Glob din carton colorat

După cum am mai spus: când piticii (din capul meu) sunt aliniați nu mă pot opune. 😊

Pentru jocul-concurs Ornamente pentru brad MNiko a lucrat un glob din fâșii de carton care mi-a plăcut foarte mult. Și-am făcut și eu unul, doar că eu m-am lăcomit la fâșii (piticii s-au lăcomit, de fapt).

Are dimensiunea unei mingi de ping pong (pe o astfel de minge am mulat fâșiile de carton pentru a le curba cât de cât fără cute).

După ce am tăiat fășiile (c-o foarfecă zimțată) le-am lipit la centru.

Pe fâșia verde am presărat sclipici verde.

Ciucurele e făcut din ață aurie, lucioasă și capătul cu „nod” e introdus într-o mărgea-filigran, argintiu-patinat. Înainte de a uni fâșiile la celălalt capăt am fixat ciucurele.

Agățătoarea este o „șaibă” aurie de la un șirag de mărgele „dezafectat” – e lipită cu silicon, să se fixeze bine și agățătoarea și fășiile de carton.

Globul se încadrează la grupa 4 a jocului amintit la început. Nu actualizez postarea respectivă deoarece s-ar putea să se plictisească cei care ajung acolo pentru a doua oară.

👀 La mulți ani! 2023! 👀

Pseudojurnal si legile lui Murphy

În acest an – parcă mai mult decât în alți ani – am sentimentul că legile lui Murphy și altele de gen mi s-au aplicat serios!

Amintesc câteva dintre cele care mi s-au aplicat:

1. Probabilitatea de apariție a unui eveniment e invers proporțională cu dezirabilitatea lui.

2. Dacă ceva poate să meargă prost, va merge.

3. Ori de câte ori stabilești să faci un anume lucru mai întâi, survine un alt lucru care trebuie făcut primul.

4. Anticipări negative conduc la rezultate negative. Anticipări pozitive conduc la rezultate negative.

5. După ce adaugi două săptămâni la termenul de predare a proiectului, din cauza unor unor întârzieri neprevăzute, mai adaugă încă două luni pentru întârzierile neprevăzute care nu pot fi prevăzute.

6. Nu veni niciodată cu idei noi, care ți se pot da înapoi ca sarcini.

7. Orice program se va extinde pentru a ocupa întreaga memorie disponibilă a computerului.

De la Anton Pann citire, ca o încheiere la legile ce mi s-au aplicat: Când nu putem face ceea ce vrem, nu ne rămâne decât să vrem ceea ce putem.

În rest... toate bune!

Pentru că decembrie este o „lună a sărbătorilor” se fac urări de bine mai des decât în alte luni ale anului. Printre acestea se folosesc și cele cu privire la sănătate: „Sănătate multă!”; „Sănătate! ‘Că-i mai bună decât toate”. Eh, anul acesta, la urarea „doi”, cineva a zis ceva de genul: „oare e suficient să ne mulțumim cu sănătatea dacă doar muncim și iar muncim?” Mda. Și mă gândeam (piticii dormeau): unii au sănătate și atât (cât o mai au, pentru că nu au venituri suficiente și nu - întotdeauna - din vina lor); unii nu au deloc sursă de bani; cei care au ceva bani nu au suficienți pentru a se bucura de ceva în plus față de cele necesare traiului zilnic; aproape zilnic, unii mănâncă dimineața gem de foame, la prânz umbră de rață pe miros de varză, seara aș hali salam da' n-am, și tot așa... dar sunt sănătoși (cel puțin aparent) și, practic, se cam târăsc prin viață pentru că (una sau mai multe): nu au pretenții, nu știu ce drepturi au sau nu au curaj să-și ceară drepturile conferite inclusiv prin Constituție. Fiecare e liber să facă ceea ce crede că e mai bine pentru el, asta-i o certitudine, dar:

Dacă pentru a trăi trebuie să te târăști, ridică-te și mori (Jim Morrison)

Desigur, sunt și cei care se mulțumesc cu ceea ce au. (a se reciti "legea lui Pann")

Bineînțeles, trebuie să ne păstrăm „gândirea pozitivă”! Tot gândind pozitiv și când nu e cazul se poate ajunge la blazare. Majoritatea pare să creadă că e bine să gândească pozitiv. Hm.

