România divizată

Am tot auzit in ultimul timp sintagma „România divizată”. Ieri am auzit, azi am auzit... Şi-am auzit, de curând, pentru prima dată: „Franţa e divizată”. N-am ce face, aşa că întreb: Cum, adică, divizată? Mi se raspunde: Păi, da: oamenii au abandonat partidul lui Miterand şi au votat cu un partid nou: Înainte, partidul lui Macron, actualul preşedinte.

In acel moment am avut senzaţia că mi se încurcă circumvoluţiunile – atâtea câte sunt ele – iar unicul şi dragul meu neuron a ameţit pe loc.

România e divizată de protestele conduse de forţe ostile României – zice unul. România nu trebuie divizată de dispute politice şi diferenţe de opinie – zice altul.

România e divizată?!

Da! E divizată între oamenii cinstiţi şi susţinătorii hoţilor şi / sau pe criterii de vârstă...

Unii vor să facă mulţimea să creadă că există, cu adevărat, o prăpastie căscată între anumite categorii profesionale sau între oameni de diferite etnii sau vârste; de fapt, pare chiar că se doreşte atingerea acestui ţel: divizarea – când cetăţenii sar unii la beregata altora carul cu politicieni trece nestingherit, lăsând prăpăd in urmă.

O aiureală, faza aceasta cu divizarea. Desigur, sunt destui indivizi care aprind fitile, doar-doar explodează ceva... Şi sunt foarte convingători tot repetând ideea şi ilustrând-o cu exemple care sunt, de fapt, excepţii; dacă-i crezi pe cuvânt rişti să te cerţi cu vecinul.

Suntem diferiţi. România nu e divizată; există oameni cu interese diferite, cu dorinţe diferite, cu simpatii şi antipatii diferite, cu păreri diferite etc. Ca oriunde in lume!

Când două păreri sunt identice una e in plus. Altfel spus: mulţi vor dialog, dar vor dialog cu cei care au exact aceeaşi opinie. Cu părere de rău, acela e monolog nu dialog.

Nici chiar in politică nu e bine să existe o singură... opinie, să nu ajungem, din nou, la un unic partid şi un parlament de formă (nu_că majoritatea celor care formează azi Parlamentul ar fi nişte valori cu voinţă proprie – ei fac ce le dictează şeful grupului parlamentar din care fac parte; să n-avem vorbe!).