A
converge înseamnă a se îndrepta spre același punct, în aceeași
direcție; la figurat e a tinde spre același scop (scrie în
dicționar).
Există
și o teorie a convergenței care preconizează evoluția celor două sisteme social-economice
și politice, socialismul și capitalismul, spre un tip comun de
societate, fără a fi nevoie de revoluția socială.
Programul
de convergență pe care fiecare stat membru al Uniunii Europene
trebuie să îl prezinte Comisiei până la finalul lunii aprilie în
fiecare an se referă la un plan bugetar pe trei ani (pentru statele
din afara zonei euro – cum e România, care nu are ca monedă
euro).
Programele
de acest gen detaliază politicile pe care guvernele naționale
intenționează să le aplice pentru
a stimula creșterea economică și ocuparea forței de muncă, dar
și pentru a preveni sau corecta eventuale dezechilibre.
În aceste programe trebuie detaliate planurile concrete de
implementare a recomandărilor specifice formulate de Uniunea
Europeană și a normelor fiscal-bugetare generale.
Prin
„recomandări specifice” se înțelege consilierea personalizată
pentru fiecare stat membru cu privire la modalitățile prin care ar
putea fi stimulate crearea de locuri de muncă, investițiile și
creșterea economică, menținând
în același timp finanțe
publice solide.
Prin aceste recomandări sunt oferite orientări cu privire la ceea
ce se poate realiza în mod realist în următoarele 12-18 luni
pentru o creștere economică mai durabilă, mai puternică (și alte
de-astea spumoase).
Din
programul de convergență 2022-2025 (România, mai 2022)
-
documentul (online,
pdf) are
71 de pagini și e multă „vorbărie” – ce va deveni fapt și
ce nu vom afla mai încolo.
Poate
mi se pare doar mie, dar convegența-mi
pare a fi că România trage „hăis” și Europa trage „cea”.
România
face obiectul Procedurii de deficit excesiv
(PDE) de la începutul anului 2020; până cel mai târziu în anul
2024 trebuie să pună capăt acestei situații.
Deficitul
public general este considerat excesiv dacă depășește valoarea de
referință de 3% din produsul intern brut (PIB) la prețurile
pieței.
Prin
deficit se înțelege pagubă, lipsă. Sub aspect economic, prin
deficit se înțelege suma cu care cheltuielile (plățile) depășesc
veniturile (încasările).
Măsuri
pentru reducerea deficitului
- Prioritate pentru reducerea cheltuielilor publice
În
categoria cheltuielilor bugetare se regăsesc: cheltuieli pentru
învățământ, sănătate, cultură, culte, activitate sportivă și
tineret, securitate socială, pentru ajutorul de șomaj, pentru
asistența socială, pentru asigurări sociale, pentru obiective
economice și protecția mediului, pentru cercetare, pentru ordine
publică, siguranță
națională
și
apărare.
Vor
reduce cheltuielile pentru siguranța națională
și
apărare? În mod sigur, nu – abia ce le-au crescut.
Cu
învățământul
suntem lămuriți de mulți ani, cheltuielile
sunt reduse:
în art. 8 din legea învățământului, 2011 (actualizată), scrie
că pentru finanțarea
educației naționale se alocă anual din bugetul de stat și din
bugetele autorităților publice locale minimum 6% din produsul
intern brut al anului respectiv.
Și an de an se „bagă” o lege prin care se derogă de la aceste
dispoziții pentru că – evident! - nu sunt bani.
Conform
legii, valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din
rata inflației la care se mai adaugă nu știu ce. I se pare cuiva
că se întâmplă
asta?!
Poate
în cazul pensiilor speciale.
Cheltuielile
cu activitatea sportivă și tineret sunt reduse de prin 1990,
probabil: între altele, cele mai multe tabere pentru elevi, care au
existat în țară,
sunt ruine sau aproape ruine (e scump pământul de sub ele, în
schimb).
Cum
mai reduc administratorii Ro cheltuielile publice:
- organizează un recensământ
foarte scump:
registre, autorecenzare și „din ușă
în
ușă”,
când alte state au ales recensământul pe bază de registre
administrative reducând la jumătate (cel puțin) cheltuielile cu
recensământul;
- angajează
vreo două mii de funcționari publici
(îi
numesc
astfel pe toți angajații care sunt plătiți din bani de la bugetul
statului și bugetele locale) deoarece nu au personal suficient
pentru „noile cerințe” ale U.E.: digitalizare, absorbție
ajutoare financiare și altele de gen;
- măresc
(cel puțin la nivel declarativ) salariile
anumitor categorii de bugetari
– cu 15% pentru unii, 25% pentru alții și cu 50% altă grupă
(criteriile nu le-am reținut și nici instituțiile statului unde
vor fi făcute aceste majorări).
Un
ministru se gândea la reintroducerea
gratuității
(subvenționării, altfel spus) călătoriilor
cu trenul în cazul studenților
– cei care ar plăti nu vor mai avea loc în trenuri și, uite așa,
se diminuează și banii care ar intra la bugetul statului.
La
Comisia Europeană este înregistrată o inițiativa cetățenească
privind eliminarea
subvențiilor pentru creșterea animalelor și includerea
alternativelor „etice și ecologice”, cum ar fi agricultura
celulară și proteinele vegetale
– introducerea unor stimulente pentru producția și vânzarea de
produse agricole pe bază de plante și de produse provenite din
agricultura
celulară
(= „carne cultivată”, „carne curată”, "carne cultivată în
laborator” = creșterea celulelor musculare în rezervoare pentru a
produce carne curată;
pentru lapte înseamnă
fabricarea
proteinelor din lapte într-un organism cum ar fi drojdia, de
exemplu).
