2024-11-20

Votez doar brasoveni

In mai toți anii electorali - mai ales în cazul președintelui - în turul doi am votat mai mult contra (anul acesta se va întâmpla la fel) pentru că nu prea e de unde alege. Evident, pentru președinte nu aș vota un brașovean doar pentru că e brașovean, dar la parlamentare m-am hotărât să fac asta: să votez doar brașoveni. Nu neapărat oameni născuți în județul Brașov, dar oameni care au trăit o viață în Brașov sau care au mai reprezentat Brașovul pe ici-colo.

Din fericire, entitatea politică pe care o prefer (de când PNL a devenit PDL și mai apoi PNLSD), are pe liste brașoveni (și pentru Senat și pentru Camera Deputaților). Departe gândul de a susține că sunt perfecți. 

Ce-aș fi făcut dacă această formațiune politică nu ar fi avut brașoveni? Simplu: aș fi cercetat listele propuse de partide, să aflu care au brașoveni, aș fi căutat informații (pe cât posibil) despre ei ca oameni, ca politicieni mai apoi, și le-as fi ștampilat numele indiferent din ce formațiune ar face parte - sigur, aș alege, în ordinea preferințelor secundare, respectivele formațiuni, dar - în caz de forță majoră! - chiar dacă și cea mai obscură formațiune ar avea brașoveni aș ștampila numele lor (dar asta nu are cum să se întâmple în formațiunile politice pe care le-aș putea prefera la un moment dat). Sau aș vota un eventual independent (brașovean).

Mulți parlamentari aleși în diferitele circumscripții nici nu se deranjează să aibă vreun cabinet unde au fost aleși. Unii, aleși în Ilfov, de exemplu, au cabinet în București. În vacanța parlamentară parlamentarii ar trebui să lucreze in teritoriu (iau o grămadă de bani pentru asta!). Acu', pe bune! Câți dintre alegători au idee unde e cabinetul alesului lor? Sau, și mai rău: daca alesul are birou și alegătorii știu unde este, și-au fost acolo, câți au putut discuta cu respectivul parlamentar?! Câți l-au găsit acolo? 

Oare n-o fi și vina noastră pentru ceea ce se întâmplă? Suntem cetățeni doar in ani electorali?! Politicienii își fac de cap atunci când cetățenii sunt pasivi timp de patru ani, între alegerile electorale.

De ce numai brașoveni? Pentru că e plictisitor - să nu zic absurd! - ca o persoană care habar n-are unde e... gara principală din Brașov să mă reprezinte în Parlament. Cred că e și o cale de a pune politicienii la muncă (de-ar face mulți acest lucru). Adică, ce fel de partid ești când nu ai in fiecare județ oameni apti - nu doar politic - să reprezinte o zonă sau alta, cunoscând problemele din teren? Ce treabă are un bihorean (la nimereală luat exemplul) care nici în concediu n-a fost în Brașov, să reprezinte oamenii de aici?! Să-și dezvolte partidele și în restul țării, nu doar la centru, de unde sunt trimiși să candideze aceiași oameni, prin rotație, în alte zone.

Evident, pe listele multor formațiuni (cele mari, de regulă) ar putea fi un brașovean și mai mulți... de pe aiurea. Când ceilalți sunt mai mulți - orice formațiune ar reprezenta - anulez votul. Pe bune că m-am săturat să văd cum se învârt ăștia după ciolan și noi nu-i putem opri...

Prea mulți, din necesitate electorală, își stabilesc reședința în județul în care sunt împinși să candideze... Asta-i tot o formă de turism electoral - ei având domiciliul te miri unde. 

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/users/conmongt-1226108/

Teiul in iulie si in noiembrie

Miercurea fără cuvinte, jocul găzduit de Carmen pe blogul.
Coroana teiului într-o zi ploioasă și furtunoasa de iulie

Teiul într-o zi de noiembrie


2024-11-19

Farsa alegerilor, Jean Moscopol.Citate favorite

Jean Moscopol e un cântăreț de muzică ușoară care a fost foarte cunoscut publicului în perioada dintre cele două războaie mondiale.

Jean Moscopol, cântăreț român (1903-1980)
Numele real a fost Ioan Moscu. S-a născut în 26 februarie 1903, la Brăila, într-o familie de origine greacă (Terpsihore și Lascăr), și a murit la New York City in 1980. A înregistrat circa 300 de discuri, în București, Berlin, Viena. Înainte de a fi cunoscut și recunoscut ca interpret a fost funcționar la bancă. Îi plăcea să cânte, pentru prieteni, când ieșeau în oraș la câte un restaurant. Așa a ajuns să cânte (la vârsta de 26 de ani) în celebrul, pe atunci, restaurant Zissu, de pe Calea Șerban Vodă - pe locul căruia, mai târziu, a fost ridicat hotelul Intercontinental. La București a avut o carieră scurtă, dar s-a impus în conștiința publicului românesc drept un interpret de marcă, fiind foarte îndrăgit. Sub pseudonimul Ionică Brăileanul a înregistrat și câteva melodii populare. În fapt, a interpretat mai multe stiluri. 

După încheierea celui de-al doilea război mondial - când a început bolsevizarea României - Jean Moscopol s-a împotrivit regimului cu singurele arme pe care le avea: muzică și versuri. Cunoscătorii afirmă că lui îi aparțin unele dintre cele mai frumoase cuplete anticomuniste. Am ascultat pe YT (când l-am descoperit pe cântăreț - cu doar două săptămâni în urmă) câte melodii am găsit. Sunt scurte și m-au amuzat. Am zâmbit amar, recunosc.

Economiile săracilor

Am un leu si vreau să-l beau
Căci in loc la stat să-l dau
Mai bine beau si petrec 
Decât să-l depun la CEC

Deși eu cu leafa mea
Bine nici nu pot mânca
Statul îmi mai cere mie
Să mai fac și economie

Decât să fiu iar furat
Si prin CEC stabilizat
Mai bine beau si petrec
Decât să dau bani la CEC
Versurile de mai sus fac referire la reforma monetară din 1947 când, la presiunea sovieticilor, fără a anunța populația în prealabil, guvernul a adoptat o lege pentru reforma monetară, intrată în vigoare la 15 august 1947. Anii celui de-al doilea război mondial și perioada imediat următoare au produs o depresiune fără precedent a monedei monetare (prețurile cu amănuntul erau cu circa 8000 mai mari decât în 1938), în circulație fiind o masă uriașă de semne monetare și au hotărât stabilizarea leului.
Operațiunea a avut loc într-un interval foarte scurt - 15-21 august 1947, și au fost impuse anumite praguri (în funcție de categoria de venit) care să limiteze circulația banilor, dar și pentru a deposeda de bani pe cei care aveau prea multi, în viziunea comuniștilor. Altfel spus: nu toți puteau schimba câți aveau.
Consecința a fost devastatoare pentru unii oameni (banii economisiți de firme, bănci sau persoane fizice deveniseră, peste noapte, lipsiți de valoare - sau predați autorităților statului), dar benefică pentru stat (se anula datoria publică).
 
