Ganduri in ajunul zilei de vineri

M-a ajuns oboseala! Mi-am pierdut antrenamentul şi nu prea mai pot alerga să nu mă prindă oboseala. Mai pot sări peste masa de dimineaţă, mai pot fugi de răspundere, dar de oboseală nu prea mai pot!

Uneori, dimineaţa, în timp ce-mi savurez cafeaua, mă gândesc la toţi oamenii pe care îi voi plictisi sau enerva azi… Şi zâmbesc.

Îmi plac oamenii care au un zâmbet pe chip, pentru că le arată bucuria. Zâmbetul înseamnă că ceva frumos li s-a întâmplat, au citit un text care le-a plăcut, poate au auzit o glumă, poate se gândesc la ceva frumos, poate se gândesc la omul sau la animalul drag, poate au făcut dragoste dimineaţă sau poate au ucis un om. Niciodată nu putem şti!

În unele zile îmi imaginez o lume în care oamenii se iubesc, o lume fără războaie şi fără foamete, o lume fără indivizi care vânează de plăcere, o lume fără stăpâni de sclavi… Azi nu e o astfel de zi, poate mâine.

Zicea cineva că, de fapt, nu ne maturizăm niciodată, ci doar învăţăm să ne comportăm în public.

Să aveţi o zi frumoasă! E o urare, nu un ordin! :) 

Miercurea fara cuvinte! Printre copaci

Fotografii pentru Miercurea fara cuvinte! (31) la Carmen, unde sunt invitati sa participe toti cei care doresc.

Sursa foto: Turism de Aventura, Albumul “Patagonia, ianuarie 2014”

HAPPY WW!

Buna dimineata soare!

Bună dimineaţa! Cum vă place viaţa?!

Începe numărătoarea, din nou: luni, luni-doi, luni-trei, luni-patru, vineri, sâmbătă, pre-luni…

E luni! Ei, bine, cine are timp pentru asta, când se gândeşte la marţi, visând la vineri?!

Nici bine n-am adormit, duminică noaptea târziu (sau luni, dimineaţa devreme), că am auzit ceasul sunând. Cu greu m-am uitat printre gene, şi-am văzut ce oră e. M-am târât la baie, să dau noaptea jos de pe mine.

Pufitică

Ce să faci în prima zi a săptămânii, când iarba nu creşte, la Poliţie nu-i deschis…? Eu, cel puţin, sunt ca venită de pe Pluto, sau plecată cu Pluto – nu ştiu sigur, deşi m-am spălat pe ochi. La loterie n-am câştigat, pentru că, desigur, n-am jucat, aşa că am pus de o cafea şi am uitat-o pe foc; am băut ce-a rămas şi m-am strecurat pe uşa. Vecinii încă dormeau, vântul bătea şi părul îmi despletea. Autobuzul a venit la timp şi putini alţi zombi îl populau.

Revin acasă… E tot luni, aşa că mă duc la culcare, în gând, şi privesc, cu oarecare invidie, la Pufitică – şi el priveşte cam chiorâş, pentru că e luni…

Gata, vă las, pentru că m-a ajuns din urmă noaptea de ieri! Vă doresc o zi superbă!

Ieşită din minţi! Revin în cinci minute. :)

Postare in jocul Iulisei, Buna dimineata soare!

Parfumul florilor de munte

Pe cărările înguste şi abrupte, printre crestele semeţe de pe care zăpada nu s-a topit şi răcoarea se simte printre arborii înfrunziţi, copila se plimbă nestingherită ştiind că animalele şi păsările îi sunt prietene şi niciuneia nu i-ar da prin suflet să îi facă vreun rău. Se întâlnesc, uneori, îşi dau bineţe şi fiecare îşi vede de calea sa.

Parfumul de lemn umed, de pământ reavăn în care rădăcinile arborilor îşi înfig nemilos rădăcinile pentru a-şi trage seva încântă fiinţa micuţă, dar cu suflet în care cuprinde întreaga lume. Arborii îi şoptesc ceva, şi ea le zâmbeşte, clătinând din cap a “da” sau “nu”. Se apleacă, uneori, şi ridică o plăntuţă călcată de vreun animal mai mare, ridică un obstacol din calea furnicilor - le-ar ajuta să-şi ducă mai repede povara la muşuroi dacă n-ar şti că mai mult rău le-ar face.

Ici-colo, viorelele îi atrag atenţia cu petalele lor albastre, roz sau albe, cu parfumul discret minunat. Le mângâie, vorbindu-le. Genţienele, cu albastrul lor de cer senin, adunate în grupuri ca pentru a putea  face faţă vitregiilor vremii pe munte, nu se lasă mai prejos şi îşi mlădie cu graţie tulpinile, dorind atenţia copilei. Le zâmbeşte şi lor, îi zâmbeşte şi singurului bujor de munte dintre genţiene, pentru că pare timid între ele.

Dormiti linistiti, guvernul vegheaza

Guvernul vegheaza corespondenta privata electronica, vegheaza convorbirile telefonice, vegheaza siteurile pe care le accesati, vegheaza conturile bancare pe care le aveti, vegheaza lista vaccinurilor pe care trebuie sa le faceti, vegheaza sa fie taiate padurile si exploatate alte bogatii naturale ale solului si subsolului, vegheaza la siguranta rutiera amendand pe toti cei care dau in gropile pe care nu le astupa nimeni, vegheaza ca pensiile sa nu fie indestulatoare pentru ca prea multi pensionari sufoca bugetul si vegheaza sa mareasca salariul minim pe economie pentru ca ajutoarele de la stat sa fie imperios necesare unui numar din ce in ce mai mare de cetateni, vegheaza… Asta face guvernul: vegheaza ca cetatenii sa nu se poata descurca singuri.

Guvernantii vegeteaza, si cand nu dorm - sau cand sunt treziti brusc din somn de vreun alegator – recita: avem legi, deci totul e in regula. Vom asigura X mii locuri de munca! O afirma – uneori cu spume de satisfactie la gura – si politicienii si angajatorii de diverse facturi. O spun de parca ar face o favoare cetatenilor! Unii – reprezentantii statului – au aceasta obligatie prin Constitutie, ceilalti nu fac decat sa lanseze oferte pentru ca vor sa cumpere forta de munca! Nu le fac oamenilor un hatâr oferindu-le de munca! Oamenii muncesc pentru cei care ii angajeaza si in schimb sunt remunerati. Nu va vindeti ieftin forta de munca! Angajatul e baza unei intreprinderi – oricare ar fi aceasta! Fara angajati nu mai exista intreprinderi - nici mici, nici mari.

Zic ca ar cam trebui sa termine cu textul “Vom da locuri de munca!” Veti da pe naiba! Cumparati forta de munca! Suna altfel; nu?! Cum o zic politicienii si majoritatea angajatorilor suna de parca ar face cuiva o favoare! Iar la salariile de doi bani pe care le ofera cei mai multi ar trebui sa le fie rusine sa faca astfel de afirmatii! Intreprinderile nu dau locuri de munca, ci cumpara forta de munca! De n-ar avea nevoie de forta de munca nu ar “face” locuri de munca, dar vor profit, deci au nevoie de forta de munca.

Doar statul da locuri de munca… Aparatul administrativ este atat de stufos si cuprinde o muuultiiiime de oameni care sunt platiti de la bugetul de stat, de la bugetele locale, adica din impozitele si taxele platite de cetateni (in cea mai mare parte). Statul poate avea si alte venituri pentru imensul aparat administrativ, dar trebuie sa se deranjeze cineva sa le asigure. E mai simpla, insa, cresterea din condei a taxelor si impozitelor.

Ei zic ca in aparatul administrativ lucreaza numai un milion si ceva de oameni. Probabil ca se refera numai la acei angajati care au statut de functionar public – altfel… sunt cohorte de oameni (personal auxiliar: casieri, secretare, femei de serviciu, bagatori de seama, responsabili cu timpul liber, seful bagatorului de seama, seful sefului bagatorului de seama etc.) care sunt platiti din “banii statului”, bani care – in cea mai mare parte – sunt banii de la cetatenii care-si platesc taxele si impozitele.

Guvernantii ar putea “relaxa fiscalitatea” si oamenii s-ar descurca singuri, asigurandu-si macar pentru familie strictul necesar unei vieti decente. Facand asta, insa, prea multi cetateni ar deveni independenti de toanele statului, si nu-i bine… Cel mai bine e ca cetatenii sa stie cine-i seful. Cum pot avea unii tupeul sa se descurce singuri, fara sa depinda financiar de institutia numita stat?!

Clubul cinefililor: Pain and Gain

sursa foto 

Pain and Gain (durere si castig) e tradus de români “Trage tare si te scoti”, titlu care mi se pare, acum, si mai nepotrivit avand in vedere ca la originea ideii filmului este realitatea. Titlul original e un joc de cuvinte dupa zicala ”no pain, no gain”.

