Cireșe din ață în ramă cu ață

Festivalul fructelor de vară se încheie mâine, dar Calendarul ReCreativ mai are pagini. Imediat începe sezonul Activităților de vară. Până atunci, însă, vin cu cireșele pompon (ață bumbac), mititele, încadrate într-o ramă confecționată din carton și înfășurată în ață (mohair vernil și verde).

Probabil că e impropriu spus „ramă” deoarece după ce am decupat un cerc în mijlocul aproape-pătratului (două laturi sunt de 10 cm, două de 9 cm) mi-am dat seama că e cam complicat să agăț cireșele așa că am învelit în ață verde (ușor lucioasă) „bulina” decupată din aproape-pătrat. Pentru că nu se mai potriveau a trebuit să-i fac, din ață aurie, o ramă în ramă, să nu se vadă lipiturile.

În cele patru colțuri ale ramei am pus adeziv, să se așeze ața mai bine și să nu alunece, dar tot a făcut ce-a vrut ea și pe ici-colo se vede cartonul.

În centrul bulinei am lipit un fir de mohair și cireșele.

Văzându-mi opera, o prietenă mi-a zis că i se face cald privind „tabloul” meu. Realitatea este că pare mai mult „tablou de iarnă” așa, înfofolit în mohair.

Cât de mare e importanța luminii și în fotografii!

Fotografiind rama în plină lumină a soarelui, pe fond galben așezată, apare ca fiind înfășurată în nuanțe de ață albastră; mutând-o mai la umbră, pe fond alb, și-a păstrat – mai mult sau mai puțin – culoarea reală.

Postarea participa la Provocarea din săptămâna a opta a Festivalului fructelor de vară, cu tema „fructe înrămate”.

Vor domina pisicile lumea?

Probabil că nu mai au mult și-o vor domina. 😉 Azi, 24 iunie, este Ziua Mondială a Dominației Pisicilor. E o zi dedicată amuzamentului, din 24 iunie 2012; inițiativa a pornit de aici:

https://www.sparklecat.com/diary/cat-world-domination-day-also-my-birthday

Azi este și ziua Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul (în calendarul religios ortodox), este Ziua Sânzienelor (în calendarul popular românesc) și este Ziua Iei. Aici, însă, scriu despre pisici.

De când am văzut filmul de animație Bolt, de câte ori scriu despre pisici îmi vine în minte pisica Mittens, abandonată de proprietarul care s-a mutat. Mittens s-a împrietenit cu micul Bolt, star de cinema în rol de „supercâine” și care credea că are cu adevărat superputeri. Mittens era acolo să-l ghideze, să-l educe pentru a supraviețui pe străzile din New York, dar și să-l ajute să-și găsească prietena cea mai bună de care se pierduse.

Pisicile sunt animale fascinante și amuzante, dar pot fi și foarte rele.

Pisica are personalitate puternică - o poți învăța să facă numai ce vrea ea. Chiar și de la cea mai blândă pisică te poți aștepta la surpriza să te zgârie din cine știe ce motiv – poate n-are chef să se lase mângâiată tocmai atunci când ai tu chef.

Cei care au pisici știu cât de imprevizibile pot fi aceste feline atât de drăgălașe. Sigur, toate animalele pot fi imprevizibile, fie că-s dresate/educate sau ba, dar pisicile un pic mai mult, în opinia mea.

Cât de minunată ar fi pisica, cei care le au știu că uneori le aruncă niște priviri „ucigătoare” sau par a urmări cu atenție mișcările umanilor ca și cum pun ceva la cale sau au făcut o boacănă.

Pisica e mereu cu ochii pe umanul ei (atunci când nu doarme). O fi dragoste, nevoie de atenție sau culege informații despre umani?

Le admirăm și ne amuzăm cum sar și aleargă și se rostogolesc când se joacă – de fapt, ele se antrenează pentru „ziua cea mare”. N-ați văzut ce scheme de kung-fu fac?

De ce pisica își găsește să doarmă dusă pe trepte sau pe te miri unde, în calea omului? Vrea să afle care-i cea mai bună metodă de a-l doborî.

