Vivi și globul strălucitor

Un glob strălucitor, cu paiete albastre, e lucrat dintr-o bila de polistiren aflata în trusa exploratorului creativ primita de la Mihaela – eu am ales bila mica, Vivi a acoperit-o cu paiete, prin hocus-pocus, ala-bala fără portocala.

Probabil că de Halloween Vivi a purtat veșmântul unei vrăjitoare adevărate – altfel nu se explica magia. Ea, desigur, și-o explică: are puteri paranormale, fără legătură cu rochia sau mătura și degeaba am încercat să-i explic că numai de la costum poate fi, nu de la ea – pentru că nu și-a mai manifestat niciodată vreo putere. Ea insistă că bila a acoperit-o cu puterea minții, și din cum era, albă, netedă, a devenit glob strălucitor potrivit ca ornament în brad, prin casă sau... glob zglobiu în vreun club al spiridușilor (dacă or avea spiridușii club – vrăjitoarele au sigur).

Să nu mai zic cum încearcă să mă convingă să-mi spună viitorul citindu-l în globul strălucitor care – zice ea – are strălucire proprie, nu de la paiete. Degeaba-i tot spun că știu trecutul, trăiesc prezentul și nu mă interesează viitorul. La ce mi-ar folosi să-l știu?!

Văzând că nu convinge pe nimeni să stea în fața ei, la masă, pentru ca ea să se dea mare că știe viitorul altora, a agățat globul de coada măturii, s-a așezat comod pe masă și așteaptă ca mătura să demareze.

O să tot aștepte. Și cât ea așteaptă, eu înscriu postarea în jocul găzduit de Rux: Salvăm păpuși, tema nr. 17.

Vivi nu și-a amintit nici până azi de ce a fost trimisa aici. Era ceva despre un mesaj pe care trebuie să îl transmită, dar, poate, scopul era tocmai acela de a fi mesageră la Salvăm păpuși – și în loc de mesager ea a reținut mesaj (se mai întâmplă, în cazul teleportărilor).

Fotografiile sunt editate în programul online, gratis, fără inregistrare pe site:

https://www.online-image-editor.com/

Ucenic la Mos Craciun

Atelierul lui Moș Crăciun e undeva departe – unii zic ca e în Laponia. Didi n-a ajuns până acolo, sa viziteze atelierul, sa discute cu Rudolf, renul cel roșu (unul dintre renii care trag sania Moșului), dar s-a ivit ocazia sa meștereasca ceva pentru a-l ajuta pe Moș Crăciun cu podoabe pentru brad, jucării și alte cele – fiecare după posibilități (s-a dat anunț în lume ca Moșul are nevoie de ucenici, pentru cadouri). Nu! Spiridușii nu sunt în grevă pentru mărirea salariilor sau condiții mai bune de munca – în atelier la Moș Crăciun se lucrează cu voioșie și răsplata este bucuria celor mici și celor mari. Are Moș Crăciun nevoie de ajutor pentru ca sunt mulți copii pe Terra – mulți adulți și-au regăsit copilul din ei și acum ii scriu scrisori lui Moș Crăciun, iar Moșul vrea sa pregătească acum tot mai mulți făuritori de zâmbete. Ce sa facă, Moșul? Solicita ajutor celor care sunt dispuși să dea din viața lor câteva zeci de minute pentru bucuria celorlalți pentru că, măcar cu ocazia Nașterii Domnului, așa fac cei mai mulți oameni: oferă daruri și ajutor celor care au nevoie.

Didi nu e tocmai o păpușă, cum ar crede unii – e un spiriduș care a călcat pe bec: s-a arătat, cândva, unui băiețel trist. Băiețelul s-a înseninat și viața și-a urmat – a și uitat, probabil, de micul spiriduș fetița care i-a fost partener de joaca chiar cu riscul pierderii capacității de face mici minuni. Nu s-a avântat Didi acum sa lucreze pentru Moș Crăciun spre a-și recăpătat statutul de spiriduș, nu! Ii place să fie păpușa decor într-un raft de biblioteca, aprinzându-și viața numai când e singură. Și acum e singura! I-a venit ideea de a meșteri un ornament pentru bradul de Crăciun și s-a gândit la un emoticon zâmbăreț, cu tichie de Moș Crăciun.