Profit de jocul Citate favorite, găzduit de Suzana pe blogul ei, 
Floare de colț, și transcriu mai jos versurile altor două cântece:

Farsa alegerilor
Comuniștii țin prelegeri
Și te cheamă la alegeri
Ca să alegi, vrei, nu vrei
Tot pe cei aleși de ei.

După vot încep minciuna
Cu-ață albă ce-i cusută
Că-n alegeri totdeauna
Ei obțin sută la sută.

Prin alegeri înțelegi
Să alegi când ai ce-alege
Dar la comuniști alegi
Fără să ai de unde-alege.

Așa-s comuniștii toți
Mari tâlhari, escroci și hoți
Hoți în fapte și-ntelegeri
Hoți în presă și-n alegeri.

(Nicio legătură cu prezentul) 😏

și Foaie verde de cartelă

Foaie verde de cartelă
Cică toți mâncăm franzelă
Si când colo in RPR
Statul mare hot cum e
Umbla tot cu shakar - makar
A retras cartelele
Si a introdus tichetele
Si la pâine si la zahăr

De când nu mai sunt cartele
Și de când nu mai ai belele
Și când azi in RPR
Liber poți mânca orice
Căci viața-i mult mai bună
Și opt zile de-ai mâncat
După noul-vechi la stat
Ți-ai dat leafa pe o lună

Radio București grăiește
Cine bea apă, nu greșește
Dacă radio poftește
Întrebăm si noi firește
Statul hoț si porc de câine
De ce ia de la țărani
Grâu pe 28 de bani?
Și ne ia doi lei pe-o pâine?
(RPR = Republica Populară Română)

După război, cariera lui, evident, a intrat în declin. A compus multe balade și cuplete anticomuniste in vremea când alți artiști (și nu numai) au adoptat pozitia ghiocelului - unii chiar s-au transformat în lăudători ai noului regim (din oportunism, de frica sau din necesitate). Jean Moscopol a scăpat ca prin minune fără a fi arestat, dar când realitatea s-a îngroșat și oamenii au început să-și piardă speranța că vor scăpa de regimul totalitar instaurat, Jean Moscopol a reușit să plece din țară legal, în 1947, cu ajutorul actriței Elvira Popescu. A plecat la Paris, unde n-a stat mult și a plecat spre Germania, unde a fost colaborator al postului de radio Europa Liberă. În final, s-a stabilit în America, în statul New York. S-a alăturat diasporei românești din New York City, unde trăia. A fost militant, implicat social și politic. Nu și-a uitat nicio clipă țara in care s-a născut.

Se știu destul de puține despre el deoarece comuniștii s-au străduit să-i șteargă numele din memoria colectivă.

Un el si doua ea la prezidentiale

Din seria interviurilor urmărite pe Starea Nației amintesc aici, în ordine aleatorie, pe Elena Lasconi, Ana Birchall și Kelemen Hunor.

Discurs de la tribuna
În calupul celălalt am scris mai pe larg despre patru candidați la funcția supremă în stat, dar aici aleg sa scriu doar câteva fraze pentru fiecare.

Elena Lasconi vorbește mult, despre multe, și are un aer mămos, ton îngrijorat și nu știe prea multe despre foarte multe, dar poate învăța (în sensul că e capabilă de mai mult). 

Elena Lasconi la Starea Impostorilor:

Fapt divers: ieri, Ludovic Orban s-a retras din cursa, afirmând că o susține pe Elena Lasconi. Ideea e că buletinele de vot au și numele lui tipărit, și nu mai e timp pentru refacerea acestora. Altfel spus: cine nu știe că s-a retras ar putea stampila numele lui...

Ana Birchall mi-a părut autosuficienta. Incepe prea multe propoziții cu eu. E prima dată când o văd (în sensul că de-o vedeam la TV și nu scria numele pe ea nu as fi știut cine e) și/sau o ascult. Nu prea pare că știe multe, dar a dovedit că știe mai multe decât Elena Lasconi - în materie politica, economie, legislatie etc. se înțelege.

Kelemen Hunor e genul uns cu toate alifiile, și știe exact despre ce vorbește; are unele idei, planuri, propuneri de bun simt care ar putea deveni realitate de-ar avea cu cine să lucreze. Pentru că asta pare a fi o mare problema in Ro: încrengăturile grupurilor de interese, oamenii de paie din funcții cheie, oameni care sunt numiți pe diverse criterii (pare exclus criteriul experienței).

2024-11-14

HSTS sau cam așa ceva. Anunt

Pentru că accesul pe unele bloguri/site-uri îmi e blocat de un nou protocol de siguranță online - HSTS (HTTP Strict Transport Security) - care ajuta site-urile împotriva atacurilor de tip downgrade protocol și cookie hijacking nu voi mai putea vizita unele dintre blogurile prietene - cele de pe platforma WP. 

Acum vreo două luni a fost unul, apoi încă unul, acum nu mai pot accesa niciunul - se accepta vizite numai cu HTTPS (sigur)  nu și HTTP (mai puțin sigur). Am editat exemplul să nu se facă vreo interpretare greșită.

N-am aprofundat chestiunea, dar am reținut că sunt câteva metode de a rezolva - una dintre ele e imposibilă pentru mine la aceasta oră, dar dacă se potrivește una dintre celelalte voi reveni pe WP. Imposibilitatea e actualizare motor de căutare! Extrem de simplu, evident! Dar de ce să fie simplu și pentru mine? 😅

Actualizare. Am mai aflat una alta. Problema apare în cazul sistemelor de operare mai vechi la care producătorii "opresc" actualizările și se recomandă achiziționarea unuia nou, cu licență, desigur. Dar! Pentru ca sistemul nou să funcționeze, de regulă e nevoie și de un aparat nou, pt buna funcționare a noului sistem, care să permită descărcarea/încărcarea unor programe necesare (antivirus, de exemplu, dar și pt anumite editări) care și ele se tot actualizează, descărcarea unui browser, care și el se actualizează și tot așa.

Pe scurt: în cazul meu am nevoie de o tabletă nouă, cu o versiune recentă a sistemului de operare... Vreau, nu vreau, trebuie să mă deplasez până la cel mai apropiat magazin. 😃 Care numai aproape nu e. Da, știu, pot comanda online - nu mai am curaj; de trei ori am făcut-o și de trei ori am avut dureri de cap!

Pe de altă parte, mai există unele variante de rezolvare, doar că trebuie să găsesc un specialist care să știe unde să umble.

Mesajul care îmi apare pe ecran când vreau să accesez orice blog WP:

Conexiunea nu este privată

Atacatorii pot încerca să îți fure informațiile de pe xxx.wordpress.com (de exemplu, parole, mesaje sau date despre cardurile de credit). Află mai multe

NET::ERR_CERT_AUTHORITY_INVALID

Apăs butonul Avansate și citesc:

Xxxx.wordpress.com folosește de obicei criptarea pentru a-ți proteja informațiile. Când Chrome a încercat să se conecteze la Xxxx.wordpress.com de data aceasta, site-ul a returnat date de conectare neobișnuite și incorecte. Acest lucru s-a întâmplat fie pentru că un atacator încearcă să falsifice site-ul xxxx.wordpress.com, fie pentru că un ecran de conectare la Wi-Fi a întrerupt conexiunea. Securitatea informațiilor tale nu a fost afectată, deoarece Chrome a oprit conexiunea înainte să fie transferate date.

