Gând dezlânat. Duzina de cuvinte

M-am bucurat să văd că a reînceput "jocul celor 12 cuvinte! Talentul nu mă dă afară din casă, dar nici nu mă împiedică să mă manifest in scris. 😃

Cele 12 cuvinte le-am preluat de la Carmen - Blogul cu poezele:

vremelnicie, smaragdine, inspira, tăcerile, cristalizat, iradiind, sclipit, pribegi, arhaic, speranțelor, aluneca, inexprimabilul.

Sursa foto: https://pixabay.com/users/egmuri-919540/

Ce-am făcut cu duzina de cuvinte vă încumetați să citiți mai jos?

Vremelnicie! Pribegi prin viață, ne imaginăm, în șirul nesfârșit al speranțelor, că inexprimabilul îl vom putea exprima cândva, că ceva sau cineva, în condiții anume, ne va inspira și vom descifra misterul tabulei smaragdine? Iradiind, adevărul alunecă prin noi - sau in jurul nostru - de cele mai multe ori și când să afirmăm că am văzut cum a sclipit realizăm că-i doar un gând arhaic cristalizat in noi, un gând că am putea descifra... ceva ce nici măcar nu e cifrat. Tăcerile cuiva ne împiedică să înțelegem că marele secret al Universului este că nu există acest secret?

Ȋnceput de transformare. Jocul cuvintelor(243)

Nu trebuia să privească pagina din calendar pentru a ști că e primăvară. Și-a ȋmbrăcat cămașa sport, pantalonii de doc și și-a agățat pe umăr traista împletită din fir de cânepă. De vreo lună își făcuse capul ceaslov studiind despre cum se filmează, și tot nu știa mare lucru, dar asta conta mai puțin. Și-a luat camera video, pe care n-o mai folosise de ani, și-a pornit să colinde străzile din cartier, chit că avea voie să stea pe-afară doar un ceas-două! Nu prea vedea chip de om - mai mult fețe acoperite cu bucăți de pânză divers colorate, oameni care se mișcau ca într-un film cu zombi, ferindu-se unii de alții, umblând ca pe un câmp minat. A pornit aparatul camuflȃndu-l în traistă, să nu știe oamenii că sunt filmați. Nu se ghida după vreun criteriu în plimbarea lui - umbla hai-hui pe străzile din jurul blocului și asta îl amuza - până atunci, în viața de adult, nu făcuse nimic fără un scop precis. Cariera lui de medic generalist se dusese pe apa sâmbetei cu puțin înainte de a ieși la pensie în anul care tocmai începuse, luând o curbă descendentă de când se contrazisese cu un șefuleț care le știa pe toate și care era susținut de un șef care ȋi știa pe toți.

A pornit pe străzi cu gândul răutăcios să-i filmeze pe oamenii care arătau caraghios, dar primăvara i-a învins gândul, atrăgându-l cu veșmântul ei frumos colorat și pe ici-colo ușor parfumat. Până în acea zi nu s-ar fi gândit că poate fi plăcut să admire natura. Părea că acum vede pentru prima dată cum arată primăvara. A filmat copaci și a filmat păsări, albinuțele care bȃzȃiau într-un copac plin cu flori roz, pisicile tolănite la soare… Și tot umblând așa s-a cam îndepărtat de locuință. Brusc, cerul părea că se întunecă, păsările amuțesc, pisicile se ascund și florile din pomi se scutură… De fapt, totul era neschimbat, dar trecuseră două ore, trebuia să alerge spre casă, să nu-i taie calea vreun echipaj pus pe amendat bătrâni ieșiți la plimbare în afara programului de voie. Se bucura, totuși, că are dreptul la două ore de plimbare - mai mult decât unii condamnați la pedeapsa cu închisoarea. De-ar fi avut un câine ar mai fi avut și seara, pentru o oră, bilet de voie. Dar n-are câine! Poate că ar fi timpul să ia unul de la un adăpost. A ajuns acasă scăpând neamendat, dar de ideea cu câinele nu a scăpat - altceva la care nu s-ar fi gândit până acum. 

Postare pentru Jocul celor 12 cuvinte găzduit de Eddie pe blogul său, Cartim.

Cele 12 cuvinte: ceas, ceaslov, calendar, criteriu, camp, canepa, cariera, curba, camasa, chip, chit, camera.

Sursa foto: pixabay; autor: AnnaliseArt

Nu visa cȃnd conduci. Jocul celor 12 cuvinte(241)

În goana motocicletei simțea că poate scăpa de toate necazurile, de boli și de dureri, de oameni răi și de locuri urâte, de restricții și obligații. Trăia o senzație de fericire! O eliberare de tot și toate trăia gonind sub soarele care-și trimitea spre pământ razele ca niște picături de foc sclipind pe asfaltul încins și tocit. Oriunde privea era doar deșert, erau pietre și stânci, doar din loc în loc un cactus înalt ce părea delicat văzut din viteza nebună. Alerga să-și îndeplinească o dorință: de renaștere, sfidând moartea. Orice gest necugetat ar fi zburat motocicleta de pe drum, devenind praf mai apoi, pe-o întindere de piatră albită de soare, ca o pânză din in ce acoperă un univers neștiut, un suport ireal într-o lume aparent reală. Frecarea cu aerul avea sunetul unui pian dezacordat și goana nebună transforma orizontul în ceva pastelat, ca soarele în amurg… Soarele în amurg la prânz! S-a trezit brusc din visare, având timp să iasă în decor, ocolind la secundă întâlnirea cu destinul care se repezea sub formă de camion.