E un film din anul 2013, regizat de Michael Bay, avand in distributie pe Mark Wahlberg (Daniel Lugo, capul rautatilor, cel care dorea sa-si traiasca “visul american”), Dwayne Johnson (Paul Doyle), Anthony Mackie (Adrian Doorbal), Tony Shalhoub (Victor Kershaw, prima vicitima), Bar Paly (Sorina Luminita, care visa sa devina star de cinema si era dansatoarea exotica, originara din România, iubita lui Lugo, foarte frumoasa, de-o naivitate care sfida prostia - a beneficiat de imunitate legala pentru ca i-a ajutat pe politisti sa prinda gaşca). Numele golanilor au fost pastrate in film, ale celorlalti au fost schimbate pentru a le fi protejata identitatea – e dezvaluita in emisiunea 48 de ore…

Am vazut filmul Pain & Gain cu ceva timp in urma si n-am avut habar ca e realizat dupa cartea Pain & Gain: This is a True Story, de Pete Collins, compilarea unor articole publicate tot de el in Miami New Times (1999), care detaileaza activitatea unui grup de criminali care au rapit, escrocat, torturat si ucis oameni.

Nu e nici primul, nici ultimul film facut dupa cazuri dramatice reale – “Minti criminale” e un ditamai serialul facut si dupa cazuri reale, evident nuantate.

Recomand Pain & Gain pentru ca tocmai am vazut emisiunea “48 Hours Mystery: A Horrible Story”, despre actiunile unor golani, in Los Angeles, si mi-am dat seama (o data in plus) ca ceea ce vedem in filme “de actiune”, politiste, comedie neagra, razboi etc. poate fi realitate dramatica pentru cineva. Nu-mi imaginez ca ar fi cineva care sa nu stie asta, dar pentru ca m-a uimit reactia personala am vrut s-o fac publica: e ca un cosmar sa stiu ca idioti ca cei din acest film pot curma atat de usor destine…

M-am cam enervat vazand filmul, spunandu-mi “Haida-de! Cat rău poate face un infractor care e asa de impiedicat, asa de stupid?” Unul dintre rapitori (toti erau mascati si-si schimbasera vocea) a fost recunoscut de victima dupa mirosul coloniei pe care o folosea! Cand au vrut sa rapeasca prima victima se impiedicau unul pe altul, le cadeau lucrurile, doar ca nu se calcau reciproc pe bombeuri!

Cand au vrut sa-si ucida prima victima – dupa ce au obligat-o sa treaca pe numele lor intreaga avere (traind in casa acesteia, cheltuindu-i banii) - au imbatat-o, au urcat-o la volanul propriului automobil si au incercat sa insceneze un accident de circulatie. Victima a reusit sa se salveze, a ajuns la spital, a povestit ce-a patit dar personalul medical i-a spus ca a suferit o trauma in urma accidentului; a povestit politistilor - acestia nu au luat-o in seama pentru ca duhnea a alcool… Criminalii s-au orientat, linistiti, spre alta victima.

Era hilar, dar nu ma amuzam, ma enerva stupiditatea scenariului! Realitatea cazului a fost, insa, ca-n film. O alta dovada ca “viata bate filmul”.

Daniel Lugo si Adrian Doorbal au fost condamnati la moarte. Paul Doyle a facut marturisiri complete, a primit 15 ani, a executat 7 si a fost eliberat, reorientandu-se spre congregatia crestina unde era la momentul cand s-a certat cu preotul si s-a inhaitat cu gaşca de la sala de gimnastica.

Criticii de film de la “Village Voice Poll” au nominalizat Pain & Gain, in anul 2013, la categoria “cel mai prost film”… De prost, mi s-a parut prost, dar… aproape ca a copiat realitatea.

Fapt divers: Se pare ca acest film a fost “sustinut” de Dwayne “The Rock” Johnson, cunoscut din filme precum Fast & Furious, Empire State (2013), Faster (2010), The Mummy Returns (2001); cel mai bine il stiu cei carora le place wrestlingul: cu 17 titluri de campion in World Wrestling Entertainment, inclusiv 10 titluri de campion mondial, e considerat unul dintre cei mai buni wrestleri din toate timpurile; e printre cei mai bine platiti actori din lume. A fost considerat, in 2013, cel mai profitabil actor din lume: numele lui a garantat, in acel an, incasari foarte mari pentru toate filmele in care a aparut.

Pentru rolul din The Scorpio King (2002) a fost platit cu 5,5 milioane de dolari – record mondial in ceea ce priveste un actor aflat in primul sau rol principal.

*

Invitatie la film, de la Carmen, in Clubul cinefililor – Impresii de sfarsit de saptamana - unde sunt invitati sa participe toti cei care au placerea de a scrie despre un film sau un serial vazut recent.

Cum inteleg unii iubirea?

Cand iubesti o persoana da-i libertate. Daca o lasi libera si pleaca, apoi se intoarce, lasa-o libera din nou – e semn ca n-a mai vrut-o altcineva. :)

Se spune ca atunci cand iubesti un om foarte mult il lasi sa plece daca asa vrea. Pe de alta parte, trebuie sa lupti pentru iubire… Daca trebuie sa lupti pentru iubire mie mi se pare ca e deja razboi, nu dragoste, pentru ca poti lupta, celalalt poate ceda presiunii, santajului emotional etc., ramane si… se apuca de baut. Poti dedica timp luptei pentru a pastra pe cineva langa tine – pentru ca despre asta e vorba – dar chiar daca acesta ramane totul se poate transforma intr-o viata in care cei doi nu pot comunica pentru ca nu se inteleg asupra compromisului. Cand un partener vrea sa plece si il convingi sa ramana nu inseamna ca ai pastrat iubirea – ai pastrat numai omul pe care il iubesti dar care, probabil, nu te mai iubeste (sau nu te-a iubit niciodata). (a nu se generaliza). Iubirea n-ar trebui conditionata: ma iubesti - te iubesc; te iubesc - trebuie sa ma iubesti...

Se spune ca in dragoste si in razboi totul e permis – e un text pe care unii il iau ad litteram si se lasa cu “bataie din dragoste”. Se mai spune ca putina gelozie nu strica si ca fara gelozie nu e iubire adevarata – e un text pe care unii il iau ad litteram si se lasa cu “bataie din dragoste”, cu hartuire, cu control asupra vietii partenerului.

Menirea femeii este sa aduca pe lume copii si sa-i ingrijeasca. E o mentalitate in care sunt crescuti unii copii… Femeile care nu au copii sunt femei destepte… - sunt doua extreme periculoase, in opinia mea.

Multe femei afirma ca visul lor a fost/este sa aduca pe lume copii… Ma refer acum numai la acele persoane pe care le-am intalnit candva, in diverse circumstante… Unele au afirmat fara jena: m-am maritat sa am copil si apoi i-am dat papucii papagalului; ma casatoresc, am un copil sau doi, divortez si traiesc din pensia alimentara pe care o va plati fraierul; fac mai multi copii pentru ca avem nevoie de banii din alocatie; fac atatia copii cati imi da Dumnezeu si statul e obligat sa aiba grija de ei; am facut copil pentru ca altfel nu m-as fi simtit implinita ca femeie; fac un copil, sa am banii pe concediul pentru cresterea copilului si apoi mai fac unul imediat; femeile care nu au copii nu sunt si nu vor fi implinite niciodata; femeile care nu au copii sunt femei destepte…; ma insor, sa aiba cine sa-mi dea un pahar cu apa; ma insor, sa am ciorba calda pe masa; ma insor, sa am "haina de ploaie"; ma insor pentru ca m-am saturat sa-mi spal singur ciorapii... Lista pentru astfel de "baze solide" in realtii amoroase e deschisa...

Am intalnit femei care au copii si care, de la varste fragede, le invatau pe fetite: toti barbatii sunt porci si trebuie sa iti bati joc de ei, sa le cheltuiesti banii; pune mana pe un tip cu bani; pe baieti ii invata: toate femeile sunt niste curve in care nu trebuie sa ai incredere pentru ca imediat ce clipesti te-au inselat (asta, cu alte cuvinte, au spus-o si femei si barbati); femeia trebuie batuta din cand in cand, sa bage la cap cine e seful (spusa, in diverse cuvinte, de unii barbati, dar au spus-o si unele femei); pune mana pe o tipa cu bani; daca femeia zice “nu” inseamna “da”…

Sunt parinti care si-au dus copiii la manifestari unde violenta verbala nu lipseste si ii invata, practic, sa nu fie toleranti. Asa isi iubesc ei semenii?