Nu poți accesa xxxx.wordpress.com acum, deoarece site-ul folosește HSTS. Erorile de rețea și atacurile sunt de obicei temporare și probabil că această pagină va funcționa mai târziu.

De când am tot pățit-o nu s-a remediat nimic - acum vreo 2 luni era doar un blog WP, apoi, de curând, încă unul, acum... toate. E clar că problema e la mine și trebuie să o rezolv. De fapt, nu trebuie - nimic nu trebuie cu adevărat - dar mi-ar plăcea s-o rezolv.

2024-11-03

Patru candidați la presedintie

Pentru că trăiesc în România sunt interesată și de legislație, și de politici publice și de multe altele, și de cine va fi șef de țară și de cine va fi în parlament (senatori, deputați), de cine-i primar s.a.m.d., și mă interesează și opiniile concetățenilor. Evident, sunt la fel de conștientă, ca cei mai mulți cetățeni români, că putem schimba ceva in bine mult prea greu - dar îmi place să cred că încercăm. Știu la fel de bine ca mulți alții că nu prea avem de unde alege. Cei care știu exact cu cine votează sunt, în general, fanii unui partid sau unui om - un fel de "ultrași". E dreptul lor, să nu fiu greșit înțeleasă. În ceea ce mă privește, nu sunt fan al unui om sau partid, dar caut să urmăresc anumite direcții, acele direcții care nu pun in pericol democrația, drepturile și libertățile fundamentale etc. Cred în egalitatea de șanse (nu de rezultat!) în toate aspectele vieții, cred în ideea că educația (învățământul) poate conduce la o viață mai bună pentru oameni. Dar nu știu pe cine să votez pentru a fi președinte în România! Motiv pentru care m-am hotărât să urmăresc interviurile de pe Starea Nației, unde invitații nu sunt întrerupți exact când ar putea spune ceva interesant. La tembelizor nu îmi place să urmăresc deoarece prea intervin, în unele cazuri, moderatorii, prea sunt întrerupți vorbitorii de intercalarea reclamelor - după care nu se revine la ideea dinaintea reclamelor plus că la tembelizor pare că nu e niciodată timp suficient.

Politician făcând promisiuni
Pe canalul YT Starea Nației au fost invitați oameni care și-au depus candidatura la președinție in acest an electoral. Am înțeles că șapte dintre ei au acceptat invitația. 
Până acum am ascultat, în ordine, pe următorii: Cristian Diaconescu, George Simion, Mircea Geoană, Ludovic Orban. 

Până la aceste interviuri nu am ascultat niciunul, niciodată (dar am citit cât de mult am putut pe ici, colo) - am văzut doar fragmente, prin diferite studiouri TV unde vorbeau deodată cel puțin doi oameni. Sigur, ascultandu-i, nu e ca și cum aș vota perfect, dar voi ști mai amănunțit ce idei au și - culmea! în ceea ce mă privește - pare că e și mai greu să aleg altfel decât... după ureche. Știu sigur cu cine nu voi vota, în general, nu doar dintre cei pe care i-am ascultat și îi voi asculta.

Cristian Diaconescu mi s-a părut un om foarte bine informat - și pe interne, și pe externe; nu e de mirare pentru că a ocupat diverse funcții/posturi cheie in politica românească (au ocupat și alții aceleași funcții, dar... nu par la fel de informați). E un tip care are cuvintele la el, are noțiuni in mai toate domeniile și știe exact care sunt atribuțiile unui președinte în Ro (ce poate face acesta, ce nu poate face; câtă putere de decizie - și cum - are in economie, justiție etc.).

Are, și Cristian Diaconescu, petele lui - unele dintre ele sunt prezentate la Starea impostorilor, unde apare și Ludovic Orban.

George Simion... Mi s-a părut a fi genul cameleonic. Știe foarte bine cum să facă să spună fiecăruia ce vrea să audă, dar în unele puncte e foarte hotărât să nu abdice de la ideile care l-au propulsat in politică. Nu prea pare că se descurcă in geopolitică.

Fiind pentru prima dată când l-am ascultat vorbind fără a fi întrerupt de te miri cine pot spune că omul m-a surprins.

Mircea Geoană vorbește mult și nu spune nimic. Sare destul de des din bandă și repetă despre el la NATO până își plictisește auditoriul. Vorba unui utilizator (citat aproximativ): Jurnalistul: Dle Geoană, în ce an v-ați născut? Geoană: Să vedeți cum e treaba... Când am fost eu la NATO...

Și el a fost prezentat la Starea impostorilor.

Ludovic Orban are vorbele la el, e consecvent in ceea ce privește doctrina liberală și a rămas pe aceeași linie - este unul dintre cei care nu pot fi acuzați de traseism. Mai sare și el de pe fir, dar nu se pierde foarte mult in umplutură. Știe - poate nu la fel de bine precum Cristian Diaconescu - cam cum merg lucrurile. 

Ceea ce a fost surprinzător a fost comportamentul moderatorului, atitudinea lui față de acest candidat, atitudine pe care nu a manifestat-o față de primii trei (sper să nu o facă și în următoarele interviuri). Între altele, Ludovic Orban nu a fost întrebat despre războiul din apropiere și nici nu i-au fost acordate două minute - ca celorlalți - să spună auditorului de ce vrea să fie președinte.

Actualizare 18 noiembrie. Ludovic Orban și-a anunțat ieșirea din competiția prezidențială și afirmă că o susține pe Elena Lasconi.

Și Ludovic Orban are pete - pot fi aflate accesând link-ul de la Cristian Diaconescu. 

În principal, întrebările adresate candidaților au fost cam aceleași (ceea ce mi se pare potrivit pentru că e mai simplu să comparăm candidații între ei). Între aceste întrebări: părerea despre venitul de bază universal, avort, inteligența artificială, războiul din apropiere, schimbările climatice. 

În discursurile lor, unii (la modul general, nu doar in cazul celor amintiți) e posibil să fie sinceri doar că... în politică, fără susținere puternică din partea populației, niciun președinte din Ro nu-și prea poate îndeplini promisiunile electorale.

2024-10-30

Violența domestică împotriva barbatilor

Probabil, unii vor gândi că nu s-a rezolvat cu violența domestică împotriva copiilor și femeilor și asta vine cu violența domestică împotriva bărbaților! Violența domestică nu va avea o rezolvare totală, chiar dacă scade numărul de cazuri. Oricum, numărul real de cazuri rămâne necunoscut deoarece cazurile de violență domestică sunt cele mai rar raportate. Bărbații, în special, evită să se plângă - se tem că nu vor fi crezuți, le e rușine să recunoască faptul că partenera îi abuzează, le e teamă de ridicol și sunt aproape siguri că nu vor avea cine știe ce sprijin... Motivele de a nu reclama și de a rămâne într-o relație toxică sunt cam aceleași ca și în cazul femeilor abuzate in familie. Abuzatori - când e vorba de familie - pot fi nu numai partenerul/partenera, ci și unul dintre părinți, copiii adulți.

