Computerul îl am aşezat pe o masă lângă ferestre -
oberlihtul e mereu deschis - aşa că, fie lucrez, fie mă joc la computer sunt lângă
ferestre şi, vreau nu vreau, ajung la urechile mele diverse fragmente din
conversaţiile trecătorilor - mai ales conversaţiile purtate cu ton ridicat.
In una dintre zile, după ce plouase, aud o voce:
- Chiar in balta cea mai mare te-ai găsit să intri!
Era o voce de femeie (am presupus că e mama), veselă, care îşi
atenţiona copilul mititel să iasă din baltă. - Te rog să vii aici! Nu mai bate
cu picioarele in apa din baltă!
Era fetiţă vinovatul;
femeia o striga pe nume şi doar că nu râdea de micuţa care nu voia să iasă. In
final a convins-o şi au plecat.
La nu prea multe minute după prima scenă se aude un strigăt,
mai întâi:
- Măăăăi! şi imediat: Ieşi din baltă, prostul naibii!
O alta femeie, un alt copil. Probabil că băieţelul se distra
in apa bălţii pentru că femeia a continuat, aproape răcnind: - Ţi-am spus să ieşi
din baltă, idiotule! Vino aici!
Şi această femeie - mama sau ce-o fi fost - a convins
copilul să iasă şi au plecat.
Aceeaşi zi, spre seară; aud o voce gravă, calmă, de bărbat:
- Te rog foarte mult să ieşi din baltă.
Copilul, probabil, nu-l lua in seama aşa că tatal (sau ce
i-o fi) îl strigă pe nume, cu ton
ridicat: - Ieşi din baltă când îţi zic! Copilul… nimic. - Ieşi din baltă! strigă
bărbatul. Te-ai băgat ca prostul unde e apa mai adâncă! (vocea gravă devenise
subţire, probabil de nervi).
Balta cu pricina este una care-ţi iese in cale din cam orice
direcţie vii, dacă nu eşti pe trotuar, şi e lată, iar imediat după ploaie e şi
adâncă la centru - până aproape de glezna unui adult (foto e mai veche, balta nu e la dimensiunea la care era in ziua la care mă refer). Aş zice că e…
plăcerea copiilor (şi) această baltă, pentru că aceştia nu sunt singurii care şi-au
atras revolta părinţilor măsurând adâncimea bălţii cu picioruşele lor, dar cei
trei amintiţi aici au facut-o in aceeaşi zi, la intervale de timp nu prea mari.
Atenţia mi-a atras-o, de fapt, atitudinea adulţilor care au
reacţionat atât de diferit...
Dacă n-ai fost atent sau pur şi simplu l-ai lăsat să intre în baltă, lasă-l să se bucure.
RăspundețiȘtergereE drept că nu ştiu cum aş reacţiona dacă, grăbit fiind ar trebui să scot copilul din baltă sau...ori...
Ai un blanos! :) Sunt sigura ca ai avea rabdare cu un mititel care se distreaza in balta, oricat de grabit ai fi. :)
ȘtergereNe mai pierdem cumpătul, uneori, în fața boacănelor celor mici și bineînțeles ar fi indicat să reacționăm mai cu grijă, cu veselie, cu atenția cuvenită pentru a nu-l speria pe cel mic... Numai de ne-am putea stăpâni ieșirile de fiecare dată... O zi veselă să ai! :)
RăspundețiȘtergereE inerenta pierderea cumpatului in anumite cazuri :), dar de aici si pana la a-i spune copilului "idiot" sau "prost" e cale lunga.
ȘtergereMultumesc, Dana. Ziua minunata sa iti fie!
Sinera sa fiu cred ca si eu m-as infuria daca ... :)))
RăspundețiȘtergereDar pana la "epitete" ... Imi aduc aminte de anii '80 cand încaltamintea ptr copii era o problema! Si apoi "epitetele" ar trebui adresate consiliului popular ... ei sunt idiotii care se ocupa de întretinerea trotuarelor! :))
Zile senine îti doresc! Pupici! <3
Un verisor de-al meu, mai in varsta si fara copii, ori de cate ori avea ocazia spunea ca ar trebui cursuri obligatorii pentru parinti...
ȘtergereElla draga, nu stiu daca mi te pot inchipui furioasa. :) De fapt, da, dar am senzatia ca te infurii ca o amica a mea: ii faci sa rada pe toti cei prezenti, cu toata "furia" pe care ai simti-o vazand micutul in balta.
ȘtergereDa, "dililor" ar trebui sa le adresam "complimentele" - in acest loc se formeaza balta de cand ma stiu, dar e asa de mare de la ultima "mare asfaltare". :)
Multumesc. Ziua minunata sa iti fie! Pupici! <3
O-ho! :)) Cei care nu au copiii par a sti mai bine ce si cum. :)) Cred ca, de fapt, ei au mai multa rabdare daca au ocazia de a sta, ocazional, cu vreun micut (nu neaparat micut) si atunci isi imagineaza ca si parintii ar trebui sa aiba. :)
ȘtergerePe de alta parte, unii parinti chiar au nevoie de "cursuri" - nu mai stiu prin ce stat, exista... Apoi, exista o multime de carti! :)) Teoria ca teoria... :)
Interesant cum mereu se gasesc justificari pt nervii parintilor. O prostie!
RăspundețiȘtergereLasi copilul sa descopere lumea, e la varsta la care e normal. Ii cream amintiri, bucurii, oricat de "incomod" o fi pt parinti. Hainele se spala si se usuca, dar amintirea "furiei"ramane toata viata.
De acord cu tine! Nervii nu au ce cauta in relatia parinte-copil. :) Cumpatul si-l pot pierde, uneori, dar nervii pe copii nu-i bine sa-i descarce. Multi se gandesc la incaltamintea care ar putea ceda in apa. :) Chiar si asa, se pot adresa fara urlete si fara sa-i smuceasca.
ȘtergereCred ca (si) datorita faptului ca ai mei m-au lasat sa topai in balti azi nu ma deranjeaza daca imi murdaresc aiurea vreo haina - nici cand sunt stropita de vreun sofer "grabit". :)) Bomban, dar nu ma enervez.
Reactii diferite, chiar. Unii parinti sunt mai impliniti, altii atat de tristi incat au nevoie sa strige si sa le vorbeasca urat copiilor. Odata ce s-a bagat in balta, gata :)) il lasi sa se distreze putin, si il scoti (chemi) afara frumos si iti vezi de drum. E zi ploioasa, exista balti.. Nu stiu, n-am copii. Dar am umblat si eu cu copii prin ploaie si zapada, ba chiar si in graba :))
RăspundețiȘtergereAi dreptate: nemultumirea parintilor se revarsa asupra copiilor in te miri ce situatie deloc grava. :(
ȘtergereNici eu nu am copii am avut grija de mai multi (copii ai prietenilor si rudelor) - si n-a reusit nici unul sa ma scoata din fire astfel incat sa urlu la el sau sa-l smucesc. Dupa unul dintre piticii de care am avut grija un timp ma bagam in balta si-l luam pe sus, razand, si il duceam cativa pasi mai departe de balta si ii distrageam atentia - baltile erau ca un magnet pentru acest micut! :)) Ma laud puţin: atunci cand cineva voia sa stie ca micutii lui stau cuminti (la vreo petrecere sau cand plecau pentru cateva ore) imi solicita ajutorul - imi place sa ma joc si ii tin ocupati pe cei mici pana ii ia somnul. :) De regula, imi pierd repede rabdarea, dar niciodata cu copiii mici.