ca individ, nu va mai fi. Impulsurile de moment trebuie satisfăcute și atât.

Să zicem că înțeleg de ce unii mutilează un animal fără apărare, un câine maidanez. Să zicem că înțeleg de ce se dorește exterminarea porumbeilor. Dar cum poate un primar să dea dispoziție ca vreo sută de oameni - între care aproape jumătate sunt copii - să fie izgoniți din adăposturile și casele lor amărâte, în prag de iarnă?! Cum poate să nu se gândească la copiii acelor oameni?! Săracii simt frigul mai acut decât mulți alții! Și flămânzi, și în frig e greu de supraviețuit. Primarul nu ține cont de nimic, el dă dispoziții și ceilalți execută ordinul inuman și distrug adăposturile acestor oameni, pe motiv că sunt ilegal ridicate. Corect! Construcțiile ilegale trebuie demolate. Dar ce-a făcut primarul toată vara? Barăcile care au fost dărâmate la Eforie Sud au fost puse l-a pământ de buldozere în prag de iarnă - l-a apucat gospodăreala pe primar: Noi facem ce trebuie să facem: asanăm zona, curățăm, ducem gunoaiele de acolo. Știți cum e: când se închide la măcelărie, câinele mai stă câteva zile, dar până la urmă dacă măcelăria este închisă trebuie să plece în altă parte - a declarat primarul. Cum poate compara oamenii cu gunoaiele și cu patrupedele? Individul acesta o fi având soție, copii, prieteni? Ce-or zice toți aceștia după o astfel de declarație?

Reprezentanții Partidei Rromilor obținuseră în instanță suspendarea demolării dar primarul, buldozeriștii și mascații n-au ținut cont de hotărârea judecătorească. Tare-s curioasă cine va fi cercetat pentru nerespectarea unei hotărâri judecătorești! De fapt, sunt curioasă dacă va fi cercetat cineva…

Cartierul respectiv - 22 de case și barăci - era acolo de vreo 50 de ani. Mulți dintre cei evacuați s-au născut și au trăit acolo; unii aveau și acte de identitate (făcute la două adrese de acolo) - valabile pentru votare dar neesențiale pentru dovedirea domiciliului.

Un om sănătos la cap poate înțelege asemenea atitudini?

Legenda monogamiei porumbelului

A trăit cândva, în vremuri ce scapă amintirii, un tânăr viteaz și chipeș războinic căruia îi plăcea să vâneze și colinda pădurile în căutarea animalelor. În una dintre zile a ajuns în apropierea unui lac și, spre marea lui surprindere, a văzut o preafrumoasă fată care conducea o barcă pe oglinda clară a apei. Războinicul s-a îndragostit pe loc și deseori revenea pe malul acelui lac să o revadă pe frumoasa stăpână a inimii lui, dar din acea zi nu a mai văzut decât unduirile apei. Trist, a cerut sfatul unei vrăjitoare.

- N-o vei mai vedea niciodată - i-a spus aceasta - dacă nu vei fi de acord să te transformi în porumbel.

- Vreau doar să o văd din nou! a insistat tânărul războinic.

- Dacă te voi transforma în porumbel nu-ți vei mai recăpăta niciodată forma umană - l-a avertizat vrăjitoarea.

- Vreau să o văd din nou!

- Dacă aceasta e dorința ta, așa să fie!

Văzând hotărârea tânărului îndrăgostit, vrăjitoarea a înfipt un ghimpe în gâtul tânărului și pe loc acesta s-a transformat în porumbel. Imediat și-a luat zborul deasupra lacului vrăjit și curând a văzut-o pe frumoasa care-i cucerise inima. Incapabil să se mai abțină, s-a aruncat la picioarele ei și a început să gângurească. Fata l-a luat în brațe și a început să îl mângâie cu dragoste. Mângâindu-l, i-a scos - fără să vrea - ghimpele pe care îl avea înfipt în gât. Imediat, porumbelul și-a înclinat capul și a murit. Văzând aceasta, foarte tristă, fata a înfipt acel ghimpe în gâtul ei și pe loc s-a transformat într-o frumoasă porumbiță. Începând din acea zi ea plânge moartea frumosului ei războinic porumbel.