Pisicile preferă înălțimile: o bibliotecă înaltă, un șifonier înalt etc. - te privește de sus, să înțelegi exact care-i ierarhia.

Stă alături de tine la computer? Crezi că de drag ce-i ești?! Nuuu. Caută să afle cum să cucerească lumea sau cum să-și comande mâncarea preferată folosind cardul tău.

Dacă pisicii îi place să se întindă în fața laptopului, pe ziar sau telefon înseamnă că vrea să-ți limiteze accesul la lumea exterioară.

Când pisica aruncă obiecte aflate pe mobile nu înseamnă că se plictisește sau vrea să-ți atragă atenția, verifică gradul tău de toleranță.

Pisicile sunt mai puțin – spre deloc – ascultătoare decât câinii. Pentru că vor să te controleze?

Un câine e „certat” dacă își face nevoile în casă, dacă strică mobila, dacă mușcă. Pisicii de ce i se acceptă un astfel de comportament? Poate că pisicile nu fac decât să elibereze feromoni care au rolul să facă umanul obedient față de ele.

De ce unele pisici pleacă noaptea din curtea unde stau de regulă? Se întâlnesc cu suratele și pun la cale dominarea umanilor?

Pisica nu este aproape deloc loială. Deși bine îngrijite, cele care au posibilitatea/ocazia caută hrană și în alte locuri și joacă așa de bine „teatru” încât cei la care ajung se simt obligați să le hrănească și răsfețe pe „sărmanele flămânde ale nimănui”. Când au zgardă sau cip de identificare le merge mai puțin cu „teatrul”.

Dacă observi semnele de mai sus la pisica ta ar trebui să iei măsuri. Având în vedere că pisicile se cred zei... le mulțumești cu ofrande: mâncare sănătoasă și delicioasă (mănâncă bine, dorm bine și ai liniște câteva ore), un mediu curat, cu locuri special amenajate pentru ele și multe cutii de carton – se vor distra așa de bine încât se vor mulțumi să rămână acasă, lângă sclavul lor personal.

De ce ar vrea pisicile să domine lumea când pot sta comod pe spate, lăsându-se răsfățate? De ce nu le-ar plăcea să stea toată ziua să privească pe fereastră, să doarmă, să se joace și să mănânce? Dar chiar vor să domine lumea?! Dacă ar avea degetele mari opozabile probabil că n-ar mai avea nevoie de oameni, dar le-ar plăcea să-i aibă ca sclavi. 😺

Mie îmi plac și pisicile. Unele dintre cele scrise mai sus le-am „cules” anul trecut de pe un site, dar nu am mai reușit să postez în timp util.

Mai am despre pisici:

Pisicile unor oameni celebri

Muzicieni care iubesc pisicile

Cântec despre pisici ș.a.

Fotografii: 1. Image by Alexas_Fotos from Pixabay 2. Image by rihaij from Pixabay

Câteva priviri spre înapoi

Sună pretențios titlul, dar nu-l schimb pentru că-mi place cum sună. Înapoi-ul spre care privesc se limitează la luna mai și ce-a trecut din luna iunie, iar legătura cu trecutul meu imediat e, cumva, adiacentă pentru că mă refer la plante (și la ce le fac eu lor – sau ar trebui să le fac sau ar trebui să nu le fac). Sunt aproape sigură că am pus virgule unde nu trebuie și n-am pus unde trebuie... Le am (și) cu virgulele de mă doare capul! Uneori le nimeresc locul în frază, în propoziție.

Regina nopții

La acest moment am un fix cu regina nopții, planta parfumată numită și „Tutun ornamental”, “Tutun înaripat”, “Tutun iasomie” sau Nicotiana, științific (e de mai multe „feluri”: alata, sylvestri, mutabilis s.a.); planta e originară din America de Sud dar aclimatizată perfect și aici și în alte zone; există și flori roz, roșii, bicolore, mov, galbene și chiar verzi.

Acum, regina nopții pe care o avem e la stadiul de pui. Am plantat semințele cândva în luna mai, și-am pus cu pumnul! Cel puțin o sută de semințe minuscule am presărat în pământ; în jardiniera din dotarea parapetului balconului am pus cele mai multe.