De câte ori te regăsești de partea majorității e timpul să reflectezi (Mark Twain)

Trăiască optimismul!

Și optimistul și pesimistul contribuie la dezvoltarea societății. Optimistul a inventat avionul, pesimistul a inventat parașuta (G. B. Show)

O întrebare esențială m-a bântuit în acest an, dar am primit răspunsul:

- De ce a fost dărâmat Zidul Berlinului?

- Să se poată interzice fumatul și în Est.

(cum? ziceți că altul ar fi motivul? care?)

*

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare.

Ornamente de brad 19-24 decembrie

Mai sunt câteva zile din acest an 2022 și se încheie – odată cu anul – și jocul-concurs Ornamente de brad. Ornamentele ar trebui să fie cele corespunzătoare temelor de la Adventul fotografic din zilele 19-24 decembrie (grupa 4, altfel spus):

1. fulg/fulgi de nea; 2. glob; 3. bomboană; 4. roșu/verde; 5. sclipici argintiu/auriu; 6. scena Nașterii.

Am ornament pentru ziua de 19 decembrie: fulgi de nea

Sunt decupați din staniol, după indicațiile din video:

https://www.youtube.com/watch?v=9ua_tS8Zmv8

Pentru a nu rămâne fără sclipici pe „verso” i-am colorat cu roșu și am lipit sclipici (apoi am dat cu lac, să nu zboare sclipiciul).

De ce i-oi fi vopsit cu roșu când ar fi arătat fain albi pe „verso”? Zău că nu înțeleg acel „impuls”! Când i-am făcut nu mi-a trecut prin minte că alb ar fi fost mai potrivit!

Și am ornament pentru ziua de 22 decembrie: roșu/verde:

un fes pe care mi l-am imaginat a fi un „fes de spiriduș”.

E făcut din două triunghiuri de fetru pe care le-am lipit – să nu se vadă lipitura am presărat sclipici (roșu și verde) și am lăcuit. În vârf este o mărgică aurie, iar marginea fesului e „tivită” cu o împletitură din fire subțiri, sclipicioase: roșu, verde, auriu, argintiu, albastru (nu e făcută de mine – câteva împletituri erau „ornamente” la niște șlapi, dar le-am tăiat de la aceștia chiar în ziua când i-am cumpărat).

Casete din carton și tuburi de hârtie

Casetele sunt fără legătură cu Adventul fotografic și Ornamente de brad, și nu le-am făcut zilele acestea. Le-am lucrat în timp, după ce am văzut la MNiko un coșuleț lucrat din tuburi de hârtie.

Prima casetă:

Caseta a doua e înaltă de 6 cm, lungă de 5,5 cm și lată de 4,5 cm. Tuburile de hârtie de pe capac au 3 cm.

După cum am mai spus: când se aliniază piticii nu mă pot opune! Se potolesc numai după ce execut ce vor ei! Tre’ să-i pun la punct într-o zi, dar deocamdată mă distrez.

Ornament de perete

Cum să-i zic altfel? Tablou nu e, medalion nu e...

Oricum, ornamentul nu are legătură cu ornamentele de brad. Am „remediat” ceea ce am lucrat pentru prima dată în tehnica iris folding

Nu mi-a plăcut ce mi-a reușit atunci așa că m-am străduit să fac obiectul mai frumușel.

„Rama” este din ață aurie, lucioasă, răsucită; conturul florii e făcut cu lipici cu sclipici.

Tablouri cu ramă neagră din plastic

Am montat aceste „tablouri” cândva în primăvară. Pentru că am doar rame negre am lipit pe ele romburi colorate (tot din plastic). Latura lungă a ramei are 28 cm, latura scurta 20 cm.

Imaginile sunt decupate din calendare.

Se cam „pierde” imaginea între romburi dar nu mi s-a părut potrivită nici doar rama neagră – pentru alt gen de imagini poate că s-ar potrivi mai bine ramă neagră și îngustă, dar asta voi afla cu altă ocazie.