De atunci, porumbeii plâng la moartea perechii și rămân singuri până la sfârșitul vieții.

(De la lume adunate și înapoi la lume date)

Nota: se pare ca legenda nu "corespunde" porumbeilor; cunoscatorii afirma ca porumbeii isi gasesc alta pereche atunci cand e cazul. (vedeti in comentarii).

Creștinul e om bun

Creștinul e om bun, citește cărțile sfinte, cunoaște și respectă cele zece sfinte porunci, se împărtășește și se spovedește, e milostiv și darnic, iubește toate ființele create de divinitatea în care crede și de la care cere ajutor de câte ori e în nevoie și uită - prea adesea - să mulțumească mai apoi. Sunt și crestini - prea mulți - doar la nivel declarativ și de conjunctură. Acest gen de creștin s-a hotărât să elimine porumbeii de prin orașe, pentru că pot transmite gripa aviară, pentru că fac mizerie multă, pentru că se înmulțesc prea mult și toate parcurile, piețele, acoperișurile sunt aglomerate cu porumbei.

Singura înfățișare trupească a Duhului Sfant ce-a fost dată vreodată oamenilor s-o vadă a avut loc la Iordan, cu ocazia botezului, în apă, a lui Isus Hristos. Ioan a făcut următoarea mărturisire: Am văzut Duhul pogorându-Se din cer ca un porumbel și oprindu-Se peste El (Ioan 1:32). Când, la botezul lui Isus, s-au deschis cerurile, Duhul lui Dumnezu a coborât ca un porumbel și s-a lăsat peste Isus.

Pentru aceasta anumiți creștini s-au gândit că e bine să pună plase din sârmă deasupra curților interioare ale blocurilor, la toate deschizăturile clopotnițelor și pe oriunde și-au mai găsit porumbeii adăpost, ba chiar s-au gândit să-i și otrăvească, pentru că se încăpățanau să se înmulțească deși mulți cădeau înghețați peste  iarnă.

În toată lumea, porumbelul este cunoscut și ca o emblemă a păcii; este simbolul nevinovăției, blândeții, a bunătății, a curăției și a păcii. Primul act pe care l-a îndeplinit porumbelul în istoria biblică a fost în timpul potopului lui Noe. Atunci când Dumnezeu a distrus tot ce era viu, Noe și membrii familiei sale  au găsit îndurare în ochii Domnului și au fost salvați în arcă. La patruzeci de zile după ce arca a fost imobilizată  pe muntele Ararat Noe a dat drumul unui porumbel pentru a afla dacă apele au scăzut. Porumbelul s-a întors și Geneza relatează: A mai așteptat alte șapte zile,  și iarăși a dat porumbelului drumu din corabie. Porumbelul s-a întors la el spre seară; și iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a cunoscut astfel că apele au scăzut de pe pământ ( Geneza 8: 8-11).

Prima dovadă că pacea s-a întors pe pământ și că judecata și mânia lui Dumnezeu trecuseră, a fost un porumbel.

Porumbelul mai are o însușire aleasă, îi place să locuiască împreună cu câți mai mulți semeni de ai săi. Duhul Sfânt iubește unitatea credincioșilor, lucrând la cimentarea ei. Porumbelul își alege perechea pe viață și rămâne singur până la sfârșit după moartea acesteia.

Indiferent de țară, de timp, de barierele culturale sau ale limbii, porumbelul a reușit să le doboare pe toate deoarece în mai toate locurile aceasta pasăre este respectată, apreciată pentru frumusețea și mesajul pe care îl aduce. Bine zis în mai toate locurile - pe aici mai puțin…

O fi porumbelul simbolul Duhului Sfânt, al păcii, al blândeții și altor cele bune dar ce-i prea mult e prea mult - în mintea unor creștini - fie că-i duh sfânt fie că-i pace - așa crede acest creștin de conjunctură, cu inima lui mărinimoasă și plină de dragoste pentru toate ființele, așa cum scrie în cărțile sfinte pe care le citește și din care adeseori recită cu patos.