A coborât de pe raft și s-a cățărat într-un raft unde oamenii din acea casa și-au depozitat mărunțișurile despre care i-a auzit afirmând deseori: poate vor folosi la ceva, nu le aruncăm încă.

S-a învârtit Didi ce s-a învârtit și-a ales un fost cercel galben, câteva piese rotunde, albe, pe care sunt lipite piese verzi, în forma de trifoi. A unit câte doua piesele rotunde și pe o parte, peste trifoi, a lipit inimioare argintii. A prins piesele rotunde în șirag, și la capăt o mărgea galbena și una verde, translucide.

Cercelul mare, galben, l-a lipit pe o rozeta roșie, și pentru ca părea cam neterminata s-a jucat cu pistolul de lipit făcând cercuri verzi, cu sclipici, pe dosul rozete, și a pus câte o picătura de silicon la capătul fiecărei raze a rozetei.

Tichia de Moș Crăciun e din fetru, iar moțul e un mic pompon.

Și-a terminat ornamentul și i-a rămas să-l expedieze la adresa publicata în anunțul prin care se solicita, celor care doresc, să fie ucenic la Moș Crăciun. A scris pe micul pachet:

Provocari verzi, Salvam papusi – ucenic în atelierul lui Moș Crăciun.

S-a grăbit tare, pentru ca azi este ultima zi în care se mai pot trimite pachete. Se mai primesc și după, dar... nu-i frumos sa depășești termenul când te roagă Moș Crăciun ceva. Acum, Didi așteaptă confirmarea de primire.

Colaj: https://www.photocollage.com/

Figurina Halloween din tub de carton

Octombrie pleacă azi. A fost o luna în care vara și toamna păreau ca au ajuns la o înțelegere: în timpul zilei sa stăpânească vara, pe timp de noapte să fie sefa toamna. Chiar și așa, frunzisul de chihlimbar, aur și cupru a impodobit – cu un gust desavarsit – arbori și arbusti, parcuri și străzi. Dovleacul copt sau făcut plăcinta incanta simturile amatorilor, iar bostanii așteptau să fie luați acasă pentru a impodobi case și curti în ultima zi din luna, de Halloween.

Restanta fiind la jocuri, am adunat aici una-alta, într-o ordine aleatorie, câteva fotografii cu ce-am reușit sa realizez în materie.

Transformari creative, tema 3

Jocul Transformari creative – octombrie 2023 are și o tema potrivita pentru realizarea unor decoratiuni – din tuburi de carton - pentru Halloween: fantome, dovleci, paianjeni, palarii de vrajitoare sau chiar vrajitoare și tot așa.

Am ales sa confectionez un dovleac, din inele (1 cm latime, diametrul de circa 4 cm) tăiate dintr-un tub de carton invelit în prealabil în hârtie portocalie (primita de la Mihaela, gazda Transformarilor). Mi-a ieșit un dovleac de mărimea unei castane mai mari.

Ideile sunt ceva care de obicei vin ca pompierii - prea târziu, spune un proverb evreiesc care mi se aplica în aproape toate cazurile când confectionez diverse fără să mă inspir din munca altora. Tubul de carton l-am tăiat pe lungime, după ce l-am invelit în hârtie, pentru a putea taia inelele curat; apoi am prins fiecare inel cu o capsa – dacă (acest dacă!) aș fi capsat inelele la diametre diferite aș fi avut un dovleac mai neted și ar fi intrat, probabil, toate inelele (mi-au rămas doua din opt).

Si-am mai confectionat – dintr-un tub de carton de la hârtie igienica infasurat în banda izolatoare neagră... Noh! Aici e cu dichis. 