₪₪₪

Exercițiu de imaginație: Jocul celor 12 cuvinte găzduit de Eddie pe blogul său, Cartim.

Cele 12 cuvinte: delicat, renastere, pastelata, suport, pian, gest, picaturi, oriunde, eliberare, fericire, in, dorinta.

Sursa foto: pixabay; autor foto: RonaldPlett

Prima ȋntȃlnire. Jocul cuvintelor(240)

De mult timp nu mai purtase costum. Se simțea stingher și ușor caraghios, plantat în fața clădirii teatrului, cu o rămurică de cireș tăiată din grădină, plină cu muguri ce stăteau să se deschidă pentru a elibera florile gingașe, rozalii. O aștepta pe ea, aceea care-i stăpânea gândurile de câteva luni, de când fusese angajată la institut, și pe care abia acum a avut curaj să o invite în oraș, cu inima bătându-i în piept ca un baros. Își imaginase că vor ieși undeva la dans, dar ea a preferat o piesă de teatru pentru prima întâlnire. Nu și-ar fi imaginat-o iubitoare de teatru - n-ar fi știut să spună de ce, dacă l-ar fi întrebat cineva. El sigur nu era genul “teatru”, dar gusta câte un spectacol, din când în când; și cum să refuzi așa o fată când e prima dată c-o inviți în oraș?

Își privi ceasul brățară. Stăpâna gândurilor lui întârziase mai mult de un sfert de oră - depășise limita “întârzierii acceptabile”, dar o aștepta în continuare, plimbându-se în pas mai rapid, ca un soldățel de gardă în fața teatrului. Începuse să-și spună bancuri: “bărbatul ideal își așteaptă iubita cinci ore pentru ca ea să fie gata în cinci minute” - și râdea singur, nepunând la suflet faptul că a fost păcălit și lăsat să aștepte ca un caraghios. Fata întindea coarda! Trecuse o jumătate de oră! De ce nu pleca? Se gândea că, poate, i s-a întâmplat ceva fetei. Ar trebui să o sune, dar cui să-i fi trecut prin cap un schimb de numere de telefon? Mâine, la serviciu, se va duce glonț la ea și-și va cere scuze că n-a putut veni la întâlnire și n-a avut un număr de telefon, s-o anunțe.

O rafală bruscă de vânt îl smulse din gândurile zăpăcite care-i bântuiau prin cap. Se răcorise brusc aerul și sus se adunau nori negri, de ploaie. Nu și-a terminat bine gândul “o ploaie mi-ar mai lipsi” că apa a și început să cadă din cer. Și vântul sufla tot mai tare, transformându-se-n furtună. Aerul avea miros de pământ ud și asta l-a mai înseninat; îi plăcea acest parfum al pământului saturat de apă. Să nu ajungă și el saturat de apă s-a refugiat sub o arcadă, înghesuindu-se între alți trecători… uniți în ploaie și în cȃnt de tunet. Și atunci o vede! Venea mergând poticnit prin perdeaua de apă, cu chipul numai zâmbet, cu rochia lipită de trup, făcând cu greu față rafalelor de vânt turbat. A fugit spre ea și i-a oferit haina lui, apoi crenguța de cireș. Cu o scurtă îmbrățișare ea l-a făcut să uite toate gândurile amare, și-au pornit spre treptele teatrului, piesa fiind deja începută. Fata l-a oprit râzând, arătând spre hainele ce le purtau amândoi și din care curgea apa. Au plecat prin ploaie, înlănțuiți. Nu s-au dus la dans, dar s-au distrat în ploaie; nu s-au dus la teatru, dar au fost încântați de jocul norilor, vântului, ploii.

₪₪₪

Exercițiu de imaginație: Jocul celor 12 cuvinte găzduit de Eddy pe blogul său, Cartim.
Cele 12 cuvinte: imbratisare, cires, inima, timp, furtuna, cant, dans, limita, miros, inceput, coarda, suflet.

Vis de Făurar. Jocul celor 12 cuvinte(tema 237)

A-nceput să ningă liniștit, cu fulgi mari, pufoși. Îi văd pe fundalul cerului ca pe niște puncte puse cu cerneală alb din toc pe o sugativă neagră. Seara s-a lăsat de ceva timp, luminile pe stradă s-au aprins și stratul alb de nea pare să crească de la minut la minut. Perdeaua de bumbi înghețați este atât de deasă încât abia se vede la distanță de câțiva metri de fereastră. Mă pregătesc să ies din casă, să mă joc printre fulgii reci, să-mi afund picioarele în zăpada moale, și strălucitoare în lumina caldă a felinarelor.

