Coțofana (Pica pica) face parte din familia corvidelor, alături de corbi și ciori, dar ca aspect e foarte diferită, deși seamănă în inteligență și comportament. Sunt pline de resurse și cunoscute că profită la maximum de fiecare oportunitate; sunt inventive, și pot folosi anumite obiecte ca unelte.
Coțofana în expresii
Ca și în cazul altor vietăți, și în jurul coțofenei s-au țesut legende și superstiții.
Superstiții legate de coțofană
În Asia e considerată aducătoare de noroc. În mitologia chineză, de exemplu, coțofenele erau asociate căsătoriei și se credea că pot spune unei persoane dacă partenerii erau infideli. Se mai credea că cine aude coțofana cântând va avea parte de noroc și fericire.
Unii nativ-americani o considerau un duh, prieten al oamenilor; cei din câmpiile nord-americane asociau aceste păsări cu războiul sau moartea pentru că au obiceiul de a se hrăni cu hoituri (motiv pentru care multe au fost văzute pe câmpurile de luptă).
În unele zone, numărul de coțofene văzute „indică” la ce ar trebui să se aștepte cel care le vede. De exemplu: o singură coțofană înseamnă întristare; două înseamnă veselie, trei coțofene la un loc înseamnă înmormântare, iar patru coțofene înseamnă naștere, veste de naștere; cinci coțofene pentru Rai, șase pentru iad, șapte pentru însuși diavolul. În altă variantă: o coțofană – întristare; două coțofene – bucurie; trei pentru o fată; patru pentru un băiat; cinci pentru argint; șase pentru aur; șapte pentru un secret care nu va fi spus niciodată.
Se credea că de câte ori cineva vedea o coțofană trebuia să o salute, altfel ar fi avut ghinion.
În România, când coțofana sare din par în par prin fața casei vestește oaspeți/rude în vizită; tot oaspeți vestește când cântă în apropierea casei.
Coțofana în vis
Coțofana în legende și mitologie
Romanii, ca și grecii, au asociat coțofenele zeului Bacchus, zeul roman al vinului, fertilității și agriculturii.
În mitologia germană era solul zeilor, dar era considerată a fi și zeița morții, Hel.
În mitologia germano-scandinavă erau păsările ființelor magice numite Huldra, personaje exclusiv feminine, foarte frumoase (dar care aveau coadă de vacă sau de vulpe – depinde de surse), care trăiau ascunse în pădurile din Scandinavia, și care aveau puteri supranaturale. În unele opinii, aceste ființe erau spiritele pădurii care puteau lua formă umană.
În cultura scandinavă erau simbolul echilibrului; penajul în alb-negru reprezenta echilibrul între energiile masculină și feminină.
În mitologia nordică erau asociate zeiței Skadi, zeița iernii.
În evul mediu, coțofana era considerată pasărea vrăjitoarelor sau a celor certați cu legea – poate pentru că are și obiceiul de a fura obiecte care lucesc (cercetătorii au descoperit că rar fură coțofenele astfel de obiecte). Probabil că era asociată cu hoții și cei puși pe rele și pentru că fură ouăle și puii din cuburile altor păsări – dar face asta în special primăvara, când trebuie să-și hrănească puii.
Înainte de apariția creștinismului coțofenele erau considerate, în general, a fi simbol al norocului. Reprezentanții Bisericii, însă, le-au asociat răului; ei considerau că acestea au fost singurele păsări care nu au jelit când Isus a fost răstignit. Într-o poveste se susține că nu sunt o specie originală, ci un hibrid între corb și porumbel și din moment ce sunt hibrizi nu au fost botezate, iar sufletele lor fiind impure e un motiv în plus de a le considera a fi de partea întunericului. Mai sunt și alte superstiții care au determinat oamenii să le portretizeze într-o lumină negativă – evenimente nefericite care au avut loc după ce au fost văzute, de exemplu – și se ajunsese până acolo că au fost vânate de-a lungul timpului până aproape de extincție.