Femeie furioasa
Violența domestică împotriva bărbaților e întâlnită mai des decât își imaginează unii; e raportată extrem de rar și nici nu se discută in societate despre aceasta, nefiind tocmai recunoscută, și ar trebui - ori e egalitate de drepturi și de șanse ori nu e. Stereotipuri gen bărbații sunt puternici, de acțiune, bărbații nu plâng și nu se plâng etc. par că au condus, după vreo patruzeci de ani de feminism, la ideea că numai femeile pot fi victime ale violenței domestice.

Ce mi-a venit să scriu despre violența domestică împotriva bărbaților?! Am văzut de curând un documentar cu un tip, fost olimpic de echitație care antrena oameni care doreau să participe la Olimpiade. Una dintre cliente s-a simțit ignorată de antrenor și a început să-l șicaneze. Între altele, mințea pe rețele de socializare că omul e violent s.a.m.d.. Femeia în cauză și iubitul ei locuiau la fermă cu Michael Barison, antrenorul, și partenera lui care avea doi copii dintr-o relație anterioară. Bărbatul, simțindu-se amenințat in propria-i casă, a sunat la poliție de câteva ori, cerând să fie scăpat de individă. Polițiștii nu l-au prea luat în seamă considerând că e o dispută între chiriași și proprietar. Abuzatul și-a luat familia și s-a mutat, temându-se de vreo nebunie a femeii, femeie care amenința că le va face rău cailor (a afirmat că el a amenințat-o astfel, iar ea a montat in grajd aparatură de înregistrare). Se pare că ceea ce l-a înnebunit pe antrenor a fost reclamația (fără suport real)  făcută de femeie către o organizație de protecție a copilului (între altele). O astfel de acuzație putea conduce la pierderea custodiei pentru partenera lui. Și atunci a împușcat-o pe clienta care-l șicana. Au avut noroc și ea și el: femeia n-a murit, iar el a fost judecat pentru tentativă de omor - juriul l-a găsit nevinovat pe motiv de nebunie temporară (a fost internat, pentru un timp, într-un spital de psihiatrie). Viața lui a fost distrusă. 

Urmărind documentarul mi-am dat seama că am fost martoră la multe cazuri de violență domestică împotriva bărbaților - și până zilele trecute nu le-am considerat astfel. Cel mai recent exemplu (în desfășurare) e cazul unui cuplu care locuiește în bloc și își parchează mașina aproape sub balconul nostru. Amândoi au trecut de vârsta de 50 de ani. Fără excepție, de câte ori vin de undeva ea este cu gura pe el: ești un prost care nu știe nici să parcheze; nu vezi cum ai parcat, idiotule? prost ce ești, lasă sacoșele alea pe trotuar și multe altele aruncate pe ton arțăgos. O singură dată l-am auzit pe el să zică ceva, pe ton leșinat: da' mai lasă-mă în pace.

Cu ani în urmă, pe holul unei policlinici, un cuplu a ieșit dintr-un cabinet. Pe hol, lume multă. Tipul din cuplu era făcut troacă de porci de femeia care îl însoțea. Între altele, îi zicea bou, bleg și altele asemenea. El, cu capul aplecat, se grăbea să iasă dintre oameni.

În uzina unde am lucrat era de notorietate o femeie care își bătea - la propriu! - soțul (una dintre prietenele mele a fost martoră la două dintre ieșirile violente ale acestei femei cât un munte care avea un soț slab și mult mai scund decât ea. Îl bătea numai dacă venea beat acasă... 

Personal, câteva femei mi-au spus că ele verifică telefonul partenerilor de viață și le-au interzis categoric să pună parolă dacă nu au ceva de ascuns. Pretind și parolele de pe eventuale conturi pe rețele de socializare. Nu am întrebat de ce sunt sigure că ei nu au conturi de care ele n-au habar (nu am vrut să le dau idei).

Sunt multe femei (auzite nemijlocit) care-și umilesc partenerii în public...

Tot ceea ce am amintit (și multe altele) intră in categoria violență domestică.

Violența fizică (bătaia) este mai rară împotriva bărbaților - în special în cazul cuplurilor heterosexuale - dar există, chiar dacă numai ca mușcături, palme, zgârieturi, aruncarea de obiecte spre partener etc..

Violența domestică îmbracă multe forme, nu se reduce la violența fizică. Poate fi verbală, psihologică, sexuală, economică, socială, spirituală, cibernetică.

Semne că într-o relație există forme de violență domestică

Unul dintre parteneri îl înjură, îl insultă și îl critică în mod continuu pe celălalt.

Unul dintre parteneri e rigid în gândire cu privire la rolurile fiecărui sex (aici am ca exemplu un amic care consideră că rolul femeii e să aibă grijă de gospodărie, că e sub demnitatea lui să facă ce ar trebui să facă o femeie).

Unul dintre parteneri îl suspectează pe celălalt că îl înșală și e gelos, adesea, pe persoanele cu care vorbește celălalt.

Unul îl insultă pe celălalt folosind cuvinte sau comportamente cu conotație sexuală, îl manipulează/șantajează pentru a face sau a nu face sex.

Amenințarea de a-și face rău (sinuciderea, de exemplu), de a face rău copiilor sau animalelor de companie (când există) și altele sunt tot o formă de violență domestică.

Unul dintre parteneri controlează finanțele cuplului și are ieșiri nervoase când celălalt vrea anumite sume (pe care trebuie să le justifice, să arate mereu bonurile când face cumpărături etc.). Sau unul dintre ei îl umilește pe celălalt în fața prietenilor/rudelor pentru salariul său mai mic.

Tot semn de violență domestică (abuz din punct de vedere spiritual) este atunci când unul dintre parteneri nu permite celuilalt să își urmeze religia, tradițiile sau îl forțează să urmeze altă religie sau practici religioase. Când îi discreditează, îi ia în râs credința sau obiceiurile religioase tot abuz spiritual se numește, ca și atunci când unul îl manipulează/șantajează pe celălalt să își încalce anumite principii spirituale.

Fie că sunt femei sau bărbați, despre cei care au parte de astfel de manifestări in familie se poate spune că au o relație abuzivă, toxică.

Femeile poate că nu-și iau la pumni partenerii, dar sunt femei care pot face din niște bărbați sănătoși niște bărbați frustrați. Evident, e valabil și invers, dar asta se știe, se discută, se cheltuiesc bani pentru a ajuta victimele s.a.m.d.. Nu doar unii bărbații sunt narcisiști și se cred buricul Pământului, sunt multe femei narcisiste care se cred buricul Pământului. Să le spună cineva că Pământul nu are buric. 

Cine ridică și problema violenței domestice împotriva bărbaților nu e antifeminist, ci doar echidistant. 😏

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/users/pbortot-5539359/

Ocupații de sezon-mini lego. MFC

Miercurea fără cuvinte la Carmen, pe blogul Între vis și realitate.

Zambila roz din plastic, mini lego

Mini lego de montat: zambila și papagal

2024-10-29

Alegeri prezidentiale - interviuri

Candidații la alegerile prezidențiale din acest an sunt 14 (între care 4 se declară independenți). 