Mi-am imaginat ca lucrez o pisica neagră... După ce i-am lipit firisoarele de blanita la urechi mi-am zis ca pare veverita (la fel au crezut și alții); cineva m-a întrebat dacă e vulpe, iar altcineva a zis ca are urechi de bufnița. Așa stand lucrurile, o prezint aici ca fiind... o creatura de Halloween.

Coada din blanita e lipita pe sârma; labutele sunt doua bucăți de blanita lipite intre marginea tubului și bulina din carton lipita pentru a astupa tubul; nasul e pioneza; conturul ochilor e din lipici cu sclipici verde făcut.

Haine noi, Salvam papusi

Pentru octombrie, Rux, pe blogul Provocari verzi, a propus hainute noi, de sezon, pentru papusi, pentru mesagera/mesagerul jocului pornit la început de an (și la care n-am prea avut spor sa particip) sau pentru alta păpușa...

Banuiesc (spre știu) ca Rux s-a referit la haine de toamna, dar am ales – mi-a fost mai la indemana – sa confectionez un costum de Halloween pentru Vivi, mesagera pe care am ales-o la momentul de început al jocului.

Pălăria e dintr-un con confectionat din hârtie, peste care am lipit catifea – borul e din carton infasurat în banda neagră izolatoare, pe care am lipit catifea, apoi am decupat un cerc de diametrul capului papusii.

Pe rochie am lipit doua patratele argintii și o bucățică de material auriu – sa se asorteze, măcar un pic, rochia cu pălăria. 

Parându-mi-se saracacios costumul am lipit din vârful palariei trei fasii din matase gri imprimata cu ceva dungi negre.

Apoi m-am jucat un pic, si am rugat vrajitoarea sa mature (daca tot avea matura la ea) pe unde am imprastiat scame in timpul lucrului.

A dat ea ce-a dat cu matura, apoi si-a dat seama ca traieste in mileniul trei si "abracadabralalalala" a transformat o veioza de veghe in aspirator cu baterie - gandeste in termeni de "energie alternativa", mdeh! Ar fi vrut sa faca o vraja, dar nu i-a iesit. Puteam sa-mi pun mintea cu ea?! 

Reflexii în oglinda

Pentru ca am jucat pe doua planuri, am zis sa joc și pe al treilea: jocul gazduit de Carmen, pe blogul Intre vis și realitate – Reflexii în oglinda.

Am pus în scena, așa cum m-am priceput, reflexii pe care mi le imaginez potrivite pentru seara de Halloween.

Presata de timp n-am reusit sa adaug textului diacritice – tastatura n-o pot "converti" la limba româna și folosesc un program separat pentru diacritice, program care nu păstrează editarea și... consuma timp procedura (pe scurt) Diacriticele din text exista pentru ca am scris într-un editor word, unde am "dicționar" și cuvintele se "înlocuiesc" pe măsura ce le scriu – evident, dicționarul e incomplet.

😸 Happy Halloween! 👀

Editare ulterioară

Mi-am amintit târziu, așa că revin să scriu o glumă de la Starea Nației citire – din descrierea videoclipului cu dialogul realizatorului Starea Nației cu doi jurnaliști (de investigație) de la Recorder:

Știi cum bagi spaima într-un politician? Îl suni și îi spui: Bună ziua, de la recorder va deranjez!

sursa: https://www.youtube.com/watch?v=G37G2eRs5-Q

Flori de Florii in Saptamana Luminata

De ceva timp am sentimentul că zilele sunt ca paginile rupte dintr-un calendar și împrăștiate de vânt. Acum e luni, acum e duminică! Acum e ianuarie, acum e aprilie! Și asta n-ar fi nimic, dar sunt împrăștiate! Ce-am făcut ieri?! Habar n-am! Poate ieri am lucrat câteva floricele; poate că floricelele le-am lucrat alaltăieri și ieri am fost în vizită. Sau... ieri am avut musafiri?! Nu știu.

