Se afișează postările cu eticheta Dimitrie_Bolintineanu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Dimitrie_Bolintineanu. Afișați toate postările

2021-12-18

Daniil Sihastru. 18 decembrie

În ziua de 18 decembrie - în calendarul ortodox românesc - este pomenit Cuviosul Daniil care, conform unei legende, i-ar fi prezis lui Ștefan cel Mare că va urca pe tronul de domnie al Moldovei. Daniil Sihastru a fost canonizat de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române în anul 1992, alături de alții – între care și voievodul Ștefan cel Mare. După spusele lui Ion Neculce, cuviosul Daniil e cel care l-a îndemnat pe voievod să continue lupta împotriva turcilor și l-a îndemnat să ridice mânăstirea Putna.

Daniil Sihastru, cunoscut și sub numele de Daniil Schimonahul sau Daniil cel Nou (să nu mai fie confundat cu Daniel din Vechiul Testament), s-a născut într-un sat de lângă Rădăuți, la începutul secolului al XV-lea. Copil fiind, se zice că a învățat pe de rost multe texte biblice, dovedind mare credință în Hristos și, mai târziu, a căutat sihăstria. Spre finalul vieții s-a retras pe o stâncă de pe malul unui pârâu, locuind într-o încăpere săpată în stâncă.

Dimitrie Bolintineanu i-a dedicat o poezie: Daniil îînvață pe voievod despre demnitate; poezie publicată prima dată în „Reforma”, an IV, nr. 18, 1862.

Sub o râpă stearpă, pe un râu în spume,
Unde un sihastru a fugit de lume,
Cu vărsarea serii un străin sosi.
- Ștefan al Moldovei vine a-ți vorbi!
- Ștefan al Moldovei, Daniel îi spune,
Să aștepte-afară! Sunt în rugăciune.
- Bunule părinte! Sunt rănit și-nvins;
Însăși a mea mumă astăzi m-a respins!
Viu să-ți cer povață dacă nu-i mai bine
Turcilor Moldova d-astăzi să se-nchine?
Daniel Sihastru domnului a zis:
- Mă înșeală-auzul ori eu am un vis?
Capul ce se pleacă paloșul nu-l taie;
Dar cu umilință lanțu-l încovoaie!
Ce e oare traiul, dacă e robit?
Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit?
Viața și robia nu pot sta-mpreună,
Nu e totdodată pace și furtună.
Doamne! tu ai dreptul a schimba-n mormânturi
Pentru neatârnare, oameni și pământuri;
Dar nu ai p-acela ca să-i umilești!
Poți ca să îi sfarămi; dar nu să-i robești!
Daca mâna-ți slabă sceptrul ți-o apasă,
Altuia mai harnic locul tău îl lasă!
Căci mai bine este supus lăudat,
Decât cu rușine domn și atârnat!
Dupe-aceste vorbe, Ștefan strânge-oștire
Și-nvingând păgânii, nalță-o monastire.


(din „Poezii”, Editura Minerva, București, 1977)