Despre Crăciun si brad in citate

Se spune că ingredientele de bază ale unui Crăciun fericit sunt dragostea și dăruirea timpului.

Toate cadourile de Crăciun din lume nu valorează nimic fără prezența lui Christos. (David Jeremiah)

Fie ca speranța, pacea, bucuria și iubirea reprezentate de nașterea la Betleem în această noapte să ne umple viața și să devină parte din tot ceea ce spunem și facem. (pr. Richard J. Fairchild)

Iubește și fă ce vrei! Dacă păstrezi tăcerea, să fie din iubire; dacă strigi să fie din iubire; dacă îndrepți, îndreaptă din iubire; dacă ierți, iartă din iubire. Rădăcina interioară să fie cea a iubirii, din această rădăcina nu poate ieși decât bine. (Fericitul Augustin)

Bradul, simbol natural al Crăciunului

Din istoria pomului de Crăciun se deduc – fără echivoc – originile sale păgâne, motiv pentru care unii creștini nu au acceptat (unii nu acceptă nici azi) obiceiul împodobirii bradului. Vegetația veșnic verde a figurat inițial în închinarea păgână. Totuși, într-o publicație catolică se arată că bradul poate fi un simbol natural în tradițiile de Crăciun:

Bradul de Crăciun poate fi simbolul păcii pe care a adus-o Isus, pace care trebuie restabilită între Dumnezeu și oameni.

Pentru că este veșnic verde este simbolul nemuririi despre care Isus a spus că o are și pe care o pot dobândi și oamenii: „Eu sunt viața; cei care cred în mine dacă vor muri vor trăi”.

Luminițele din brad sunt simbol al Luminii pe care Isus a adus-o lumii odată cu nașterea sa: „El era lumina care strălucește în întuneric (...) și luminează pe fiecare om".

Bradul, cu vârful îndreptat spre cer, ne indică unde este Dumnezeu prezent și locul unde se află oamenii.

Pentru Citate favorite, joc preluat de Suzana de la Zina, pornit în colaborare cu Ella.

Imagine de Artsiom Horsky de la Pixabay

CRĂCIUN FERICIT!

Venirea în lume. Advent fotografic 24

Șoricelul Bo de această dată chiar era nemișcat. Privea, emoționat, o scenă al cărei sens nu-l înțelegea. Poate cândva, cineva îi va explica pe înțelesul lui – cel puțin aceasta era speranța sa.

Nu bănuia, micuțul Bo, că el nu avea un rol determinant aici, fiind doar un șoricel. Isus pentru oameni a venit, să le reamintească de Cuvântul lui Dumnezeu, să încerce să-i împace cu Tatăl, să-i învețe despre „calea cea dreaptă” nu să-i oblige s-o urmeze.

Cu mai mult de 2000 de ani în urmă, în noaptea dintre 24 și 25 decembrie s-a născut Mesia (Salvatorul). Această naștere a fost sărbătorită de coruri de îngeri și de păstori, iar magii misterioși i-au oferit Pruncului daruri prețioase.

În pagina 24 din Adventul fotografic se regăsește tema „Nașterea”.

Beteala argintie. Advent fotografic 23

Spre lăsarea serii șoricelul Bo a pornit spre casă. Îi era un pic foame dar nu mai avea mult până la cămara bine aprovizionată.

Pe lângă intrarea în vizuină, dinspre pădure, unde era zăpada curățată, un păianjen i-a ieșit în cale. Stomăcelul i-a dat un ghiont de genul „papa bun”. Dar Bo nu se hrănea cu vietăți, avea alimentele lui: cașcaval, brânză, coji de pâine și tot ce mai aduna de prin căsuța unde locuia. Ar fi fost nerecunoscător – strigător la Cer! - ca el să fie tolerat de oamenii care-l găzduiau și-i lăsau câte ceva de-ale gurii, iar el să ucidă ființe neajutorate pentru a se hrăni. Nu, nu! Așa ceva nu se face!

