Cimitirul e al meu! Ba-i al meu!

Asta-i parohia mea! Ăsta-i pamant ortodox/catolic! Si eu, care credeam ca e pamant românesc… Ce credinta gresita aveam!

Daca nu sunteti ortodox sa nu indrazniti sa muriti intr-un stat… laic unde majoritari sunt ortodocsii si dictatori popii: nu esti ortodox te-ai facut cu o sedere prelungita pe Terra pentru ca nu te vor popii in cimitirul lor – pâna ajungi pe raftul “termen de valabilitate aproape de expirare”. La fel fac si unii catolicii – si, probabil, oricare alt cult doar ca niciun ortodox sau catolic n-a vrut sa fie inmormantat in cimitirul altui cult – n-a vrut sau… n-a avut loc de veci cumparat sau concesionat acolo (nu stii, cand iti cumperi/concesionezi/mostenesti locul, daca la final de viata mai ai aceeasi religie sau esti… ateu – nu stim unde ne duce viata).

Legea cimitirelor, relativ de curand modificata si publicata in Monitorul Oficial, vine sa clarifice aceasta chestiune a (ne)vointei popesti. In Legea nr. 102/2014, art. 5, al. 3 scrie negru pe alb-galbui: In localitatile in care nu exista cimitire comunale si in care unele culte nu dispun de cimitir propriu, persoanele decedate care au apartinut respectivelor culte vor fi inhumate potrivit ritului propriu in cimitirele existente in functiune.

Cu toate acestea, la finele lunii martie a.c., o familie din Prahova, comuna Bărcăneşti, sat Româneşti, a fost pusa in situatia de a nu-si putea inmormanta mama. Autoritatile locale si preotii au declarat ca inhumarea nu poate avea loc in cimitirul satesc pentru ca persoana care a decedat era de alta religie decat cea ortodoxa, dar crestina! Le-o fi teama popilor ca mortii se convertesc intre ei?! Face divinitatea astfel de discriminari?!

Femeia dorise sa fie inmormantata langa sotul ei, alaturi de care a trait – pâna cand moartea i-a despartit - chiar daca religiile lor au fost diferite. Acolo aveau oamenii locul de veci, nu aveau bani sa cumpere altul…

In satul Româneşti exista un singur cimitir, cel ortodox, si cu toate acestea – scrie observatorulph.ro - popa s-a vrut mai presus de lege. Un bun exemplu pentru turma lui: sa nu respecte legile laice. Le-ar fi permis o groapa la margine de cimitir…

De dispozitiile aceluiasi art 5 al. 3 beneficiaza si persoanele decedate fara apartenenta religioasa. Aproape bine pana acum, dar nu e bine! Daca esti ortodox si-ti da prin minte sa lasi cu limba de moarte ca vrei sa fii incinerat dupa ce mori e nasol – nu oficiaza popii ortodocsi astfel de slujbe pentru tine si nici catolicii, probabil, pentru ca esti ortodox. Nu-i bai, merge si fara slujba, doar ca cei care te duc la crematoriu trebuie sa obtina hartiile necesare transportului, a ceea ce ai fost, prin ţară, ‘ca nu-s crematorii umane decat in Bucuresti, Oradea, si la 40 km de Cluj-Napoca (daca s-o fi deschis).

Oare ortodocsii – ma refer la ei pentru ca-s majoritari pe ceea ce se numeste teritoriul Vechii Dacii – n-au auzit de protectia mediului?! Sau, nu le e mila de bietii oameni sub ferestrele carora vor ajunge, la un moment dat, monumentele funerare? Nu inteleg ca terenurile ocupate de cimitirele din ce in ce mai mari prejudiciaza, intr-o destul de mare masura, cetatenii, diminuand spatiile unde s-ar putea construi locuinte, unde ar putea fi livezi sau campuri cultivate?! Sau doar parcuri pentru copii sau pentru cainii cu stapan?! N-au auzit de respectarea ultimei dorinte?! Nu, ei nu vor sa inteleaga asta si o trag cu traditia, cand pe retina lor doar ca nu se vede simbolul monedei euro (sau al leului): intretinerea cimitirelor inghite saci cu bani – platesti sa fie ingrijit mormantul si cand treci pe acolo gasesti uscaturi aruncate, frunze uscate, ghivece si candele lipsa s.a.m.d., platesti concesiunea locului, platesti si iar platesti; bani vin si de la municipalitate. Cum sa renunte la o asemenea sursa de venituri?!

Am oroare de insecte si viermi si chiar nu mi-ar placea sa fiu hrana pentru aceste mici vietati… Da, desigur, nu mai conteaza ce se intampla cu ceea ce s-ar numi carcasa, doar ca am pe retina si imaginea unui caine cu osu-n gura, cand au desfiintat un cimitir vechi din zona teatrului; au adunat osemintele si le-au reinhumat, si-au facut parc acolo, iar pana sa faca parcul am vazut acel caine – poate nu era os de om, dar imaginea a fost destul de socanta…

Oare nu-i pacat sa te dai conducator de turma si sa nu-ti pese de durerea pe care o pricinuiesti celor care au pierdut o fiinta draga?! Oare nu-i ipocrizie sa predici despre armonie si intelegere intre oameni, sa dai din gura despre mila crestineasca si sa faci discriminari si sa te crezi mai bun decat altii?!

Banii nu aduc fericirea – se zice – dar in cazul unor popi aduc preafericirea.