Sunt așa de dese firele încât nu cred că se vor dezvolta prea bine – ar trebui să le răresc, dar când să mai fac și asta? („într-o zi cu soare și cu păsări cântătoare”, da). Dacă nu le răresc s-ar putea sufoca! Sigur nu vreau asta! Trebuie rărite la trei săptămâni de la încolțire.

Intr-un ghiveci am mai plantat regina nopții:

și într-o cutie din plastic – semințele din cutie sunt primele plantate (cu cel puțin o săptămâna înainte de celelalte), dar plantele sunt cele mai mici-mici (nici nu reușesc să le fac o fotografie clară – se văd niște puncte mici, verzi, pe fond negru; am udat pământul din acea cutie mai mult pentru că era acolo decât că mai speram să văd vreun vârf verde răsărind – dar au răsărit mai multe vârfuri verzi! M-am bucurat de parcă aș fi câștigat la Loto!

Câteva caracteristici ale plantei regina nopții

Nu prea are pretenții în materie de sol, dar are nevoie de apă multă și de soare; nu e sensibilă nici la diversele boli ale plantelor dar sunt câteva ființe minuscule care-i pot face rău: păianjenul roșu, de exemplu. Regina nopții se protejează de infecții producând molecule antifungice.

Se spune că regina nopții ține țânțarii departe (nu mi s-a părut, dar poate că prin altă parte veneau țânțarii, nu prin balcon).

Înflorește la începutul verii și rezistă până spre sfârșitul toamnei, când moare, pentru că nu rezistă la temperaturi sub cinci grade, dar în vara următoare renaște din semințele împrăștiate de vânt (ceea ce nu prea e cazul cu plantele din ghiveci).

Am mai scris câte ceva despre regina nopții cu ocazia Poveștilor parfumate: "Grădina Lunii”, așa că nu mă autocitez aici.

Anul trecut, la începutul lunii iulie, mă lăudăm cu o floare de regina nopții; mai apoi, toate cel șapte fire de regina nopții au avut flori. Cum se lăsa seara, cum se deschideau florile și parfumul lor suav învăluia balconul, pătrunzând și în casă. Era așa de parfumat aerul seara, în balcon mai ales, încât aș fi dormit în șezlong.

Utilizările reginei nopții

Pe lângă faptul că fiind un soi de tutun frunzele ei se folosesc în Iran (mai ales) pentru a produce tutun pentru narghilea, Nicotiana e folosită și în industria farmaceutică și în cea cosmetică și, evident, în industria parfumurilor.

Cercetătorii au izolat peptida care ajută planta să se protejeze de infecții și au constatat că e eficientă împotriva unui microorganism pe care cele mai multe antibiotice nu reușesc să-l distrugă: Candida albicans. Această descoperire a peptidei ar putea duce – în opinia cercetătorilor – la dezvoltarea unor noi medicamente antimicrobiene eficiente în tratarea bolilor infecțioase cum ar fi stafilococul auriu, infecțiile virale cu HIV, Zika, febra denga și unele encefalite.

Planta e folosită cu succes în tratarea infecțiilor urinare, a hepatitei, gripei, dizenteriei, afecțiunilor cutanate dar și ca vermifug.

Semințele sunt întrebuințate pentru produse care tratează eczemele și scabia. Sucul proaspăt din petalele plantei tratează herpesul.

În industria parfumurilor se folosește uleiul esențial extras din plantă.

(sursa info utilizări: https://www.gds.ro/Magazin/2019-06-14/regina-noptii-floarea-parfumata-cu-efect-de-antibiotic/)

De reținut: planta e toxică. Orice tratament pe bază de regina nopții trebuie supravegheat strict de un specialist.

După cum arată lucrurile la mine în balcon pare că regina nopții va înflori spre iarnă și crăciunelul în iulie! Crăciunelul a fost la un pas de moarte de vreo două ori, din octombrie anul trecut și până în luna mai a.c. - arăta tare șifonat; am crezut că de la prea multă apă dar... era prea puțină apă! Acum e bine, și-mi arată un boboc.

