Adevăruri uitate. Citate favorite

Omul se poate mândri cu o rudenie înaltă: o Fiinţă infinit mai mare decât mama care a legănat copilăria lui. Şi poate atinge această cunoaştere pe calea înţelepciunii.

*

Exista in om un element nepieritor; acolo locuieşte adevăratul Eu. Îl neglijează aproape cu desăvârşire, dar această nebăgare in seamă nu strică şi nu tulbură cu nimic esenţa din care e alcătuit. Omul poate chiar să-l uite cu totul, şi să adoarmă in legănarea simţurilor, dar in ziua in care se va trezi şi va întinde braţele adevăratului Eu, îşi va aminti îndată cine e şi totodată îşi va recâştiga sufletul.

*

Sfinxul nu are privirile, aşa cum se crede, întoarse spre orizonturi pământeşti, ci spre contemplare interioară. Enigma surâsului lui e in cunoaşterea de sine însuşi.

*

Omul merge şi caută in depărtări secretul vieţii, in timp ce pasărea aşezată pe o creangă, copilul in braţele mamei lui au dezlegat această enigmă şi o poartă scrisă pe fruntea lor.

*

Omul care îşi închipuie că poate trăi liber după pofta simţurilor lui fără a avea de dat socoteală într-o zi îşi leagă viaţa de o himeră.

*

Cei care au călătorit pe un ocean de amărăciuni, care au umblat ani şi ani fără soare, in lacrimi […] ştiu că orice viaţă omenească e ţesută din dureri şi bucurii […] Să nu contemple, deci, pe fraţii lui de sus, ca şi cum ar umbla pe nori, căci prăpastia e aproape. Totul se mişcă după un ciclu hotărât de destin. […] După apogeu, cazna, după flux, refluxul, după belşug, seceta. Sănătatea e un lucru şubred şi dragostea care a sosit e oricând gata să plece. Dar nesfârşita noapte a acestor agonii ia sfârşit pe pragul care duce la Înţelepciune. Marea învăţătură din partea lucrurilor e aceasta: de îl simte sau nu, de îl caută sau nu, supremul refugiu al omului e in sine însuşi. Înainte omul ştia acest lucru şi găsea mângâiere; dacă l-a uitat, dezamăgirea şi durerea conspiră pentru a-l întoarce pe acest drum. Şi nu există om atât de fericit, care să se laude că a scăpat cu totul din gheara acestor doi mari mântuitori ai rasei umane.

*

Cine se va fi oglindit măcar o dată in oglinda Eului lăuntric nu va mai putea niciodată resimţi pentru fraţii lui nici picătură de duşmănie. Nu există păcat mai mare ca ura, nici mizerie mai mare ca moştenirea pământului stropit de sângele de frate, nicio pedeapsă mai sigură ca pedeapsa ce va cădea pe capul celor ce au dezlănţuit pe pământ această pacoste.

*

Tot ce e într-adevăr mare şi frumos in natură îl readuce pe om la el însuşi. Unde preotul l-a înşelat, poate, pe credincios, artistul prin inspiraţie deschide omului orizontul spre Dumnezeu.

*

Omul cere profeţilor străvechi secretul gândurilor înalte, se reîntoarce la ei pentru a găsi reguli de comportament, dogme cotropite de praful anilor, când de fapt el cuprinde in însăşi natura lui augusta revelaţie pe care o caută şi nu are decât să o descopere in el însuşi ca să se simtă copleşit de lumină.

*                           

Nici un fir de praf nu poate acoperi aceste vechi adevăruri, prezente mereu, de-a lungul scurgerii veacurilor, de la începutul existenţei omului pe acest pământ. […]

(din India secretă, de Paul Brunton, Editura Venus, 1991)

₪₪₪

Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul acestui joc.