Venitul de bază universal garantat și necondiționat despre care se face vorbire în multe state din lume este, din punct de vedere financiar, utopie. Ca idee, e o idee bună, dar care sunt implicațiile în timp se poate doar bănui; cât de constant și îndestulător poate fi, în timp, e o necunoscută.
Decidenții politici par a prefera ca experimentele ce au avut/au loc să simuleze avantajele unui venit de bază universal fără a simula și dezavantajele acestuia – la dezavantaje intrând și reducerea / dispariția beneficiilor care există azi dar și creșterile de taxe și impozite.
Pentru susținătorii absoluți ai venitului de bază universal pare a nu conta că o analiză mai atentă sugerează că punerea în practică a ideii poate fi contraproductivă sau pur și simplu imposibilă. Un pic de scepticism, un pic de... gândire logică, dacă nu financiar-economică (pe termen lung) poate nu ar strica.
Am mai scris: susțin orice formă de ajutor social suficient pentru a acoperi nevoile de bază ale celor care nu se pot descurca singuri, dar am mari dubii că un venit de bază universal gândit cum îl descriu susținătorii va diminua sărăcia și inegalitățile. Într-un fel, se iau banii de la săraci și sunt dați tuturor. De ce spun că se iau bani de la săraci? Pentru că acum există ajutor social direcționat spre anumite persoane; după aplicarea venitului de bază universal aceste ajutoare (pentru asistență medicală, subzistență, dizabilități, familii monoparentale, ajutor de înmormântare etc.) vor fi anulate, și înlocuite cu venitul garantat.
Automat, fondurile pentru acest venit (tot formă de ajutor social) vor trebui mărite din ceva, și vor fi mărite din... taxe și impozite (directe/indirecte) mai mari, ceea ce conduce – aproape automat – la creșterea prețurilor produselor și serviciilor, și venitul de bază primit de cei săraci și foarte săraci va ajunge să fie insuficient în timp relativ scurt, fiind de un relativ ajutor celor care au alte surse de venit – astfel, nu se poate spune că se vor diminua inegalitățile sau că – mai ales! - va fi eradicată sărăcia.
Multe probleme sociale actuale sunt înrădăcinate în societate și din cauza faptului că am neglijat democrația – pentru democrație trebuie luptat în fiecare zi, nu doar din patru ani (din cinci în cinci pentru președinte). Firimiturile pe care se forțează unii să le picure în societate pentru a determina /convinge oamenii să stea cuminți pe la casele lor, distrași și liniștiți e o mare problemă pentru democrație. Prin implicare civică poate exista o societate mobilizată, activă din punct de vedere politic, putând construi instituțiile necesare pentru prosperitate comună în viitor, protejând în același timp și pe cei dezavantajați.
Această formă de asistență socială – venitul de bază universal - este o intervenție a statului care subminează solidaritatea socială și nicidecum nu ajunge la cauzele care stau la baza sărăciei, șomajului și inegalității. Plata fără condiții nu va elimina sărăcia și nici insecuritatea.
Soluții posibile de ajutor, azi
Sărăcia, șomajul, inegalitatea, insecuritatea sunt probleme sistemice care nu pot fi rezolvate oferind indivizilor sume mici de bani pentru a crește – în special - consumul.
O reducere a fiscalității, investiții naționale în industrie și infrastructură, un plan realist de dezvoltare economică ce ar putea ajuta indivizii să se descurce singuri fără a-i împovăra cu taxe și birocrație, un sistem de învățământ actualizat la mileniul trei, la care să aibă acces toți copiii/tinerii, posibilitatea reală de a negocia salariile, sunt câteva dintre măsurile mai utile în încercarea de a reduce numărul celor săraci.
Serviciile publice furnizate în funcție de nevoie au mai multe șanse să fie incluzive, egalitare și să încurajeze solidaritatea (din mult/puținul meu ajunge ceva și la cei care nu au deloc și nici nu se descurcă să obțină).
Ar putea fi mărite redevențele pentru diferitele concesiuni în ceea ce privește exploatarea resurselor solului și subsolului de companii străine/românești de stat sau private.
Ideea de a oferi bani gratis indivizilor se potrivește cu afirmația neoliberală că serviciile sunt mai bune atunci când piețele oferă și clienții aleg. Dar! Modelul a avut oarecare succes în experimentele făcute în state unde nu există servicii publice gratuite și unde oamenii au ales să cheltuiască banii primiți pentru educație, pentru asistență medicală și pentru a cumpăra bunuri esențiale.
Ideea unor servicii de bază universale, servicii publice care permit fiecărui cetățean să trăiască o viață mai bună prin accesul la securitate, la un loc de muncă, la transport, la informații, la adăpost și hrană sunt mai importante – și (mai) fiabile - pentru ca individul să poată contribui deplin la dezvoltarea economiei, să se simtă util.
Una e să satisfaci direct nevoile oamenilor cu venituri mici sau deloc și alta este să oferi aceleași sume și celor care, practic, nu au nevoie de ele (ce să facă un miliardar cu 20 mii de lei anual, de exemplu?)
Potrivirea ajutoarelor sociale existente la costurile vieții e mai ieftină și oferă valoare pentru întreaga economie, putând să stimuleze și noi activități.
