14 trăsături ale fascismului, Umberto Eco

In anul 1995, in The New York Review of Books, Umberto Eco (5.01.1932 -  19.02.2016) a publicat eseul Ur-Fascism (sau Fascismul Etern).

Fascismul este o ideologie politică radicală și autoritară - cercetătorii au inclus-o la extrema dreaptă a eșichierului politic - și poate fi definită ca fiind naționalism radical (ultranaționalism); urmărește puterea dictatorială, suprimarea opoziției, regimentarea societății și a economiei.

Fasciștii consideră că o națiune are nevoie de o conducere puternică, o singură identitate, colectivă, și consideră necesară capacitatea de a comite violențe și război pentru a menține națiunea puternică. Guvernele fasciste interzic și suprimă opoziția față de stat.

Fascismul respinge conceptele de egalitarism, materialism, raționalism in favoarea acțiunii, disciplinei, ierarhiei, spiritului și voinței. Într-un regim fascist o duc bine cei de la putere și/sau cei foarte bogați - toți ceilalți, mai ales cei săraci, au de suferit cel mai mult.

Deși seamănă, fascismul și nazismul sunt diferite. Nazismul poate fi considerat ca subdiviziune a fascismului - toți naziștii sunt fasciști, dar nu toți fasciștii sunt naziști.

Cele 14 trăsături ale fascismului, sintetizate de Umberto Eco, pot fi utile in a sesiza tendințele fasciste.

1. Cultul tradiției

Nu trebuie decât să te uiți la programa fiecărei mișcări fasciste pentru a găsi marii gânditori tradiționaliști. Gnoza nazistă a fost hrănită cu elemente tradiționaliste, sincretice, oculte.

2. Respingerea modernismului

Iluminismul, Epoca Rațiunii, este văzută ca începutul depravării moderne. In acest sens, ur-fascismul poate fi definit ca iraționalism.

3. Cultul acțiunii de dragul acțiunii

Acțiunea, fiind frumoasă in sine, trebuie întreprinsă înainte sau fără reflecție anterioară. Gândirea e o formă de emasculare.

4. Dezacordul este trădare

Spiritul critic face distincții, iar a distinge e un semn al modernismului. In cultura modernă, comunitatea științifică laudă dezacordul ca fiind o modalitate de a îmbunatati cunoștințele.

5. Frica de diferențe

Primul apel al unei mișcări fasciste sau incipient fasciste este un apel împotriva intrușilor. Astfel, ur-fascismul e rasist prin definiție.

6. Apelul la frustrarea socială

Una dintre trăsăturile specifice fascismului istoric a fost apelul la o clasă de mijloc frustrată, o clasă care suferea din cauza unei crize economice sau din cauză că s-a simțit umilită din punct de vedere politic. Sau speriată de o presiune venită din partea unor grupuri sociale inferioare.

7. Obsesia pentru un complot

Adepții trebuie să se simtă asediați. Cel mai simplu mod de a rezolva complotul este apelul la xenofobie.

8. Umilirea de bogăția și forța dușmanilor lor

Printr-o schimbare continuă a concentrării retoricii, inamicii sunt în același timp prea puternici și prea slabi.

9. Pacifistul e de partea dușmanului

In cazul ur-fascismului nu există luptă pentru viață, ci viața e trăită pentru luptă.

10. Disprețul pentru cei slabi

Elitismul e un aspect tipic al oricărei ideologii reacționare.

11. Toți oamenii sunt educați să devină eroi

In fascismul etern eroismul este normă. Acest cult al eroismului este strict legat de cultul morții.

12. Machism și armament

Machismul* implică disprețul față de femei, intoleranța și condamnarea obiceiurilor sexuale care se abat de la normă, de la castitate la homosexualitate.

13. Populism selectiv

Va exista in viitorul nostru un populism tv sau internet, in care răspunsul emoțional al unui anumit grup de cetățeni, selectați, va fi prezentat și acceptat drept Vocea Poporului.

14. Ur-fascismul folosește novlimba (nouvorba)*

Toate manualele naziste sau fasciste au un vocabular sărac și o sintaxa elementară, pentru a limita instrumentele care pot dezvolta gândirea complexă și critica.

Textul pe larg, in italiana: https://threefaces.org/umberto-eco-ur-fascismo/

*Machism - ideologie bazată pe ideea că, din punct de vedere social, bărbatul domină femeia și, in aceasta calitate de stăpân, are dreptul la privilegii (dex)

*Novlimba - o limbă fictivă, agramată, întâlnită în romanul politico-fantastic O mie nouă sute optzeci și patru (1984), scris de George Orwell (publicat în 1949). E o limbă curățată de toți termenii susceptibili de a da de gândit vorbitorilor și cititorilor, limbă curățată in special de acei termeni care ar putea vehicula noțiuni de morală sau idei critice despre regimul politic totalitar din roman.

Foto: https://pixabay.com/users/conmongt-1226108/