Poate că acest gen de creștin s-a gândit că de scapă de porumbei nu mai vede un exemplu atât de bun de urmat.

Am scris aceste rânduri văzând fotografiile cu porumbei ciugulind pe un pervaz, prezentate de Elly (Blind Love) și m-am bucurat că mai sunt și alții care hrănesc porumbeii. Mi-au amintit (un fel de exprimare, pentru ca n-am uitat nicio clipă) cât de răi au fost unii dintre concitadinii mei - și nu numai - la un moment dat, când aviara era doar amintire. Dar porumbeii continuă să moară de frig în număr mult mai mare decât ar fi murit de nu ar fi fost alungați din locurile unde conviețuiau de zeci de ani.

Sunt oare, porumbeii, atât de distrugători încât trebuie exterminați?

Miercurea fără cuvinte (41) - Ei sunt aici!

Fotografie inscrisa la Wordless Wednesday! (41), la CARMEN, unde sunt instructiunile de inscriere.

Cândva m-a mușcat un câine

O zi de vară timpurie. Orașul era în fierbere pentru că erau adunați câinii și duși la sterilizare apoi eliberați (mai mult sau mai puțin) prin cartierele de unde au fost luați.

Plec în unul din drumurile ce le aveam de făcut. Scurtez pe lângă un bloc, pe o alee. Văd un grup de trei bărbați și două femei care țipau și dădeau din sacoșe către un cățel alb, mărișor, care aleargă pe lângă ei cu coada între picioare.

- Fugi, doamnă, că-i câine rău! strigă ascuțit una dintre femei.

Unde naiba să fug? Știu că poate fi mai rău dacă o rup la fugă, și mă opresc pe marginea aleii înguste: în stânga blocul, în dreapta un gard de care aproape mă lipesc.

Cățelul, speriat, trece pe lângă mine și mă mușcă de pulpa piciorului stâng. Mă doare de-mi vine să-mi dau palme, dar mă abțin eroic să țip.

- Ce faci, măi? mă adresez câinelui, cu reproș, uimită că am fost mușcată deși m-am străduit să-i eliberez calea, să nu se simtă și mai încolțit. Rana nu era prea adâncă, dar se vedea ca dăduse sângele, însă ciorapul nu era rupt, deci nici rana gravă. Câinele se ghemuiește, speriat, lipit de bloc, de parcă ar fi vrut să se deschidă pământul și să scape.

- Te-a mușcat! se aude o voce ascuțită, a unuia dintre bărbați de data aceasta, și tipul ridică o piatră să dea în câinele ghemuit, care tremura din tot corpul, îngrozitor de speriat.

- Nu da, omule, cu piatra! îi spun, păstrând un ton calm - deși turbam de furie când am văzut ce atitudine au față de câine. M-am așezat în dreptul câinelui și indivizii aceia încercau să-mi explice că acela e un câine rău, care latră la toată lumea și etc. I-am lăsat să vorbească și m-am întors spre câinele care era tot ghemuit. Mă las lângă el și întind, încetișor, mâna, să îl mângâi. Câinele mă mârâie, arătându-mi colții, dar nu pleacă. După modul în care și-a dezvelit dinții - numai la vârful botului - știam că nu va mușca, dar nu-l priveam în ochi. Un câine (ca regulă) urmează să muște numai după ce te avertizează mârâind descoperindu-și întreaga dantură. Dacă vine direct spre tine, ținând coada (dacă are) pe spate, e aproape sigur că vrea să muște.