Coțofenele, asociate cu oamenii care vorbesc prea mult, au ajuns să fie pictate într-o sală care e azi cea mai faimoasă din Passo Real (Palatul Național Sintra): Sala Coțofenelor”. Se spune că regele Ioan I al Portugaliei, atunci când a discutat cu o doamnă din înalta societate, a dat naștere unor zvonuri printre supușii săi; el a dat poruncă zugravilor să picteze coțofene (simbolizând pălăvrăgeala fără rost) pe întreg tavanul acelei săli din Palatul din Sintra – în acest mod, el făcea aluzie la faptul că limba trebuie ținută după dinți.
Coțofana ca simbol
În primul rând, coțofana simbolizează inteligența. Mai multe teste și experimente au dovedit că pot imita vorbirea umană, că știu să se joace, să lucreze în echipă, dar se și întristează. Din cauza naturii lor perspicace, coțofenele simbolizează și înșelăciunea (știu să păcălească alte animale), oportunismul, iluzia.
Sunt simbol al înșelăciunii poate pentru că distrug recoltele și ascund obiectele strălucitoare pe care le găsesc. Cercetătorii sunt de părere că nu prea des se întâmplă ca o coțofană să fure obiecte strălucitoare și atunci când o fac o fac pentru că le e frică de ele și le ascund, să nu le mai vadă niciodată.
Sunt asociate oportunismului poate pentru că au obiceiul să fure mâncare de la alte păsări, atacă pe neașteptate și uneori se năpustesc în grup asupra unei păsări singuratice.
Sunt simbol al iluziei, magiei, vrăjitoriei, dar care ar putea fi motivul pentru care e asociată iluziei, vrăjtoriei nu e prea clar.
Coțofana este și simbolul conștientizării de sine. Păsările din specia de coțofene eurasiatice se pot recunoaște în oglindă (la fel și unele ciori); în regnul animal, experimentele au arătat că doar câteva specii de maimuțe mari se recunosc în oglindă (cimpanzeii, de exemplu), elefantul asiatic, afalinul (delfin cu bot-gros sau „cu nasul ca o sticlă”), porcul și altele câteva; gorilele par a se recunoaște în oglindă doar parțial.
Coțofana ca totem
Coțofana ca animal spirit, călăuză spirituală
Coțofana, ca ghid spiritual, îl ajută pe om să se adapteze ușor în diferite situații, îi „spune” că va găsi modalitatea de a obține orice, dacă vrea cu adevărat. Îi arată că bogăția materială nu este totul în viață: coțofana adună fel și fel de lucruri – unele de care nu are neapărată nevoie, și le ascunde. Ca ghid spiritual, coțofana îl învață pe om că e în regulă să-și urmeze pasiunile și să-și asume riscuri.
Oamenii care au spiritul coțofenei (ca totem sau ca ghid spiritual) sunt atrași de lumina reflectoarelor și le place atenția celorlalți, uneori făcând ceva doar pentru a atrage atenția (dar ceea ce fac vine mai mult din subconștient). Cei care aparțin grupului celor sub „semnul coțofenei” sunt deschizători de drumuri și nu se feresc de aventuri. Se avântă în luptă, dar știu să facă un pas înapoi pentru a analiza lucrurile. Coțofana se numără printre cele mai curajoase păsări.
Ca prieteni, acești oameni cred în „favoare contra favoare” și nu uită niciodată pe cei care i-au ajutat când au avut nevoie și vor întoarce ajutorul, oferind mult mai mult decât au primit.
Ca parteneri în dragoste, la început sunt magici (fermecători și atenți, grijulii), dar în timp (când se vor simți confortabil în relație) își vor arăta slăbiciunile și pot deveni o cu totul altă persoană; cine e gata să accepte această nouă persoană va avea mai mult decât un partener, va avea un paznic – în sensul pozitiv al termenului.
Sursa foto: Brașov, orașul sufletului meu.
No sabía mucho sobre ese pájaro. Muy completa entrada. Te mando un beso.
RăspundețiȘtergereGracias por tu apreciación!
ȘtergereTe mando un beso.
great your post. thanks for sharing
RăspundețiȘtergereWith pleasure.
ȘtergereThank you for your visit and appreciation.
Eu îi spun țarcă. Și mi e tare dragă.