Cerul e de catifea și cerne neîncetat fulgii atât de mult așteptați! Și ninge, și ninge… Ramurile copacilor sunt deja grei de omăt, și totul e alb, curat. Lumina artificială reflectată în zăpadă face ca totul să pară mai luminos. Totul strălucește! E frig, dar nu ger, aerul miroase a proaspăt. Numai urmele mele sunt pe zăpadă și mă bucur că e așa! Sunt o egoistă! Sunt prima care se bucură de această ninsoare, pentru că e trecut de miezul nopții și ceilalți dorm acum. Vor vedea zăpada a doua zi și mulți se vor bucura!

Perdeaua de nea e tot mai deasă, și mă hotărăsc să pornesc spre casă! Sunt ninsă toată, părul mi-e ud de la zăpadă și tare veselă sunt! Poate că mâine voi plămădi un om de zăpadă! Poate că mâine mă voi arunca unde e zăpada mai mare… Poate că mâine… Tocmai e mâine și m-am trezit! Alerg la fereastră: totul e cenușiu, pe asfalt sunt pete de bălți înghețate, pe firele de iarbă e brumă…

₪₪₪

Exercițiu de imaginație: Jocul celor 12 cuvinte găzduit de Eddy pe blogul său, Cartim.

Tema: Vis de Făurar.

Fotografia este de pe blogul lui Eddy.

Ceva vechi. Jocul cuvintelor(237)

Arunc o privire spre acel scrin pictat cândva cu aripi de înger din care abia se mai înțelege ceva. E gol, și scorojit de apă și soare, de vȃnturi și indiferență. Cȃtă pasiune, cât suflet o fi pus cel care l-a lucrat. îmi place să recondiționez obiecte vechi, să le redau farmecul avut cândva fără a șterge patina vremii. Nu găsesc cuvinte potrivite pentru a descrie plăcerea care mă ține zile întregi lângă un astfel de obiect încercând să-mi imaginez ce secret ar putea ascunde; orice obiect vechi este încărcat de secrete, chiar dacă numai in sensul că eu, privitorul de azi, nu am idee cine s-a bucurat de el când era nou și ce a ținut in el, ce a ascuns printre lucrurile ținute acolo. Prin câte case a trecut? Câte mâini l-au atins? Pentru a putea recondiționa un obiect vechi trebuie să îl asculți, ca și cum ai asculta o melodie in surdină, pe care n-o auzi prea bine și mai mult o ghicești. La ceas de seară reușesc mai bine să înțeleg ce îmi povestește un obiect vechi. Nu-mi vorbește! Transmite - ceva ca o adiere pe care doar ai senzația că o simți și e un mister cum ajungi să știi ce să faci pentru a oferi o viață nouă obiectului.

₪₪₪

Exercițiu de imaginație: Jocul celor 12 cuvinte găzduit de Eddy pe blogul său, Cartim.

Cele 12 cuvinte:scrin, secret, aripi, cuvinte, pasiune, privire, gol, apa, adiere, melodie, ceas, mister.

Confesiune despre muzica simfonică. Jocul celor 12 cuvinte(236, tema)

Încerc de ceva timp să scriu câteva rânduri despre relația mea cu muzica simfonică… Nu găsesc cuvintele potrivite, nu se leagă deloc cuvintele, deși sub formă de sentiment sunt bine conturate. Vorba Potecuței în articolul “Când scrisul nu se lasă scris”.

Profit - un fel de a spune - de tema Jocului celor 12 cuvinte, și fac o Confesiune, fără să aleg cuvintele: eu și muzica simfonică nu ne înțelegem! Și, cu toate că nu ne înțelegem, în interval de 30 de zile am fost de patru ori la concerte simfonice! În fiecare joi câte două ore - din fericire, cu o pauză de 15 minute! Opt ore de muzică simfonică în 30 de zile! Pentru mine a fost un chin! Deh! N-am gusturi rafinate.

S-a întâmplat cât am fost la Oradea. Doamna la care am stat avea abonament la Filarmonică și cum nu putea merge singură…

Când ascult muzică simfonică, de regulă, casc după primele 15 minute, dar casc astfel încât îmi trosnesc maxilarele! După încă vreo câteva minute îmi curg și lacrimile!

Sora mea - mare amatoare de muzică simfonică - îmi dădea sfaturi despre cum să ascult, să-mi imaginez, să mă las purtată de… M-am lăsat purtată de desene animate! În funcție de ceea ce auzeam aveam în filmul din cap pe ciocănitoarea Woody, pe Speedy Gonzales, Bugs Bunny, Betty Boop, Chilly Willy, Tweety ș.a.m.d.. Cu toate acestea, când ieșeam din sală, la final, îmi simțeam capul înfundat și mă durea chiar și a doua zi! Partea hazlie a fost cu cei care mă cunosc mai bine. Le-am spus unora că merg la concert sau că am fost la concert, după caz. Fără excepție, toți voiau să știe ce trupe voi asculta / am ascultat! Trupa filarmonicii! Când se prindeau că e vorba de muzică simfonică izbucneau în rȃs - și rȃdeau cu o poftă teribilă! Toți știau ce mi se întâmplă când ascult muzică de acest gen. Sunt multe “bucăți” care-mi plac - cele “alerte”, în special, și unde vioara sau pianul au mai puține de spus. Culmea e că Balada lui Ciprian Porumbescu o pot ascultă 24 de ore din 24 fără să simt epuizare. Tonurile ascuțite ale instrumentelor muzicale mă termină psihic. Totuși, suntele oricât de stridente ale unei chitare electrice, de exemplu, nu-mi provoacă reacții de căscat! La fel, și in cazul muzicii clasice din diverse filme: nu am probleme - probabil că am nevoie să văd derularea “poveștii muzicale”.

