Pagini
- De la inceput
- Necuvantatoare (blog)
- Amator creativ (blog)
- Câini și pisici
- Cărți
- Citate. Proverbe
- Filme
- Origine expresii. Minidictionar
- Povești cu morală
- Povești
- Jocuri-povești și alte povestiri
- Legende urbane
- Legendele florilor
- Legende-folclor-mitologie
- Sărbători. Obiceiuri
- Superstiții și credințe
- Timp
- Din Brașov
- Zile dedicate internațional și național
- Confidenţialitate. Condiţii. Contact
- Harta site
2017-12-29
Moş Crăciun cel secretos!
2017-12-27
Aşa ar trebui să fie; aşa aş vrea să fie. Miercurea fără cuvinte!
2017-12-20
De ani şi ani, ferestre. Miercurea fără cuvinte!
2017-12-19
Reparator de destine. Citate favorite
sursa |
2017-12-13
2017-12-12
Gheaţa şi oamenii vârstnici
Spunea un tânăr oarecare
Unui bătrân, cu "politeţe":
- Stau jos acum, că în picioare
Voi sta destul la bătrâneţe.
(Ion Vladimir)
2017-12-11
Octavian Paler. Citate favorite
2017-12-04
Amurgul templierilor, roman. Citate favorite
- Fiule, ţi-am spus cândva că tunetul şi fulgerul sunt mânia cerească a Domnului şi că picăturile de ploaie sunt lacrimile îngerilor, care plâng din pricina ticăloşiei oamenilor. Dacă această spusă ar fi adevărată, atunci oraşele şi satele noastre ar fi trebuit să fie de mult înecate de ploaie, deoarece in lumea asta este mai multă ticăloşie decât îţi poţi închipui.
- Viaţa omului, zise el, este o picătură de tragedie şi de fericire, scoasă din oceanul veşniciei numai ca să cadă înapoi şi să se piardă in uitare (Richard către Blanche, soţia celui mai bun prieten al său).- Dacă vezi viaţa astfel, de ce faci tot ceea ce faci?- Pur şi simplu pentru că sunt nevoit. Pentru că întregul suflet mi se răzvrăteşte când asist la nedreptăţi.
Cel ce nu e el însuşi nevinovat, nu are căderea să-şi dea cu părerea despre vina altora.
Ce ciudat se poate modifica viaţa cuiva in urma faptelor altuia…- Ce cale ai ales Richard? […]- Calea dreptăţii.- Care dreptate? A cui dreptate? […]- Nu pot să judec doctrina altor religii şi filosofii, zise el. Ele sunt, orice s-ar spune, o călăuză pe drumul de întoarcere spre forţa creatoare care ne stăpâneşte, şi care zace ascunsă in adâncul fiinţei noastre. Nu contează ce credem, ci cum; acesta e miezul existenţei. Calea dreptăţii, zise răspicat. Aceasta este o cale a echităţii, a justiţiei, o cale care îi dă fiecărui om dreptul de a gândi liber, de a acţiona liber, de a fi liber, respectând convingerea celuilalt. Abia atunci omul îşi poate iubi aproapele. Un om care îi dă celuilalt spaţiu şi acea libertate, iubeşte cu adevărat. Dacă s-a ajuns la acea toleranţă şi la acea iubire, lumea noastră poate fi creată din nou, poate fi transformată într-o lume a păcii şi a drepturilor egale pentru fiecare. Dumnezeu n-a creat domni şi robi, n-a creat nobili, şerbi şi iobagi. El a creat doi oameni egali, dintre care nici unul nu era subordonat celuilalt. Omul rămâne răspunzător de ceea ce face cu acele drepturi şi cu libertatea. Cel care are in el iubirea, îl are in el pe Sfântul Duh, pe însuşi Dumnezeu. Acea iubire este izvorul care lărgeşte spiritul, este izvorul a toată cunoaşterea. Aceasta este calea justă. A-L sluji numai pe Creator, nu e de ajuns, religia singură nu e de ajuns.- Fiecare trebuie să-şi găsească singur calea justă.
Amurgul templierilor, roman publicat in 1987 de Hanny Alders, poate fi numit roman de aventuri, dar este şi o frescă a epocii in care steaua Ordinului Cavalerilor Templieri a început să apună; un ordin militar religios foarte puternic şi care avea destule bogăţii, templierii fiind atunci singurii creştini care aveau permisiunea să-şi investească banii in împrumuturi cu dobândă.
Regele Franţei, Filip al IV-lea (zis cel Frumos) avea mari datorii la Templu şi
visteria îi era goală. El este cel care a pus la cale căderea acestui ordin -
susţinând că templierii se închină diavolului şi au multe alte păcate - pentru a prelua bogăţiile, in primul rând,
dorea desfiinţarea ordinului şi l-a forţat pe papa Clement al V-lea să fie de
partea lui.
Lichidarea Ordinului a început într-o zi de vineri, 13 octombrie 1307.
Deşi Filip al IV-lea a avut multe realizări ca monarh - unind Franţa, evitând războaiele prin diferite alianţe, construind drumuri, centralizând administraţia, eliminând drepturile baronilor de a se lupta între ei când aveau chef şi de a bate moneda proprie - a rămas in istorie ca fiind cel care a dus la distrugerea unui ordin religios ai cărui membri au luptat cu mult curaj in Ţara Sfântă (denumire dată ţării natale a lui Isus Cristos, in hotarele ei biblice).
Tânărul templier Richard (englez) încearcă să-i ajute pe fraţii francezi care suferă persecuţiile sângeroase ordonate de regele Franţei, dar nu reuşeşte să oprească lichidarea Ordinului. Pentru virtuţile lui de cavaler, însă, este iniţiat in “taina templului” de marii maeştri care ştiu că nu mai au mult de trăit.
Istoricii şi-au pus multă vreme întrebarea dacă in cadrul Ordinului Templierilor s-a petrecut o erezie, o întrebare la care răspunsul aproape unanim a fost negativ. Totuşi, unii sunt de părere că prin contactele lor cu Orientul, templierii şi-au lărgit orizontul, şi-au extins perspectiva asupra societăţii occidentale şi asupra raporturilor de putere din sânul ei şi că au urmărit un ideal măreţ: “un echilibru între Apus şi Răsărit, o pace universală, o conciliere spirituală şi o alianţă politică între statele Europei” (John Charpentier, L’Ordre des Templiers. L’Enseignement interieur). Un ideal pe care, ştiindu-se sprijiniţi de posesiunile lor ramificate in toată Europa şi bazându-se pe puterea lor financiară, pe cunoştinţele lor strategice şi pe cele două secole ale lor de experienţă, l-ar fi putut realiza, dacă Filip cel Frumos nu le-ar fi barat drumul. (Hanny Alders)
Hanny Alders
s-a născut la