Venitul de bază universal și la dreapta și la stânga spectrului politic
Unii se dau a fi uimiți că există o perfectă unitate între cei de dreapta și cei de stânga în privința acestui venit. Hm. Având în vedere cât capital politic ar putea aduce nu e de mirare. Într-un fel, toți îl vor; probabil că alegerile politice le vor câștiga cei care oferă suma cea mai mare...
Ideea venitului de bază universal necondiționat este mai mult o idee politică decât economică și a prins perfect în tot spectrul politic. Unii analiști observă că susținătorii (de dreapta și de stânga) sunt mai ales dintre radicali – fapt ce ar putea ridica un semn de întrebare în plus; ar trebui, poate, să tragă un semnal de alarmă.
Când?! Cum va fi implementat? Contează mai puțin când e vorba despre câștigarea capitalului electoral. Pe politicieni nu-i doare gura să promită, mai ales în campaniile electorale, implementarea programului (un venit de bază universal, mare probabil) – dar n-ar fi prima dată când se fac promisiuni care nu sunt ținute; cetățenii sunt liberi să creadă și să voteze – farmecul democrației! - iar ce vor face politicienii mai apoi... au făcut și cu alte ocazii: au uitat.
Liberalilor le-ar conveni un astfel de program social deoarece ar scăpa de birocrație, lăsând pe fiecare să cheltuiască banii pe ce vrea – n-ar mai împarți banii pe capitole: sănătate, încălzire, subzistență etc.: fiecare ar fi, practic, pe cont propriu și n-ar mai avea motive să vină la ei cu jalba-n băț. Ei susțin acest program de ajutor social ca înlocuitor pentru toate formele de asistență socială care există azi și care forme sunt ineficiente așa cum se prezintă. S-ar reduce birocrația și controalele, și banii pierduți cu cheltuielile administrative (risipă guvernamentală) și beneficiarilor le-ar fi mai bine. S-ar reduce și responsabilitatea politicienilor.
Totuși, printre liberali pare că sunt cei mai mulți sceptici, considerând măsura ca nu foarte populară, fiind conștienți că presiunile bugetare ar putea duce ușor – într-un moment sau altul - la eliminarea acestei cheltuieli guvernamentale.
Pare că printre liberali și progresiști sunt cei mai mulți care observă că oamenilor săraci nu le lipsesc doar banii. O societate sănătoasă, bogată ar trebui să ofere celor dezavantajați servicii și sprijin adecvate, ar trebui să ofere tuturor un cadru economic, financiar, politic în care să se poată dezvolta prin propriile forțe – împovărarea cu taxe a celor care câștigă cât să se întrețină pe ei și familia lor nu e o măsură utilă unei societăți care speră să se dezvolte.
Despre dorința socialiștilor (stânga politică, adică) de a implementa un astfel de program n-am de ce să mai scriu: se știe că socialiștii sunt paternaliști = tătuci. Își imaginează că acest venit de bază ar permite mai multor oameni să devină antreprenori, să urmeze cariere artistice, să găsească locuri de muncă mai bine plătite sau să lucreze mai puțin dacă doresc.
Socialiștii, însă, par de două ori utopici când susțin că vor să păstreze și serviciile publice actuale și nici nu pare să le treacă prin cap că aceste servicii deja existente pot fi îmbunătățite și susținute mai mult financiar.
Foarte mulți dintre (poate toți) susținătorii venitului de bază universal necondiționat par să creadă că banii rezolvă toate problemele unei societăți.
Când va fi să fie implementat venitul de bază universal – să nu fie deloc! - sper să nu fie și obligatoriu.
Sunt de acord că susținătorii acestui venit de bază universal au de rezolvat o problemă de logică:
- venitul va trebui să fie stabilit la un asemenea nivel încât să își îndeplinească scopul propus (și, probabil, va trebui indexat cu rata inflației, în timp – și va fi inflație, oho!) - caz în care e improbabil din punct de vedere financiar și poate ruina statul din punct de vedere economic;
- venitul e stabilit la un nivel fezabil din punct de vedere fiscal – caz în care nu-și va atinge scopul.
Implementarea sistemului de ajutor social sub forma venitului de bază universal garantat va face din toate statele care îl implementează state sociale.
Fără venitul de bază universal va fi mai rău
Susținătorii venitului de bază universal (garantat și necondiționat) susțin că fără această formă de ajutor social lucrurile ar sta și mai rău. Mai rău cum?! Cei care nu au ce pune pe masă nu vor avea ce pune pe scaun?!
Sub orice formă va fi implementat, venitul de bază universal nu va fi de ajutor lucrătorilor pentru a obține mai mult control prin negocieri colective – capacitatea de a-și negocia un salariu decent pentru un trăi decent și nici pentru condiții de muncă decente, în siguranță. Angajatorii nu vor fi încurajați să ofere un salariu suficient pentru un trai decent și nici nu va fi redus decalajul dintre partea de sus și cea de jos a ierarhiei la locul de muncă. Venitul de bază universal nu va modifica relațiile de putere dintre muncă și capital.
Fără acest venit de bază universal – susțin fanii – crește probabilitatea de revolte sociale, de conflicte, de migrație și proliferarea grupărilor extremiste care (între altele) alimentează nemulțumirea socială.
Altfel spus: venitul de bază universal va aduce pace mondială, toți imigranții vor pleca în statele de unde au venit și vor trăi fericiți din ajutor social, extremiștii vor deveni moderați și o mie de ani pace vor fi instaurați?
