Parfum de gospodină

Îmbrăcată în combinezon de antrenament, din fâș, subțire, cu mănuși chirurgicale și cu bonetă de duș pe cap s-a instalat în bucătărie să gătească pentru musafirii ce urmau să vină - prieteni de familie plecați din țară cu mai multi ani în urmă. Când a fost la ei au primit-o cu mulțime de bunătăți și dorea să le ofere același tratament. Prea bună la gătit nu era, dar erau câteva specialități pe care reușea să le execute fără greș. Știa să fiarbă ciorbe, să prepare fripturi, grătare, salate, prăjituri și mult-multe altele - unele chiar sofisticate - dar nu-i place mirosul de mâncare gătită, nu-i place căldura plitei de la aragaz și a cuptorului. Avea senzația că mirosurile de mâncare i se impregnează în piele și în păr și nu mai poate scăpa. Parfumul fripturii nu-i deloc apetisant când îl adulmecă pe piele, în păr, pe haine sau mâini. E teribil parfumul mâncărurilor pe haine, piele sau păr, oricât de savuroase ar fi preparatele, oricât talent ar avea bucătarul.

Pe cât posibil evita bucătăria dar, uneori - ca azi - dorește să trebăluiască.

Vasele zdrăngăneau lovite unele de celelalte, de mobilier și chiuvetă se umplea cu ustensile care urmau a fi spălate în mașină, mai apoi. Roboții de bucătărie zornăiau de zor și tocau, amestecau, zdrobeau legume, aluat, fructe… Ca să nu mai audă zarva și-a pus căștile în urechi și asculta muzică de la mp4 agățat pe sub salopetă. Ledurile roboților de bucătărie păreau comunicatori secreți și o amuza cum arătau luminițele acelea roșii, galbene, verzi - unele statice altele pâlpâind parcă în ritmul melodiei pe care o asculta.

Ferestrele erau larg deschise, hota și aparatul de aer condiționat funcționau la capacitate maximă - ar fi pus și un ventilator, dar i-a fost lene să urce în pod să-l ia; erau, însă, suficiente aparatele existente și ferestrele larg deschise pentru a nu se impregna mirosul în casa. Detesta cu pasiune acele restaurante în care s-a întâmplat să intre și la care mirosul de mâncare răzbătea în toată sala și pleca de acolo cu părul și hainele mirosind a mâncare de cazan. Încerca să stea cât mai puțin în acele case unde se gătea când se nimerea să fie  în vizită, pentru a nu se impregna cu mirosul de mâncare, mai ales dacă urma să meargă în altă parte și nu direct acasă, cu mașina.

La un moment dat, la fereastră a văzut un chip cunoscut, cu ochii larg deschiși a mirare. Proprietarul chipului dădea din mâini și din buze, ca și cum îi comunica ceva. A tras de fir, și-a scos căștile și și-a auzit iubitul răcnind: - Du-te să descui ușa, că ai pus zăvorul! S-a dus și a descuiat. - Ce faci; deratizezi? o întreabă râzând. - Ha-ha! se strâmbă și revine în bucătărie, urmată de iubit, dar el renunță repede la orice eventual dialog și își vede de ale lui în altă cameră, deloc uimit că peste tot erau aprinse bețișoare parfumate și lămpițe cu ulei aromatic și ferestrele larg deschise și curenții de aer răzbăteau haotic. Prea mult parfum pentru gustul lui - dar era stilul ei, când gătea - așa că și-a luat o revistă și a ieșit în grădină, știind că mai mult ar fi încurcat-o de-ar fi încercat să o ajute, pentru că ea avea o viteză ilegală atunci când gătea, ca și cum o legiune de draci o zorea să termine mai repede. Se bucura că n-o chinuie talentul prea des. Auzea larma din bucătărie și zâmbea pentru sine, imaginându-și-o cum se agită ca sifonul pentru a pregăti un prânz reușit, și o cină la fel, pentru prietenii care urmau să vină. El a fost cel care a plecat cu lista la supermarket și a făcut aprovizionarea, dar tot nu putea bănui ce gătește pentru că mirosul de mâncare nu se răspândise în grădină și nu se simțea nici în casă. Știa doar că orice ar fi gătit va fi savuros și deosebit, o nebunie de arome și gusturi.

Când a închis aragazul vasele folosite la gătit erau deja spălate și așezate la locul lor, mâncărurile pe platouri acoperite cu capace din plastic transparent, gata pentru a fi încălzite rapid la microunde, înainte de a fi servite. Atunci când se încumeta să gătească termina de gătit, de spălat vasele și de așezat la locul lor cam în același timp - pentru că, zicea ea, nu-i place să calce de două ori în același loc.

A trecut cu viteză de raliu prin camere și pe verandă, adunând praful și alte cele cu aspiratorul; pămătuful de praf a zburătăcit ca un păun înfoiat și a adunat firicele fine de pe ici-colo. Apoi, o clipă, și-a contemplat opera: mai mult sau mai puțin era mulțumită. În fond, nu avea - și nu-și dorea - reputația de gospodină perfectă ci pe aceea de gospodină rapidă: strictul necesar și nu prea mult - și nici prea des - în plus.

La final și-a scos salopeta, mănușile și casca, le-a aruncat în mașina de spălat rufe, a turnat detergent și balsam cu parfum de levențică și a apăsat butonul de pornire: parfumul de gospodină s-a risipit. A trecut la un duș rapid, după ce a aprins și în baie câteva bețișoare parfumate, din lemn de santal și mosc și a ales cel mai puternic parfumat gel de duș pe care îl avea, cu arome de lotus și acacia. Când a terminat ea cu dușul mașina de spălat și-a terminat programul scurt de spălare și uniforma pentru gătit era aproape uscată. Vântul va desăvârși uscarea și va intensifica parfumul de levențică.

Și pentru că e o gospodină care se respectă, după ce s-a îmbrăcat a pulverizat, în părul încă umed, parfumul de la Annick Goutal, Encens Flamboyant.

Tămâie, piper roz, piper și fructe de pădure roșii

Nucșoară, tămâie, cardamom și salvie

Brad balsam (abies balsamea), tămâie, mastic și fistic.

(un festin adevărat)

Text scris pentru Clubul Condeielor Parfumate, gazduit de Mirela, pe tema aleasa de Dana Lalici.