Cazurile amintite nu sunt izolate. Cei care au facut astfel de afirmatii sunt dintre cei cu o buna situatie materiala, dar si dintre cei care traiesc la limita saraciei sau sub aceasta limita; au spus-o oameni cu studii superioare si oameni care nu stiu sa scrie… Toti au in comun lipsa educatiei.

Ce mai afirma unele femei: sigur ca m-a mai pocnit sotul, dar a avut motive pentru ca am facut / am zis… si el era obosit/bause un paharel…

Barbati care afirma: sigur ca trebuie batuta femeia din cand in cand, preventiv/cand are gura prea mare…

Afirma unele femei: m-a lovit de cateva ori, pentru ca ma iubeste si i s-a parut ca altul se uita la mine prea lung; mi-a cerut sa nu mai imbrac fuste scurte si pantaloni stramti – are dreptate, pentru ca acum sunt a lui – unii barbati sunt de acord.

Afirma unii barbati: ce-i mai trebuie farduri si zorzoane cand acum are sot si copii?; de ce sa-si fâţâie fundul, prin faţa altora, in pantaloni stramti si fuste scurte, cand e pe “buletinul meu”? – unele femei sunt de acord.

Cu astfel de mentalitati mai crede cineva ca societatea, in general, se va insanatosi?!

Va rog sa retineti: “citatele” de mai sus sunt din… clasici in viata, pe care i-am auzit nemijlocit facand respectivele afirmatii si nu sunt atat de naiva incat sa cred ca sunt putini oamenii ca cei amintiti mai sus… In mod indirect/mijlocit am auzit mult mai multi si mult mai multe afirmatii care imi cam fac parul vâlvoi… Dar, poate, sunt eu cea care n-are toate ţiglele pe casa...

Reflexii in oglinda! La mal

Sursa foto: Turism de Aventura (Cuba, 2012)

Postare pentru Reflexii in oglinda! la Sorin, unde sunt invitati sa participe toti cei care doresc.

Să aveţi o zi frumoasă!

Cum putem ieşi din coşmarul violenţei?

Natalia, aici, a pus o intrebare la al carei raspuns ma gandesc, se gandeste si ea si se gandesc, probabil, milioane de oameni: Cum se poate iesi din acest cosmar? Cosmarul violentei prin viol, si nu numai…

Nu putem decat intr-o foarte mica masura – e raspunsul cel mai clar, sincer, obiectiv, dur…

Problema violentei exista de la inceputul Lumii. Unii afirma ca rautatea (care include violenta) a intrat in lume de cand Adam si Eva au ales sa incalce porunca divinitatii, din momentul in care omul n-a mai dat ascultare divinitatii… Altii afirma ca violenta e o trasatura animalica si omul, fiind animal (unii ii spun evoluat) are aceasta trasatura, pe care o estompeaza prin educatie. In acest moment e mai putin important cum de a devenit omul rau, desi in astfel de cazuri inclin spre teoria darwinista… Educatia religioasa, excluzand alt gen de educatie, poate da nastere unor monstri pentru ca oamenii cresc acumuland frustrari. Educatia religioasa, alaturi de educatia… stiintifica si civica, alaturi de educatia in spiritul bunului simt, moralei, respectului pentru toate fiintele are mai multe sanse. Contrar celor sustinute de unii bataia nu e rupta din rai, iar unii inteleg ca e foarte bine, foarte corect, sa-si rasfete odraslele pana la cel mai inalt grad de nesimtire, oferindu-le – fara a cere ceva in schimb – tot ce vor, acceptandu-le greselile – din ce in ce mai mari – ca fiind “accidente ale tineretii”, refuzandu-le, involuntar – chiar inconstient – orice forma de educatie pozitiva, invatandu-i, de fapt, ca au dreptul sa obtina orice, oricand, oricum… Au dreptul sa aiba orice, oricand, dar nu oricum…

Altii isi educa odraslele scurt: cu bunul simt ramai sarac, isi bat altii joc de tine etc..

Religia perpetueaza, de secole, ascultarea femeii in faţa barbatului. Multi oameni au evoluat si au inteles ca nu e cazul unei astfel de ascultari, ci e timpul unei colaborari, unei intelegeri, si actioneaza in consecinta aproape din reflex. Altii n-au inteles si nu accepta ideea unei intelegeri, nu accepta ideea egalitatii in drepturi, dar se tem de eventuale pedepse legale si se straduiesc sa se comporte conform legii, nu conform proprie-i constiinte. Si mai sunt aceia pe care ii intereseaza prea putin si una si alta, ei fiind violenti prin definitie, indreptandu-si violenta spre categoriile mai slabe din punct de vedere fizic: copii, femei, barbati care nu le-ar putea face faţa intr-o confruntare fizica directa. Si, cel mai adesea, oamenii violenti actioneaza in grup – luati separat cei mai multi se dovedesc foarte slabi, din toate punctele de vedere; fiind in grup isi incurajeaza reciproc actiunile si se elibereaza de frustrari, simtindu-se puternici cand ajung sa detina controlul asupra unui om sau asupra unui grup de oameni.

Unde gresesc cei oropsiti?  

Sunt educati sa fie obedienti, sunt educati sa le fie teama: nu-i spune nimic profesorului pentru ca “te ia la ochi”; nu spune nimic sefului pentru ca te da afara; nu-l reclama pe derbedeu pentru ca va fi mai rau; nu spune nimic celui care se baga in faţa ta la rand pentru ca iese scandal; nu-l reclama pe functionarul care nu-si indeplineste atributiile (sau le indeplinsete prost) pentru c-o sa-ti caute nod in papura; barbatul are intotdeauna dreptate… Lista e deschisa.

O alta greseala este ca se accepta hartuirea, limbajul vulgar si/sau agresiv, batjocura – chiar si de catre cei care sunt vizati direct. Unii parinti au ajuns sa zambeasca atunci cand isi aud copilul in varsta de trei ani injurand. Adolescentii se distreaza vorbind “porcos”. Fetele accepta limbajul vulgar prin care unii baieti au impresia ca le fac un compliment: “ti-as trage-o pe toate partile”… Unele femei zambesc cand un biped le spune pe strada ca-s “bune de tras pe picior”… Toate acestea incurajeaza comportamentul deviant. Putini sunt cei care iau atitudine in astfel de contexte “nevinovate”.

Greseli mai sunt: foarte putini intervin cand (mai ales) un adult loveste un copil, pe strada sau pe te miri unde. “Nu ma bag, e copilul lui”. Poate e, poate nu e… Foarte putini intervin cand un barbat brutalizeaza o femeie… “Nu ma bag, e iubita lui”… Poate e, poate nu e… S.a.m.d. Fie ca e sau nu copilul/iubita agresorului se cheama ca aceia care nu intervin (macar indirect) accepta tacit violenta. Oamenii violenti stiu asta si profita din plin. Oamenii se tem sa intervina direct – e firesc – dar pot suna la numarul de urgenta 112. Da, de sunat pot suna, dar vine cineva?! Cel mai adesea… nu… pentru ca: pana vine un echipaj cei implicati in agresiune sunt plecati deja; cand ajunge echipajul trebuie sa fie acolo cel care a facut apelul, trebuie sa dea declaratii etc. s.a.; i se spune ca nu e cazul unei interventii…

In state in care se incearca in mod serios stoparea violentei macar in locurile publice femeile sunt sfatuite sa reclame primului politist pe care il intalnesc sau la cel mai apropiat post de politie orice agresiune, cat de mica, de care au parte in public, fie pe strada, fie in magazine, fie in mijloacele de transport in comun; se reclame orice individ care se freaca de ele in mijloacele de transport sau pe strada, orice individ care-si expune organele genitale… Unele femei fac reclamatii si se aleg cu… zambetele politistilor. Cel mai adesea li se spune ca politistii au de rezolvat chestiuni mult mai serioase… Un “fleac” pe care il reclama o femeie se poate transforma in drama pentru alta femeie… La fel sunt sfatuiti si copiii… Uneori, celor care reclama, li se spune ca au interpretat gresit vreun gest… si nu-i cazul unei cercetari…

Asadar, trebuie schimbata mentalitatea de abele parti: cetatenii sa reclame, politistii (sau cei cu atributii in domeniu) sa nu se mai ascunda in spatele “chestiunilor mai importante”.

Violenta e nascuta si din dorinta unora de a detine controlul absolut mai ales in viata celor din imediata apropiere: citesc mesajele partenerilor/copiilor; vor sa stie unde sunt si cu cine sunt la orice ora; vor ca ceilalti sa faca exact ce zic ei, cand zic ei si cum zic ei… Pana la un punct e natural, e chiar de dorit, in anumite circumstante.

Violenta, altfel spus, poate fi fizica si/sau psihica… Si inca ceva: gelozia nu este semn de iubire, e mai mult dovada simtului de proprietate, egoismului...