Renunț să-l mângâi atunci. Stau câteva secunde nemișcată și apoi întind iar mâna, încet, cu palma în sus, și iar mă mârâie, dar nu la fel de convins - îmi adulmecă degetele, de la distanță, dar iar stau nemișcată, fără să retrag palma. În final m-a lăsat să îl mângâi pe frunte, întâi cu vârful degetelor apoi cu toată palma.

- Ați văzut că nu-i un câine rău? îi întreb pe cei cinci care mă priveau ca pe o casă arsă, cum stăteam ghemuită și vorbeam câinelui.

Evident că n-au avut ce să comenteze. Apoi am plecat, în direcția de unde venisem, știind că va veni și câinele după mine și voiam să-l îndepărtez de acei indivizi. M-a condus câinele până la scara blocului unde locuiam. Am rugat o vecină să meargă la ai mei și să le ceară un vas cu apă și ceva de mâncare pentru câine. Înainte de a se uita la mâncare a băut, pe nerăsuflate, aproape toată apa și abia apoi a mâncat. L-am mângâiat și a plecat în treaba lui. Apoi am avut timp să-mi oblojesc și rana - era destul de adâncă și mai am semnul. Nu l-am mai văzut de atunci - așa cum nu îl mai văzusem nici până în acea zi.

Aproape tot cartierul aflase ce pățisem și copiii se amuzau pe seama mea, spunându-mi să nu-mi fie teamă că turbez pentru că acel câine tocmai fusese readus de la sterilizare și vaccinare. Atunci am înțeles de ce era atât de speriat de oameni acel câine și de ce lătra la tot ce are două picioare, două mâini și n-are pene: modul cum îi iau de pe străzi și îi tratează e barbar iar operația e dureroasă, mai ales după ce trece efectul anesteziei - și câinii maidanezi sunt lăsați pe stradă imediat după sterilizare iar când efectul anesteziei dispare apar durerile, în cele mai multe cazuri. E mai mult decât logic ca acești câini să asocieze durerea cu omul și să fie agresivi cu aceștia. Câinii nu fac deosebirea între cei care le-au provocat durere și ceilalți - ei știu doar că omul le face rău.

Azi, un individ lovește un câine; mâine, un om care iubește și câinii ar putea fi mușcat…

Floarea-soarelui. Buna dimineața, Soare!

Nimfa apelor, Clytia, fiica lui Oceanus și a zeiței Tethys, îmbrăcată într-un veșmânt împletit din algele verzui ale mării, se bucura de frumusețea și liniștea zilei în împărăția apelor când a auzit cântecul măiastru al Sirenei care descria o minunată lumină de aur aflată deasupra apei. Nimfa și-a dorit nespus de mult să vadă această lumină și pentru că nu avea voie să iasă la suprafață s-a strecurat fără să o vadă cineva. A înotat deasupra mării și s-a cățărat pe un mal abrupt. Pentru prima dată putea admira măreața strălucire a Soarelui. Apollo a văzut-o și el și s-a îndrăgostit. Dar Soarele e soare, nu se poate opri la o singură dragoste și nimfa s-a văzut înșelată. Supărată, a povestit totul tatălui ei și astfel, rivala ei, Leucothea, o nimfa a mării, și-a pierdut viața. Apollo, ca să pedepsească răutatea Clytiei, a părăsit-o definititv și n-a mai vrut s-o vadă.

Clytia, însă, s-a strecurat din nou pe malul abrupt și a rămas cu ochii ațintiți în Soare, din zori și până la apus. Când, în cele din urmă, s-a întors spre mare, privindu-se în oglinda apei, a descoperit că părul ei de aur se transformase în petale galbene iar rochia din alge verzi se preschimbase în frunze și picioarele ei mici deveniseră rădăcini. Devenise o micuță imagine care încerca să imite pe cea a mărețului Soare de care era atât de îndrăgostită.

Începând cu acea zi, floarea soarelui își îndreaptă neîncetat, toată ziua, fața către Soarele ce călătorește mândru de-a lungul cerului.