A rămas nemișcat, așteptând să treacă păianjenul. Când acesta s-a apropiat, Bo a văzut un fir gros, strălucitor, ce cobora de pe-un ram și se întindea pe pământul rece ca și cum ar fi fost urma lăsată de păianjen. „Ce-o mai fi și asta?!” se miră Bo. O voce – sau ceva – i-a șoptit că e păianjenul de Crăciun. A-haaa! Da?! Bo nu înțelegea, dar asta era mai puțin important decât minunea ce vedea. Dacă o fi, o afla el și ce-i cu păianjenul de Crăciun.

Pentru ziua 23, la Advent fotografic e ca temă sclipiciul – argintiu și/sau auriu.

Roșu și verde de Advent fotografic 22

Șoricelul, în pădure, un fes roșu cu verde a găsit. A privit în jurul lui, poate da de cel care l-a pierdut, dar numai el și brazii se aflau acolo. A zâmbit în sinea lui, gândind c-o fi pentru el – nu l-a găsit întâmplător. 

Poate, dacă-l folosește, va deveni invizibil și atunci nu va mai fugi de frica nimănui. 

Zis și făcut – pe cap l-a așezat. Acum caută un ochi de apă, să afle dacă se oglindește, dar până l-o găsi tot prudent va fi.

Bo devine invizibil atunci când cei care-l privesc au ochii închiși.

În ziua 22 de Adventul fotografic este despre roșu și verde.

Ornamente de brad 13-18 decembrie

Pentru grupa 3 de ornamente (13-18 decembrie) am reușit să realizez o mini-coroniță ornament, dar pentru a mă califica pentru jocul-concurs Ornamente de brad ar trebui să confecționez cel puțin trei, din cele ca teme la Adventul fotografic: 1. trenuleț (13 decembrie); 2. om de zăpadă; 3. Steaua Crăciunului; 4. ren; 5. Moș Crăciun; 6. coroniță (18 decembrie).

Mi s-a făcut brusc „poftă” să lucrez o coroniță ornament pentru bradul de Crăciun și am făcut-o mai repede decât mă așteptam deși nu aveam decât o vagă idee din ce aș putea s-o lucrez. M-am gândit la mai multe materiale dar căutând ceva potrivit am dat de un rest de material din care-mi făcusem o rochie de Revelion pe la mijlocul anilor 1990: auriu metalizat (lamé). În momentul în care am descoperit bucățica de material mi-am și imaginat cum va arată coronița... Ca în poza de mai jos (dar mult mai reușită în realitate)

Am înfășurat o fâșie de material pe un inel de perdea

apoi am folosit hârtie-sfoară de la un buchet de flori pentru a „întrerupe” metalizatul. În poză nu se vede (prea clar) contrastul fin dintre hârtia mată și auriul metalizat.

Și am atașat „boabe de ilice” cu frunze (din fetru boabele, din „hârtie buretată” sunt frunzele – e și o sclipire roșie pentru că am lipit o paietă roșie).

Ca de obicei, în poze nu am reușit să redau culorile reale. Îmi place surprinzător de mult cum arată această mini-coroniță. Probabil că anul viitor, dacă dau de ea, nu-mi voi da seama că eu am făcut-o (mi s-a întâmplat cu un obiect lucrat de mine, cu un desen și cu texte – sunt multe texte care mi-au devenit necunoscute peste ani). Mdeh! La ce mă pot aștepta de la un neuron înconjurat de pitici?

Total fără legătura cu jocul-concurs amintit mai sus

Pe blog la MNiko am văzut o decorațiune fes tare drăgălașă și mi-am amintit că lucrasem și eu câteva, cu ani în urmă.

Căutând fesurile am dat și de globurile din hârtie, carton și staniol.

Am mai găsit (când lucram la trenuleț) și brăduții din hârtie – împodobiți cu nasturi și alte cele pe care i-am făcut cândva.

Acum arată cam sfrijiți pentru că au stat câțiva ani pliați într-o cutie.

Bomboana și Bo. Adventul fotografic 21

În drum spre căsuța lui șoricelul a simțit o aromă adusă de vânt. I-a plăcut la nebunie și-a plecat pe urma ei. Oh, ce mare bucurie când de-o bomboană a dat! 