Având în vedere cele de mai sus nu e deloc de mirare că pentru jocul Salvăm păpuși – aprilie am reușit să vin cu Florile de Florii după Paște.

Până să văd tema de la acest joc realizasem florile din cofraj pentru Transformari creative, celălalt joc la care particip așa că aici am ales flori cusute (stitching-card).

Am primt de la MNiko (Explorator prin viață) – între alte minuni – tipare pentru stitching-card și pentru iris-folding. Și-am cusut mai multe felicitări, într-un suflet – cum se zice – dar cartonașele cusute nu le-am lipit – pe toate – pentru a deveni felicitări. Nu-mi vine a crede ce spor am avut la cusut dar mai ales cât mi-a plăcut! Să nu-și imagineze cineva că nu am greșit! Am greșit, cu modelul în față.

Prezint felicitarea pe carton galben dintr-un impuls – prea era cenușiu afară când am ales felicitarea.

Am făcut pozele, le-am editat și... uuups! Citind instrucțiunile din nou îmi dau seama că ceva am pierdut din vedere. În jocul Salvăm păpuși e și despre de ce ai ales această floare? / ce simbolizează? Cum alte idei n-am am căutat pe net ceva gen plante cu flori în formă de piramidă și frunze lungi (să semene cu floarea cusută de mine).

Între multele fotografii cu plante am dat și de Hesperaloe parviflora, zisă și yucca falsă – pentru că seamănă cu yucca dar nu e yucca.

Altă problemă: planta seamănă (zic io) cu yucca... Simbolistica o fi semănând?! Despre yucca se spune că e despre noi oportunități, loialitate, protecție și puritate (puritate poate pentru că se spune că yucca purifică aerul). Despre yucca falsă (Hesperaloe parviflora) nu am găsit ceva în acest sens.

Am lăsat-o pe Vivi să se sprijine de felicitare, la soare – în ziua respectivă (alta decât cea în care am fotografiat cartonașele cusute) se arătaseră câteva raze de soare (dar s-au ascuns rapid).

Nu-s prea sigură dacă Vivi știe că ceea ce vede e felicitare (n-am reușit să redau culorile reale).

Cam atât despre Flori de Florii în Săptămâna Luminată.

Autor foto yucca falsa: https://commons.wikimedia.org/wiki/User:Stan_Shebs 

Trandafirul alb rochie pentru papusa

Motivul pentru care m-am oprit la trandafirul alb: am considerat că-mi e cel mai ușor să-l confecționez ca rochie la o păpușă. Că nu a fost așa e altceva.

Am decupat materialul după tiparul obținut din dezmembrarea unui trandafir confecționat din ceva material care imită catifeaua. 

Cum am asamblat petalele... Eh, aici a ieșit ce-a ieșit - cei câțiva oameni care au văzut păpușa îmbrăcată au numit, fiecare, altă floare – între care: trandafir și anemonă.

Zic aici despre săptămâna cinci a jocului Salvăm păpuși: Lidie, copilul florilor. E un serial de animație pe care nu îl cunosc. Am reținut – mai mult sau mai puțin – ceea ce a scris Rux despre această animație și despre florile care apar.

Aveam de ales dintr-o listă de flori, și-am ales trandafirul alb. Mda. Materialul e satin alb – era la îndemână (am și roșu, dar e mai greu accesibil deocamdată). Doar că satinul – când e în discuție priceperea mea - nu e tocmai potrivit pentru a confecționa trandafiri. M-aș descurca totuși dar apelând la ceva operațiuni gen apretare pentru a da formă clară petalelor.

Rochița ar putea fi și... anemonă albă. Hm. Nu m-aș fi gândit să confecționez anemonă din satin pentru că nu (mai)știam la acel moment cum arată anemonele. Sigur, știu că există o astfel de floare dar... Greu la mine cu plantele (abia am reținut numele câtorva dintre plantele pe care le avem prin casă, în ghivece). Căutatul pozelor pe net pare simplu, dar nu și când ești presat de timp și nu știi ce să faci mai întâi.