(după o legendă grecească)

Pentru jocul Buna dimineata Soare! (la Iulisa)

Duminica, la povești - Una caldă, una rece

Dacă-i duminică ne întâlnim la Anastasia, la povești.

sursa

Pe la începutul săptămânii mama a găsit în drum un pui de… ceva. Veterinarul a zis că ar putea fi brumăriță, dar mai mult semăna a fâsă, doar că avea picioarele cu piele închisă la culoare… deci nu e ce zice el, dar i-a recomandat niște picături, pe care mama le-a mai cumpărat cândva și pentru un pui de porumbel care “cădea de pe picioare” și l-a făcut bine (încă mai vine la geam să mănânce). Pe puiuțul acesta l-a luat pur și simplu, pentru că nu putea zbura și se împleticea la mers. Două zile l-a hrănit și i-a dat picături, dar n-a trăit. Poate că știe ea, Natura, ce face și nu degeaba ajung unii pui să fie alungați din cuib… Supraviețuiește cel mai puternic. Tare ne-a părut rău că a trebuit să îl îngropăm.

Tot săptămâna aceasta, la geamul de la bucătărie a apărut și un pui de porumbel - un pui destul de mare, dar cu puf încă pe el. Și porumbelul acesta stă pe marginea geamului de sus - ceilalți se adună pe pervaz. Când e deranjat de la masă de semenii lui îi alungă făcând… “mac-mac”! Am încercat să-l inregistrez, dar nu se aude mare lucru cu telefonul mobil - și chiar de-aș fi reușit, nu știu cum să încarc ceva pe youtube, să audă și alții cum face porumbelul “mac”.

Am fost și în vizite săptămâna aceasta! Cum se face, cum nu se face, dar cei mai mulți dintre cei dragi mie sunt născuți toamna, așa că și toamna petrecem, și apoi petrecem și iarna, când sunt sărbătorile una-dupa alta! Și-am fost și prin oraș. Am reușit sa fotografiez porumbeii din Piața Sfatului, dar priceperea mea e lipsă la apel și n-a prea ieșit o poză reușită - dar mai încerc! Am scris și o poveste, despre parfumul credinței.

Apoi, a dat zăpada peste noi! Dar n-a ținut mult, din fericire - pentru că nu e timpul ei! Și, dacă tot e cu frig, un unchi drag s-a îmbolnăvit și l-am vizitat la spital - acum e ceva mai bine dar tot nu-i bine. Și apoi s-a stricat centrala! Noaptea trecută am ținut-o închisă, dar ce noroc! a fost mai cald decât în nopțile trecute! Și tot în acea noapte a fost și cutremur, și nu dormeam, așa că am înjurat cu voce tare! Era tot ce mai lipsea! Și m-a pufnit râsul! Și ziua încă nu s-a încheiat!

Să aveți o săptămână în care numai lucruri bune să se întâmple!

Alegerea sau Parfumul credinței

Definiția credinței este dată în Biblie, Evrei 11:1 - Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Parfumul credinței, însă, nu e definit nicăieri pentru că există atâtea parfumuri câți oameni există.

Credința ei în divinitate era nulă. Ea credea în oameni, în capaciatea lor de a iubi. Cu toate acestea, cei care o cunoșteau afirmau despre ea că este iubită de Dumnezeu. Era ființa căreia chiar și de îi făceai rău știa că nu ai vrut, știa că ai unele probleme în viață și știa că poți vedea binele, știa că simți dragostea și o dorești dar nu știi cum să le arăți și altora ce simți, ce dorești. Știa despre oameni că pot simți parfumul pământului ud, al florilor de primăvară. Era ființa pe care te-ai putea supăra doar pentru că nu se supără pe cineva. Dar cum să te superi pe cineva care nu se supără deloc?  Cum să te superi pe cineva care găsește întotdeauna punctul alb pe cel mai negru fond? Cum să te superi pe cineva care deslușește parfumul Crăciunului chiar și la înmormântări? Ajungi să te cerți singur. Omul nu e rău de la Natură, ci devine mai puțin bun din cauze independente de voința lui, din vina altora, în special. Credința ei în bunătatea oamenilor era de nezdruncinat. Uneori se întrista când oamenii fac rău numai pentru că vor să vadă pe cineva cel puțin la fel de nefericit ca ei în loc să încerce să zâmbească și să-și schimbe propria viață, să schimbe unghiul din care privesc viața. Unii cred că de sunt răutăcioși cu ceilalți au de câștigat prestigiu, prin teamă, în special. Crezând în bunătatea oamenilor era și străină de frică. Pentru că nu-i poate fi teamă de cineva pe care iubește cu toată ființa. Și era absurd să îi fie frică de moarte sau de capriciile Naturii.