Citind lista constat că de unii nu am auzit vorbindu-se (și nu știam nici de existența unor partide). E drept, la televizor văd ceva numai conjunctural - cu toate acestea, despre unii știu, pentru că apar des, in interviuri plătite serios (din bani publici, în mare parte). Chestia asta cu plătitul face ca cei care candidează să nu aibă șanse egale - un independent fără o căruță de bani, de exemplu, reușește greu spre deloc să își facă cunoscut programul la nivel național. Cei din partidele cartel mari au cele mai multe șanse.

Pentru că urmăresc, între altele, Starea Nației, cu Dragoș Pătraru, am aflat că unii dintre candidații la alegerile prezidențiale au acceptat invitația de a discuta pe canalul de YT (fără a plăti pentru interviu). Interviurile sunt înregistrate și vor fi difuzate săptămâna aceasta, începând de azi, până vineri inclusiv, și săptămână viitoare. 

Starea Nației

Între cei care au acceptat invitația sunt Elena Lasconi, Cristian Diaconescu, Victor Orban, Mircea Geoană, George Simion, Ana Birchall, Kelemen Hunor. Pe aceștia mi-i amintesc și sper să nu mă înșel (nu am luat notițe).

Nicolae Ciucă și Marcel Ciolacu (frații Cici, cum au fost numiți) nu au acceptat întâlnirea cu Dragoș Pătraru. Aș zice că nu e de mirare - cei doi nu prea au cuvintele la ei, iar când le au... uneori îi auzi și-ți zici unde dai, și unde crește cucuiul.

Despre cei mai mulți amintiți aici (și despre oamenii din jurul lor, despre trecut) știu de la Valeriu Nicolae, care găzduiește Starea impostorilor. Fratemeleu, câți impostori la vârful politicii românești și în diferite funcții! Nicio mirare că aproape totul funcționează, în România, în virtutea inerției.

Starea impostorilor
(în episodul 74 puteți afla cine este Valeriu Nicolae)

Concluzie. Poate mai e cineva care vrea să știe mai multe despre cei care candidează la cea mai înaltă funcție în stat... V-am zis unde-i puteți asculta, vedea. 😏

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/users/souandresantana-61090/

Din Șocul viitorului, de A. Toffler

Alvin Toffler a publicat Șocul viitorului in anul 1970. Am ales din această carte câteva paragrafe - pentru jocul Citate favorite găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț.

A vorbi despre libertatea absolută de a alege sau de individualitate totală, înseamnă a nega o formă de comunitate sau societate. Ironia este că cei ce se plâng cel mai tare că oamenii nu se pot asocia sau comunica unii cu alții sunt adeseori aceia care cer un mai mare individualism. Cu cât oamenii sunt mai individualizați, cu atât le este mai greu să-și găsească o identitate (Karl Mannheim, sociolog). 

Oamenii reacționează diferit la șocul viitorului. Simptomele variază și ele în funcție de stadiul și de intensitatea bolii, mergând de la neliniște, ostilitate față de orice formă de autoritate și violență aparent lipsită de sens până la suferință fizică, depresie și apatie. Victimele lui fac adeseori cotituri stranii in ce privește interesul și stilul de viață și încearcă să se "închidă în cochilia lor" printr-un total refuz pe plan social, intelectual și moral. Ele se simt in permanență "persecutate" și hărțuite și vor cu disperare să reducă numărul deciziilor pe care trebuie să le ia.
Numai atunci când un fapt nou nu reușește să-și găsească locul, atunci rezistă clasificării, se produce reacția de orientare. Până ce nu va reuși să integreze acest nou fapt în concepțiile sale sau nu-și va modifica părerea despre lume, el va trece printr-o puternică agitație și neliniște. Reacția de adaptare = stres!
Schimbarea e nu numai necesară vieții, este viața însăși. În consecință, viața e adaptare.

Simptomele frapante ale crizei confuzionale din jurul nostru - folosirea  tot mai largă a drogurilor, creșterea misticismului, exploziile repetate de vandalism și violența necontrolată, politica nihilismului și nostalgia, apatia bolnăvicioasă a milioane de oameni - pot fi înțelese mai bine dacă recunoaștem legătura dintre ele și șocul viitorului.

Palpitațiile, tremurăturile, insomnia sau oboseala neexplicată pot semnala suprasolicitarea, tot așa cum confuzia, iritabilitatea neobișnuită, plictiseala profundă și un sentiment alarmant că lucrurile ne scapă de sub control sunt semnale de alarmă psihologice.

Unii oameni capătă un sentiment de serenitate chiar în mijlocul agitației din jur nu pentru că ar fi imuni la emoție, ci pentru că au găsit modalitatea de a include doza adecvată de schimbare în viața lor. Căutarea acestui optim e poate același lucru cu căutarea fericirii.

Publicând prima sa lucrare, Șocul viitorului, Alvin Toffler (n. 4.10.1928 - d. 27.06.2016) a creat o nouă disciplină, futurologia, prin studiul schimbării și impactul acesteia asupra afacerilor și culturii.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/users/thedigitalartist-202249/

2024-10-27

Valabil 60 de minute

În Brașov - probabil că în multe alte orașe - un bilet de autobuz e valabil timp de 60 de minute: urci-cobori în-din câte autobuze vrei/ai nevoie până expiră timpul. Un lucru bun. 

Sâmbătă am bântuit cu o prietenă prin oraș - era în trecere prin Brașov a doua zi dimineață pleca mai departe. A făcut ceva cumpărături și le-a pus în rucsacul meu. Pe la ora 16:30 ne-am despărțit, ea urmând să întâlnească și alți prieteni. 

Am plecat direct unde aveam întâlnire mai mulți, încă de la ora 16. Pe la cinci și ceva sună telefonul. Era prietena de care abia mă despărțisem - în acel moment mi-am dat seama că lucrurile cumpărate de ea sunt la mine! Exact motivul pentru care mă suna. Mă scuz față de cei prezenți - după ce că întârziasem (anunțând, evident) acum plecam iar, să revin mai târziu. Pentru că nimeni nu venise cu mașina am luat autobuzul pe care mi l-au recomandat pentru a ajunge unde aveam întâlnirea foarte scurtă. Mai aveam la mine o "jumătate" de bilet (biletele sunt numai pentru două călătorii - pentru una singură nu există).

Pe la ora 18 (plus/minus cinci minute) urc in autobuzul 32, ștampilez (validez) biletul, văd că e ștampilat - uneori se vede foarte șters scrisul - și-mi văd de drum. Ajung la destinație, îi dau prietenei cumpărăturile, mai stăm un pic de vorbă până vine un autobuz care să mă ducă de unde am venit. Urc in autobuz și-mi zic "să fiu sigură că mă încadrez in timp". Scot ochelarii "pentru citit" și mă pufnește râsul! Or fi zis călătorii că sunt sărită... Apoi m-am îngrijorat un pic: dacă vine vreun controlor? Oricum, nu avea rost să cobor pentru că nu aveam de unde cumpăra bilet - șoferii vând numai în anumite autobuze. Se mai poate plăti cu cardul, în unele, sau cu o aplicație pe telefon și, desigur, există abonamente, pe card special (nu e cazul meu).

