Desigur, stagiul militar nu mai este obligatoriu în România,
dar conform art. 3 al 5 din Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populației
pentru apărare
(modificată prin L. 128/2012), la declararea mobilizării și a stării
de război sau la instituirea stării de asediu, îndeplinirea serviciului militar
în calitate de militar în termen devine (ar deveni) obligatorie
pentru bărbații
cu vârste cuprinse între 20 și 35 de ani care îndeplinesc criteriile pentru a îndeplini
serviciul militar - femeile pot fi voluntare.
Potrivit Ordinului Ministrului Apărării Naționale nr.113/2013, publicat în M. Of., Partea I, nr. 312 din 28 aprilie 2014 a fost aprobat modelul certificatului medical eliberat de medicul de familie, care urmează să fie prezentat de tineri la comisia locală de recrutare-încorporare.
Pe net apar declarații ale unor oameni care afirmă că au primit ordin de a se prezenta la U.M. bărbați în vârsta de peste 60 de ani… Ministrul de resort declară că se fac doar actualizări ale listelor cu cei care au făcut serviciul militar…
Tinerii declară că nu vor merge de
vor fi chemați, pentru că ei nu au făcut armata. Ce nu înțeleg tinerii este că
de va lua amploare această chestiune și vor fi recrutați vor intra într-o “fază
de pregătire” în care să învețe ce și cum cu echipamentul militar, vor învăța cum
să deosebească țeava armei de patul armei… Adică, vor fi pregătiți să devină
carne de tun… Sper că vor refuza în masă această mobilizare pentru că nu prea văd
cum vor fi închiși toți pentru că refuză să devină soldați pentru apărarea
granițelor unei țări în care politicienii le-au tăiat cam toate șansele de a-și
găsi un loc de muncă, de a-și putea trăi viața în mod decent. Dar, mai degrabă,
cred că vor pleca pentru a-și apăra familiile, nu țara, dar tare mi-aș dori să
refuze dacă se va agrava (artificial, sunt aproape sigură) situația.
Unii afirmă că vor pleca din țară
de va fi “mobilizare generală”. Ar trebui s-o facă repejor, pentru că granițele
se vor închide dacă se declară “starea de război”, nu doar se va da stingerea la lăsarea întunericului - și,
oricum, vor putea fi aduși când sunt găsiți, dacă mai au la acea dată (și)
cetățenia română.
Deocamdată, deși se manifestă
aceste “recrutări-încorporări”, mi se pare că nu e decât metoda cea mai bună pe
care au putut s-o găsească politicienii români (și nu doar cei români) pentru a
abate atenția cetățenilor de la situația dezastruoasă care există între granițele
statului (statelor). Un experiment pentru a afla reacția populației la o
eventuală staționare a trupelor străine (eh, NATO, în special) pe teritoriul
României, să afle reacția cetățenilor în caz de război iminent - cine răspunde
și cine refuză. Vor să ne convingă că suntem într-un mare pericol și să nu ne
mai împotrivim scuturilor anti-rachetă și altele de gen. Vor să ne convingă că
avem probleme mai grave decât salariile și pensiile mizerabile, lipsa locurilor
de muncă…
Sau… nu mai au voluntari pentru
trupele NATO și încearcă să convingă tinerii - în special pe cei cu situație
materială precară - să se înroleze.
Toată această nebunie cu amenințarea
războiului mi se pare o manipulare grosolană. În România s-a încercat deseori
destabilizarea - unii cârcotași afirmă că se urmărește un război măcar civil -
dar n-au prea avut spor cu românii. Acum se leagă strâns de acest război al
vecinilor. Luptele purtate în anumite zone ale lumii, de zeci de ani, s-au
dovedit, uneori, a fi declanșate intenționat, prin lansarea unei rachete, bombe
etc - din “greșeală” - pe un teritoriu și apoi s-a trecut la “represalii”, când
nu se putea argumenta cu instaurarea
democrației. Teorie a conspirației sau nu - unele surse despre care se spune că-s
informate - afirmă că racheta, bomba etc. a fost lansată în propriul teritoriu
de cei care urmăreau avantajele aduse de un război. Producătorii de armament ar
intra în faliment dacă ar fi pace în lume - n-au un astfel de interes, și cu banii de care
dispun pot angaja mercenari care să semene zâzanie în diferite zone ale lumii.
De asemenea, se știe la fel de
clar că un război lasă în urmă dezastru și multe trebuie reconstruite - în
acest mod se depășeste “criza imobiliarelor” (ca exemplu), constructorii îmbogățindu-se,
practic, peste noapte. Producătorii de medicamente și instrumentar medical vor
avea și ei creșteri substanțiale la venituri, asistența socială nu va mai funcționa
din motive lesne de înțeles și oamenii nu vor mai cârcoti împotriva
politicienilor incapabili care le conduc destinele și le trimit copiii la
moarte.
Zilele trecute am văzut un crâmpei de știre în care apărea
un șomer (trecut bine de prima tinerețe) din Valea Jiului, la agenția de ocupare
a forței de muncă și care - ce coincidență, nu-i așa?! - a fost reperat în mulțime
de un reporter și întrebat cum se va
descurca a răspuns ceva de genu’: mă duc și
lupt în Ucraina. Atunci am zis că face pe nebunul - și mai caută unul - dar
acum mă gândesc că prea s-a potrivit declarația lui, făcută înainte de 28
aprilie a.c. cu ceea ce a urmat imediat după aceea.
Disimularea este o tehnică de război (nu exclusiv) din cele
mai vechi timpuri, deci nu e obligatoriu ca unii să fie doar suferinzi de scenarită. Istoria confirmă.
Mă enervează atât de tare această amenințare
care plutește asupra României ca un nor toxic încât mă abțin cu greu să nu dau
liber tuturor înjurăturilor pe care le cunosc sau le pot inventa la adresa
politicienilor din întreaga lume. Așa că mă opresc aici.