Am scăpat cu bine - cred! - după această experiență.

Acum știți despre mine că nu am gusturi muzicale rafinate, și că muzica simfonică îmi provoacă dureri de cap la propriu! Asta sunt, și cu asta defilez; nu mă dau ceea ce nu sunt.

₪₪₪

Exercițiu de imaginație: Jocul celor 12 cuvinte găzduit de Eddy pe blogul său, Cartim.

Tema: Confesiune

Jocul celor 12 cuvinte(236)

Buimac, citesc un mesaj - despre dependența de telefonul mobil - sosit pe sistemul “citește și dă mai departe”. Pânza nopții era de mult întinsă peste oraș, și somnul dulce-mi era, simțindu-mă legănat ca pe valuri de mare liniștită, semn că ceva frumos visam, dar considerând că un mesaj - oricare - e prioritar, am ales să nu închid telefonul nici când dorm. Mă ridic din pat și umblu hai hui prin casă. Mă împiedic într-un fald de draperie și bombăn la adresa celui care mi-a smuls somnul dulce din mine. O rază de lună, pată de culoare in obscurul camerei, mă face să zâmbesc. Mă duc la fereastră, o deschid și privesc spre cer. Luna plină e atât de aproape încât am senzația că de întind mâna pot s-o ating. Raza astrului mi-o imaginez un pod de pe care pot ajunge la fața nevăzută a Lunii. In aer plutește un parfum cu note de verde crud in plină noapte de vară. E liniște ca printre stele și nu-mi mai pare rău că am fost trezit de sunetul sosirii unui mesaj inutil. Dacă aș fi închis telefonul nu aș fi avut parte de aceste momente minunate, clipe despre care-mi place să cred că mi-au fost special destinate.

₪₪₪

Exercițiu de imaginație: Jocul celor 12 cuvinte găzduit de Eddy pe blogul său, Cartim.

Cele 12 cuvinte panza, culoare, pod, prioritar, semn, dependenta, buimac, mesaj, note, hai hui, fald, mare.

Ce înseamnă chinuit? Jocul cuvintelor(235)

Era într-o zi când aveam senzația că sunt într-un carusel defect care ba se oprea brusc, ba nu pornea, ba mă zgâlțâia. Mă întorceam acasă de la plimbarea cu Miki (cățelușa). Aerul ieșea aburind când expiram. Era frig, și așteptam o schimbare: să ningă. Din sensul opus, pe trotuarul îngust, veneau o femeie și un copil nu mai mare de cinci ani. Femeia mergea concentrată la telefonul mobil și micuțul ținea pasul cu ea aproape alergând.

- Ce înseamnă chinuit? ȋși exprimă dorința de a ști micuțul cu chip senin și zâmbet larg.

Femeia îi răspunde scurt, butonȃnd telefonul:

- Ce ne faci tu nouă.

- Ce vă fac? insită micuțul. (Deh, copii! m-am gândit).

În loc să răspundă blând (și, probabil, altceva), femeia se răstește:

- Ne stresezi, nu ne lași în pace, ne sâcâi…

- Ce înseamnă stresezi? îl mai aud pe copil, deloc perturbat de tonul femeii.

Am zâmbit, uitând de caruselul stricat în care aveam impresia că sunt, înfățișarea, glasul și atitudinea copilului fiind balsam pentru suflet. Apoi n-am mai auzit, pentru că s-au îndepărtat. N-a fost tocmai o alegere ascultarea conversației, dar Miki se oprise să adulmece ceva ce-o interesa. Sunt sigură că femeia ar fi ascuns de alții răspunsul și tonul folosit, dar pe stradă nu știi cine te aude și poți ajunge de poveste. Un răspuns dat întrebării unui copil ar trebui să fie un fel de cadou pe care adultul îl poate oferi în fiecare zi fără să cheltuiască vreun ban. Intrebările copiilor care vor să știe ar trebui să fie pentru adulți "un cânt frumos și dulce".

₪₪₪

Exercițiu de imaginație: Jocul celor 12 cuvinte găzduit de Eddy pe blogul său, Cartim.

Cele 12 cuvinte: carusel, cadou, bland, aburind, cânt, alegere, suflet, schimbare, dorinta, copii, poveste, ascuns.

Vis in vis. Jocul cuvintelor (232)

Am apăsat pe buton și am auzit un clopoțel sunȃnd. Atunci am crezut că m-am trezit, dar era un vis reactivat in alt vis. Sunt conștient că visez și, totuși, simt moliciunea acelui cojoc ce-mi atârnă pe umeri, și in aer se simte un parfum dulce. In semiobscuritatea camerei necunoscute, pe o măsuță acoperită cu un șal de catifea ce-mi pare roșie ca focul, văd o cutie metalică pentru biscuiți - ȋntind mȃna să iau unul și ajung să duc la buze o bezea. Ciudate mai sunt visele! Cine să le ințeleagă? De ce ar vrea cineva să le tălmăcească? Și cum ar putea fi sigur că tălmăcește corect? Exclus! Da, când visezi urât poate că ai mâncat prea târziu seara și digestia intârziată provoacă un coșmar... Așa cum pisica ce doarme lângă umăr poate crea in vis senzația de cojoc. Dar cum știi că una sau alta inseamnă aia sau cealaltă?! Nu știi! Un vis e ca un spectacol sau... e un fel de ghioc imaterial in care unii incearcă să ghicească? Poate, o fi ceva și cu visele astea! Dar de ce să zgândări un dragon adormit?

