În
ziua de 18 decembrie - în
calendarul ortodox românesc
- este
pomenit Cuviosul Daniil care, conform unei legende, i-ar fi prezis
lui Ștefan cel Mare că va urca pe tronul de domnie al Moldovei.
Daniil Sihastru a fost canonizat de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române
în anul 1992, alături de alții – între care și voievodul
Ștefan cel Mare. După spusele lui Ion Neculce, cuviosul Daniil e
cel care l-a îndemnat pe voievod să continue lupta împotriva
turcilor și l-a îndemnat să ridice mânăstirea Putna.
Daniil Sihastru, cunoscut și sub numele de Daniil Schimonahul sau Daniil cel Nou (să nu mai fie confundat cu Daniel din Vechiul Testament), s-a născut într-un sat de lângă Rădăuți, la începutul secolului al XV-lea. Copil fiind, se zice că a învățat pe de rost multe texte biblice, dovedind mare credință în Hristos și, mai târziu, a căutat sihăstria. Spre finalul vieții s-a retras pe o stâncă de pe malul unui pârâu, locuind într-o încăpere săpată în stâncă.
Dimitrie Bolintineanu i-a dedicat o poezie: Daniil îl învață pe voievod despre demnitate; poezie publicată prima dată în „Reforma”, an IV, nr. 18, 1862.
Sub
o râpă stearpă, pe un râu în spume,
Unde un sihastru a
fugit de lume,
Cu vărsarea serii un străin sosi.
-
Ștefan al Moldovei vine a-ți vorbi!
- Ștefan al
Moldovei, Daniel îi spune,
Să aștepte-afară! Sunt în
rugăciune.
- Bunule părinte! Sunt rănit
și-nvins;
Însăși a mea mumă astăzi m-a respins!
Viu
să-ți cer povață dacă nu-i mai bine
Turcilor Moldova
d-astăzi să se-nchine?
Daniel Sihastru domnului a zis:
- Mă înșeală-auzul ori eu am un vis?
Capul ce se pleacă
paloșul nu-l taie;
Dar cu umilință lanțu-l încovoaie!
Ce
e oare traiul, dacă e robit?
Sărbătoare-n care nimeni n-a
zâmbit?
Viața și robia nu pot sta-mpreună,
Nu e
totdodată pace și furtună.
Doamne! tu ai dreptul a schimba-n
mormânturi
Pentru neatârnare, oameni și pământuri;
Dar
nu ai p-acela ca să-i umilești!
Poți ca să îi sfarămi;
dar nu să-i robești!
Daca mâna-ți slabă sceptrul ți-o
apasă,
Altuia mai harnic locul tău îl lasă!
Căci mai
bine este supus lăudat,
Decât cu rușine domn și atârnat!
Dupe-aceste vorbe, Ștefan
strânge-oștire
Și-nvingând păgânii, nalță-o monastire.
(din
„Poezii”,
Editura Minerva, București, 1977)