S-a repezit cu lăcomie, dar s-a oprit imediat: dacă e vreo capcană?! Ai lui îl înnebuniseră cu poveștile despre capcanele în care au căzut semeni de-ai lor. S-a-nvârtit în jurul cozii, a mirosit bomboana – își freca între ele, de poftă, lăbuțele din față – a privit-o cu atenție... Parcă, parcă îi mirosea a vișine. Poate nu era capcană, dar de-ar fi gustat-o s-ar fi putut întâmpla să amețească. Mai bine se abținea să muște și savura doar învelișul de ciocolată. Zis și făcut! A lins la ciocolată până a simțit că s-a săturat apoi – cu burtica plină – spre casă a plecat. Și-a avut, Bo, o noapte cu vise frumoase.

În Adventul fotografic ziua 21 a fost dulce: bomboana fiind tema. (ce n-a mâncat șoricelul a terminat povestitorul).

Glob de zapada. Advent fotografic 20

Pentru șoricelul Bo – în această nouă viață – e prima lui iarnă. Când s-a trezit într-o dimineață și-a ieșit din casă în jurul lui totul alb era. Un covor pufos și rece acoperea grădina pe care o cunoștea și pădurea pe care o explora din când în când. Cum ajunsese acolo covorul acela el nu știa. I-a explicat mama că atunci când ninge pământul se acoperă cu alb. În loc de picături de ploaie cad din cer cristale albe, lucitoare și reci. Voia să vadă și el fenomenul, dar dorința nu i se îndeplinea.

Poate că, totuși, cineva i-a ascultat gândul și i-a scos în cale un glob de sticlă cu un om de zăpadă peste care se scuturau fulgi mici și albi. Bo nu îi putea simți, dar se bucura la vederea lor și își imagina cât de frumos ar fi să ningă și peste el – un pic! - așa ca peste omul de zăpada captiv în sticla sa. Tot în Moș Crăciun își punea speranța că va putea vedea și el cum ninge cu fulgi mari, pufoși.

Pentru ziua 20 din Adventul fotografic tema este glob.

Fapt divers: Inventarea globului de zăpadă

Sfera transparentă – de regulă din sticlă – în care se aranjează o scenă miniaturizată este o invenție de la sfârșitul secolului XIX, în Europa. Cea mai veche descriere a unui astfel de obiect apare într-un document din 1880, unde e descrisă o expoziție care a avut loc la Paris în anul 1878 - o companie locală care producea sticlă a prezentat câteva greutăți de sticlă umplute cu apă în care apărea un om cu o umbrelă – era acolo și o pudră albă care imita ninsoarea atunci când greutățile erau agitate.

Primul patent pentru un astfel de glob cu zăpadă îi aparține, însă, lui Erwin Perzy, care l-a obținut în 1900. Perzy deținea o firmă de instrumentar medical la marginea Vienei și a primit de la un chirurg local o cerere îmbunătățire a becului inventat de Thomas Edison pentru a-l face mai luminos. Perzy a încercat diferite variante, dar nu scrie pe wikipedia dacă a reușit să îmbunătățească becul, însă când a încercat cu particule de griș s-a gândit la cum cade zăpada din cer și imediat a patentat obiectul.

Globul de zăpadă a devenit foarte popular printre bogații din Viena și Austria și împăratul Franz Joseph I l-a premiat oficial.

Popularitatea globului a traversat oceanul în America. În 1927, Joseph Garaja din Pittsburg a patentat primul glob de zăpadă din America – el a introdus o metodă inovativă de asamblare a globului, sub apă, reducând astfel costurile de producție și transformând obiectul într-un produs accesibil tuturor.

Începând cu1950 noi inovații au tot transformat globul – una dintre inovații este cea a amestecului de apă și glycol care asigură o viteză de cădere a fulgilor mult redusă față de cum se întâmpla în cazul globului plin cu apă.

Fulgi de nea. Advent fotografic 19

Bo s-a așezat, strategic, sub trei fulgi de nea din staniol agățați pe-un ram de brad. El zăpada cunoștea, dar să ningă n-a văzut, așa că doar își imagina cum ar fi să cearnă cerul fulgi pufoși și reci, strălucitori.

Poate, când va sosi, Moș Crăciun va aduce ninsoare și strat nu prea mare de zăpadă.

În Adventul fotografic ziua 19 este despre fulg / fulgi de nea.

