O poza pentru Miercurea fara cuvinte, joc găzduit de Carmen pe blogul Intre vis și realitate.
Pagini
- De la inceput
- Necuvantatoare (blog)
- Amator creativ (blog)
- Câini și pisici
- Cărți
- Citate. Proverbe
- Filme
- Origine expresii. Minidictionar
- Povești cu morală
- Povești
- Jocuri-povești și alte povestiri
- Legende urbane
- Legendele florilor
- Legende-folclor-mitologie
- Sărbători. Obiceiuri
- Superstiții și credințe
- Timp
- Din Brașov
- Zile dedicate internațional și național
- Confidenţialitate. Condiţii. Contact
- Harta site
2024-07-31
2024-07-29
20 de proverbe și zicători la adunare
Am copiat aici definiția proverbului și zicătorii pentru că... mereu le confund - sigur, puteți râde! 😃
Proverbul (proverbium, in latină) este o învățătură morală populară născută din experiență, exprimată printr-o formulă eliptică sugestivă, de obicei metaforică, ritmică sau rimată. (din Mic dicționar academic, Editura Univers Enciclopedic, București, 2010).
Zicătoare vine de la a zice, din latinescul dicere. Zicătorile sunt cunoscute și sub denumirea de expresii și locuțiuni proverbiale; sunt asemănătoare cu proverbele, dar nu sunt identice (n.b.: că sunt diferite știu, dar nu rețin... care-i diferența). Proverbul e constituit din propoziții sau fraze întregi de sine stătătoare; zicătoarea are o formulare mai redusă și nu se folosește separat, ci legată sintetic de o propoziție sau o frază, având o funcție caracterizatoare a unui fapt particular, exprimat prin propoziția sau fraza de care e legata. Că exemple: slugă la dârloagă - se zice despre cel ce-i sub ascultarea unui prost; soare cu dinți - când e soare, dar și frig mușcător; a legat cartea de gard - se zice despre cineva care nu mai vrea să învețe. Și zicătorile, ca și proverbele, se caracterizează prin exprimarea plastică, iar folosirea lor într-un context vorbit sau scris mărește expresivitatea stilului. (din dexonline).
Proverbe și zicători
1. Foamea gonește pe lup din pădure.
2. Foamea face bucatele bune.
3. Viața omului, ca oul in mâna copilului.
4. La bătrânețe se simte cine nu s-a cruțat la tinerețe.
5. S-a trecut iarba de coasa și lelița de frumoasă.
6. De la o vreme, numai miezul pâinii îți place.
7. Bobocii pe gâște vor sa le învețe sa-noate.
8. Să cumperi vecinii, întâi, și apoi casa.
9. Cei mai mulți sunt prieteni de masă, iar nu de nevoi.
10. Nu alerga după trăsura care nu te așteaptă.
11. Când treci prin țara orbilor, închide și tu un ochi.
12. Cine vorbește vinde; cine ascultă cumpără.
13. Mai bine să îți pară rău că ai tăcut, decât că ai zis.
14. Ce spui la ureche, în pădure se aude.
15. Nu râde de măgar că vine vremea să încaleci pe el.
16. Cu ce măsură măsori, cu aceea ți se va măsura.
17. Degeaba faci vecinului bine cu ce ai furat de la alții.
18. După ce frângi carul, mulți se găsesc să-ți arate drumul bun.
19. Pe lângă lemnul uscat arde și cel verde.
20. Lumea nu-i cât se vede prin fereastră.
Aceste 20 de proverbe și zicători le-am adunat aici (si) pentru a participa la jocul Citate favorite găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț.
In cartea amintită mai sunt multe și între acestea unele de-a dreptul... misogine. Poate, cu alta ocazie, mă voi referi și la acestea, dar nu numai. Am tendința să afirm că nu întotdeauna înțelepciunea populară e înțelepciune.
2024-07-25
Epiphyllum la fereastra. RiO
Prima floare a apărut la începutul lunii - nu mă așteptam; anul trecut, in aceleași condiții, nu a înflorit deloc acest cactus orhidee. In 2022 (sau 2021?) au fost șase flori pe "tijă", înflorite cam in același timp.
2024-07-24
Discutie pe terasa. MFC
2024-07-20
Studiul proverbului, de Lucian Blaga
Pornind de la @zorele am citit un eseu "ce este poezia?" (altfel intitulat), și în acest eseu este amintit și Lucian Blaga.
Scria Lucian Blaga, in Studiul proverbului:
Recitesc o carte pe care din copilărie n-am mai luat-o in mână: Povestea vorbei.