A mai crescut bobocul de când am făcut poza. Poate se și deschide floricica.

Crăciunelul

Crăciunelul este un cactus de pădure, fără spini. Denumirea științifică este Schlumbergera truncata, dar popular e numită Cactusul Crăciunului, Cactusul ghearei de crab, Cactusul de Ziua Recunoștinței și, bineințeles, Crăciunel.

Are flori de diferite culori: alb, roz, roșu, purpuriu sau portocaliu. Crăciunelul nostru are flori roșii, atunci când are.

E o plantă căreia nu-i place ca razele soarelui să o învăluie direct, preferând semi-umbra. Din acest punct de vedere e bine plasată acolo unde este, dar trebuie să aflu ce să-i fac pentru că frunzele nu prea sunt lucioase.

Am aflat de curând că trebuie udată din belșug între lunile aprilie-septembrie și mai puțin când începe înflorirea. Io ce fac?! Crăciunelul tocmai a înflorit – bine, doar o floare! Sper să se deschidă floarea, și-apoi văd eu ce fac.

Actualizare 26 iunie 2022

Între timp s-a deschis bobocul Crăciunelului.

Ziceam că are flori roșii, dar aceasta e mai mult roz, iar la bază (chiar lângă frunză) petalele sunt portocalii.

Aroganță cu muștar

Unii dintre politicienii lumii dezvoltă o „aroganță patologică” atunci când ajung să coordoneze vreun minister, să facă parte din Parlament s.a.m.d.. Se comportă ca unii care timp de-o jumătate de viață au fost marginalizați, ironizați și mai știu eu cum și acum, când au „puterea”, își arată „valoarea”, vor să-și scoată pârleala, să arate ei "ălora" că e rândul lor acum. Hm.

Unii cetățeni se întreabă de ce politicienii (nu chiar toți) îi iau pe cetățeni de idioți. Răspunsul e simplu: pentru că i-au votat pe ei. Problema e că în Ro nu avem ofertă prea bogată când vine vorba de alegerile electorale și mulți politicieni au fost parte (ca membri sau simpatizanți) din „partidul” de tristă amintire Frontul Salvării Naționale (FSN) – cei tineri par a fi urmașii, învățăceii etc. primilor.

Pâine cu muștar

Dacă nu urmăresc, în mod regulat și voit, diverse emisiuni la TV și totuși, când sunt în apropierea unui televizor deschis și văd/aud „minuni”, se poate spune că e plin de astfel de „minuni”?

Acum vreun an – nu țin minte datele, dar rețin „aparițiile deosebite” – președintele partidului USR declara că atunci când nu se ajungea cu banii mânca... pâine cu muștar. Era o emisiune unde era un bucătar și o tipă care stătea la masă cu politicianul și discutau diverse – am aflat acum, când am căutat „probe”. La min aprox 19 zice de pâine cu muștar.

https://www.youtube.com/watch?v=jIw94uHDGKQ

Mă prefac a-l crede. Pe de altă parte, dacă chiar a fost atât de sărac, nu prea e de mirare aroganța care-l caracterizează. Cred că nu sunt prea mulți cei care „s-au ajuns” și rămân cei care au fost. Poate greșesc...

Revenind la emisiunea TV. Prima dată atenția mi-a fost atrasă de observația femeii care i-a zis să-și țină bine ochelarii că de vor cădea... Iar el zice ceva gen: „Bănuiesc că de se întâmplă e cineva pregătit...” Sigur, a glumit.

Faza cu ochelarii e de-o aroganță extremă, în opinia mea. Tipul era vicepremier pe atunci, se afla în plenul Camerei Deputaților și-i cad ochelarii de pe pupitru dar nu se ridică să și-i recupereze; tipa de lângă el (colaboratoare a lui, zice el) cheamă un angajat al Camerei și tipul îi arată cu degetul unde sunt ochelarii. Angajatul îi ridică și-i dă tipului, care nu se deranjează să mulțumească. Întrebat despre gest spune ce spune apoi zice că el și angajatul și-au zâmbit (aveau măști amândoi), și i-a mulțumit. În filmare nu pare că i-ar fi zâmbit (nici măcar din ochi, pentru ca nu prea privea spre om); cât despre mulțumesc... o fi fost în mintea lui, a politicianului, dar din imagine nu se deduce nici măcar un gest de mulțumire. Dacă greșesc, mea culpa – de aceea postez link-ul, să vadă și alții, iar dacă greșesc, să-mi spună.

https://www.youtube.com/watch?v=shEake3d7DE&t=44s

Pe la min 0:42 începe scena cu „mulțumesc”.

