Violența domestică împotriva barbatilor

Probabil, unii vor gândi că nu s-a rezolvat cu violența domestică împotriva copiilor și femeilor și asta vine cu violența domestică împotriva bărbaților! Violența domestică nu va avea o rezolvare totală, chiar dacă scade numărul de cazuri. Oricum, numărul real de cazuri rămâne necunoscut deoarece cazurile de violență domestică sunt cele mai rar raportate. Bărbații, în special, evită să se plângă - se tem că nu vor fi crezuți, le e rușine să recunoască faptul că partenera îi abuzează, le e teamă de ridicol și sunt aproape siguri că nu vor avea cine știe ce sprijin... Motivele de a nu reclama și de a rămâne într-o relație toxică sunt cam aceleași ca și în cazul femeilor abuzate in familie. Abuzatori - când e vorba de familie - pot fi nu numai partenerul/partenera, ci și unul dintre părinți, copiii adulți.

Violența domestică împotriva bărbaților e întâlnită mai des decât își imaginează unii; e raportată extrem de rar și nici nu se discută in societate despre aceasta, nefiind tocmai recunoscută, și ar trebui - ori e egalitate de drepturi și de șanse ori nu e. Stereotipuri gen bărbații sunt puternici, de acțiune, bărbații nu plâng și nu se plâng etc. par că au condus, după vreo patruzeci de ani de feminism, la ideea că numai femeile pot fi victime ale violenței domestice.

Ce mi-a venit să scriu despre violența domestică împotriva bărbaților?! Am văzut de curând un documentar cu un tip, fost olimpic de echitație care antrena oameni care doreau să participe la Olimpiade. Una dintre cliente s-a simțit ignorată de antrenor și a început să-l șicaneze. Între altele, mințea pe rețele de socializare că omul e violent s.a.m.d.. Femeia în cauză și iubitul ei locuiau la fermă cu Michael Barison, antrenorul, și partenera lui care avea doi copii dintr-o relație anterioară. Bărbatul, simțindu-se amenințat in propria-i casă, a sunat la poliție de câteva ori, cerând să fie scăpat de individă. Polițiștii nu l-au prea luat în seamă considerând că e o dispută între chiriași și proprietar. Abuzatul și-a luat familia și s-a mutat, temându-se de vreo nebunie a femeii, femeie care amenința că le va face rău cailor (a afirmat că el a amenințat-o astfel, iar ea a montat in grajd aparatură de înregistrare). Se pare că ceea ce l-a înnebunit pe antrenor a fost reclamația (fără suport real)  făcută de femeie către o organizație de protecție a copilului (între altele). O astfel de acuzație putea conduce la pierderea custodiei pentru partenera lui. Și atunci a împușcat-o pe clienta care-l șicana. Au avut noroc și ea și el: femeia n-a murit, iar el a fost judecat pentru tentativă de omor - juriul l-a găsit nevinovat pe motiv de nebunie temporară (a fost internat, pentru un timp, într-un spital de psihiatrie). Viața lui a fost distrusă. 

Urmărind documentarul mi-am dat seama că am fost martoră la multe cazuri de violență domestică împotriva bărbaților - și până zilele trecute nu le-am considerat astfel. Cel mai recent exemplu (în desfășurare) e cazul unui cuplu care locuiește în bloc și își parchează mașina aproape sub balconul nostru. Amândoi au trecut de vârsta de 50 de ani. Fără excepție, de câte ori vin de undeva ea este cu gura pe el: ești un prost care nu știe nici să parcheze; nu vezi cum ai parcat, idiotule? prost ce ești, lasă sacoșele alea pe trotuar și multe altele aruncate pe ton arțăgos. O singură dată l-am auzit pe el să zică ceva, pe ton leșinat: da' mai lasă-mă în pace.

Cu ani în urmă, pe holul unei policlinici, un cuplu a ieșit dintr-un cabinet. Pe hol, lume multă. Tipul din cuplu era făcut troacă de porci de femeia care îl însoțea. Între altele, îi zicea bou, bleg și altele asemenea. El, cu capul aplecat, se grăbea să iasă dintre oameni.

În uzina unde am lucrat era de notorietate o femeie care își bătea - la propriu! - soțul (una dintre prietenele mele a fost martoră la două dintre ieșirile violente ale acestei femei cât un munte care avea un soț slab și mult mai scund decât ea. Îl bătea numai dacă venea beat acasă... 

Personal, câteva femei mi-au spus că ele verifică telefonul partenerilor de viață și le-au interzis categoric să pună parolă dacă nu au ceva de ascuns. Pretind și parolele de pe eventuale conturi pe rețele de socializare. Nu am întrebat de ce sunt sigure că ei nu au conturi de care ele n-au habar (nu am vrut să le dau idei).

Sunt multe femei (auzite nemijlocit) care-și umilesc partenerii în public...

Tot ceea ce am amintit (și multe altele) intră in categoria violență domestică.

Violența fizică (bătaia) este mai rară împotriva bărbaților - în special în cazul cuplurilor heterosexuale - dar există, chiar dacă numai ca mușcături, palme, zgârieturi, aruncarea de obiecte spre partener etc..

Violența domestică îmbracă multe forme, nu se reduce la violența fizică. Poate fi verbală, psihologică, sexuală, economică, socială, spirituală, cibernetică.

Semne că într-o relație există forme de violență domestică

Unul dintre parteneri îl înjură, îl insultă și îl critică în mod continuu pe celălalt.

Unul dintre parteneri e rigid în gândire cu privire la rolurile fiecărui sex (aici am ca exemplu un amic care consideră că rolul femeii e să aibă grijă de gospodărie, că e sub demnitatea lui să facă ce ar trebui să facă o femeie).

Unul dintre parteneri îl suspectează pe celălalt că îl înșală și e gelos, adesea, pe persoanele cu care vorbește celălalt.

Unul îl insultă pe celălalt folosind cuvinte sau comportamente cu conotație sexuală, îl manipulează/șantajează pentru a face sau a nu face sex.

Amenințarea de a-și face rău (sinuciderea, de exemplu), de a face rău copiilor sau animalelor de companie (când există) și altele sunt tot o formă de violență domestică.

Unul dintre parteneri controlează finanțele cuplului și are ieșiri nervoase când celălalt vrea anumite sume (pe care trebuie să le justifice, să arate mereu bonurile când face cumpărături etc.). Sau unul dintre ei îl umilește pe celălalt în fața prietenilor/rudelor pentru salariul său mai mic.

Tot semn de violență domestică (abuz din punct de vedere spiritual) este atunci când unul dintre parteneri nu permite celuilalt să își urmeze religia, tradițiile sau îl forțează să urmeze altă religie sau practici religioase. Când îi discreditează, îi ia în râs credința sau obiceiurile religioase tot abuz spiritual se numește, ca și atunci când unul îl manipulează/șantajează pe celălalt să își încalce anumite principii spirituale.

Fie că sunt femei sau bărbați, despre cei care au parte de astfel de manifestări in familie se poate spune că au o relație abuzivă, toxică.

Femeile poate că nu-și iau la pumni partenerii, dar sunt femei care pot face din niște bărbați sănătoși niște bărbați frustrați. Evident, e valabil și invers, dar asta se știe, se discută, se cheltuiesc bani pentru a ajuta victimele s.a.m.d.. Nu doar unii bărbații sunt narcisiști și se cred buricul Pământului, sunt multe femei narcisiste care se cred buricul Pământului. Să le spună cineva că Pământul nu are buric. 

Cine ridică și problema violenței domestice împotriva bărbaților nu e antifeminist, ci doar echidistant. 😏

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/users/pbortot-5539359/