Violenta e manifestata in gesturi aparent marunte, pe care cel mai adesea oamenii le ignora sau nu le coroboreaza cu alte informatii despre o persoana sau alta: limbaj vulgar, agresivitate fizica si/sau verbala, egoism exagerat, lipsa de simpatie pentru altii, modificari bruste de dispozitie, furie, dorinta de a detine controlul… Aceste trasaturi nu predispun, neaparat, o persoana la violenta, la abuz de orice natura, dar e un semn ca ceva poate fi in mare neregula si “arcul se poate rupe oricand” (mai ales cand sunt mai multe trasaturi intalnite la aceeasi persoana).

Nimeni nu e absolut stapan pe emotiile sale (daca nu se antreneaza special pentru asta) dar prea multi isi manifesta impulsurile fara limita… Acestia trebuie opriti, intr-un fel sau altul.

Miercurea fara cuvinte! In padurea altora

Fotografie pentru Miercurea fara cuvinte! (30) la Carmen, unde sunt invitati sa participe toti cei care doresc.

Sursa foto: Turism de Aventura, Albumul Kilimanjaro - a 16-a expeditie Extreme Travel (2015)

HAPPY WW!

NU inseamna NU!

Tineri carora li s-a predat la scoala religie ajung sa violeze in grup o tanara… Tineri care urmaresc filme XXX ajung sa violeze in grup o tanara… Tineri care citesc prin reviste ca femeile au ca fantezie sexuala violul ajung sa violeze in grup o tanara…

Asa cum cei care predau la religie ca femeia trebuie sa dea ascultare barbatului, asa cum cei care realizeaza filme XXX si asa cum cei care scriu prin reviste fel si fel de chestiuni care sunt, de regula exceptii, nu au vreo vina pentru ceea ce fac cei care asculta, vad, citesc, asa nici femeile nu sunt vinovate pentru ca poarta fuste scurte si bluze decoltate. Mentalitatea aceasta – femeia e vinovata daca ajunge sa fie violata - in mileniul trei, e jalnica, e de ev mediu intunecat, asa cum e si mentalitatea ca “NU”, spus de femeie cand e vorba despre sex, inseamna, de fapt, “da”. De mentalitatea “Datoria barbatului este sa incerce” ati auzit? Exista!

Sa sustii ca barbatul a fost provocat de atitudinea femeii, de vestimentatia ei si de aceea n-a rezistat tentatiei si ea, femeia, e vinovata pentru viol, inseamna sa fii sarit de pe fix. Cei care sustin asa ceva ar trebui sa se intrebe: batranele care sunt violate (uneori in casa proprie) si sunt imbracate cu fuste lungi, cu bluze incheiate pana la gat si cu basma pe cap prin ce ii provoaca pe violatori?

Tot sariti de pe fix trebuie sa fie cei care zambesc cand vorbesc despre un viol, si cei care spun si asculta bancuri cu violuri. Sa spui ca femeia “si-a cerut-o” inseamna ca esti sadic: violul poate dura cinci minute, dar trauma victimei e pentru toata viata.

Acum vreo zece ani, un politist, relatand despre fuga de acasa a unei adolescente, a afirmat: “Daca a mancat-o pasarica…” Un altul, relatand despre violul asupra unei femei care i-ar fi putut fi bunica, abia isi retinea lacrimile…

Cum ajung unii sa violeze in grup? Cand e unul, poate fi bolnav, beat, se crede macho, e impotent si simte o dorinta puternica, animalica, si ratiunea se duce naibii. Cand sunt doi se vorbesc, se sfatuiesc si trec la actiune. Dar cand sunt mai multi?! Se indeamna unul pe celalalt? Isi telefoneaza si-si dau intalnire pe camp, unde au “adus” o femeie? Nu e unul in grup care sa-si aminteasca de mama lui, de sora lui? Nu e macar unul care sa-si dea seama ca femeia aceea e chinuita, nu simte nicio placere si cand spune “NU” si cere ajutor printre lacrimi si gemete chiar simte “nu” si lacrimile, gemetele, nu sunt de placere? Cat de putin trebuie sa fie evoluata o persoana a carei ratiune e intunecata de hormoni? O fiinta evoluata nu ajunge sa savarseasca un viol nici in cea mai crunta stare de betie…

Cat de greu este, pentru o fiinta care se pretinde rationala si despre care se spune ca are suflet, sa inteleaga ca NU inseamna NU!?

Clubul cinefililor. Black Hawk Down

Numai cei morti au vazut sfarsitul razboiului (Platon)

sursa 

Black Hawk Down (2001), ecranizarea cartii cu acelasi nume a lui Mark Bowden, bazata pe unele reportaje publicate in The Philadelphia Inquirer despre incercarea capturarii liderului somalez Mohamed Farrah Aidid si lupta care a urmat raidului din octombrie 1993.

Black Hawk Down (Elicopter la pamant!) e un film a carui actiune e centrata pe un eveniment real, petrecut in Somalia, in anul 1993, in timpul razboiului civil. E un film in care micile detalii nu sunt neglijate si il fac cu atat mai mult realistic.

Din distributie fac parte: Josh Hartnett (Eversmann), Ewan McGregor (Grimes), Tom Sizemore (McKnight(, Eric Bana (Hoot), Wiliam Fichtner (Sanderson), Ioan Gruffudd (Beales), Orlando Bloom (Blackburn), Enrique Murciano (Ruiz) s.a.

Toate povestile de razboi, dincolo de moarte, de distrugeri, de dureri au ceva emotionant: fraternitatea soldatilor care lupta in aceeasi tabara. Spre deosebire de alte filme de gen acesta nu a fost romantat, ci prezinta fapte, acte de razboi, acte de eroism intr-o operatiune militara aproape dezastruoasa. Unii il considera ca fiind cel mai bun film de razboi si tind sa-i cred. Un film bine vazut de critici dar criticat de unii straini si oficiali militari.

In anul 1992, in Somalia, lupta intre clanuri rivale a provocat foamete la scara aproape biblica; au murit de foame sute de mii de oameni. Aidid este cel care face legea in Mogadishu si arma lui cea mai importanta este foametea. Statele lumii trimit alimente si medicamente dar oamenii din solda lui blocheaza ajutoarele internationale si, uneori, le confisca. Sunt trimisi 20 de mii de soldati din marina militara americana si reusesc sa restabileasca ordinea si sa livreze civililor alimentele. In anul 1993 trupele se retrag si soldatii lui Aidid ucid 24 de soldati pakistanezi, ataca trupele de pace ale Natiunilor Unite si isi iau ca tinta personalul american ramas in zona. Sunt trimise trupe de elita americane: Delta Force, Army Rangers (75^th Rangers) si 160^th SOAR (Special Operations Aviation Regiment = Regimentul de Operatiuni Speciale Aviatice, cei mai buni piloti de elicopter, regiment cunoscut si cu denumirea “Night Stalkers”).

Cand unul dintre elicoptere este lovit si aterizeaza fortat soldatii din zona cea mai apropiata sunt trimisi sa caute eventuali supravietuitori. Distanta dintre ei si elicopter e mare si trebuie sa strabata stradutele stramte si pline de praf ale orasului, infruntand gloantele oamenilor lui Aidid, praful ridicat si fumul proiectilelor, nestiind cine le-ar putea fi aliat si nestiind de unde poate veni un glont ucigas. Daca au supravietuit prabusirii, camarazii lor trebuie sa reziste pana soseste ajutorul. Dusmani inarmati sunt inclusiv copiii, iar civilii se ascund, nu vor sa-si riste viata trista intervenind.

Nimeni nu e lasat in urma…

Cand al doilea elicopter se prabuseste lucrurile devin si mai complicate. Cu toata pregatirea lor de elita soldatii sunt prinsi ca in capcana, in mijlocul somalezilor inarmati care sunt in solda unuia care vrea sa conduca o multime de oameni saraci si flamanzi, sa faca el legea si sa exploateze bogatiile pamantului somalez.

Replici din film:

Hoot (Eric Bana): Cand ma duc acasa multi oameni ma intreaba: Hoot, de ce faci asta, omule, esti dependent de razboi? Stii ce le spun? Nu le spun niciun cuvant nenorocit, pentru ca ei nu inteleg. Ei nu inteleg de ce o facem. Ei nu vor intelege ca este vorba despre oamenii de langa tine, si asta este.Asta e tot ce este. Si tot Hoot: Stii ce cred eu? Nu conteaza ce cred eu. Odata ce primul glont iti trece prin cap politica si tot rahatul zboara pe fereastra.