În aprilie a.c., șeful de la Ministerul Agriculturii e întrebat ce-ar face de-ar avea pensie de o mie de lei și ar vedea că-i 60 de lei kilul de carne de miel: și-ar cumpăra? câtă?! Ce zice omu’: „Vorbiți cu un om care atunci când eram la liceu de foarte multe ori mâncam pâine cu muștar”. „Știu ce înseamnă să te restrângi”, mai zice el și, evident, este empatic – îi înțelege pe oameni. Altfel spus, ne "restrângem" și ne cumpărăm muștar; de pâine vedem de unde facem rost – dacă n-o veni unul să zică precum Maria Antoaneta: „dacă nu au pâine, să mănânce cozonaci”. Cozonac cu muștar. Mda.

Cu gura lui le zice el, ministrul, la adresa de mai jos.

https://www.youtube.com/watch?v=kqgM3Fgp_AA

Poate că ar fi bine să ne apucăm toți de mâncat pâine cu muștar - reușim să ajungem politicieni de succes în Ro și, pe cale de consecință, bogați bine.

Să declare un sportiv de performanță (de exemplu), foarte premiat, că a mâncat în tinerețe pâine cu muștar e una, dar s-o facă un politician mi se pare deplasat! E aroganță, din punctul meu de vedere. E ca și cum le-ar spune cetățenilor – pensionarilor, în special, dar și altor oameni cu venituri mici și foarte mici – că ei s-au descurcat cu pâine și muștar în tinerețe, deci nu e dracu’ chiar așa de negru și-ar putea face și ei, pensionarii (și săracii țării) acest efort.

Să fii sărac și să devii bogat prin muncă, prin aptitudini etc. e demn de laudă, de dat ca exemplu, dar chiar și în astfel de situații e bine să nu fii arogant, iar dacă alegi să calci în politică ar trebui să păstrezi pentru tine astfel de amintiri pentru că acum ești acolo (în rândul politicienilor) să rezolvi lucruri pentru ca alții să nu treacă prin ce-ai trecut tu. Părerea mea.

Nu mai știu cine zicea ceva de genul: nu poți eradica sărăcia cu oameni care îi urăsc pe săraci. În România pare că se dă o luptă împotriva săracilor, nu a sărăciei...

Emil Cioran, despre mizerie și oameni

Când mă gândesc la faptul că mizeria este strâns legată de existența omenească, nu mai pot adera la nici o teorie și la nici o doctrină de reformă socială. Toate îmi par egal de stupide și de inutile. Chiar și tăcerea îmi pare un urlet. Animalele care trăiesc fiecare din silința lor nu cunosc mizeria, fiindcă nu cunosc ierarhia și dependența unora de alții. Fenomenul mizeriei apare numai la om, fiindcă numai el a putut să-și creeze din semen un supus. Niciun animal nu-și bate joc de altul asemănător până la identitate cu el. Numai omul e capabil de atât autodispreț. (...)

Deși nu se poate interveni în existența nimănui și deși nu poți scoate pe nimeni efectiv din singurătatea durerii, totuși pasivitatea e criminală, precum criminală e și mila aproximativă, așa cum e mila tuturor oamenilor. Prezența mizeriei în lume compromite pe om mai mult decât orice și explică de ce grandomania acestui animal va trebui să aibă un sfârșit catastrofal. Când văd mizeria mi-e rușine până și de faptul că există muzică, devenită în asemenea cadru inexpresivă și rece. „Esența vieții sociale este nedreptatea”. Și atunci cum să mai aderi la o doctrină socială sau politică?