În lista lungă cu denumiri de flori unele nu le-am „recunoscut” (= nu știu cum arată) iar altele nu le-aș fi putut confecționa.

Despre trandafirul alb se spune că simbolizează bunătatea - am citit la drăgălașa Rux pe blog, pe pagina unde este tabelul. Și tot acolo am citit că anemona albă simbolizează sinceritatea – s-a străduit Rux să ofere cât mai multe indicații pentru ca cei ca mine (care nu au văzut animația) să poată participa la joc fără a rătăci pe net după informații.

Oamenii care au privit păpușa mică (7 cm înălțime) au fost nedumeriți în ceea ce privește floarea reprezentată... La fel de nedumerită privește Vivi, mesagera.

N-are idee cam despre ce ar fi vorba. Poate o zână a florilor, poate un spiriduș, poate o păpușică îmbrăcâtă pentru „prezentarea în societate”... Nedumerită sau ba, cred că-i place cum arată micuța cu părul roz, rochie albă și capă verde (capa in foto de mai jos).

Ce-ar gândi Vivi de-ar vedea-o în capsula din plastic transparent sub formă de ou tot nu mi-ar spune, dar mai bine nu i-o arăt, să nu creadă că și "Lidie" a fost teleportată.

În capsulă erau câteva bombonele dulci despre care n-aș vrea să știu din ce sunt făcute (le-am ronțăit, oricum).

Scene din poveste. Salvam papusi

A fost odată ca niciodată...

Frații melci, Kiyi și Yogo, se iubeau foarte mult și erau nedespărțiți, dar de când Yogo se îmbolnăvise, Kiyi era mai mult trist și nu știa ce să mai facă pentru a-l ajuta pe frățiorul lui.

A vorbit cu vraciul Bufniță, dar acesta nu le-a fost de niciun folos real, așa că s-a hotărât s-o abordeze pe doamna Broască țestoasă care tocmai trecea pe lângă adăpostul lor din zid.

Vivi, mesagera, se hotărâse să nu fie prezentă la întâlnirea dintre frații melci cu doamna Broască țestoasă, dar era aproape și-i vedea cum discută.

Doamna Broască țestoasă știa că e pe-acolo și Vivi așa că l-a rugat pe Kiyi să-i transmită că se poate apropia – nu e ea țestoasa care să se teamă de-o păpușă.

Cu multă plăcere, Vivi s-a apropiat și s-a făcut comodă, întinzându-se pe burtă, să fie cât mai aproape de ei.

Kiyi a întrebat-o pe doamna Broască țestoasă dacă n-ar putea să facă pentru Yogo o învelitoare așa cum are ea. Doamna Broască țestoasă a spus că îl ajută pe Yogo cu plăcere, dar el va trebui să stea un timp sub carapacea ei și îi va pune pe spate o cochilie ușoară, așa ca pentru el. Cei doi melci n-au stat pe gânduri.

Când timpul de stat sub carapace a trecut, Yogo și doamna Broască țestoasă au revenit în locul unde îi așteptau Kiyi și Vivi.

Mare bucurie, mare, când cei doi frați s-au reîntâlnit.

Vivi era emoționată tare de marea dragoste dintre cei doi melci dar și de solidaritatea dintre specii. Să fie acesta mesajul pe care îl avea de transmis, și în lumea ei și în lumea unde era? Era un mesaj valabil pentru oricare lume, pentru oricare timp: dragoste și solidaritate.

Yogo era tare mândru de cochilia lui spiralată și molfăia cu poftă un fir de iarbă.

Kiyi nu mai putea de bucurie. În sfârșit, fratele lui avea un adăpost sigur de vreme rea. Cât despre el, care era puternic și obișnuit cu orice fel de greutăți, n-avea nevoie de nicio cochilie.

