Un mar la oglinda. Reflexii in oglinda

O fotografie pe care tot vreau s-o povestesc de vreo două săptămâni...

Mami a venit pe aici înainte de Paști și a mai stat vreo săptămână după. Între altele, m-a rugat să-i copiez pozele de pe telefon pe un stick și să o ajut să șteargă câteva pentru că-i rămânea telefonul fără memorie. Zis și făcut. Pentru șters poze, evident, era necesar să stau lângă ea, să-mi spună ce să șterg...

Când am ajuns la poza postată aici m-am bucurat că e cu reflexii în oglindă, numai bună pentru rubrica-joc găzduită de Carmen și inițiată cândva de SoriN (http://fewstuff.blogspot.com/).

Cine dorește să participe postează pe blogul propriu (de joi până marți, inclusiv) o fotografie cu reflexii în oglindă (poate fi și cea retrovizoare) și înscrie link-ul in tabelul de pe blogul gazdei: Între vis și realitate.

O întreb pe mami cum de i-a venit ideea să fotografieze mărul solitar. Și-mi zice că i-a plăcut că are frunzele ca două urechi pleoștite. Apoi zice, nedumerită: Dar nu știu cine e în spate! Am privit-o zâmbind, dar ea era serioasă și se întreba al cui trunchi se vede în spatele mărului. E imaginea ta, în oglindă – zic, încă fiind convinsă că glumește. Privește poza lung, mă privește, și-ncepe să râdă - cu lacrimi! Cred că am râs amândouă câteva minute...

Sigur că are o scuză: avea la ochi ochelarii de distanță și nu prea distingea bine ce-i pe ecranul mic al telefonului.