₪₪₪

Exercițiu de imaginație: Jocul celor 12 cuvinte găzduit de Eddy pe blogul său, Cartim.

Cele 12 cuvinte: buton, clopotel, biscuiti, reactivat, spectacol, exclus, dulce, cojoc, trezit, bezea, dragon, ghioc.

₪₪₪

Tabelul este inchis, si nu conteaza. Citind cele 12 cuvinte de mai sus, pe blogul lui Eddy, acestea au pornit sa se invarta si sa se aseze in propozitii si fraze. Le-am lasat sa-si faca de cap si le-am asternut pe hartie, apoi le-am transcris aici.

Scrisoare din viitor. Jocul cuvintelor(tema, 231)

Dragă eu,

Știu că vei fi uimit primind această scrisoare, și vei crede că cineva face glume când nici 1 aprilie nu-i, dar te asigur că această scrisoare este de le mine, adică, de la tu din viitor.

Nu m-aș fi amestecat în viața ta, însă am sentimentul că ai cotit greșit la intersecția de acum doi ani și e posibil ca prezentul meu (viitorul tău, adică) să se schimbe. Acum e bine, și aș vrea să rămână bine. Și tu ai vrea să rămână bine. Poate vei zice: ce e bine pentru mine nu e musai să fie bine și pentru tine. Te asigur că de data această e bine pentru amândoi. Tot scriu “amândoi”, “eu și tu” deși suntem unul, chiar dacă, poate, nu și același. Poate vei zice că te-ai răzgândit, și de aceea ai cotit cum ai cotit la intersecția amintită. Poate, dar nu cred… Încă e timp să te răzgândesti, să rămâi pe calea de până atunci, așa cum am ales, și s-a dovedit a fi bine. Crede-mă, ai numai de câștigat. Nu insist să faci cum zic, te rog doar să mai analizezi. În fond, alegi pentru viața ta. Consider că am făcut ceea ce trebuia să fac și închei această scurtă scrisoare cu rugămintea de a te gândi serios la ceea ce ți-am scris. N-a fost ușor să găsesc pe cei care pot transmite astfel de scrisori, m-a costat mult dar știu că a meritat efortul. Rămâne totul la aprecierea ta. Eu doar ți-am zis.

Să ne reunim cu bine.

Am împăturit hârtia și am zâmbit, gândindu-mă cine are acest gen de simț al umorului și mi-a trimis această scrisoare pe hârtie ingălbenită, cu literele aproape șterse, într-un plic din hârtie fină ce pare că se sfărâmă între degete, fără timbru, nesemnată. Nu-mi venea în minte nimeni, așa că mi-am văzut de treburi. Dar orice aș fi făcut mă gândeam la răscrucea unde m-am aflat în urmă cu doi ani. Cineva știa - nu-i de mirare, pentru că nu a fost secret - dar de ce acel cineva - oricine ar fi - crede că nu sunt pe drumul cel bun? De ce a ales așa metodă pentru a-mi spune ce are de spus? Pentru că mi-am exprimat credința in existența lumilor paralele? Și apoi, cum să-mi dau seama că sunt pe drumul bun? De ce să mă macine o glumă? Am abandonat întrebările și mi-am văzut de ale mele. Dacă nu sunt pe drumul bun ceva se va întâmpla și voi fi îndrumat în direcția corectă. De ce nu-mi iese din minte ideea că scrisoare ar putea fi reală?

₪₪₪

Exercițiu de imaginație: Jocul celor 12 cuvinte găzduit de Eddy pe blogul său, Cartim.

Tema: Scrisoare din viitor.

Nunta de perlă. Jocul cuvintelor(231)

- E vineri; nu? întreabă el parcă mirat, mai mult să zică ceva.

- Nu poți fi niciodată sigur! răspunde soția, din vârful buzelor.

- Mă calci pe bombeu! îi zice el, țâfnos, lovind cu vârful alpenștocului în covorul de frunze uscate.

- De ce-ți ții bombeul sub tălpile mele? întreabă ea, fără să-și întoarcă spre el capul, urcând vitejește panta.