Cu toate acestea, tot Kiyi era întotdeauna cel care ieșea primul afară după ploaie, să privească în jur și să se asigure că e senin iar soarele va încălzi cărarea pentru fratele sau Yogo.

De atunci, melcii târâtori (...) ies încă și acum primii afară, pentru a pregăti calea pentru urmașii lui Yogo, melcii cu cochilie. (citat din poveste)

Așa am spus povestea lui Kiyi și Yogo din cartea Trei povești minunate, de Regina Fabiola.

O punere în scenă așa cum m-am priceput, pentru jocul Salvăm păpuși de pe blogul Provocări verzi.

(desenele sunt fotografii ale ilustrațiilor din carte)

Un nou personaj si recuzita. Salvam papusi

Cei doi melci, Kiyi și Yogo, sunt din alt timp, din altă lume – a aflat Vivi, mirată, însoțindu-i în drumul lor. Ea crezuse că povestea s-a transformat în realitate.

Cumva, trecutul s-a întrepătruns cu viitorul când ea era aici – poate așa trebuia să se întâmple? Îi era total neclară posibilitatea universurilor paralele, posibilitatea lumilor paralele... Dar trăia această posibilitate și se străduia să o înțeleagă – poate nu trebuia să înțeleagă, ci doar să accepte posibilitatea.

Frații melci erau pe drum pentru că Yogo a răcit rău când a căzut într-o băltoacă cu apă foarte rece...

Pentru a-l ajuta pe Yogo, la început Kiyi l-a acoperit cu o frunză, să-l ferească de răcoare, dar frunza a fost luată de vânt. 

Mai apoi, Kiyi a căutat un adăpost mai sigur și a găsit niște găuri într-un zid – în una din ele și-au și găsit adăpost frații melci; Kiyi a adunat frunze uscate făcând un culcuș călduros. Când Yogo s-a vindecat au ieșit la plimbare, pentru că era soare, era cald dar – vai! - soarele s-a ascuns și din cer a început să toarne cu găleata, iar Yogo a răcit din nou, pentru că n-a ajuns la timp în adăpost. Și atunci au plecat să-l caute pe vraciul Bufniță.

La un moment dat, după ce frații melci au vorbit cu vraciul Bufniță, și acesta nu prea i-a putut ajuta, Vivi a hotărât că e mai bine să îi lase pe cei doi frați singuri, dar să stea pe aproape, știind că o vor căuta pe doamna Broască țestoasă.

Ce-au vorbit cu doamna Broască țestoasă Vivi știa deja, din cartea de povești, dar se temea ca prezența ei să nu sperie țestoasa și, astfel, să schimbe trecutul, dând viitorul peste cap - mai ales viitorul lui Yogo.

De ce nu apare Vivi

Lucrând pe repede înainte am uitat sa fac o poza în care să apară, pe undeva, și păpușa-mesager Vivi... Așa că am inventat un motiv pentru ca ea să stea deoparte în acest episod.

Cum am confecționat broasca țestoasă și frunza

O frunză căzută trandafirului japonez am vopsit-o cu galben apoi am presat-o pe o bucată de mătase verde și am decupat pe contur frunza – după ce s-a uscat vopseaua.

Carapacea pentru broasca țestoasă e dintr-o cutie de cremă învelită într-o bucată de material rămasă de la covorașul împletit.

Capul, picioarele și coada - din materialul amintit mai sus - sunt umplute cu melană. Sunt croite separat și toate sunt lipite între cutia învelită și un carton verde. Ochii sunt albaștri – m-a amuzat să fac o broscuță cu ochi albaștri.

Broasca țestoasă e un nou personaj în serialul Salvăm păpuși, iar frunza e recuzita – recuzita fiind tema cu numărul trei din jocul găzduit pe blogul Provocări verzi. 

Broscuța cu ochi albaștri apare aici pentru că ideea unui alt personaj - alături de cel principal - nu e respinsă.