Mizeria distruge din viață totul; o face scârboasă, hidoasă, spectrală. Există paloarea aristocratică și paloarea mizeriei. Întâia rezultă din rafinament, a doua din mumificare. Căci mizeria fantomizează, creează umbre de viață, apariții stranii, asemănătoare unor forme crepusculare, ce succed unui incendiu cosmic. Nu este în convulsiile ei nici urmă de purificare, ci o ură, o amăreală, o înrăire carnală. Mizeria, ca și boala, nu duce la un suflet nevinovat și îngeresc, la o umilință curată și pură, ci la o umilință veninoasă, rea și răzbunătoare, la un compromis ce ascunde răni și patimi chinuitoare. Aceia care nu s-au născut în mizerie, ci au căzut în ea, nu se pot împăca absolut niciodată, fiindcă aceștia înțeleg mai bine decât ceilalți că în viața aceasta lucrurile ar putea sta și altcum.

Nu admit o revoltă relativă în fața nedreptăților, ci o revoltă eternă, pentru că eternă este și mizeria în umanitate.

(din Pe culmile disperării, Editura Humanitas, București, 1990)

Postarea este pentru Citate favorite, pe blogul Floare de colț la Suzana.

Filosoful Emil Cioran s-a născut în 8 aprilie 1911 în satul Rășinari, Sibiu și a murit în 20 iunie 1995 la Paris, Franța.

Pe culmile disperării este prima carte publicată în România, în 1934, la Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”, București. Cartea a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și cu Premiul Tinerilor Scriitori Români.

În 1936 a ocupat postul de profesor de filosofie la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov. În 1937 pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din București, care îi va fi prelungită până în 1944. În 1945 se stabilește definitiv în Franța. Autoritățile comuniste îi retrag cetățenia română; Emil Cioran a trăit la Paris ca apatrid – n-a cerut niciodată cetățenia franceză. A fost urmărit de Securitate până în anul 1990.

Program de convergență

A converge înseamnă a se îndrepta spre același punct, în aceeași direcție; la figurat e a tinde spre același scop (scrie în dicționar).

Există și o teorie a convergenței care preconizează evoluția celor două sisteme social-economice și politice, socialismul și capitalismul, spre un tip comun de societate, fără a fi nevoie de revoluția socială.

Programul de convergență pe care fiecare stat membru al Uniunii Europene trebuie să îl prezinte Comisiei până la finalul lunii aprilie în fiecare an se referă la un plan bugetar pe trei ani (pentru statele din afara zonei euro – cum e România, care nu are ca monedă euro).

Programele de acest gen detaliază politicile pe care guvernele naționale intenționează să le aplice pentru a stimula creșterea economică și ocuparea forței de muncă, dar și pentru a preveni sau corecta eventuale dezechilibre. În aceste programe trebuie detaliate planurile concrete de implementare a recomandărilor specifice formulate de Uniunea Europeană și a normelor fiscal-bugetare generale.

Prin „recomandări specifice” se înțelege consilierea personalizată pentru fiecare stat membru cu privire la modalitățile prin care ar putea fi stimulate crearea de locuri de muncă, investițiile și creșterea economică, menținând în același timp finanțe publice solide. Prin aceste recomandări sunt oferite orientări cu privire la ceea ce se poate realiza în mod realist în următoarele 12-18 luni pentru o creștere economică mai durabilă, mai puternică (și alte de-astea spumoase).

Din programul de convergență 2022-2025 (România, mai 2022)

- documentul (online, pdf) are 71 de pagini și e multă „vorbărie” – ce va deveni fapt și ce nu vom afla mai încolo.

Poate mi se pare doar mie, dar convegența-mi pare a fi că România trage „hăis” și Europa trage „cea”.

România face obiectul Procedurii de deficit excesiv (PDE) de la începutul anului 2020; până cel mai târziu în anul 2024 trebuie să pună capăt acestei situații.

Deficitul public general este considerat excesiv dacă depășește valoarea de referință de 3% din produsul intern brut (PIB) la prețurile pieței.

Prin deficit se înțelege pagubă, lipsă. Sub aspect economic, prin deficit se înțelege suma cu care cheltuielile (plățile) depășesc veniturile (încasările).

