Crăciunul verde. Provocări verzi-decembrie

Mai e un pic şi se termină anul 2018. Pentru mine, începând din Săptămâna Mare totul a luat-o la vale şi a cam trebuit să fac ceea ce trebuia făcut şi mai puţin ceea ce voiam să fac. Dar ceea ce voiam să fac am strecurat - cât s-a putut - între “obligatorii” şi aşa am reuşit să mă joc şi la Provocări verzi.

Tema trei din luna decembrie la Provocări verzi este Crăciunul verde. Rux a realizat şi un flmuleţ cu idei pentru decoraţiuni. Din filmuleţ am copiat cerbul, cu foaie de calc, apoi cu indigo pe carton tăiat dintr-o cutie de grăunţe pentru pisici şi apoi pe… nu ştiu ce material - ceva între spumă poliuretanică moale (ca aspect) şi fetru (la atingere). 

E un cerb portocaliu (12 cm înălţime, cu coarne cu tot), cu umbre de maro făcute de mine - urme care nu se văd in poze, din păcate; cerbul prezentat de Rux mi-a plăcut tare mult - acela e altfel decât ce am reuşit eu, dar şi al meu îmi place mult.

Şi-am făcut şi doi brăduţi (12 cm inalţime) - cel verde închis are marginile franjurate (in poză nu se vede, dar pare a avea ace, ca brazii) şi e decorat cu năsturei in mijlocul cărora am lipit mărgeluţe albastre - mai sunt şi câteva paiete din loc in loc. Bradul vernil e decorat cu paiete (roz şi rosii), dar are, spre vârf, trei “pietricele” (două roz şi una verde) de la nişte cercei care n-au mai rezistat şi-au vrut să-şi schimbe viaţa, devenind decoraţiuni ţntr-un brad confecţionat din materialul descris mai sus. 

Brădutii şi cerbul i-am legat între ei pe fir de lamé auriu. Le-am prins zale aurii şi am legat decoratiunile astfel încât cerbul să fie in prim-plan, pentru a nu se vedea că e cât brazii. ☺ Aici i-am plasat pe o creangă de brad, alături de alte decoraţiuni pe care le-am făcut anul acesta cu ocazia Provocărilor verzi, dar le găsesc locul in holul de la intrarea in casă, lânga bradul din aţă. 

Am adus creanga de brad in discuţie pentru că am găsit-o la picioarele unui brad argintiu de pe lângă bloc. In seara zilei de 18 decembrie a nins serios; când am plimbat-o pe Miki, căţeluşa, am trecut pe lângă mai mulţi brazi, între care şi unul care avea o creangă aplecată de zăpadă până aproape de pământ - am curăţat-o, să nu se rupă. A doua zi, noaptea, creanga zăcea la rădăcina bradului, in zăpadă. Arăta ca un braduţ superb, argintiu (din păcate, nu se vede in poză cât de frumoase sunt nunaţele de verde). Am luat-o acasă, i-am făcut un duş şi am montat-o in suportul pentru brad. Avem un brad mititel, din plastic, de anul trecut şi creanga aceasta pare trimisă de Moş Crăciun - e cam cât bradul din plastic la înălţime (cu suport cu tot) şi chiar dacă nu e la fel de “bogată” argintiul care se distinge in vârful fiecărei crengi e superb.

Miki s-a trezit in timp ce-i făceam fotografia

Pufitică e mereu pe fază - nu-i place deloc să fie fotografiat

(mai 2002 - ianuarie 2019)

Înainte de brazi şi cerb (fără legătura cu Provocările verzi, dar… instigată de Provocări verzi), am confecţionat un semiglob din satin şi material din lamé auriu rămas de la o rochie, decorat cu mărgeluşe (zăpada, fulgii de nea) şi sclipici (stelele), o căsuţă făcută din paie de stuf (tăiate şi călcate) şi brad dintr-o crenguţă. 

Diametrul cartonului învelit in satin negru, pe care am lucrat, este de 7,5 cm. Umplutura este din iarbă de mare. De unde am avut iarbă de mare? Dintr-o saltea hăcuită de motanul Pufitică.

Cred că mai voiam să scriu ceva dar… bine că am uitat - am scris destul!

Crăciun fericit!