Ultima zi a sejurului petrecut de Lulu departe de casă, într-un loc pe care-l considera interesant, este despre vizita la un acvariu. Acvarii mari văzuse doar în filme, așa că era foarte curioasă să vadă unul. Și când l-a văzut... a fost impresionată de mărimea meduzei. Din punctul ei de vedere meduza ar fi trebuit să aibă un acvariu doar pentru ea, cel puțin din două motive: să poată fi admirată în toată splendoarea ei și să nu „umbrească” prezența peștișorilor, a stelei de mare și cine știe ce alte forme de viață care rămâneau nevăzute.
Văzuse meduze, și nu se temea de ele – pentru a le observa cu atenție a prins câte una într-o găletușă. I se părea că lumina trece prin corpul lor gelatinos (pentru că au acest corp gelatinos mai sunt numite „jeleuri de mare”). Polipii în formă de cupă se desfăceau și se închideau cu grație, iar tentaculele o fascinau, efectiv!
Știe că meduza nu are creier, inimă, oase, ochi, dar o consideră o minunată formă de viață. Deși meduzele nu au sistem nervos au o rețea de nervi situați în epidermă. Unele pot detecta prezența luminii cu ajutorul unor organe sensibile. Faptul că meduzele mai și pișcă uneori o interesa mai puțin – poate pentru că nu o înțepase nici o meduză, deși intrase în apa marii plină de meduze după zilele foarte călduroase când și apa era foarte caldă iar meduzele se adunau, sute de mii uneori, la mal. Meduzele de apă dulce nu înțeapă, dar nu-și amintea să le fi întâlnit în ape dulci.
La cât de mare e meduza din acvariul la care privește se gândește, amuzată, că ar putea-o mânca pe ea fără probleme – meduzele sunt carnivore (se hrănesc și cu plante, dar și cu meduze din alte specii) și își prind prada cu ajutorul tentaculelor; prin tentacule inoculează un venin care paralizează sau chiar omoară prada. Veninul unor meduze este atât de puternic încât poate ucide un om adult în câteva minute.
Ups! Un peștișor auriu s-a apropiat de peretele de sticlă al acvariului și părea că încearcă să-i spună ceva. Cu gândul la poveștile cu „peștișorul de aur” care îndeplinește dorințe s-a gândit că ar fi frumos să aibă unul acasă la ea. S-a interesat și – spre marea ei bucurie! - i-au oferit în dar un peștișor auriu, sugerându-i să nu-l lase prea mult singur în acvariu, să nu se plictisească. Alături de bolul în care înota peștișorul auriu a primit și o listă cu instrucțiuni de îngrijire.
Fericită, abia aștepta să ajungă acasă! Dar până atunci urma să posteze câteva fotografii în tabelul Activităților de vară din Calendarul ReCreativ. Îi plăcea acest obicei: era un fel de album pentru păstrat amintiri în imagini și cuvinte.
Meduză din hârtie
Meduza care o uimește pe Lulu este confecționată din hârtie (ambalaj) de la bomboane. Rozetele sunt vopsite – trei rozete mici sunt lipite unele peste altele; din două rozete mai mari sunt tăiate (în spirală) tentaculele meduzei.
Adunate în „buchet”, tentaculele mai subțiri sunt lipite în centrul „corpului” meduzei și patru fire sunt lipite de a doua hârtie care formează „corpul” meduzei.
Acvariul din carton
Acvariul e confecționat dintr-o cutie de la bomboane, vopsită pe interior. O fâșie de hârtie albastră, lucioasă, e „decupată” cu valuri și lipită la extremități astfel încât să facă „burtă” – fâșia de hârtie colorată e un pic mai lungă decât cutia pentru a obține „efect 3D".
Peștișorii sunt desenați pe carton colorat, decupați și colorați (cei mai mulți) cu creioane colorate.