Pe bilet se ștampilează ora la care a fost validat (ora și minutul), ziua, luna, anul. Pe biletul meu scrie așa: 04:24; 01/01/2020. Era 26 octombrie 2024, dar "validatorul" trăia în trecut. Cineva a făcut o glumă: "începutul sfârșitului democrației în lume".

Bilet două călătorii cu autobuzul în Brasov

S-a mai întâmplat să nu funcționeze "validatoarele", să nu se vadă aproape deloc ce scrie pe bilet, dar pe asta nu am mai pățit-o - dacă am mai pățit-o nu știu, de fapt, deoarece nu fac des călătorii pentru care să fie suficient un bilet și, de regulă, nu scot ochelarii să văd ce scrie...

Deh, se mai întâmplă, nu-i capăt de lume, dar nu se știe niciodată care poate fi reacția controlorilor; controlorii pe care am avut ocazia să îi întâlnesc în ultimii ani sunt, de regulă, ok - s-ar fi cercetat ce și cum și, probabil, s-ar fi lămurit situația. 

2024-10-24

2024-10-20

La mulți ani, Carmen!

De ziua ta, Carmen, o felicitare online de la noi. 💗  🌹 Și gânduri bune! 💐


Felicitările, gândurile bune, acasă la Carmen: Între vis și realitate. 🍰 

🌹La mulți ani, Carmen! 🌹
🌹
Reproduc mai jos dialogul celor doi micuți pentru că nu m-am descurcat să fac mai mari bulele.

Zice micul cu urechi aurii și trup argintiu:
- Hei, Bulgăraș! Azi, Carmen mai prinde un trandafir in buchetul vieții!
- Știu, Urechiușe de aur! Caut trandafiri cu petale de aur ca părul ei! 
Să culegem inimioare!

Sursa foto cu cei doi mici blanosi: 

Scrisul și bulinele le-am adăugat în programul online gratis: 

Carmen dragă, am scris pe blogul tău ceea ce îți transmit, ceea ce îți doresc! 💞

2024-10-17

Castelul liliecilor. RiO

Alungați de oameni, liliecii s-au hotărât să stea cât mai departe de aceștia, lăsându-i pradă diferitelor insecte ale nopții pe care oamenii - isteți precum se cred - le combat cu chimicale. 

Un liliac in zbor langa un castel înconjurat de munți și ape

Liliecii, care mai de care, au ajuns - cu mic, cu mare - la castelul ascuns între munți, pe un mal de apă. Se vor lupta pentru adaptare, dar măcar știu că mai apoi le va fi bine. Se vor înmulți prea mult și vor da iama prin sate și orașe? Posibil, dar ei sunt mult mai rapizi decât ursul brun și vor dispărea-ntr-o clipă după ce s-au hrănit. În plus, e cam greu, spre imposibil, omului, să-i vâneze cu pușca. Oh! Ce nu pare că știu liliecii e faptul că omul e foarte inventiv și când e vorba despre a face rău - afirmând că el doar se protejează. Se apără așa de bine oamenii încât vor fi vinovați de propria extincție.

N-ar fi prima dată când celelalte viețuitoare resping liliecii, neînțelegându-i sau temându-se de ei. De la începutul Lumii au făcut unele greșeli - cine nu face?! - dar au făcut și lucruri bune. 
Liliacul din poveste își amintește cum, la începutul Lumii, Creatorul le-a spus păsărilor și mamiferelor să-și aleagă fiecare unde să trăiască. Păsările au ales un loc, mamiferele alt loc - lumea era mare și multe locuri minunate avea. 
La un moment dat animalele au hotărât o mare petrecere pentru a-și aniversa existența și a se cunoaște mai bine. Voios, Liliacul s-a pregătit de petrecere netezindu-și părul, lustruindu-și aripile și gheruțele. Și-a zburat spre locul petrecerii. În drum, a văzut-o pe Zebră și a salutat-o cu bucurie, strigându-i: Frumoasă noapte pentru petrecere!
- Hei, Liliac! Oprește-te imediat! îl somează Zebra. Unde zbori așa grăbit?
- La petrecerea animalelor! răspunde vesel, Liliacul.
- O, nu! Nu ai ce caută la petrecerea animalelor! E numai pentru animale și tu nu ești animal!
- Ba sunt! insistă Liliacul! Am blană și am colți! Toate animalele au!
- Dar ai aripi! Numai păsările au aripi! Pleacă de aici până nu te zdrobesc! Și Zebra a ridicat o copita.
Liliacul a zburat în primul pom. Trist și singur ședea acolo privind cum animalele cântă, dansează, mănâncă... Lacrimile au început să curgă șiroaie pe blană, pe picioare, picurând pe pământ. Și a plâns Liliacul până când a adormit și a ajuns agățat cu capul in jos - era prea trist ca să-i mai pese. Stătea agățat cu capul in jos și lacrimile picurau pe pământ.

Auzind păsările că animalele au dat o petrecere au organizat și ele una, numai pentru păsări. Și-au dat de veste. A aflat și Liliacul și a fost foarte bucuros, gândind că va avea și el parte de distracție. Și-a spălat și netezit părul, și-a lustruit aripile și-a zburat bucuros spre locul petrecerii. În drum, s-a întâlnit cu Vulturul și l-a salutat cu veselie, spunându-i: Frumoasă noapte pentru petrecere!
- Da, frumoasă - zice Vulturul. Dar tu unde zbori așa grăbit?
- La petrecere, desigur! 
- Nu! Nu ai ce caută acolo!
- De ce nu?! Sunt pasăre! Vezi? își desface aripile. Am două aripi, câte una de fiecare parte a corpului.
- Dar și păr închis la culoare și colți mici, ascuțiți. Pleacă de aici până nu te înhaț - și-a clămpănit Vulturul ciocul, și Liliacul a fost la un pas să fie înhățat. 
A zburat Liliacul în primul pom și de acolo privea, trist, încă tremurând de frică, păsările cântând și dansând. Lacrimile îi curgeau pe blăniță până pe picioare și picurau pe pământ. Se legăna Liliacul înainte și înapoi, înclinându-se tot mai mult până a ajuns cu capul in jos; era prea trist ca să-i mai pese și a rămas așa, lacrimile picurând direct pe pământ.

Din acea zi liliecii trăiesc mereu numai ei cu ei, și ies numai târziu în noapte, când majoritatea celorlalte creaturi dorm. Și azi atârnă cu capul in jos și lacrimile lor picură pe pământ.

Notă. Pentru că octombrie e luna dedicată - internațional - liliecilor, pentru Reflexii in oglinda, joc inițiat de SoriN și găzduit azi de Carmen pe blogul Între vis și realitate, am repovestit - cum mi-am amintit - o legendă: De ce stă liliacul cu capul in jos?

2024-10-10

Boboc mac-mac pe oglinda apei. RiO

La Miercurea fără cuvinte nu am fost prezentă ieri pentru că în mintea mea a fost marți! La câteva minte după miezul nopții am pregătit postarea pentru MFC și am aflat că deja e joi! A fost ciudat! Știam că e miercuri (sunt unele care pot fi făcute doar miercuri!) dar am tot uitat! Neuronul meu se încăpățâna să rămână în ziua de marți. 

Azi a ajuns la zi și neuronul și public la timp o imagine pentru Reflexii in oglinda, joc inițiat de SoriN 
și găzduit azi de Carmen pe blogul Între vis și realitate.