RăspundețiȘtergereSi mie mi-e draga! In ultimul timp tot apare una in teiul de langa fereastra si pare ca vrea sa-si fac ceva curaj sa vina la graunte. 😊
ȘtergereMie imi plac astfel de pasari. Aspectele ce tin de totemuri si calauze mi se par mult mai interesante decat tot felul de ziceri si superstitii, chiar daca vin din neguri. Sau cu atat mai mult...
RăspundețiȘtergereTraiesc destul de mult, asa ca ar fi interesant sa le putem intelege 'limbajul'...
Multumesc pentru noua colectie de idei, Diana draga!
Pupici si o zi frumoasa!❤️😘
Si mie! 😊 De prin anul 2020 am inceput sa ma intersectez mai des cu ele, desi sunt multe in zona, de multi ani. Sunt si hazlii! 😊
ȘtergereDaaa! Ignoranța stramosilor nu poate fi... ignorata. Uneori ma intreb ce fel de specie sunt românii... In folclor nu par a fi prea multe privind respectul pentru natura, pentru vietati - doar de teama se pare ca "sarbatoreau" lupul, ursul etc. (respectau "de frica", altfel spus).
Sunt mai interesante cele ce tin de totem si calauze. Sunt, intre altele, credinte care nu se bazeaza pe frica.
Vreo 20 de ani in libertate si vreo 25 in captivitate. Cand ne vom face timp sa le observam e posibil sa le si intelegem. In cazul gugustiucilor pe care-i hranesc regulat - si care nu se mai feresc de mine - stiu dupa "limbaj" cand "striga" sa merg sa-i hranesc. :)) Uneori, unul dintre ei merge pe coltul pervazului de la balcon si sta cu fața spre geamul camerei in care sunt de obicei si striga tare! :)) E mortal!
Cu drag! Multumesc pentru interes!
Seara frumoasa iti doresc si eu, Suzana draga! ❤️ Pupici! 😘
Chiar cred ca ai punctat foarte corect. Si nu numai legat de acest subiect. Tot la frici ajungem intr-un fel s-au altul. Suntem programati de mult timp,asa ca metodele prezente au mai netezit asperitatile...Am niste carti cu animale spirit pe care inca nu le-am citit. Asta e ce nu-mi place. Prea multe de citit. Si trebuie sa ma reorganizez, ca sa nu renunt la nimic!😊😊😊
ȘtergereAcum sunt intr-o mare dilema: sa arunc ce-am inceput ca prima felicitare sau sa o repar!
Pupici si noapte buna!❤️😘
Nu te pot ajuta. 😊 Cand nu stiu ce sa fac (in chestiuni minore)... trag la sorti: scriu biletele: "da", "nu"; "arunc", "pastrez" etc. si fac exact ce "iese la sorti". Si gata! :)) Din croitorie stiu ca e mai usor sa faci o haina de la zero decat sa modifici una - modificarile, insa, pot conduce la ceva deosebit, excentric etc. (tot din croitorie stiu) 😊
ȘtergereCred ca nu trebuie sa le citesti, ci doar sa le "consulti". 😊
Am multe informatii adunate in agende, dinainte de 1990; copiam de zor din revistele si cartuliile pe care si le aducea o cunostinta de pe unde mergea in delegatie (in state capitaliste).
Cat despre frica... Interesata (poate ca-i prea mult spus) de folclor (nu doar cel românesc) imi dau seama ca altii nu par la fel de... ancestral fricosi, ci obisnuiau sa traiasca in comuniune cu natura, respectau Creatia. La noi, in unele povesti... Maica Domnului blestema! Mi se pare... ireal, dar cunoscand astfel de "amanunte" nu prea ma mir de ce unii sunt cum sunt si fac ce fac.