Într-o zi, cineva a reușit să rămână în viața ei. S-au înțeles din prima clipă fără prea multe cuvinte și împreună au iubit oamenii, încercând să aducă raze de speranță în viețile celor mai puțin norocoși. Credea în el, în dragostea lui, cu toată ființa, și devenise mai puternică știindu-l alături de ea. Erau suflete pereche, la fel de frumoase amândouă, și când un copil a venit pe lume și-au spus ca sunt doi oameni foarte norocoși și vor putea transmite mai departe dragostea lor pentru oameni și pentru toate celelalte ființe și pentru Natură. Viața lor avea acum parfum de frezii și trandafiri. Când băiețelul a împlinit vârsta de patru ani au fost de acord că e timpul să îi arate frumusețea Naturii și forța acesteia, să înceapă să îl învețe respectul pentru tot ceea ce există. Pe cărarea de munte deloc dificilă, pe care au parcurs-o de nenumărate ori, înaintau acum mai încet, pentru ca micuțul să se poată opri la fiecare tufă, să observe ce se află sub frunze, să se lase îmbrățișat de razele Soarelui, să adulmece parfumul aerului pur. Au ajuns la acel lac cu ape liniștite pe malul căruia construiseră cândva o cabană mică, între brazi, unde să își împlinească armonia. Cei doi băieți pescuiau pe mal, de pe un ponton, iar ea le pregătea cina, aruncând din când în când o privire către lac, bucurându-se de bucuria lor.

Norii se adunau pe cer, dar spera să nu plouă prea curând deoarece vântul bătea destul de tare. Crengile bradului de lângă cabana loveau în fereastra deschisă. A închis-o, zâmbind, reținând în plămâni aerul cu parfum de ploaie ce sta să cadă dar a înghețat pe loc. Băieții ei iubiți nu mai erau pe ponton. O pată roșie era aruncată pe valurile până nu demult liniștite. Îngrozită, a alergat la mal. Iubitul ei, la câteva zeci de metri de mal, părea că se îneacă. A sărit în apă, cu gândul la copil. A încercat să înoate spre el dar apa agitată și rafalele de vânt o împiedicau. Poate ar fi reușit să îl ajungă… Doar poate, dar gândul că iubitul ei va muri a cutremurat-o. A renunțat și a înotat spre soț. Cu greu, l-a scos la mal. Pielea îi era aproape vineție. A reușit să-l ajute să respire. El se zbătea și arăta, strigând răgușit, spre copil dar nu avea forța să se arunce după el. Ea îl ținea în brațe, cu obrajii uzi de lacrimi. Sunase după ajutor și acum putea doar să aștepte.

- De ce nu te-ai dus după el? De ce nu te duci după el? îngăima aproape de delir.

Au rămas, un timp, îmbrățișati  în mijlocul furtunii. Abia dimineață, scafandrii au adus la mal trupușorul neînsuflețit al copilului. Soțul îi evita privirea. Ceilalți oameni păreau să se ferească de ea, de parcă ar fi avut o boală foarte contagioasă.

