Despre spitalele “de stat”… numai de bine. Faza cu cipicii obligatorii am descris-o…
In vara aceasta am avut şi alte surprize – un fel de a
spune. A fost o săptămâna când am mers zilnic la spital, la cineva. Am cumpărat
o pereche de cipici şi îi arătam cerberilor de la intrare de câte ori treceam
pe lângă ei. “Dar să-i puneţi, nu doar să mi-i arătaţi” – mi-a zis unul într-o
zi. “Desigur! Imediat ce spitalul va fi steril şi absolut toţi cei care vin de
afară vor purta” – i-am răspuns. Apoi au început să mă recunoască şi nu mă mai
întrebau de cipici. Poate că ar fi trebui să port, să nu infectez străzile
(exagerez, desigur).
*
Într-un salon al secţiei de ortopedie oamenii erau – cei mai
mulţi – imobilizaţi in pat, cu picioarele frânte sau mai ştiu eu ce… Cei mai
mulţi foloseau scutece sau ploscă şi mirosurile erau, uneori, greu de suportat,
dar se aerisea repede.
Curăţenia, însă… Hm. In salon, chiuveta mică, din porţelan alb, avea tentă de gri. Fiica unei
paciente a cumpărat detergent şi un burete pentru a fi spălată chiuveta. A
spălat-o cineva? Desigur: eu, după vreo două zile, când mi-am dat seama că nu
s-a deranjat să o facă cineva plătit şi pentru asta.
Recipientul pentru gunoi
– o găleată de la vopsea lavabilă cu pungă in ea – era plin sâmbătă; până luni…
a dat pe afară.
Schimbarea scutecelor absorbante folosite de pacienţi am
dedus că se făcea la anumite ore. Am dedus aceasta pentru că o infirmieră i-a
spus unei paciente care o ruga să o schimbe: “Nu acum e ora de schimbat”.
Altfel spus, cine nu avea “norocul” să fie murdar la fund când fixase
infirmiera ora “pentru schimbat” stătea aşa câteva ore, până la următoarea “oră
de schimbat”. Să zicem că ar fi o logică in acest “program” – dar nu e!
La ora de schimbat… jale! Cică spaţiu steril! Scutecele murdare, mănuşile folosite
când schimbau pacienţii (aceleaşi la toţi) erau aruncate direct pe cimentul
salonului, lângă pat, de unde erau adunate mai apoi într-o pungă. Cum naiba să
arunci pe jos scutece pline cu urină şi excremente?! E inadmisibil in orice
salon de spital, dar cu atât mai mult in unul in care oamenii au suferit
operaţii.
Nu ar fi fost mai bine să port cipici, şi mănuşi, şi costum
de protecţie? :)
Dian, esti bine? Sau e vorba de altcineva? E bine si el/ea?
RăspundețiȘtergereDa, multumesc. Si persoana la care mergeam e bine - cu piciorul imobilizat, dar... bine.
ȘtergereCe departe de normalitate ne situam. In mod cert este o penurie de cadre medicale medii in spitale si probabil fac si ele ce pot, dar cred ca daca ar gandi de doua ori, chiar asa putine cum sunt, s-ar mai optimiza cate ceva. Eu una nu pot sa inteleg. Este daunator chiar pentru personalul de acolo. Poate se cred imuni, dar nu sunt! As vorbi de empatie penru semenii in suferinta, dar poate li se pare prea mult...
RăspundețiȘtergereSanatate persoanei pe care o vizitezi si tie. Si poate ca ai dreptate, un costum de protectie nu ar fi rau...
O saptamana frumoasa si linistita, Diana draga! Pupici! <3
E adevarat ca sunt puţine aceste cadre medicale, dar protectia ar trebui sa fie pe bune; au manusi si masti, dar folosesc aceleasi manusi la toti cei internati, putand transmite orice, oricui... :( In fiecare salon de-ar avea doi saci de gunoi (unul pt scutece, unul pt cearceafuri murdare) cu ele nu ar mai arunca pe jos scutecele si cearceafurile murdare...
ȘtergereMacar respect; prea muulta empatie le-ar dauna si lor in astfel de situatii - pentru ca nu e usoara munca prin spitale.
Multumesc, Suzana draga! Sanatate iti doresc sa ai! Amica la care mergeam e acum acasa, cu femurul operat, dar e bine.
Iti doresc sa ai si tu o saptamana frumoasa! Pupici, cu drag! <3
Mereu am căutat să evit spitalele (doar că uneori situația impune și astfel de vizite). Pot spune că am prins o oarecare fobie față de ele. E îngrozitor să știi că în acel loc ar trebui să te însănătoșești, dar, de fapt, parcă ieși mai bolnav decât erai înainte...
RăspundețiȘtergereSi eu caut sa le evit si am avut bafta sa nu prea trebuiasca sa merg la spital nici in vizita, dar anul acesta am tot fost prea des si am avut ocazia sa observ multe, mult prea multe.
ȘtergereCred ca si de nu se aleg oamenii cu vreo bacterie sau vreo infectie s-ar putea alege cu o... depresie. :(
Mama, la ce postare am nimerit sa ma întorc! M-ai bagat cu nasul direct în ... realitatea Romaneasca! Uff ... Sanatate multa si cat mai putin pe la spitale!
RăspundețiȘtergerePupici si o saptamana grozava îti doresc! <3
N-a fost cu intentie! :) Postarea de ieri este despre Red Dog, un caine care pribegea prin Australia in anii 1970. :)
ȘtergereRealitatea româneasca pare tot mai... trista. :(
Multumesc, Ella draga! Sanatate multa iti doresc si eu tie, si celor dragi! Bine ai revenit! <3
Pupici, cu drag!
Extrem de trist şi de îngrijorător dar se pare că nu sunt şanse de revenire la normalitate.
RăspundețiȘtergereCred ca vom uita ce inseamna normalitatea...
ȘtergereSpitalele private sunt mai curate - cel puţin teoretic, dar acolo... deh, nu au loc chiar toti (uneori nici daca au bani, cand sunt prea batrani). :(
Sigur ar fi fost mai bine să porţi chiar şi mască, să nu rămâi "mască" după toate câte le vezi, că la noi în spitale intri cu o afecţiune şi ieşi cu mai multe... Zi frumoasă să ai, Diana! :)
RăspundețiȘtergereAtunci cand avem ocazia (nedorita si de nedorit) sa intarziem prin spitale chiar... ramanem masca! :)
ȘtergereMultumesc, Dana, la fel iti doresc!