Eversmann (Josh Hartnett): Priveste acesti oameni: n-au locuri de munca, n-au mancare, n-au educatie, n-au viitor. Imi imaginez ca avem doar doua lucruri de facut: sa ii ajutam sau stam tolaniti si sa vedem la CNN cum se distruge tara.

Muzica lui Hans Zimmer, tatal soundtrack-urilor celebre accentueaza scenele dramatice. Una dintre creatiile lui este coloana sonora a filmului si, lucru rar in ceea ce-l priveste pe autor, are si elemente vocale, interpretate in limba bretona. E un cantec (Aştept) dureros de trist, asa cum e si filmul, asa cum e si realitatea razboiului…

http://www.youtube.com/watch?v=BWAhVbayGv4

(vizualizare pe YT)

E un film dur, dramatic, cu scene de lupta si multe proiectile trase, multi oameni raniti grav si/sau ucisi, ca in toate razboaiele... Un film pentru cei carora le plac filmele despre razboi dar si pentru cei care sunt interesati sa afle ce inseamna lupta in state precum Somalia.

Curand dupa deznodamantul acestei lupte presedintele Clinton a retras trupele speciale din Somalia.

*

Invitatie la film, de la Carmen, in Clubul cinefililor – Impresii de sfarsit de saptamana - unde sunt invitati sa participe toti cei care au placerea de a scrie despre un film sau un serial vazut recent.

Seara pe strazi din Braşov

Mai ales in Centrul Vechi din Brasov calatorul paseste prin locuri incarcate de istorie si de legenda… Breslele puternice (croitori, aramari, fierari, armurieri, tabacari, postavari, tesatori, aurari) au transformat orasul intr-un mare centru mestesugaresc si comercial si fiecare avea o strada “dedicata”. Monumentele istorice si edificiile religioase intalnite pe strazile Brasovului ofera prilejul unei veritabile calatorii in timp; foarte multe cladiri au fost renovate si s-a pastrat aspectul original. Cel mai bine se observa ziua. Acum e seara, timpul pentru relaxare, cand strazile au un aer misterios. :)

Str. Republicii

Str. Republicii. E una dintre cele mai vechi strazi ale orasului. La capatul de est al strazii se afla Poarta Principala  a Cetatii (Poarta Caldararilor), demolata odata cu fortificatiile de nord-est ale ”Cetatii Brasovului”, in secolul al XIX-lea. Pana sa devina Republicii s-a numit Strada Portii si Ulita Caldararilor (o scurta perioada s-a numit si Carol II)..

Pe Republicii se afla si pravalia de ghete Peter, patiseria unui grec care facea baclavale, dar si cofetaria Bodendorfer, "cofetarul elevilor de liceu, cu prajituri mari si ieftine“ – aflam de la Sextil Puşcariu.

Str. Michael Weiss

Str. Michael Weiss. Strada e numita dupa un jude (echivalentul primarului de azi) al Brasovului: Michael Weiss (1569, Medias – 16.10.1612, Feldioara). In anul 1887 Ulita Calugaritelor (Nonnergasse) a primit denumirea de Michael Weiss in cinstea fostului primar care s-a opus guvernarii tiranice a principelui Gabriel Bathory. In memoria conducatorului lor, brasovenii au batut o moneda comemorativa din aur, cu inscriptia: Michael Weiss 1612. Si-a facut datoria faţă de patrie.

Str. Johann Gott

Str. Johann Gott. Strada poarta numele unuia dintre tipografii Brasovului. Johann Gott s-a nascut in Germania, dar in anul 1832 se stabileste la Brasov, unde preia tipografia infiintata cu trei secole in urma de umanistul sas Johannes Honterus. Pe langa ziare germane si maghiare aici s-a tiparit timp de 50 de ani primul ziar politic românesc, Gazeta de Transilvania.

Str. Apollonia Hirscher

Str. Apollonia Hirscher. Apollonia Hirscher e numele vaduvei unui jude al Brasovului, Lucas Hirscher, cea care a oferit 8000 de florini din care, in anul 1545, s-a construit un centru comercial, numit si bazar care asigura un loc de desfacere a produselor breslasilor brasoveni – Casa Negustorilor a fost la acea vreme cea mai mare cladire din oras (azi “Cerbul Carpatin”).

Sursa foto: Brasov, orasul sufletului meu

Ne poate fi drag orice om?

autor FD (sursa foto FB)

Se zice ca cine iubeste toti oamenii nu iubeste, de fapt, pe nimeni. Si, totusi, exista oameni universali, oameni care aproape ca se neaga pe sine pentru a le fi celorlalti de ajutor. Nu sunt oameni care-si fac reclama pentru faptele lor bune, sunt anonimi pentru care multumirea e fapta buna pe care au avut ocazia sa o savarseasca; fericirea lor este zambetul celorlalti. Acesti anonimi sunt cei care vad omul, nu rasa, religia si altele de gen.

Exista oameni carora le sunt dragi toti oamenii. Sunt oameni obisnuiti, anonimi care se supara cand vad nedreptati – dar incearca sa le repare; sunt oameni care se enerveaza cand sunt victimele unui furt sau a unor violente si chiar dispretuiesc cu toata puterea fiintei pe cei care savarsesc fapte antisociale dar din cauza acestora nu-si pierd increderea in oameni, in umanitate si nu ajung sa judece o etnie dupa unii dintre reprezentanti, nu ajung sa urasca o natiune din cauza unor descreierati. Acesti oameni sunt cei care cauta punctul alb pe fondul negru.

Poate fi gasita o scuza pentru hoti, pentru escroci dar nu poate fi gasita o scuza pentru violatori si pedofili, pentru ucigasi si pentru betivi, ca exemple. Poate ca primii sunt bolnavi mintal netratati, dar betivii – mai ales cei care urca beti la volan si/sau ucid cand sunt in stare de ebrietate nu au scuze, sau nu ar trebui sa le gaseasca cineva, desi mai nou se spune ca alcoolismul e o boala care trebuie tratata. Dar daca e o boala care trebuie tratata probabil ca multi ar trebui obligati la tratament si ar trebui ca guvernantii sa aloce bani pentru astfel de “boli”. Cel care duce sticla cu alcool la gura o face voluntar.

E clar ca eu nu-i pot indragi si intelege (nici nu vreau!) pe cei amintiti in acest paragraf dar ma gandesc la ei cu mila, pentru ca sunt oameni care n-au avut parte de dragoste in copilarie, ci de rele tratamente, de saracie,  sau oameni pe care parintii i-au iubit cu toata fiinta dar care s-au nascut cu o afectiune pe care nimeni nu a stiut sa o recunoasca sau au avut parte de o lovitura puternica la cap si s-a defectat ceva in creierul lor sau – in cazul betivilor – sunt oameni care nu stiu sa savureze viata daca nu sunt beti. – De ce bei, omule, atat de mult? e intrebat un betiv. – Sa-mi inec necazurile! – Necazurile au invatat sa inoate, omule!

Acei copii care chinuie si/sau ucid animale ar trebui dusi la un control medical – statisticile arata ca cei mai multi ucigasi cu sange rece sunt dintre acei copii, deveniti adulti, care au chinuit si/sau ucis animale de la varste fragede.

De ce ucid unii?! Pentru ca pot… - Acuzat, cu ce ai ucis victima? intreaba judecatorul. – Cu sange rece – raspunde acuzatul.

Sa iubim omenirea e mai usor, pentru ca nu particularizam, dar trebuie sa fim invatati sa o facem, pentru ca “omenire” inseamna mai mult decat cei pe care ii cunoastem, inseamna mai mult decat natia din care facem parte. In “omenire” sunt inclusi oamenii saraci si bolnavi de pe continentul african, imigrantii care fug din calea razboaielor, a foametei, a saraciei, oamenii saraci pe care nu-i vedem, oameni bolnavi incurabil de care unii se tem. Tot din “omenire” fac parte homosexualii, lesbienele, transsexualii, travestitii s.a.m.d., oameni care nu fac rau nimanui dar pe care pare ca suntem invatati sa-i uram, sa-i dispretuim, sa-i discriminam, altfel spus. Nu ii inteleg pe cei care se saruta frantuzeste cu persoane de acelasi sex, nu ii inteleg pe cei care aleg sa-si schimbe sexul, nu i-as ocoli si as sari oricand in apararea unora aflati in pericol sau batjocoriti de altii… Sunt oameni pe care ii pot indragi cat timp nu sunt infractori, iar daca sunt infractori sunt doar infractori, fara deosebire de sex, rasa, religie etc. Ar fi absurd sa urasc toti tiganii pentru ca unul mi-ar fura portofelul si ar fi absurd sa urasc toti barbatii pentru ca unul m-ar parasi…

Nu putem iubi orice om, dar cred ca putem iubi omenirea. Exista mii de dovezi de umanitate, exista oameni capabili chiar sa-si riste viata pentru a salva un necunoscut sau un animal. Ne putem dovedi dragostea pentru omenire si daca nu ramanem indiferenti la nedreptati, daca nu-i invidiem si nu le dorim (sau facem) rau celor care sunt mai bogati, mai frumosi, mai destepti decat noi si renuntam la a crede ca suntem detinatorii adevarului absolut. Zic si eu...