Cabana e de la Eddy (Cartim) ☺

Mergeau unul în spatele celuilalt, pe poteca îngustă din pădure, spre cabana pe care o primiseră ca dar de nuntă în urmă cu treizeci de ani și unde nu mai intraseră cam tot de atunci, dar pe la care mai trecea pădurarul din când în când. Toată viața numai crescut copii, munca și cam atât; rar ieșiseră la o cană cu vin alături de prieteni, ‘că rude nu prea aveau, amândoi fiind singuri la părinți, descoperire care-i bucurase în tinerețe, când s-au întâlnit. Acum, tineri pensionari, s-au hotărât să facă ce-au tot amânat: o excursie prin pădure, doar ei doi, ca în primul an, până când primul copil a venit pe lume. Ocazia era, de fapt, sărbătorirea “nunții de perlă”. Și-au fost credincioși unul celuilalt dar, mai ales, își ajungeau unul celuilalt - ceea ce, pentru cei mai mulți din jurul lor, era o ciudățenie. Când ea l-a prezentat prima dată amicilor, o prietenă a exclamat, imediat ce el a ieșit din raza lor vizuală: “- Original tip!” “- Asta-nseamnă nostim?” “- Asta-nseamnă Doamne, ajută”. El a rămas de poveste de când ea le-a povestit cum s-au apropiat, la un seminar pe teme financiare. El, înalt și slab, îmbrăcat cu o jachetă plină de pazvanterii, i-a oferit un pliant pe marginea căruia scria ceva cu pixul și imediat s-a îndepărtat, păstrând-o în raza vizuală. Ea a citit: “N-am bani, n-am adresă, n-am telefon, n-am nume. Dacă vrei să afli ceva despre mine citește pe verso”. Ea a întors pliantul și a citit: “Dacă vrei să facem dragoste, zâmbește”. Și ea a zâmbit larg, și au făcut, dar nu atunci.

- Dă-mi o bucată de plăcintă - îi spune, pe ton imperativ.

- Nu-ți dau nimic! Nu știu ce găsim la cabană, și n-am chef să dorm cu stomacul gol.

- Îmi dai partea mea de plăcintă! insistă el.

- Nu! Trebuie să încetezi!

- Măcar un măr…

- Nici măcar! Păstrează-ți suflul!

- Bine, ciupercuța mea dragă și zglobie, cum zici tu! Până ajungem la cabană faci din merele alea cidru.

Cabana se zărea deja. Pe coș ieșea fum, semn că pădurarul a făcut foc în șemineu - știa că vor veni și le-a pregătit locul, așa cum s-a priceput, agățȃnd și câteva ornamente specifice toamnei, ca și cum proprietarii cabanei ar fi fost oaspeți la el acasă.

Nici bine n-a plecat pădurarul, după ce-au mâncat ceva împreună, că soțul s-a și așezat într-un balansoar, acoperindu-și picioarele cu o pătură, legănȃndu-se încetișor cu privirea spre fereastra fără perdele, prin care se zăreau brazii din apropierea cabanei.

- Ce faci acolo?! pare ea mirată, în timp ce adună vasele de pe masă.

- Mă tolănesc în propria-mi existența - îi zâmbește. Haide, vino lângă mine.

Ea n-a așteptat o altă invitație și s-a cuibărit lângă el. Se legănau împreună tăcȃnd. Se ironizau de când se știau. Despre dragoste nu vorbiseră aproape niciodată, dar toate gesturile lor o dovedeau.

₪₪₪

Exercițiu de imaginație: Jocul celor 12 cuvinte găzduit de Eddy pe blogul său, Cartim.

Cele 12 cuvinte: descoperire, bombeu, pazvanterii, ornamente, cana, cidru, placinta, oaspeti, poveste, semineu, balansoar, patura.

Dovleacul s-a mutat. Jocul cuvintelor (230)

O gutuie rebegită, desprinsă de pe ram, a aterizat fix pe un dovleac. Marele portocaliu, ajuns acolo cu o zi în urmă cărat de o fetiță acoperită c-un șal albastru din fir gros, s-a trezit cam brusc din somn în bezna dimineții de noiembrie, și s-a răstit la micul galben fruct care nu se putea rostogoli pe frunzele acoperite de rugina toamnei. “Acum, acum mă duc încolo”, zice gutuia, cam stresată. “Eu nu am vrut să te lovesc, dar vântul mi-a învins voința și m-a aruncat din copac”. Dovleacul, acoperit, și el, de-un strat de brumă ce părea spumă înghețată, a mormăit ceva doar pentru el gândindu-se că-n fond gutuia nu l-a lovit intenționat, dar ȋi era cam ciudă că somnul i-a fost tulburat. Nici bine n-a gândit dovleacul când, hop, pe creștet a simțit căzând ceva că o mărgea. “Asta ce-o mai fi?” se miră cu voce tare. “E ploaia rece”, îl lămurește gutuia. “Dacă stăm aici e vai de noi”, se îngrijorează ea. “Nici cremă, din noi, fetița nu va face”. “Atunci, haide, ne urnim, colo lângă butoiul de must”. Două fructe, rostogol, s-au pitit lângă butoi. Tremurau de frig și-acolo, dar erau ferite de ploaia rece care la fiecare picătură făcea o bulă lângă ele. Și au stat așa, tăcute, până când s-a luminat. Atunci, din casă a ieșit o femeie care ținea de mână o fetiță acoperită cu pelerină verde, din cauciuc. Micuța fată căra după ea o jucărie mare din pluș și râdea în ploaia rece. “Mami, mami!” strigă ea cu glas cristalin.

