Oul care sărăceşte bugetul naţional

Într-o ţară in care milioane de oameni sunt săraci sau trăiesc sub limita sărăciei, vine unul precum deputatul ALDE Varujan Vosganian (propus cândva la Premiul Nobel pentru Literatură – de ce n-o rămâne la literatură?) şi zice, pe FB:

[...] Producția din gospodăriile populației ajunge la peste 20% din PIB, fără să producă niciun leu impozit la stat. Doar ceva neglijabil, prin piețele țărănești.

Locuitorii din Danemarca, Franța și din alte țări care ajung la venituri bugetare în jur de 45% din PIB nu au găini în curte și nici nu amestecă în ceaun roșiile pentru bulion ori prunele pentru magiun. 

Faptul că avem o atât de puternică înclinație spre autoconsum, și nu doar în ce privește alimentele, ne costă în fiecare an venituri bugetare de multe miliarde de lei.

Totul aici:

https://www.facebook.com/varujan.vosganian.5/posts/875509142614302

Altul pe care autosuficienţa îl dă afară din piele... A fost ministru al economiei şi comerţului (numit in 2006)! In prezent urmând să fie cercetat într-un dosar penal legat de dosarul Romgaz, suspectat de constituirea unui grup infracţional organizat şi de complicitate la delapidare.

De ce nu s-a legat, de exemplu, de chiriile şi tarifele preferenţiale din Portul Constanţa, obiectiv strategic. De acolo se pierd, anual, milioane de euro. Deputaţii au cercetat situaţia şi cine ştie ce au constatat pentru că, in noiembrie 2016, a fost votată o lege care menţine încă un deceniu chiriile subevaluate de zece ori (riseproject.ro)

Ceva mai târziu - după reacţia oamenilor - revine să explice ce a vrut să zică. Mai bine se abţinea, că ne face şi înapoiaţi, prin ultima remarcă, el, omul mileniul trei:

Am făcut o evaluare a comentariilor la postarea anterioară, postare în care ridicam o problemă reală a economiei românești, anume că o parte importantă a acestei economii e în afara relațiilor de piață. Consecințele sunt vizibile pentru o țară de la începutul secolului XXI: ponderea muncii salariate în mediul rural e scăzută, veniturile curente ale comunelor sunt mici, ponderea veniturilor bugetare în PIB e redusă, între sat și oraș între sat și oraș sunt mari decalaje. Am dat exemplul ouălor nu ca să impozitez cotețele (eu, cât am fost ministru, am redus impozite, nu am crescut sau nu am inventat niciodată un impozit sau o taxă) ci ca să fiu mai bine înțeles. Cred, însă, că am fost prea... abstract. Reacțiile pe care le-am primit arată că și la nivelul mentalităților mai avem mult autoconsum.

Desigur, pentru că ponderea muncii salariate in mediul rural e scăzută e mai bine pentru oamenii care n-au venituri sau au venituri mici şi foarte mici să cumpere şi ouă şi săpun şi tricotaje…

Oamenii aceştia există pe bune? Ei gândesc înainte de a da pe gură/tastatură? Oamenii aceştia conduc destinele unei naţiuni? Şi ne mirăm că ne merge rău!