La înmormântare fiecare îl consola pe tată dar pe ea o priveau aproape cu ură. Propria-i mama a blestemat-o pentru că n-a încercat să își salveze copilul. Soțul a părăsit-o pentru că n-a încercat să salveze copilul. Degeaba încerca să le explice că valurile și vântul nu i-ar fi permis să ajungă la el iar dacă ar fi ajuns l-ar fi găsit mort și ar fi murit și soțul fără ajutor. Cum să le explice rațiunea alegerii ei? Cum să le explice că mai putea face un copil cu acel bărbat dar un bărbat ca el nu ar mai fi întâlnit? Cum să le explice că lumea e mai bună cu soțul ei? Cum să le explice că a crezut în sufletul ei pereche și a vrut să-l salveze?

Cu izvorul lacrimilor secat, a rămas la cabană, departe de toți ceilalți, devorându-și durerea. Privea în gol, la pontonul de pe care vântul i-a smuls cele mai dragi două ființe. Și ea pierduse un copil, dar nimeni nu părea să vadă și să creadă durerea ei. Avea credința neclintită că, mai devreme sau mai târziu, soțul îi va înțelege alegerea. Pentru prima dată se gândea numai la ea. Zi de zi va aștepta, cu credință, să îi audă pașii pe treptele din piatră. Doar erau suflete pereche, mai puteau avea alți copii. Era categoric convinsă că totul va fi bine. Credea în puterea dragostei. Parfumul florii pasiunii îl simțea cu sufletul.

Credinţa este o oază în inimă, la care nu poate ajunge niciodată caravana gândirii, a spus candva Khalil Gibran.

O poveste de iubire a avut la origine colecția Soul2Soul lansată de Faith Hill și Tim McGraw. Două parfumuri, două suflete, o singură poveste de iubire. Parfumurile Faith Hill și Tim McGraw din colecția Soul2Soul au fost anunțate la sfârșitul anului 2011 și au fost disponibile în anul 2012. A urmat apoi Vintage, noul parfum, lansat în anul 2013: pentru femei și pentru bărbați. Ea, radioasă, sofisticată, fără vârstă; el, modern, demn de încredere, sincer; împreună au creat ceva nou, magic, electrizant și perfect interconectat.

Vintage pentru femei se deschide cu note de pere bine coapte, prune și floarea pasiunii, având la mijloc esența petalelor de bujor, mușcată egipteană și gardenie, pe o bază din esențe de stejar și cedru de Virginia.

Vintage pentru bărbați se deschide cu note de mandarină, ghimbir și lavandă, trecând prin flori de portocal, scorțișoară și cardamon spre baza din frunze de credru, tonka și cașmir.

Pentru Clubul Condeielor Parfumate găzduit de Mirela.

Horoscopul pentru azi - Happy Weekend!

Berbec

Ești într-o formă intelectuală de toată jalea. În schimb, forma fizică îți favorizează o discuție cu soacra. Ești cam agresiv. Alternează stările! Dacă bați pe cineva dă-i mai apoi un pupic! Situația financiară se rezolvă ușor, dacă ai bani.

Dacă le spui că au greșit s-ar putea să sară la bătaie, pentru că Berbecii folosesc arme ca să explice concepte filosofice sau psihologice. E gelos pe Scorpion pentru că ar putea fi mai egoist decât el.

Taur

Ai ocazia să te crezi șmecher. O conjunctură favorabilă te va aduce în mijlocul unui grup de prieteni mai vechi, pe care îi vei uimi cu realizarile tale de peste ani: n-ai casă, n-ai mașina, n-ai bani.

Relația amoroasă se încinge, sângele îți va fierbe! Nu-ți fă analize de sânge ‘că strici seringile!

Mulţi Tauri habar nu au încontro se îndreaptă în viaţă, ceea ce este şi foarte adevărat şi cu toate astea, sunt într-o mare grabă.

Gemeni

Cu oarece efort vei reuși să ieși din criza sentimentală în care te afli. Spre sfârșitul zilei, partenerul de viață, te bagă înapoi în criza din care tocmai ai ieșit.

Gemeni este latinescul pentru Sunt bine, sunt bine! În esenţă, sunt nişte Vărsători cu ceva mai multe schimbări de personalitate. 