Multumesc! Noapte buna! Pupici! 😘 ❤️
La început definești cap de țarcă drept om prost, iar ceva mai jos zici: coțofana simbolizează inteligența. Personal merg pe inteligență. Mai tot ce știm despre ele denotă asta. Adaug la cele de mai sus opera lui Rossini Coțofana hoață. :)
RăspundețiȘtergereN-o definesc eu, ci stramosii nostri ignoranti. 😊 Mi-am exprimat parerea in paranteza. In fapt, nu cred ca exista oameni prosti; idioti, da - idiotenia e o "deficienta mintala" (oligofrenia fiind "stadiul" cel mai grav al idioteniei). Sunt oameni care spun prostii, care fac prostii, care nu stiu prea multe etc. dar asta nu-i face prosti. 😊
ȘtergereE cert ca-s inteligente! Si-s hazlii!
Total uitasem de "Cotofana hoata"! Impropriu spus "uitasem"! Mai curand e "am auzit, candva, ceva despre..." 😊
Vezi? Avantajele capitalei. Avem Operă! :)
ȘtergereAvem si noi, din 1953. 😊 In tinerete mai mergeam cu mama si colegele ei (aveau abonament) dar nu-i de mine - prea sofisticat.
Ștergereuuu, câte-am învăţat acum! Mulţumesc, Diana! Foarte interesante, nu ştiam de superstiţii deloc.
RăspundețiȘtergereIti multumesc si eu, Potecuta, si ma bucur sa stiu ca ideile din text le consideri interesante. 😊
ȘtergereSeara frumoasa iti doresc!
Foarte interesant!
RăspundețiȘtergereSi eu am constatat că în Ro nu exista o tradiție in ocrotirea viețuitoarelor. Totuși, în anumite zone sunt tolerate rândunicile.
Multumesc pentru apreciere!
ȘtergereCred ca-s tolerate tot din superstitie, ca si berzele, nu din respect pentru Creatie. Se credea ca celui care strica un cuib de randunica facut la streasina casei ii va arde casa sau vor urma mari necazuri. Apoi, randunica e un fel de talisman pentru noroc - simbolismul ei e pozitiv, sa zic asa.
N-am știut că fac parte din familia corbilor și nici atâtea chestii interesante despre aceste păsări.
RăspundețiȘtergereSunt foarte inteligente ! Am văzut la Rux o postare pe fb despre un tip care a dresat coțofanele să adune dopuri de PET și alte deșeuri și să le depoziteze într-un aparat care le recicla, în schimbul unor boabe de cereale. Mno, nimic gratis, totul are un preț. 😁
Seară plăcută, Diana !
Interesant aspectul cu dresatul! Iar daca exista si recompensa, cu atat mai bine! 😊 A muncit omu', nu gluma, sa le dreseze. Poate ca a dresat una, iar altele au imitat-o. 😊 Le duce mintea pe cotofene, asta-i sigur!
ȘtergereMultumesc, Stef! Seara frumoasa iti doresc sa ai si tu!
Bună seara!
RăspundețiȘtergereMi-am permis să împrumut această fotografie de la tine. Am postat-o aici https://povestiripescurt.blogspot.com/2022/03/de-la-altii-from-others.html cu linkul de rigoare, desigur.
Mulțumesc mult!
Cu drag!
ȘtergereSi eu iti multumesc, Zina draga!
In 15 aug. 2022 "cel mai iubit dintre pamanteni", unicul meu fiu copil si ruda (de sange) a inteles ca biletul lui de calatorie prin lumea oamenilor, este doar DUS. In 15 iulie 2023, la 43 ani, s-a DUS, lasand in urma???????? (un trup fara suflet). Numele meu este Marylena, am 70 ani si "traiesc" (de pe azi pe maine) in Marea Britanie, unde voi ramane pana la sfarsit pentru ca aici ramane cenusa preaiubitului meu. Inainte de "plecarea" lui si dupa s-au intamplat lucruri ciudate. Nu cred ca vreodata am remarcat o pasare cum este cotofana si cu atat mai putin numele dat ei de catre om. Ieri dimineata am vazut pe gardul dintre casa mea si a vecinului o pasare care dormea si careia i-am facut 2 poze si un scurt film. In ultimii ani de viata, Calin s-a simtit extrem de obosit dupa imensul efort in urma caruia chiar REUSISE in UK si isi dorea extrem de mult sa fie lasat sa doarma! Am facut cercetari in Google si am descoperit nu numai pasarea dar si un blog interesant, pe care intentionez sa-l urmaresc. Nu am o explicatie referitoare la intamplarea de ieri, pentru motivul ca eu consider ca niste fiinte umane, cum sunt si eu, nu pot intelege Divinitatea sau ce o fi! Oricum as fi recunoscatoare pentru orice comentariu la comentariul meu.