Ce n-am vazut nu inseamna ca nu exista

Sunt oameni care daca n-au vazut sau n-au auzit ceva (la/de la o sursa de incredere) inseamna ca nu exista. Sunt unii oameni care considera ca ceea ce zice la TV, la radio, scrie in ziar sau pe net este si adevarat suta la suta. Zilele trecute imi spunea cineva ca o amica i-a vorbit despre un grav accident de munca la firma unde lucreaza… Pentru a o verifica a citit editiile online ale ziarelor din zona si n-a gasit mentionat acest accident – a concluzionat ca amica a mintit… (!!!)

*

Terorismul nu are o definitie unanim acceptata. Foarte pe scurt, terorismul reprezinta un complex de activitati infractionale, savarsite cu violenta, care au drept scop atingerea unor obiective cu un caracter politic.

Nu toti musulmanii sunt teroristi, dar toti teroristii sunt musulmani – este o teorie pe care chiar si unii oameni considerati rezonabili au inceput sa o ia de buna.

Desigur, jurnalistii mediatizeaza, in principal, actele de terorism ale unor formatiuni precum Daesh (Irak si Siria), Boko Haram, talibani s.a. de gen pentru ca fac raiting mai mare trusturilor pentru care lucreaza si, in plus, angajatorii lor nu au, probabil, interesul de a se “pune rau” cu… crestinii si reprezentantii rasei albe, aceste doua categorii fiind considerate, de unii, “adevarate si superioare”. Uneori, mai scapa in presa si informatii despre teroristii crestini si albi. Citind si ascultand ziare si posturi “contrare” afli ce fac crestinii si albii.

Se naste o intrebare legitima: de ce nu suntem anuntati – aproape la nivel de propaganda impotriva unora si altora – despre actele de terorism savarsite de crestini, de budhisti, de mozaici?

Un raport dat publicitatii de Southern Poverty Law Center (SPLC) in urma unui studiu realizat in Statele Unite in perioada aprile 2009-februarie 2015 releva faptul ca in acest interval au fost ucisi mai multi oameni de teroristi interni, non-islamici decat de jihadisti. Reprezentantii SPLC au recunoscut ca amenintarea jihadista este reala si atacul din 11 septembrie 2001 ramane cel mai grav din istoria SUA, dar studiul arata ca multe atacuri teroriste nu sunt savarsite de jihadisti si e o mare greseala sa se considere ca amenintarea terorista este una exclusiv dinspre musulmani. (sursa: alternet.org)

Sunt oameni care atunci cand amintesc actele de cruzime savarsite de diversi credinciosi impotriva celor care nu le impartasesc convingerile evoca fapte si grupari de acum sute de ani si nu le da prin minte ca sunt multe mult mai recente. Dintre aceste grupari amintesc cateva:

Armata lui Dumnezeu, o grupare de crestini extremisti si violenti, activa inca de la inceputl anilor 1980 si care declara deschis “moarte celor care fac avort, moarte homosexualilor”, intre reprezentanti fiind cativa condamnati la inchisoare pe viata (unul executat prin injectie letala in anul 2003) pentru uciderea unor medici care faceau operatia de avort, uciderea si ranirea personalului unor clinici de planificare familiala, atac cu bomba la Jocurile Olimpice din Atlanta (1996), ucigand 2 persoane si ranind 150, asupra unui club de homosexuali si alte acte de terorism.

Lumina Rasaritului (Biserica Dumnezeului Atotputernic sau Biserica Regatului Evangheliei), grupare fondata prin anul 1990 in provincia Henan, China.  O grupare care pune accentul pe Apocalipsa, adeptii fiind convinsi ca Lumea se apropie de sfarsitul existentei si pana atunci trebuie sa ucida cati mai multi… demoni. In timp ce majoritatea crestinilor (si musulmanilor) sunt invatati ca femeia este inferioara barbatului acesti indivizi sunt convinsi ca Isus se va intoarce pe Pamant sub forma unei femei. Dar aceasta nu-i impiedica sa ucida femei… Una a fost ucisa in bataie (in anul 2014) pentru ca nu a vrut sa le dea numarul de telefon, iar ucigasul nu manifesta remuscari, afirmand ca era un demon, pe care l-a ucis. In 2010 au ucis un adolescent, politistii fiind convinsi ca a fost vorba despre represalii, pentru ca o ruda a tanarului a vrut sa paraseasca grupul. In anul 2002 au rapit 34 de membri ai unui alt grup crestin si i-au tinut captivi aproape doua luni pentru a-i convinge sa se alature cultului lor, si au savarsit alte acte de violenta extrema.

Armata de Rezistenta a Domnului, fondata in Uganda (1987) de un crestin radical (Joseph Kony) care urmareste instaurarea unui guvern fundamentalist crestin in acest stat. Gruparea a comis mii de omoruri si rapiri, raspandind terorismul in zone din Congo, Republica Centrafricana si Sudanul de Sud, sperand sa instaureze in Africa Subsahariana un echivalent crestin al legii islamice Sharia.

Se vorbeste des despre ISIS si Boko Haram dar aceasta grupare (ARD) este ignorata desi tacticile acesteia nu se deosebesc prin nimic de cele ale gruparilor atat de mediatizate.

Frontul National de Eliberare a Tripurei, grupare paramilitara crestina activa din anul 1989, care spera sa separe Tripura de India si care urmareste stabilirea unui stat fundamentalist crestin in acest stat mic din nord-estul Indiei. Aceasta grupare are toleranta zero pentru orice alta religie decat crestinismul si membrii sai au dovedit regulat ca au dorinta de a ucide, de a rapi si tortura budhisti care refuza sa se converteasca la acest curent fundamentalist crestin. In anul 2000 au promis sa ucida pe oricine va participa la Durga Puja (un festival hindu anual) iar in luna mai 2003 au ucis cel putin 30 de hindusi in cadrul unei “sesiuni de ucidere”.

Preotia Phineas, un grup care promoveaza “suprematia albilor” si care nu are neaparat orientare religioasa, cat cred in superioritatea rasei albe. Aceasta grupare combina idealurile miscarilor pentru identitate crestina cu terorismul crestin, gruparea urmarind o unica natiune crestina formata numai din albi. Klu Klux Klan a influentat mult aceasta grupare care a comis acte de violenta impotriva clinicilor de avorturi, a homosexalilor si a tot ce considera ei nefiresc din punct de vedere biblic. Protesteaza violent si au mesaje de ura impotriva avortului, homosexualilor, relatiilor interrasiale, iudaismului, multiculturalismului, impozitarii… Au efectuat, in trecut, atacuri impotriva clinicilor de avorturi si impotriva unor medici, au fost implicati in jefuirea bancilor, iar in 28 noiembrie 2014 un membru al gruparii a deschis focul (tragand la intamplare) in apropierea unor obiective, intre care un tribunal federal, consulatul mexican, o sectie de politie, pana a fost ucis de politisti. Si aceasta grupare este etichetata de FBI ca fiind organizatie terorista, dar nici despre actiunile acesteia nu se spun prea multe publicului.

Crestinii Ingrijorati, o grupare infiintata in anii 1980 de pastorul Monte “Kim” Miller, in Denver. Desi cred ca fiecare evreu trebuie convertit la crestinism se considera sustinatori fermi ai Israelului si una dintre dorintele lor este alungarea tuturor musulmanilor din Israel. In anul 1999 politia israeliana a arestat 14 membri ai gruparii, avand indicii ca planuiau unele atacuri impotriva musulmanilor. Unul dintre obiective se banuia ca ar fi fost moscheea al-Aqsa (pe Muntele Templului, Ierusalim), pe care a vizat-o, in 1969 si un crestin din Australia si care a incercat (fara succes) sa o distruga prin incendiere. In anul 2014 a fost arestat un individ banuit ca planuia sa arunce in aer unele obiective musulmane. In 2008 un canal TV din Denver instiinta ca membrii gruparii s-au ascuns iar fondatorul nu a mai fost vazut de 10 ani.

Liga Apararii Evreilor este un grup religios extremist, violent, ai carui membri jura ca nimic nu-i va impiedica sa puna capat antisemitismului si comit acte de terorism in timp ce critica alte acte de terorism. Infiintata in anul 1968 gruparea a castigat notorietate prin criticile dure aduse Uniunii Sovietice. O ancheta FBI din anul 2004 arata ca gruparea are la activ cel putin 15 atacuri teroriste care au fost comise in anii 1980. In anul 2001 liderul a fost arestat si acuzat de complot pentru aruncarea in aer a unei moschei din Los Angeles.