Măsuri pentru reducerea deficitului

• Prioritate pentru reducerea cheltuielilor publice

În categoria cheltuielilor bugetare se regăsesc: cheltuieli pentru învățământ, sănătate, cultură, culte, activitate sportivă și tineret, securitate socială, pentru ajutorul de șomaj, pentru asistența socială, pentru asigurări sociale, pentru obiective economice și protecția mediului, pentru cercetare, pentru ordine publică, siguranță națională și apărare.

Vor reduce cheltuielile pentru siguranța națională și apărare? În mod sigur, nu – abia ce le-au crescut.

Cu învățământul suntem lămuriți de mulți ani, cheltuielile sunt reduse: în art. 8 din legea învățământului, 2011 (actualizată), scrie că pentru finanțarea educației naționale se alocă anual din bugetul de stat și din bugetele autorităților publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv. Și an de an se „bagă” o lege prin care se derogă de la aceste dispoziții pentru că – evident! - nu sunt bani.

Conform legii, valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflației la care se mai adaugă nu știu ce. I se pare cuiva că se întâmplă asta?! Poate în cazul pensiilor speciale.

Cheltuielile cu activitatea sportivă și tineret sunt reduse de prin 1990, probabil: între altele, cele mai multe tabere pentru elevi, care au existat în țară, sunt ruine sau aproape ruine (e scump pământul de sub ele, în schimb).

Cum mai reduc administratorii Ro cheltuielile publice:

1. organizează un recensământ foarte scump: registre, autorecenzare și „din ușă în ușă”, când alte state au ales recensământul pe bază de registre administrative reducând la jumătate (cel puțin) cheltuielile cu recensământul;
2. angajează vreo două mii de funcționari publici (îi numesc astfel pe toți angajații care sunt plătiți din bani de la bugetul statului și bugetele locale) deoarece nu au personal suficient pentru „noile cerințe” ale U.E.: digitalizare, absorbție ajutoare financiare și altele de gen;
3. măresc (cel puțin la nivel declarativ) salariile anumitor categorii de bugetari – cu 15% pentru unii, 25% pentru alții și cu 50% altă grupă (criteriile nu le-am reținut și nici instituțiile statului unde vor fi făcute aceste majorări).

• Reducerea subvențiilor

Un ministru se gândea la reintroducerea gratuității (subvenționării, altfel spus) călătoriilor cu trenul în cazul studenților – cei care ar plăti nu vor mai avea loc în trenuri și, uite așa, se diminuează și banii care ar intra la bugetul statului.

La Comisia Europeană este înregistrată o inițiativa cetățenească privind eliminarea subvențiilor pentru creșterea animalelor și includerea alternativelor „etice și ecologice”, cum ar fi agricultura celulară și proteinele vegetale – introducerea unor stimulente pentru producția și vânzarea de produse agricole pe bază de plante și de produse provenite din agricultura celulară (= „carne cultivată”, „carne curată”, "carne cultivată în laborator” = creșterea celulelor musculare în rezervoare pentru a produce carne curată; pentru lapte înseamnă fabricarea proteinelor din lapte într-un organism cum ar fi drojdia, de exemplu).

În loc de vite pe pășune în Ro ar fi soia, care e considerată „cultură cheie” ca una dintre alternativele la consumul de carne. Ar mai fi insectele, despre care se tot dau „știri” la TV și nu numai sau carnea realizată la... imprimantă 3D.

• Mărirea bazei de impozitare – pe sistemul „cât mai puțin de la cât mai mulți”

Idei ale administratorilor statului:

1. majorarea impozitului pe proprietate, din 2023;
2. impozit redus (din anul 2023) pentru câștigurile din investiții la bursă, pentru investitorii individuali (lege promulgată anul acesta);
3. introducerea „taxei de solidaritate” – a fost vehiculată, din nou, și respinsă, din nou, deocamdată.