Rac

O zi bună pentru a face schimbări importante în viața ta. De exemplu: schimbă pasta de dinți, fă-ți cărarea pe mijloc sau lasă-ți mustață. Înghite o lanternă mică, să-ți luminezi interiorul, să depășești faza întunecată, pesimistă.

Ai vrea să cunoşti ce se întâmplă în vieţile tuturor celor din galaxie, deşi nu prea ştii ce se întâmplă în a ta. 

Leu

Ai un chef de ceartă... ceva de speriat. E bine să pleci de acasă dis de dimineață să nu te cerți prea tare cu partenerul de viață. Fă o vizită soacrei, ai mari șanse să caștigi războiul. Repară acoperișul, vine iarna, priviți stelele stând în curte!

Vei atrage atenţia în orice mod posibil pentru că trăieşti ca să fii în centrul atenţiei - îţi place să săruţi oglinda de multe ori pentru că ceea vezi e o specie rară. 

Fecioara

În prima jumătate a zilei arată-i jumătății tale cât o apreciezi, apoi umilește-o ca de obicei. Ai ocazia să faci schimbări importante pe plan sentimental. Avocați găsești pe toate drumurile, inclusiv la adresa www. MamaLuiDeAvocat.ro.

Se spune că e uşor să sperii o Fecioară: spune-i că are o scamă pe bluză.

Balanța

Te întâlnești cu un fost amic/amică. Mergeți să beți una, două... 99 de beri. Spre seară, cu siguranță, vei dormi buștean. Jumătatea ta plătește rata la bancă - nu întreba de unde are bani!

Îți faci griji despre ce cred alţii, de parcă ai trăi cu toţi oamenii de pe Pământ sub acelaşi acoperiş. 

Scorpion

Zi favorabilă să-ți schimbi partenerul de viață. Dar atenție ce  alegi. Mai ales la amanunte. Mofturile sunt deductibile din salariul de bază. Consultă-te cu un nativ din Fecioară. Vei avea ore bune și ore proaste. În cele bune, distreaza-te! În cele rele fă la fel.

Abordarea paranoică a unui Scorpion despre tot ce se întâmplă în jurul lui este un stil de viaţă care pentru el nu mai este o ciudăţenie. 
Săgetător

Memoria ta este într-o formă excelentă. Profită! Învață Luceafărul. Imaginația e pe val, depășeste cu mult realitatea! Visezi să devii vegetarian, să-ți schimbi viața! Te ține putin, săptămâna ce vine te prinde tot cu gura pe fripturi.

Născut aventurier, Săgetătorul se plimbă măcar dintr-un dormitor în altul dacă nu reuşeste să organizeze drumeţii. 

Capricorn

Partenerul de viață îți face o surpriză. Nu te lăsa mai prejos. Fă-i și tu una! Da' una de să o țină minte toată viața.

În caz de război nuclear doar Capricornii ar găsi o cale ca să supravieţuiască.


Vărsător

Astăzi ești dus pe gânduri. Atenție când traversezi strada, sunt multe găuri de canal fără capac. Învață să asculți cântecul păsărelelor; ți se va îmbunătăți auzul și vei auzi mai bine bârfele: vor șopti păsărelele.

Nativii din Vărsător sunt singurii care ar putea juca volei cu ei înşişi - probabil o fac frecvent. Le sunt suficienţi sieşi, iar conceptele filosofice încep prin expresia Omule, omule... 

Pești

Un prieten și-a cumpărat o tigaie nouă. Ai grija că te frige! Să nu te cerți cu străinii; mai bine te cerți cu părinții! Te cerți și cu partenerul dar după zece minute uitați de la ce ați început - continuați din inerție.

Despre Peşti se spune că prind o mare iubire pentru stele şi atunci când nu ajung la ele plâng, pentru că le place să plângă.

(pamflet)

Postarea participa la Happy Weekend! Editia 39