Gruparea a fost infiintata din dorinta de a pune capat terorismului, opresiunii, saraciei si a ajuns sa se transforme in exact ceea ce dorea sa combata.

Klu Klux Klan este una dintre cele mai cunscute organizatii si actiunile sale au avut rezultate dezastruoase inca din anul 1865, cand a fost fondata de veteranii confederati care incercau sa restabileasca “suprematia alba” si sa atace toti negrii eliberati si pe cei care i-au ajutat. De-a lungul timpului au asasinat personalitati proeminente, politicieni, lideri religiosi sau lideri ai comunitatilor. Azi, gruparea e concentrata impotriva imigrantilor ilegali, homosexualilor, infractorilor de rand si impotriva afro-americanilor. Klanul e, practic, la baza fiecarei organizatii care sustine “suprematia albilor”.

Eco-terirsmul e termenul folosit pentru a desemna actele de violenta savarsite in sprijinul unor cauze ecologice, de mediu, impotriva persoanelor si bunurilor acestora.

Frontul pentru Eliberarea Pamantului e o grupare care se considera ecologista; infiintata in SUA, are celule in toata lumea Occidentala. “Elfii”, cum isi mai spun membrii, utilizeaza tacticile razboiului de gherila in incercarea de a opri distrugerea ecosistemului. Distrug infrastructuri importante si foarte scumpe, inclusiv liniile electrice. In atacurile lor folosesc mai ales focul: au incendiat statiuni de schi, birouri ale “politiei parcurilor”, au distrus un laborator al Monsanto pe motiv ca acolo se creaza organisme modificate genetic (Monsanto fiind o mare companie in domeniul modificarii genetice a organismelor)

Unul dintre documentarele despre aceasta organizatie este “If A Tree Falls: A Story Of The Earth Eliberation Front”.

Frontul pentru Eliberarea Animalelor este tot un grup acuzat de acte de eco-terorism pentru ca membrii sai distrug bunuri in valoare de milioane de dolari in incercarea de a elibera animalele din laboratoare, gradini zoologice, ferme, fabrici etc. Uneori, oamenii sunt raniti, fermierii si muncitorii suportand si pagube materiale importante, dar si animalele pe care vor sa le salveze au de suferit. Ei vor un tratament uman pentru toate creaturile. Se considera non-violenti, sustinand ca ceea ce fac este echivalentul distrugerii camerelor de gazare din lagarele de concentrare naziste. Totusi, unele animale pe care reusesc sa le elibereze pur si simplu nu ar putea supravietui in salbaticie si ar trebui duse undeva si ingrijite pana la moarte. Argumentul ca testele si experientele pe animale sunt utile in cercetarea si dezvoltarea de noi metode pentru tratarea bolilor existente nu il comentez aici.

Acestea sunt numai cateva din miile de organizatii cu astfel de profil care exista in lume si care provoaca pagube mari, terorizeaza, ucid oameni si mai nimeni nu zice nimic despre acesti indivizi periculosi.

Ati auzit despre teroristii budhisti? Extremisti budhisti au ucis civili musulmani din Birmania si Sri Lanka, in chiar acest secol, in 2013 si mai devreme. Dar despre teroristii evrei? Intr-un raport al Departamentului de Stat (SUA) se arata ca au existat multe acte de terorism savarsite de colonistii israelieni care au atacat civili palestinieni si au vandalizat multe moschei si biserici crestine.

Un fel de concluzie: actele de terorism pot fi savarsite de aproape oricine, oriunde, nu sunt o caracteristica pentru o anumita natiune, etnie, pentru o anumita religie s.a.m.d. Poate pentru a nu cadea in capcana extremismului, in capcana indoctrinarii, copiii ar trebui sa invete la scoala despre ce inseamna "activist" si "activism". Zic si eu…

Miercurea fara cuvinte! Inceputul Lumii

Fotografii pentru Miercurea fara cuvinte! (29) la Carmen, unde sunt invitati sa participe toti cei care doresc.

Sursa foto: Brasov, orasul sufletului meu (albumul “Un pic de racoare. Pe-aproape de Brasov – Holbav, aproape de Codlea”).

HAPPY WW!

Aveţi un zâmbet?

Încă din cele mai vechi timpuri femeile au tot afirmat că a naşte e mult mai dureros decât ar fi pentru un tip să primească o lovitură în testicule. Iată dovada că această afirmaţie este greşită: la un an sau nu prea mult după naştere femeia va spune: „Ar fi nemaipomenit să mai avem un copil.” Dar niciodată nu vei auzi un bărbat spunând: „Aş fi dispus să mai primesc o lovitură in testicule”.

- Care e deosebirea dintre logica bărbatului si cea a femeii?

- Cea a bărbatului e mai corectă, cea a femeii mai interesantă.

Mulţi dintre bărbaţii necăsătoriţi visează să aibă o soţie frumoasă şi deşteaptă.

Mulţi dintre cei căsătoriţi visează acelaşi lucru.

*

O sută de boxeri au fost întrebaţi despre pericolul sportului pe care-l practică. 10% au spus ca boxul este periculos pentru sănătate. 90% nu au înţeles întrebarea.

*

Indiciu popular: Dacă rândunica zboară cu coada înainte ai să primeşti salariul mărit.

Să aveţi o zi frumoasă!

Raza de soare. Buna dimineata soare!

Dimineata pe racoare, pe aleile fosnitoare si umede, inca, ale Tâmpei, muntele din mijlocul orasului.

Un munte de legenda care pastreaza urmele civilazitiei dacice, arheologii descoperind o fantana cu oseminte care ar data de atunci si despre care cred ca e dovada practicarii unui cult pagan inchinat zeului timpului, motiv pentru care, probabil, romanii au numit muntele Tempus (Temporis), nume care s-a transformat mai apoi in Tempea-Tâmpa.

Tot aici pot fi vazute ruinele cetatii numite Braşovia, despre care se presupune ca ar fi fost ridicata in a doua jumatate a secolului XIII, dupa marea invazie mongola.

Ignorand total istoria, Tâmpa ramane un loc special, un loc de recreere, un loc cu multe plante protejate prin lege, cu alei inguste care duc spre varf pe mai multe trasee si unde, din cand in cand (foarte-foarte rar), oamenii mai intalnesc ursul. :)

Sursa foto: Brasov, orasul sufletului meu

Fotografie in jocul Iulisei, Buna dimineata soare!

Clubul cinefililor: Carnage

sursa 

Carnage (2011) e un film recomandat de Carmen in randurile scrise la o postare; e un film, in regia lui Roman Polanski, despre parinti care considera ca pot rezolva ei aparentul conflict dintre baietii lor.

Actorii care interpreteaza rolurile celor patru parinti sunt: Jodie Foster (Penelope Longstreet), John C. Reilly (Michael Longstreet), Kate Winslet (Nancy Cowan) si Christophe Waltz (Alan Cowan) – toti sunt stralucitori in interpretare, iar filmul prezinta o chestiune interesanta (cele 80 de minute trec fara sa-ti dai seama).

Filmul e incadrat ca drama-comedie neagra si prezinta doua cupluri care se intalnesc in apartamentul familiei Longstreet pentru a discuta despre faptele fiilor lor in varsta de 11 ani.

Penelope si Michael Longstreet, parintii lui Ethan, si cuplul Nancy si Alan Cowan, parintii lui Zachary, sunt patru parinti care ajung sa se comporte copilaros, sa se critice unii pe ceilalti, sa se ironizeze si, din cand in cand, sa se solidarizeze cu “partea adversa”. Cand mai si beau ceva alcool caracterele lor incep sa se dezvaluie si aproape ca uita motivul intalnirii, ei oricum nestiind exact de ce au ajuns la conflict copiii lor. Intalnirea, care s-a dorit una cordiala, degenereaza in haos.

Penelope e un fel de activista, intre prioritatile ei in viata fiind incluse drepturile omului si justitia si care considera ca toti oamenii trebuie sa fie “interesati colectiv”; ideea de dreptate pare sa o macine atat de mult incat incearca sa aplice oriunde si oricum concilierea, discutiile despre anumite probleme – in film fiind vorba despre faptul ca Zachary l-a lovit cu un par pe fiul ei Ethan, si i-a spart doi dinti.

La final de film am ramas cu senzatia ca multe nu s-au spus… Dar se poate spune ca e un final deschis, in ceea ce priveste discutia  celor patru; in ceea ce ii priveste pe copii totul devine clar in ultimele cadre.