Coronita. Adventul fotografic 18

Prin pădurea de brazi și de-o coroniță a dat Bo. De data aceasta nu s-a mai mirat – întâlnise prin pădure multe obiecte-simbol puse de oameni în legătură cu sărbătorile iernii.

Reținuse câte ceva despre simbolismul coroniței: agățată de ușile caselor aduce / păstrează sănătatea și norocul. Una mai mică poate ar trebui să agațe și el, pe „poarta” de la vizuină. Până una alta, și-a băgat căpșorul în cercul coroniței și renul – prietenul lui – l-a fotografiat.

Ziua 18 din Adventul fotografic este despre coroniță.

Ornamente de brad 7-12 decembrie

Grupa a doua de ornamente ar fi trebuit (un fel de a spune) să fie gata între 7 și 12 decembrie, dar mie nu mi-a ieșit figura. Aici am câteva ornamente – trei sunt obligatorii pentru a participa la concurs – dar nu știu dacă pentru grupele rămase voi reuși să fac măcar trei ornamente.

Jocul-concurs Ornamente de brad se desfășoară pe etape, să zic așa, ornamentele urmând a fi cele care constituie „cuvinte cheie” în calendarul de Advent: Adventul fotografic, mai precis.

Pentru săptămâna a doua din decembrie temele pentru Adventul fotografic au fost:

7. Lumânare/lumânări. Trei lumânări din fetru, umplute cu vată – flacăra e din vată, vopsită. Lumânarea din mijloc e înaltă de 4 cm (2 cm are flacăra = 6 cm); celelalte două au 3 cm lungime plus 2 cm pentru flacăra. 

Pe „ceara” scursă am lipit sclipici. Cele trei lumânări sunt lipite pe o crenguță de brad artificial. Agățătoarea ornamentului e prinsă de lumânarea din mijloc.

8. Stea. Steluța ornament e din carton roșu („diametrul” e de 4 cm); am presărat sclipici roșu (l-am lăcuit, să nu zboare), am lipit un romb portocaliu (din plastic) și o floricică albastră (tot din plastic). 

De ce rombul și floricica?! Erau pe-aproape (de fapt, am vrut să fac stea din romburi, dar s-a dovedit a fi prea complicat)

9. Brad. Bradul e înalt de 16 cm; lățimea („crengile” de la bază din vârf în vârf) e de 15 cm. E din fetru vernil – culoarea e foarte frumoasă (= mie-mi place foarte mult) dar poza e foarte nereușită. Bradul e împodobit cu ceva mărgele albe și roz, iar „beteala” e din șiragul de mărgeluțe de la jaluzelele desființate.

După ce l-am tăiat mi-a dat seama că e prea mare! Aș fi terminat mai repede dacă gândeam mai repede: un brăduț mititel ar fi fost mai ușor de făcut, ar fi arătat mai bogat și s-ar fi potrivit mai bine agățat în bradul de Crăciun – și acesta are agățătoare, doar că are nevoie de un brad mai mare (să nu fie agățat în partea de jos a unui brad mic).

10. Sanie. Sania e din staniol. Am făcut tuburi din staniol (înfășurând staniolul pe un bețișor pentru frigărui); în tuburi am introdus sârmă moale (pentru mai mare rezistență). 

Cu agățătoarea pentru brad a fost mai greu pentru că nu nimeresc centrul de greutate și săniuța stă înclinată când o atârn în brad.

11. Zăpada. Aici am participat numai la fila din calendarul Advent fotografic.

12. Șemineu.

Șemineul a fost un fel de obsesie, așa că l-am lucrat repede și cu pasiune – ori viteza ori pasiunea mi-au pus frână în gândire și unele operații (vopsirea în interior, de exemplu) le-am făcut în ordine greșită (în sensul că a fost mai dificil să vopsesc interiorul după ce am montat exteriorul).

Flacăra este dintr-o petală de la o floare (material textil) dintr-un fost mărțișor, iar "buștenii" sunt cilindrii din hârtie maro.

Jocul-concurs se încheie în 31 decembrie. Voi rămâne în joc – pe cât posibil – dar îmi e destul de clar că pentru concurs voi fi descalificată. 😊