“Dovleacul s-a mutat!” Mama, ușor îngrijorată, pune palma pe fruntea copilei, aruncând o privire și spre dovleac, nefiind sigură unde, c-o zi în urmă, micuța l-a lăsat. “Nuuu!” își zice ea, zâmbind. De gutuie nu-și amintea, dar vântul ce răvășea grădina ar fi putut s-o smulgă de pe ram. Pentru orice eventualitate, a scotocit în geantă și i-a dat copilei o pastilă - toamna bântuie gripa, și febra e periculoasă mai ales pentru cei mici. Fetița a luat pastila acrișoară și a zâmbit către dovleac, făcându-i semn cu mâna înainte de a ieși din curte. Dovleacul și-a mișcat codița ca să-i răspundă la salut și imediat bruma ca spuma s-a dizolvat.
₪₪₪
Exercițiu de imaginație: Jocul celor 12 cuvinte găzduit de Eddy pe blogul său, Cartim.
Cele 12 cuvinte: jucarie, margea, gutuie, dovleac, sal, spuma, must, pastila, bula, bezna, rugina, crema.

Ce-ar fi dacă? Jocul cuvintelor

Ce-ar fi să vorbim despre un far de altădată, un ghid strălucitor in noapte care ieri călăuzea marinarii și care azi e relicvă sau, poate, un ecou din trecut materializat din voința oamenilor care iubesc istoria și cărora, uneori, le pare rău că e-mail-ul a ȋnlocuit misiva, ducȃnd cumva la blazare, ȋntr-un joc devenit anost, unde entuziasmul e mai puțin debordant, sub un cer mai puțin albastru?

Exercițiu de imaginație: Jocul celor 12 cuvinte găzduit de Eddy pe blogul său, Cartim.

Cele 12 cuvinte: misiva, debordant, vointa, cer, blazare, ecou, far, azi, ghid, ieri, anost, joc.

Doar stau. Jocul cuvintelor (228)

Stau și mă gândesc, cu emoție, la ceea ce s-ar putea întâmpla în zilele ce vor veni. În fapt, doar stau; dacă aș gândi, aș ști că viitorul îmi e ascuns. Îmi spun, în mod repetat, că totul trebuie luat așa cum vine, că “prezentul e viitor”. Uneori, e drept, am sentimentul că primesc câte un mesaj prin care mi se dezvăluie despre ceva ascuns sub acel văl alb despre care spun unii filosofi că ar acoperi viitorul. Aceste mesaje, însă, vin codate, vin în simboluri pe care nu le înțeleg întotdeauna și, probabil, pierd ocazii de a ști. Am nevoie de sprijin - toți avem nevoie de suport dar, ca fapt divers menționez, Marele Artizan pare că nu ne ia în seama întotdeauna sau, de fapt, avem un moment în care renunțăm la speranță. Un zâmbet ar fi bun acum. Ar trebui să-mi fac timp pentru a face cunoștință cu o pereche de palme - să-mi dau cu apă rece pe față.

₪₪₪

Exercițiu de imaginație: Jocul celor 12 cuvinte găzduit de Eddy pe blogul său, Cartim.

Cele 12 cuvinte: emotie, ascuns, repetat, alb, mesaj, sprijin, timp, palme, artizan, divers, zambet, speranta.

Sursa foto: pixabay; autor foto: wgbieber

Jocul cuvintelor (227)

Pentru a scrie o carte - mai ales una din categoria basmelor - scriitorul nu trebuie, neapărat, să știe ce inseamnă acest cuvânt: aglutinare; el o va realiza ușor combinând obiectele care există in realitate cu cele rodite de imaginația lui. E, poate, un proces tainic - de-ar fi altfel toți oamenii ar putea să scrie cărți din domeniul fantasticului. Noua generație de scriitori se străduiește, dar rar descoperi câte o perlă de mare valoare. Sau, poate că e o chestiune de relativitate: “nu e frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie”. Esențial este să incerce, fără a se gândi la percepere; și-atunci s-ar putea spune că au țesut cu fire invizibile toarse dintr-un sine necunoscut.

₪₪₪

Exercițiu de imaginație: Jocul celor 12 cuvinte găzduit de Eddy pe blogul său, Cartim.

Cele 12 cuvinte: carte, cuvant, tainic, aglutinare, perla, sine, relativitate, noua, tesut, percepere, esential, valoare.

O gutuie la plimbare. Jocul cuvintelor

O gutuie gălbioară, nici prea mică, nici prea mare, ședea pe-un pervaz. Se simțea cam izolată, singură în toată casa. Soarele, matinal, i-a trimis câteva raze, strecurate-n mod dibaci prin frunzișul arămiu, ca un fel de provocare. Rostogol, încet-încet, gutuia cea gălbioară a planat ca dintr-un zbor, și-a aterizat forțat într-un coșuleț banal plin cu bobițe de in. Se gândea acum, mirată, dacă boabele o simt. Le-a-ntrebat de sănătate, mișcându-se-ncetișor; i-au răspuns c-ar vrea s-o știe dusă, și s-au agitat în coșul lor. Gutuia, puțin cam tristă, și-a luat avȃnt din coș și a nimerit acum pe o punte de beton, printre răsaduri de flori. Era un cumul de parfumuri cum nu mai simțise, o revărsare de frumos cum niciodată nu văzuse. Prinzând mai mult curaj, s-a tot rostogolit, indiferentă încotro, concentrată pe inedit, dorind ca la final să aibă și ea o poveste, alta decât pelteaua ce-i părea rezervată.