În
loc de vite pe pășune în Ro ar fi soia, care e considerată
„cultură cheie” ca una dintre alternativele la consumul de
carne. Ar mai fi insectele, despre care se tot dau „știri” la TV
și nu numai sau carnea realizată la... imprimantă 3D.
- Mărirea bazei de impozitare – pe sistemul „cât mai puțin de la
cât mai mulți”
Idei
ale administratorilor statului:
- majorarea
impozitului pe proprietate,
din 2023;
- impozit
redus
(din anul 2023) pentru
câștigurile din investiții la bursă,
pentru investitorii individuali (lege promulgată anul acesta);
- introducerea
„taxei de solidaritate”
– a fost vehiculată, din nou, și respinsă, din nou, deocamdată.
- Accent pe impozitele indirecte
Impozitul
indirect este „o sumă” cuprinsă în prețul bunurilor și
serviciilor sub formă și denumiri diferite: taxa pe valoarea
adăugată, taxe vamale, taxe de timbru și timbru judiciar, taxe
consulare, impozitul pe spectacole, accize s.a.. Cumpărătorii
/ beneficiarii de servicii suportă aceste impozite indirecte,
agenții economici le încasează și plătesc / virează la bugetul statului. Introducerea
sau creșterea impozitelor indirecte duce la accentuarea inflației
– în aprilie 2022 rata inflației în România era de 13,8%
(enormă!).
Politicienii
vor să crească taxele (nu doar pe cele indirecte) și tot speră să
mai introducă, după cum se observă.
Pe
scurt: inflația
reduce valoarea monedei în timp = scade puterea de cumpărare.
Inflația se manifestă atunci când se înregistrează o creștere
generalizată a prețurilor, nu doar la unele bunuri și servicii
specifice.
Ce
idei mai au administratorii României pentru
o economie... robustă
- au anunțat creșterea
salariului minim
începând cu anul viitor (ceea ce este un lucru bun, în general) –
întreprinderile mici și mijlocii, „lovite” rău în anii 2020
(mai ales), 2021 și 2022 (având în vedere și inflația) vor fi
nevoite (cele mai multe) să reducă schema de personal; angajații
vor apela la indemnizația de șomaj, pentru un timp mai lung sau mai
scurt, apoi... unii vor reuși să se angajeze (cei tineri, în
special) iar alții vor solicita diferite forme de ajutor social
(dacă nu au vârsta potrivită pentru una dintre „formele” de
pensionare). Persoanele
fizice autorizate, întreprinderile familiale etc, au avut de suferit
la fel de mult.
- oamenilor
cu venituri mici le acordă bonuri
în valoare de cca. 250 de lei la
fiecare două luni
până la finalul acestui an (începând din iunie, iulie) –
oamenii cu venituri mici au cheltuieli doar din două în două luni.
Sigur, e mai mult decât nimic, dar prea arată a praf în ochi, mai
ales că din 2023 cei săraci vor fi și mai săraci, cu sau fără
„voucherele” primite în 2022.
- elevii
care provin din familii cu venituri mici vor primi bonuri valorice
de cca. 150 lei lunar până la finalul acestui an (nu și în lunile
când sunt în vacanță)
– e o propunere
(n-am găsit informația că va fi așa).
Administratorii
României abordează o mare parte din provocările de lungă durată
prin implementarea Planului Național de Redresare și Reziliență
(= se bazează pe „bani europeni” în cea mai mare parte). Nu e
un lucru rău, dacă ar obține fondurile și le-ar cheltui acolo
unde e necesar (multe „fonduri europene” nerambursabile a pierdut
Ro din diferite cauze).
România
beneficiază, prin PNRR,
de fonduri în valoare de 29,2 miliarde euro, din care 14,24 miliarde
de euro sunt finanțări nerambursabile, iar 14,94 miliarde de euro
reprezintă sprijin sub formă de împrumut.
Foarte
multe dintre măsurile propuse / implementate de politicienii români
sunt populiste; dacă (și cu parcă!) ar renunța la astfel de
„cârpeli” poate că ar fi posibil să fie și în România
oamenii liniștiți, să nu simtă veșnic sabia lui Damocles
deasupra capului. Dar! Oamenii independenți financiar de stat nu pot
fi „masă de manevră” la alegerile electorale (în special).
De
intenții bune avem podul plin. Ceva fapte ar schimba percepția
despre politicieni și despre angajații (la vârf) din instituțiile
publice, agenții de stat etc.. din România.
Ar fi fain dacă s-ar
merge pe principiul trăiește tu, dar lasă și pe altul să
trăiască (de la Mihai Eminescu citire).
surse
Programul
de convergență:
https://ec.europa.eu/info/sites/default/files/pc_-romania_2022_ro.pdf.pdf
Fără
subvenții APIA:
https://adevarul.ro/economie/stiri-economice/fermieri-romani-ue-discuta-despre-eliminarea-subventiilor-cresterea-animalelor-romania-capacitatea-deveni-lider-european-cultura-soia-1_626e8c055163ec4271eef118/index.html
Agricultura
celulară:
https://www.agrimedia.ro/articole/o-noua-ramura-in-industria-agroalimentara-agricultura-celulara