RăspundețiȘtergereVa multumesc pentru acest mesaj. ❤ Nu exagerez afirmand ca ma simt onorata ca ati ales sa faceti un popas aici.
ȘtergereStiu cum e durerea dupa pierderea unui om foarte drag, dar nu imi pot imagina - nu ma pot gandi! - cum e pentru o mama pierderea copilului... Rational, realizez ca este coplesitor, dar cand vreau sa "aprofundez" sentimentul creierul meu, sufletul, par ca fug de idee... Imi pare extrem de rau pentru ca traiti aceasta infinita durere. Cuvintele nu pot cuprinde ceea ce simt si ceea ce va doresc...
Se spune... Poate ca e, totusi, adevarat, ca sufletul celor dragi revine - un timp - pe langa noi dupa ce dragii nostri nu mai sunt in aceasta lume. Sigur, e o consolare slaba, dar, intr-un fel, vreau sa cred ca este asa. La aceasta idee m-a dus gandul cand am citit despre pasarea care dormea pe acel gard... In acelasi sens, poate ca mesajul este "ma odihnesc". Nu stiu, nu vreau sa fac astfel de "analize"...
Universul, cred, are caile lui de a ne arata ceva, de a ne consola - poate ca nu e cuvantul potrivit - de a ne pastra intr-o, macar, relativa armonie in societatea haotica in care traieste omul si/sau de a ne ajuta sa intelegem (sa acceptam mai usor) legile lui, ale universului...
Poate ca se intampla in viata tuturor sa apara anumite "semne", dar nu toti le observam, nu toti le gasim - sau le cautam - un inteles acestor intamplari care par ciudate.
Va doresc... pfuuu... puterea de a supravietui cat mai mult si mai bine acestei imense pierderi... Fiul dumneavoastra va "trai" cat timp vor exista oameni care sa isi aminteasca de el. Poate reusiti sa ii dati din nou viata - intr-un fel - facand astfel ca el sa ramana cat mai mult in amintirea a cat mai multi oameni. Nu e un "sfat"!! oh, nu! E doar o idee.
❤
In primul rand multumesc din suflet pentru ca mi-ati raspuns. Fac eforturi uriase sa supravietuiesc. Calin m-a last cu misiuni de indeplinit; mi-a spus:"Traieste si pentru mine!" si mi-a mai spus: "S-a ai o viata frumoasa!". M-a invatat multe lucruri, mai ales in domeniul IT DAR nu m-a invatat CUM sa traiesc fara el. Zilnic "ii cer sa se roage la Tatal lui Ceresc" SA-i ingaduie sa ma ajute sa reusesc in intreprinderea mea pentru memoria lui. Daca scrieti numele meu in Google search veti vedea cate ceva. Oricum misiunea incredintata de el mie este uriasa si nu stiu daca mi se da timpul si puterea, de catre Univers sau Divinitate, s-o duc la capat!
RăspundețiȘtergereCu placere!
ȘtergereSunt convinsa ca viata devine infinit mai grea - pentru un timp mai mult sau mai putin indelungat - dupa o astfel de nenorocire.
El si-a dorit (si v-a dorit) sa aveti o viata frumoasa... Toti cei care ne iubesc si sunt pe o astfel de "margine', ne spun la fel doar ca... e greu sa si reusim.
(poate!) Putem reusi daca ne "agatam" de dorinta pe care si-au exprimat-o: sa facem tot ce putem pentru a avea o viata cat mai buna, mai frumoasa...
Am cautat numele... Blogul l-am "gasit" de la primul mesaj pe care l-ati scris; am citit catvea postari (ultima, candva in 2021, si cateva dintre primele). Am gasit si conturile de YT si Pinterest.
Va doresc sa reusiti ceea ce va propuneti. ❤ Sanatate va doresc!