₪₪₪

Exercițiu de imaginație: Jocul celor 12 cuvinte găzduit de Eddy pe blogul său, Cartim.

Cele 12 cuvinte: aramiu, gutuie, revarsare, punte, poveste, cumul, matinal, zbor, banal, in, provocare, simt.

Jocul celor 12 cuvinte (225)

A avea acces la forul interior, și a trece de la realitatea, care pare cenușie, uneori, adultului responsabil, la cea a copilului care trăiește pentru vise, pentru a scrie pagini cu planuri mărețe în sufletul tău, e ca și cum ai parcurgenbs un tunel lung, foarte lung, la capătul căruia vei descoperi un plic neobișnuit în care sunt pecetluite rândurile scrise de acea mână abia obișnuită cu scrisul; și n-o să poți desluși slovele dezordonate. În acest parcurs auzi repetându-se o melodie cunoscută pe care, cineva, cândva, o fredona pentru tine. Un gând se conturează sub fruntea ta:

- Ce-ar fi dacă aș elibera copilul din mine?! El nu știe să joace teatru.

- Nu te grăbi - ar răspunde o voce, îndemnând la temperare. Spre apusul târziu al vieții vei fi iar copil: multe îți vor fi permise, multe îți vor fi trecute cu vederea.

În acel moment îți dai seama că tot ce poți face este să rȃzi cu poftă, sincer, ca un copil, de câte ori privești în urmă și simți vreun regret. Realizezi că acel copil din tine e liber, dar l-ai ignorat.

₪₪₪

Exercițiu de imaginație: Jocul celor 12 cuvinte găzduit de Eddie pe blogul său, Cartim.

Cele 12 cuvinte: cineva, melodie, interior, acces, gand, pagini, tunel, plic, teatru, vise, temperare, trece.

Pisoiul de la miezul nopții. Jocul cuvintelor

Într-o lume plină de întrebări ca “omenirea, încotro?”, în miezul unei nopți geroase de septembrie câțiva oameni au ieșit în căutare. Nu toți deodată, ci într-un fel de permutare, dorind să-și asume responsabilitatea salvării unui pisoi, ca și cum prin gestul acela se valida calitatea lor de om. Se ajunsese la un fel de partajare a responsabilității: unul a adus mâncare, altul s-a întins pe asfalt să caute sub mașina de unde se auzeau miorlăiturile disperate, ca și cum mică ființă se afla în plină adaptare la un mediu ostil. Erau câțiva oameni care atunci se vedeau prima dată, în lumina aurie a felinarului stradal. Colaborau ca niște prieteni și se simțea o oarecare supraincarcare emoțională, fiecare dorind să fie el cel pe care-l va alege pisoiul.

După mai mult de o oră, pisoiul a ieșit în goană din caroseria mașinii și a tulit-o într-un subsol; a ales viața în libertate, asumându-și orice risc. Oamenii au rămas zâmbind, ușor dezamăgiți, și in privirile lor se citea ideea de a redefini ce e bine și ce e rău pentru un animăluț, practic, sălbatic.

₪₪₪

Exercițiu de imaginație: Jocul celor 12 cuvinte găzduit de Eddie pe blogul său, Cartim.

Cele 12 cuvinte: valida, cautare, lume, intrebari, partajare, supraincarcare, viata, alege, dorind, permutare, adaptare, redefini.

Asfinţitul soarelui ca răsplată. Jocul cuvintelor (Tema: Misterul)

S-ar putea ca de nicăieri să nu vezi un asfinţit mai frumos ca de la rădăcina unui laur care se înalţă spre cer pe malul unui râu in ale cărei ape razele soarelui desenează vitralii, o imagine dăruita ţie ca răsplată pentru străduinţa de peste zi, ca un indiciu in dezlegarea misterului care te face să te ridici din pat zi după zi şi să rezişti eroic încercărilor la care eşti supus.

In lumina rece a dimineţii, in prima clipă după trezire, te simţi cel mai prezent; este, poate, singurul moment in care nu te simţi prins in cerc de foc din care trebuie să sari in fiecare minut al zilei care a început, să aterizezi pe un teren de lut compact bătătorit care pare uneori dat cu ulei, să fii iertător cu cei care-ţi greşesc, ca un trimis de îngeri pe Pământ pentru a transforma lumea într-un loc mai bun. Închei ziua aşa cum poţi, apoi revii la rădăcina laurului de pe marginea râului, şi reiei totul de la capăt, făcând poate alţi paşi, rostind alte cuvinte, dar urmărind acelaşi scop: să laşi o urmă a trecerii tale prin lumea muritoare.

Exerciţiu de imaginaţie - Jocul celor 12 cuvinte, găzduit de Edi.

Cele 12 cuvinte: compact, trimis, vitralii, râu, iertator, laur, cerc, prezent, transforma, lut, asfintit, nicaieri.

Sursa foto: Brasov, orasul sufletului meu.

Da, poza e cu brazi, nu cu lauri şi râu. In Poiana Braşov nu ştiu să crească lauri, şi sigur nu e vreun râu, dar faptul nu diminuează farmecul apusului.