Didi urmărește elfii AEC 12

Didi asculta pe ascuns ședința pe care Moș Crăciun o ține cu elfii care îl ajuta în toate pregătirile necesare sezonului.

Moș Crăciun știe ca mai e un spiriduș pe-aproape, dar se face ca nu știe. Probabil ca și elfii știu, dar dacă Moș Crăciun tace, tac și ei, atenți la ceea ce li se spune. Nu e ca și cum n-ar ști ce au de făcut, în general, dar unele amănunte se schimba de la an la an și ei nu le știu chiar pe toate.

Dovada ca Moș Crăciun și elfii știau ca Didi e pe-acolo e faptul ca imediat ce spiridușul și-a pierdut interesul elfii s-au aliniat în fața Moșului Crăciun. 

Îl pregătesc pentru călătoria în jurul lumii din acest an. Pun la punct cele mai mici amănunte, prevăzând și imprevizibilul.

Cei cinci elfi vernil sunt confecționați din pufuleții descoperiți în cuibul 12 din bradul-calendar pentru Adventul Exploratorului Creativ. 

Au fost 11 pufuleți în cuib: cinci vernil și șase albi. Cei albi sunt pe post de butuc în dreptul cărora stau elfii – să se ascundă urgent dacă apare vreun pericol. Neoficial: pufuleții vernil sunt lipiți de cei albi pentru ca altfel nu stăteau vertical... elfii. Al șaselea pufuleț alb e îmbrăcat în haina lui Moș Crăciun (ambalajul de la ciocolata Moș Crăciun primita lângă bradul-calendar).

Fesurile sunt din fetru și au câte un pompon în vârf. Am desenat pe ei cu carioca.

Am trecut o sarma prin pufuleții-butuc pentru a păstra elfii pe verticala. Beteala e de jur-împrejurul lor pentru a fi estetica și din spate, decoratiunea. Estetica, un fel de a spune, pentru că și privita din față... Hm.

Aceștia sunt cinci dintre spiridusii care îl ajuta pe Moș Crăciun – ca să se știe.

Pictura kitsch peisaj de iarna. AEC 7

M-am străduit, dar degeaba! A fost binișor pana când am aplicat pasta de dinți. În realitate arata un pic, un pic mai bine, pentru ca se vede altfel sclipiciul adăugat, altfel textura.

Abia am convins-o pe Didi sa apară în poza, sa vadă privitorii și ceva drăguț! Greu s-a lăsat convinsa să fie asociata cu pictura mea (patratul cu latura de circa 14 cm).

În cuibul 7 din bradul-calendar pentru Adventul Exploratorului Creativ am descoperit doua pliculețe cu pasta de dinți (albă și bleu), și un bilețel pe care scrie: pictează cu pasta de dinți. M-am bucurat, pentru ca s-au activat amintiri din școala generala, când am folosit destul de multă pasta de dinți albă. Tubul cu alb se termina mereu și mereu primul, în momente perfect nepotrivite! Locul de unde aș fi putut cumpăra tuburi separat de setul de culori era prea departe, dar pasta de dinți aveam din belșug (părinții aveau întotdeauna stoc)

Amintirea a rămas plăcută, dar pictura mea... Mvai! Tot ce-i alb e pasta de dinți albă, cu rol de zapada; ce e albăstrui e cerul. Copacul, casa, gardul, conturul dalelor aleii sunt făcute cu creioanele cerate descoperite în cuibul unu al bradului-calendar amintit. A ramas suficienta pasta de dinti dar, efectiv, nu mai am timp sa ma orientez spre altceva.

Dacă profa mea de desen ar fi văzut acest desen m-ar fi lăsat corijenta! Aveam note de zece la desen, în general – un singur 8 și un singur 9 am avut în... șapte ani de școala generala. Oh, nuuu! Nu va gândiți ca ceilalți erau catastrofe! Nu erau. Daaaa... Ma laud acum, încercând sa înțeleg cum de n-am reușit ceva dagut cu aceasta ocazie. Oare cum de am putut pierde acea îndemânare? Sigur, nu eram extraordinara, dar... Gata, nu ma mai laud!

La grădinița am fost catastrofa, dar desenul pe care îl prezint aici e, cred, mai rău decât ce desenam când abia știam sa mânuiesc creionul.

Simt ca ar trebui sa ofer scuze tuturor celor care vor vedea ce-am făcut – scuze ca am agresat simțul artistic al privitorilor!