Anton Pann, "cel isteț ca un proverb", a avut în valul de romantism -prietenos poporului - de acum un veac, fericita inspirație de a aduna proverbele noastre și de a le grupa după subiect. Pentru fiecare mănunchi a dat și o "poveste a vorbei", o anecdota, o povestire versificată drept tâlc al proverbelor înmănuncheate. Istețimea cu care a legat, in buchete cu explozii multicolore, proverbele - și exegeza naivă ce le-o alătura, fac din Povestea vorbei una din cele mai originale și simpatice cărți ale literaturii noastre. Unele proverbe sunt atât de strâns și de firesc și de economic legate în monom, încât le crezi creațiuni dintr-un singur bloc. In Anton Pann s-a încarnat întâia și ultima oară proverbul românesc; apariția lui e in felul sau desăvârșită. Ce s-a mai făcut după el echivalează cu un adaos mecanic de colecțiuni, mai bogate, poate, dar mai puțin consistente. Nu s-a mai găsit un al doilea amator, care să trăiască în aceeași măsură proverbul, sa aibă același tact, aceeași dragoste in întrebuințarea lui ca Anton Pann, profesorul de muzică, cu sezoanele vieții împărțit între biserică și aventură.
Proverbele sunt aforismele poporului. Cum cântecul povestitor de moarte al ciobanului anonim se ia la întrecere in frumusețe cu creațiunile poetului, ce-și poartă cu orgoliu solemn numele, tot așa un proverb poate să copleșească înțelepciunea cutărui gânditor excepțional cotat pe piața literară. (...) Proverbele sunt deopotrivă: frânturi de sisteme filosofice, frânturi de psihologie, frânturi de mare pamflet. Când citești un proverb ca acesta: Cine se învață mincinos, se îmbolnăvește când spune adevărul, te simți ispitit să cauți în istoria gândirii veacul, când filosofii continentului au denunțat apriorismul valorilor, ca să ajungă în definitiv la același rezultat relativist al umilului gânditor înzestrat cu un așa de pronunțat și treaz simț al contingentelor și condițiilor umane. Trebuie să deschizi paginile de pamflet cele mai crude ale literaturii universale, ca să mai întâlnești imagini plastice ca aceasta: fățarnicul, mănâncă sfinți și scuipă draci; ironii ca aceasta: fă-ți crucea mare că e dracul bătrân; răutăți ca aceasta: omul sarac și nevoiaș se îmbracă numai pe dinăuntru. Proverbele, ca și aforismele dealtfel cuprind de obicei adevăruri văzute dintr-o parte, pieziș, sau de la înălțime. Țăranul știe să le dea proporții, să le exalteze; și astfel un adevăr relativ, prins într-o icoană vie, palpitantă, grotescă sau strigătoare înduplecă și încremenește ipnotic ca un ochi de șarpe mintea ascultătorului. (...) La întrebarea despre ce glăsuiește proverbul românesc, s-ar putea răspunde cu mândria doctorului medieval: despre toate lucrurile care se pot ști, și altele multe în afară de acestea.
Totuși, in mijlocul interesului nu e nici cerul, nici iadul, nici lumea, ci omul. Omul cu toate calitățile și metehnele, cu toate apucăturile, întocmirile și rostirile sale, voite și nevoite. (...)
2024-07-18
Porumbel alb in picătură de ploaie. RiO
Ploaia care a inspirat fotograful e una nu tocmai recentă, dar una dintre cele mult așteptate în această vară.
2024-07-17
O pisica între porumbei. MFC
2024-07-10
Apus cu nori și avion. MFC
Pentru Miercurea fara cuvinte,
jocul găzduit de Carmen pe blogul Intre vis și realitate.
2024-07-07
Inghesuiala la oglinda. RiO
Vreau sa particip la acest joc, dar nu prea am poze cu reflexii - și nici nu-mi da prin minte să "obțin" atunci când observ o reflexie interesanta. Și pentru că nu-mi da din minte să... pentru a participa la jocul Reflexii in oglinda inițiat de SoriN si găzduit acum de Carmen, pe blogul Intre vis si realitate, mi-a dat prin cap sa plaseze cate o oglinda pe ici, pe colo. Ce am reușit se vede mai jos.
Inainte de a fotografia bufnita la oglinda aranjasem și fotografiasem, special pentru RiO, căsuța puzzle 3D primit de la Rux.
Cam atât despre înghesuială.
2024-07-03
Trandafiri roz și galben. MFC
Pentru Miercurea fara cuvinte, jocul găzduit de Carmen pe blogul Între vis și realitate.