• Accent pe impozitele indirecte

Impozitul indirect este „o sumă” cuprinsă în prețul bunurilor și serviciilor sub formă și denumiri diferite: taxa pe valoarea adăugată, taxe vamale, taxe de timbru și timbru judiciar, taxe consulare, impozitul pe spectacole, accize s.a.. Cumpărătorii / beneficiarii de servicii suportă aceste impozite indirecte, agenții economici le încasează și plătesc / virează la bugetul statului. Introducerea sau creșterea impozitelor indirecte duce la accentuarea inflației – în aprilie 2022 rata inflației în România era de 13,8% (enormă!).

Politicienii vor să crească taxele (nu doar pe cele indirecte) și tot speră să mai introducă, după cum se observă.

Pe scurt: inflația reduce valoarea monedei în timp = scade puterea de cumpărare. Inflația se manifestă atunci când se înregistrează o creștere generalizată a prețurilor, nu doar la unele bunuri și servicii specifice.

Ce idei mai au administratorii României pentru o economie... robustă

1. au anunțat creșterea salariului minim începând cu anul viitor (ceea ce este un lucru bun, în general) – întreprinderile mici și mijlocii, „lovite” rău în anii 2020 (mai ales), 2021 și 2022 (având în vedere și inflația) vor fi nevoite (cele mai multe) să reducă schema de personal; angajații vor apela la indemnizația de șomaj, pentru un timp mai lung sau mai scurt, apoi... unii vor reuși să se angajeze (cei tineri, în special) iar alții vor solicita diferite forme de ajutor social (dacă nu au vârsta potrivită pentru una dintre „formele” de pensionare). Persoanele fizice autorizate, întreprinderile familiale etc, au avut de suferit la fel de mult.
2. oamenilor cu venituri mici le acordă bonuri în valoare de cca. 250 de lei la fiecare două luni până la finalul acestui an (începând din iunie, iulie) – oamenii cu venituri mici au cheltuieli doar din două în două luni. Sigur, e mai mult decât nimic, dar prea arată a praf în ochi, mai ales că din 2023 cei săraci vor fi și mai săraci, cu sau fără „voucherele” primite în 2022.
3. elevii care provin din familii cu venituri mici vor primi bonuri valorice de cca. 150 lei lunar până la finalul acestui an (nu și în lunile când sunt în vacanță) – e o propunere (n-am găsit informația că va fi așa).

Administratorii României abordează o mare parte din provocările de lungă durată prin implementarea Planului Național de Redresare și Reziliență (= se bazează pe „bani europeni” în cea mai mare parte). Nu e un lucru rău, dacă ar obține fondurile și le-ar cheltui acolo unde e necesar (multe „fonduri europene” nerambursabile a pierdut Ro din diferite cauze).

România beneficiază, prin PNRR, de fonduri în valoare de 29,2 miliarde euro, din care 14,24 miliarde de euro sunt finanțări nerambursabile, iar 14,94 miliarde de euro reprezintă sprijin sub formă de împrumut.

Foarte multe dintre măsurile propuse / implementate de politicienii români sunt populiste; dacă (și cu parcă!) ar renunța la astfel de „cârpeli” poate că ar fi posibil să fie și în România oamenii liniștiți, să nu simtă veșnic sabia lui Damocles deasupra capului. Dar! Oamenii independenți financiar de stat nu pot fi „masă de manevră” la alegerile electorale (în special).

De intenții bune avem podul plin. Ceva fapte ar schimba percepția despre politicieni și despre angajații (la vârf) din instituțiile publice, agenții de stat etc.. din România. 

Ar fi fain dacă s-ar merge pe principiul trăiește tu, dar lasă și pe altul să trăiască (de la Mihai Eminescu citire).

surse

Programul de convergență:

https://ec.europa.eu/info/sites/default/files/pc_-romania_2022_ro.pdf.pdf

Fără subvenții APIA:

https://adevarul.ro/economie/stiri-economice/fermieri-romani-ue-discuta-despre-eliminarea-subventiilor-cresterea-animalelor-romania-capacitatea-deveni-lider-european-cultura-soia-1_626e8c055163ec4271eef118/index.html

Agricultura celulară:

https://www.agrimedia.ro/articole/o-noua-ramura-in-industria-agroalimentara-agricultura-celulara