*

Invitatie la film de la Carmen, in Clubul cinefililor – Impresii de sfarsit de saptamana - unde sunt invitati sa participe toti cei care au placerea de a scrie despre un film sau un serial vazut recent.

Reflexii in oglinda! Maraton

Anul acesta Brasov a intrat pe harta maratoanelor de sosea alaturi de Bucuresti, Cluj si Arad. In 14 iunie s-a desfasurat prima editie a Maratonului International Brasov. Traseul a fost gandit pe unele dintre cele mai importante strazi ale orasului, pe langa unele dintre cele mai frumoase obiective turistice. Canicula nu a reusit sa ii invinga pe participanti dar multi soferi s-au suparat ca circulatia rutiera a fost data peste cap de interdictiile impuse pentru buna desfasurarea a evenimentului.

Bârfă si motoare

Unii spun ca nimeni nu barfeste, altii spun ca toata lumea barfeste... Acum, ca scriu despre ce nu-mi place se cheama ca e barfa? Daca e, asta e: sunt o pacatoasa! Dar nu-i barfa, pentru ca e real si... :) am martori: oameni la fel de nemultumiti ca si mine, oameni care l-au rugat sa inceteze demonstratiile in zori de zi – a tinut cont de rugamintile lor doar cateva zile, apoi a luat-o de la capat. Motorul n-are vina, ca nu-i de capul lui.

E greu sa-ti pastrezi neuronii lucizi cand n-ai liniste de dimineata pana seara, de nici gandurile nu ti le auzi asa ca ce sa mai inveti?! Cum sa citesti?! Cum sa lucrezi?! Cum sa ai liniste cand, de la 6:30 dimineata incepe aprovizionarea mini-market-ului de la parterul blocului?! Vin dubele una dupa cealalta si soferii nu se deranjeaza sa opreasca motoarele pâna descarca si se face receptia marfii; unii mai lasa si muzica sa duduie in cabina si ai senzatia ca zeci de draci bat toaca in capul tau... Au alarme pentru mers inapoi, pentru portiera deschisa, trantesc ambalaje, trantesc marfa, vocifereaza... 

Si dupa ce se termina cu descarcatul apare un motoscârţist – are un motor de vreo 3000 de euro dar se da cu el de zici ca-i cine stie ce editie limitata. Il ţine in garaj, la subsol, si il poate tura acolo cat vrea – ’ca doar de-aia au facut garaj la subsol: conducatorii auto sa nu deranjeze vecinii turandu-si motoarele sub geamurile lor – dar asta fac domnii; asta de-l barfesc aici o fi domn, dar nu stiu unde, pentru ca iese din garaj – pe o panta destul de lunga (timp in care motorul e suficient de incalzit) – si nu pleaca in treaba lui! Nuuu! Sta calare pe motor si ii da la pedala, sa duduie motorul, sa-l vada lumea ca are motocicleta de 3000 de euro – sunt si frigidere mai scumpe decat motorul lui. Intre 20 si 30 de minute face asta – cronometrat! In loc sa mai doarma 30 de minute ii trezeste pe altii!

Ar trebui sa-l opresc si eu intr-o zi si sa-i spun ca de atatea luni (anul trecut ne-a informat pe rupte!) au aflat toti locatarii ca are motor si ca se da cu el. Stim! Gata! Du-te-n jalea ta, omule cu motor, si lasa-ne! Fii civilizat si ia exemplu de la domnul care tot cu motorul pleaca la munca dar habar n-ai ca-i si el pe acolo. Desigur, domnul stie care-i este valoarea si nu se da rotund pe un motor de 3000 de euro (cel mult).

Ingaduiti-va unii pe altii, si, daca unul are pricina sa se plânga de altul iertati-va unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, asa iertati-va si voi (Coloseni 3:13).

Orice prost poate sa critice, sa condamne si sa se plânga, dar e nevoie de carcter si stapanire de sine pentru a intelege si a ierta. (Dale Carnegie)

Mi-am facut autocritica! Dar nu-ti pierzi stapanirea de sine cand zi de zi, ore in sir, trebuie sa suporti galagia unor indiferenti la nevoia de somn, de liniste a altora?! De iertat, iert in fiecare seara, si dimineata iar ma loveste un fel de amoc… De inteles, nu reusesc sa-l inteleg, pentru ca are spatiu sa-si tureze motorul unde chiar nu-l aude cineva… Si apoi, sunt departe de a fi vreo sfanta. :)

Discriminarea se invata in copilarie

Copiii ar trebui invatati inca din anii de scoala sa nu faca diferente intre anumite categorii de oameni, sa nu discrimineze, adica. Unii cercetatori afirma ca cei mici pot deveni rasisti de la varsta de 9-10 ani, daca nu sunt educati de parinti, in principal, profesorii avand si ei un rol foarte important in educatie. Uneori chiar profesorii sunt cei care discrimineaza…

Am intalnit candva un profesor de limba engleza (plecat din tara la ora actuala) care preda la o scoala dintr-o localitate de langa Brasov, o localitate unde traieste o comunitate mai mare de tigani. Acesta a afirmat ca pe copiii tiganilor ii ignora pentru ca… sunt murdari, insa nu se gandea deloc ca sunt si foarte saraci. Chiar daca a motivat, discriminarea era clara, in context, pe criteriu de etnie.

Alti profesori dau o atentie deosebita si note mai mari copiiilor ai caror parinti contribuie substantial la intretinerea scolii, la fondul clasei si/sau care ofera daruri scumpe cu diferite ocazii sau fara ocazie speciala – discriminare pe criteriu de avere (categorie sociala).

Dimineata am auzit o bunica spunandu-i nepotelului care nu parea sa aiba mai mult de 4-5 ani: “Nu vreau sa te mai vad. Numai tiganii fac asa ceva”. Nu stiu ce facuse copilul dar replica femeii mi-a zgariat creierul – si mi-a dat aceasta tema pentru acasa.

Discriminarea este diferentierea in tratament a oamenilor dupa anumite criterii, dar nu orice diferentiere constituie discriminare.

Practic, in viata cotidiana intalnim la tot pasul acte de discriminare, dar sunt acte firesti, normale, fara de care nu se poate. Fiecare alegere pe care o facem poate fi un act discriminatoriu: aleg o anumita marca a unui produs, discriminez ceilalti producatori; aleg un anumit restaurant, discriminez alti proprietari de restaurante; aleg un anumit medic, ii discriminez pe ceilalti etc.. Acestea sunt acte normale de discriminare si nu ne gandim la ele ca atare.

Atunci cand un barman refuza sa serveasca bauturi alcoolice unui individ beat nu e discriminare, dar cand refuza sa-l serveasca pentru ca este tigan, de exemplu, e clar discriminare.

Cand pe usa unui magazin alimentar scrie “Intrarea interzisa cu caruciorul” celor mai multi li se pare firesc, gandindu-se la carucioarele de piata, dar sunt si copii in carucior si – mai ales – sunt adulti in scaun cu rotile, oameni care pot intelege ca le este interzisa intrarea. Proprietarul magazinului a inteles si a scos afisul – el nu se gandise la oamenii in scaun cu rotile… mai ales ca intrarea e atat de ingusta incat un om in scaun cu rotile nu ar putea intra.

Copiii invata in copilarie sa discrimineze: parintii nu le permit sa se joace cu anumiti copiii pentru ca acestia fac parte din alta etnie, alta religie, alta categorie sociala etc. Copiii invata sa discrimineze avandu-i exemplu pe parinti sau pe altii care sunt in imediata lor apropiere. Cand parinti vorbesc urat despre anumite categorii de oameni, le desconsidera in prezenta copiilor acestia inteleg ca “asa trebuie sa fie”, pentru ca parintii sunt zei pentru copiii lor. Cand parintii fac discriminari copiii lor vor face la fel. Unii copii, crescand, invatand sa gandeasca, isi pot schimba atitudinea pe care au deprins-o in copilarie.

Norman Goodman apreciaza ca discriminarea consta in tratamentul inegal al oamenilor, bazat pe apartenenta lor la un grup sau categorie sociala. Pentru a diminua actele de discriminare legiuitorii din statele considerate democratice, evoluate, au semnat anumite conventii internationale, au introdus in legislatia nationala dispozitii prin care se interzice discriminarea de orice fel.

Copiii ar trebui invatati la scoala nu atat litera legii cat spiritul legii. 

Una e sa nu discriminezi de teama ca vei fi pedepsit si alta este sa nu discriminezi pentru ca intelegi diferentele.

Altele:

https://diana-kundalini.blogspot.com/2015/06/ce-nu-se-invata-la-scoala-i.html

https://diana-kundalini.blogspot.com/2015/07/altruismul-ar-trebui-invatat-la-scoala.html

https://diana-kundalini.blogspot.com/2015/07/ecranul-verde-pune-totul-sub-semnul.html