Boboc de rață pe oglinda apei

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/users/dustinthewind-5746451/


2024-10-03

Toboșar la oglindă. RiO

Elefantul bleu avea atașat un tub cu bomboanele - l-am cumpărat pentru jucărie, dar am mâncat și bomboanele (cred că gustul acestor mici bomboane l-ar putea avea niste biluțe din ghips amestecat cu zahăr).

Elefant bleu de jucărie care bate toba când e răsucită o cheie

La spate are o cheiță pe care o răsucesc de câte ori vreau ca elefantul bleu să bată toba. 

Poza e dedicată jocului Reflexii in oglinda, inițiat de SoriN și găzduit azi de Carmen pe blogul Între vis și realitate. În fapt, era pentru jocul de săptămâna trecută, dar din diverse motive nu am reușit să fiu prezentă.

2024-09-13

Psihopatie... politica

A fost odată ca niciodată, o țară frumoasă, cu oameni frumoși - cum prezenta un fost prim ministru, unui robot, țara in care s-a născut. A trecut timp de atunci - nu mult, dar secunda pare veșnicie, uneori, în țara unde politicienii își descriu locul natal ca mai sus. 

Un trup cu mușchi evidențiați și cap un balot de paie
Două partide politice presupus rivale (unul de stânga, celălalt de dreapta), cu doctrine total opuse (se spune doctrină, dar partidele din această țară frumoasă nu mai au doctrină de treizeci și ceva de ani sau... au una comună: abonarea la banul public) și-au dat mâna peste țară, împotriva voinței cetățenilor, dar cu votul acestora, după ce juma de an s-au porcăit. Scopul declarat? Stabilitate, siguranță pentru țara lor frumoasă cu oameni frumoși - deh, se plângeau cetățenilor personajele din cele două partide: nu vrem unire, dar război la graniță, criză economică, criză mondială, criză biliară... Ne sacrificăm pentru binele comun - binele lor comun, dar pe asta n-au spus-o. In vară, în prima etapă de împărțire a cașcavalului, au rămas mai mult sau mai puțin uniți, tinzând spre despărțire. Acum, la împărțirea a ce-a mai rămas din cașcaval, par a fi devenit, din nou, mari rivali. Război la graniță mai este, și crize fel de fel. Gata cu stabilitatea și securitatea? Ah! Cu securitatea, nu! Cu siguranța, da!

Și mai zice in poveste că oamenii frumoși din această țară frumoasă n-au nicio problemă cu toate aceste manevre, și se pregătesc să se încoloneze pentru a vota. Înainte de-a vota, stau cu sufletul la gură ca să afle ce-o urma. Au mai văzut ei multe, de când votează în țara frumoasă... Marele partid de stânga, cu nu prea mulți ani în urmă a demis prin moțiune propriul prim ministru. La precedentele alegeri, cei de stânga au câștigat, dar neavând majoritate... partidul de dreapta, unit cu unul progresist și c-o organizație politică, ceva, a preluat puterea, cum s-ar zice. Nimeni nu prea știe cum de azi câștigă unii și țara frumoasă, cu oameni deștepți frumoși, ajunge să fie condusă de alții. Votează roșu, dau de galben, și invers! Alianța celor trei a funcționat un pic, apoi galbenii au zis jos cu progresiștii, jos cu organizația politică și s-au mai târât așa până când... unirea cu stânga, pentru stabilitate și securitate. Cetățenii n-au avut nimic de zis. Cei din organizația politică, tare supărați, au început o campanie împotriva ursului brun care năvălește-n sate și orașe. Cu ani înainte, spitalele erau prea multe și s-au hotărât să le închidă, susținuți de un partid. Progresiștii, mai vioi, au ales ca să-i conducă interpreta din Muscel. Roșu are-un plângăcios ce se pretindea cândva erou al Revoluției; acesta, când vorbește, zici că se milogește. Galbenii, oameni de soi, sunt conduși de-un ex-gradat cu multe stele, pretins erou prin Orient, scriitor de top acum, despre care poți să crezi că atunci când vorbește e la un pas de-a rămâne fără aer. Vine, tare, încă unul, care se vrea președinte - a mai fost cândva, dar doar o noapte, iar acum a mai scris o carte.

Cică, acum se discută, despre ce note aveau în liceu ăștia de vor să fie președinte! Și votanții, curioși, stau pe margine și comentează, aburiți - ca de-obicei - cu false probleme. Timpul trece, iarna vine... vai de mine și de mine! 

Când primul președinte votat în democrație, de majoritate, a fost un comunist cu școală serioasă de partid... a început distracția pe teritoriul care, peste ani, va fi descris ca fiind o țară frumoasă, cu oameni frumoși.

Poate nu-i epidemie de psihopatie în țara frumoasă cu oameni frumoși, ci-s doar partide cartel - de nu mai știu alegătorii care-i răul cel mai mic.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/users/geralt-9301/

2024-09-09

Înlăturarea ignoranței. Citate favorite

Buddha a petrecut în contemplație, în solitudine, 49 de zile înainte de a reveni printre oameni pentru a le dezvălui secretul Eliberării. In aceste șapte săptămâni, Buddha a fost ispitit de spiritele rele in incercarea lor de a-l face să renunțe la răspândirea Învățăturii. Și-a atins țelul, de ce să mai zăbovească pe acest pământ și să predice un mesaj de eliberare?

El, personal, atinsese Nirvana. Buddha nu ascultă aceste voci și se întoarce între oameni - la cei care-i fuseseră discipoli și până atunci, dezvăluindu-le Cele Patru Nobile Adevăruri, Nobila Cale Octuplă și înlănțuirile cauzelor și efectelor. Zi și noapte, fidelii se grăbesc să asculte acest mesaj eliberator. Buddha e urmat acum de șaizeci de discipoli - aceștia devenind tot mai numeroși cu fiecare an. Buddha, din sat în sat, din oraș în oraș, din miracol in miracol și din vindecare in vindecare, îi conduce pe oamenii care îl ascultă către viziunea vacuității eului, către viziunea vacuității fenomenelor.

Buddha nu a căutat niciodată o adeziune bazată pe credință în Doctrina sa. Din contră, a subliniat întotdeauna că o aderare la Doctrină nu poate fi făcută decât pe realizarea Învățăturii sale.

Buddha s-a străduit să arate omului necesitatea de a fi propriul său artizan in a găsi starea fără suferință, starea în care eul nu mai există:

Ceea ce văd apărând și dispărând (buddhistii cred în reîncarnare, pe care o consideră un fel de pedeapsă) și care, datorită caracterului său trecător, îmi aduce suferința, nu poate fi eul meu.
Or, corpul meu, în ansamblul său, apare și dispare fără încetare și, datorită caracterului său trecător, îmi aduce suferința. Deci nu corpul este eul meu.
Or, văd tot ceea ce se poate cunoaște în mine și în afara mea, apărând și dispărând, și, datorită caracterului lor trecător, îmi aduce suferința. Deci nimic din ceea ce poate fi cunoscut nu este eul meu.

Ceea ce buddhistii numesc karma este înlănțuirea cauzelor și efectelor care poate fi descrisă ca succesiune a douăsprezece legături. Abolindu--le, cel ce meditează atinge Iluminarea. Această lege acționează în întreg universul, și, cât timp karma există, nașterea este fructul ei, iar durerea, consecința. Pentru a aboli suferința, Buddha a urcat până la originile ei, parcurgând apoi drumul invers și arătând Calea Eliberării.
Transmigrarea continuă de renașteri printr-un ciclu recurent de existență condiționată e numită samsara.

Întreaga doctrină a lui Buddha, în realizarea ei, se leagă de problema înlăturării ignoranței. Prin Nobila Cale Octuplă, Buddha propune o metodă precisă de realizare: Vedere corectă; Vorbire corectă; Acțiune corectă; Mod de viață corect; Efort corect; Voință corectă, Atenție corectă; Meditație corectă.

Vedere și vorbire corecte


A vedea corect înseamnă a înțelege Cele Patru Nobile Adevăruri enunțate de Buddha: Adevărul despre Rău; Adevărul despre Originea Răului; Adevărul despre încetarea Răului și Adevărul despre căile care conduc la încetarea Răului (Calea Octuplă).
Vederile juste nu privesc o credință, ci o transformare totală a ființei, în profunzimile sale.

Cuvântul corect este abținerea de la cuvânt de fiecare dată când scopul căutat nu e înalt.

Trebuie sa ne amintim că, vorbind, trezim senzații, bune sau rele, care irită sau tulbură. Trebuie, in plus, să ne amintim că personalitatea care vorbește n-are nicio aparență vizibilă și că ea e la fel de zadarnică cum sunt toate procesele care depind de actul vorbirii.

Acțiune și mod de viață corecte


Acțiunea corectă este abținerea de la orice acțiune care nu e întreprinsă cu un scop înalt.

Prin mod de viață corect, trebuie înțeles un fel de a trăi care să fie în acord cu căutarea spirituală și care să nu aducă prejudicii nimănui.

Efort și voință corecte.

Efortul și voința corecte constau din cea mai fermă hotărâre de a atinge Starea fără Suferință.

Există patru feluri de eforturi:

Efortul de a evita - te străduiești ca ideile nesănătoase sau false pe care nu le-ai avut niciodată să nu intre în mental; să eviți să comiți actele rele pe care încă nu le-ai comis.

N.B. Conceptul de idee nesănătoasă/falsă, când e vorba despre doctrine, trebuie pus în relație cu respectiva doctrină (la care a aderat unul sau altul). In cazul celor are nu au aderat la o anumită doctrină și consideră că au concepții proprii despre lume, viață etc. - pot considera o idee ca fiind falsă numai raportând-o la propriile concepții. 

Efortul de a domina - te străduiești să anihilezi tendințele nefaste pe care le simți în tine, nu le lași să prindă rădăcini. Efortul de a domina înseamnă a combate lăcomia, invidia, mânia; a le învinge și a le respinge. Există cinci moduri de a te debarasa de gândurile nefaste: a înlocui gândurile rele cu cele bune; a nu le acorda nicio atenție; a analiza; a descoperi elementele care le constituie și a descoperi cauzele care le-au generat.

Efortul de a dobândi. Străduința de a face să răsară in tine toate tendințele înalte pe care încă nu le ai. Dobândirea calităților necesare pentru a ajunge la Cunoaștere: atenție, putere de a discerne, energie, interes, liniște, concentrarea și egalitatea de spirit.

Efortul de a menține. Străduința de a păstra tendințele înalte pe care le ai, de a nu le lăsa să slăbească, de a te strădui să se dezvolte și să ajungă la perfecțiune.

Atenție corectă

Atenția este una dintre fazele cele mai importante în realizarea marilor progrese spirituale. (...) e poarta de acces spre meditație. E pregătirea, baza, și fără ea nicio practică contemplativă nu poate da rod. Pornind de la ea au fost elaborate numeroase tehnici care constau în observarea și stăpânirea a tot ceea ce se petrece în noi, atât pe plan fizic, cât și pe plan mental. Ele constau deopotrivă în a discerne ceea ce ne înconjoară și a pătrunde semnificația profundă a mișcărilor și a lucrurilor. Acest efort de observare și cunoaștere se împarte în patru părți: observarea corpului; observarea senzațiilor; observarea gândurilor; observarea fenomenelor interne și a efortului spiritului.

Meditația corectă

Prin meditație, buddhistii ating Starea fără Moarte, Iluminarea, Nirvana. (...) Meditația permite experimentarea și realizarea vacuității eului (a egoului) și a vacuității fenomenelor printr-o succesiune de clarificări care dizolvă lumea fenomenelor. Orice dualitate, orice concept, sunt atunci suprimate, discipolul scăldându-se in Starea Pură, eliberat de orice plăsmuire. Nu este prizonierul nici al ființei, nici al neființei. Acesta e rezultatul Învățăturii lui Buddha. Este ceea ce el însuși a numit Nirvana.

Buddha s-a născut în anul 556 i.e.n. într-un sătuc nepalez din regiunea Terai, Kapilavasatu; aparținea unui trib numit Sakya, al cărui suveran era tatăl său. La naștere a fost numit Siddhartha.

Evitați să discutați despre practicile efectuate, sau să descrieți altora experiențele trăite; contactul cuvintelor le întinează și le limitează.

Din cartea Nirvana, editată de Societatea Informația, București, 1993; coordonator ediție: Titi Tudorancea, pentru Citate favorite, joc găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț.

2024-09-06

Desfășurarea în timp. Citate favorite

Spirala timpului
Trecutul se topește în prezent: omul de ieri se dizolvă in omul de astăzi; cel de azi se proiectează în omul de mâine. Trecutul nu-și dobândește deplina valoare decât cu întârziere: ieri el n-a fost decât virtual, astăzi el este real. (...) 

După cum prezentul se află deja, într-un fel, în trecut, tot astfel viitorul există deja in prezent. (...)

Prezentul permite ascensiunea în trecut și coborârea în viitor. Căci acțiunea omului se produce în timp. Omul acordă forțelor naturale libertatea de a acționa și, în felul acesta, face posibile transformările in timp. Fondul absolut al timpului este mereu identic cu el însuși: el nu seamănă nici cu veșnicia, așa cum o concep budiștii, nici cu repetiția sau succesiunea, așa cum și-o reprezintă Grecii. (...) el conține virtualități de creație și de actualizare. (...)

Fără a fi împodobit cu prestigiul trecutului sau cu perfecțiunea - dorită - a viitorului, prezentul dobândește, datorită acțiunii noastre, o valoare care, este adevărat, nu va fi apreciată decât mai târziu. In prezent se unește trecutul, care îi dă naștere, cu viitorul, care se naște din el. (...)

Trecutul se menține și viitorul se pregătește în fiecare dintre noi. (...)

Toate se unesc într-o clipă unică - clipă firește trecătoare - dar care constituie singura realitate a istoriei.

Câteva citate culese pentru jocul Citate favorite găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț.

Din cartea Cabala, scrisă de Alexandru Șafran in 1972, apărută la Editura Univers Enciclopedic, București, 1996.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/users/rorally-5867093/