Pentru că am vrut să păstrez contextul, fragmentul este unul
lung dar citatele dedicate jocului
sunt scrise cu litere îngroşate.
*
Spiritul omenesc
transformă într-o contradicţie opoziţia activă, creatoare, pe care o observă in
natură şi in om. El nu poate sesiza paritatea decât prin disparitate; nu
poate percepe uniunea decât prin separaţie. Inteligenţei omeneşti îi este deci proprie imaginea contradicţiei.
Însă omul ridică această imagine la rangul de expresie
ultimă a realităţii. Omul, fiinţă
complexă, “adoră varietatea”. El caută separaţia şi admite cu greutate faptul că
tensiunea dintre două elemente poate duce la uniune constructivă, nu la ură, la
luptă şi la distrugere. El îşi reprezintă complementaritatea ca aservirea
unei părţi către cealaltă.
Omului i se pare greu să conceapă că de la complexitate se
poate ajunge la simplitate, că opoziţia duce, in ultimă instanţă, la unitate.
Mai mult decât atâta, el are tendinţa să
creadă că unitatea se confundă cu uniformitatea.
Înclinaţia spre diferenţiere este atât de dezvoltată la om încât
el sfârşeşte prin a descoperi o sursă de tensiune chiar şi in viaţa divinităţii.
In fapt, el vede peste tot imaginea disparităţii sale interioare. Dar când
devine conştient de starea sa de păcat, de “separaţie”, omul este de acum pe
cale să treacă la reunificarea elementelor fiinţei sale!
Deci antinomia este indispensabilă omului nu numai pentru ca
să priceapă fenomenul exterior al vieţii, ci şi pentru ca să-şi revină atunci când
unitatea sa e zdruncinată.
Această vedere antinomică a lumii este posibilă datorită
imaginaţiei, facultate pe care, ca şi raţiunea, Creatorul a acordat-o omului. Imaginaţia permite să se reconstituie
trecutul şi să fie prevăzut viitorul; ea are un rol dintre cele mai importante
in formarea ştiinţelor: ficţiunea le pregăteşte iar simbolul serveşte la
reprezentarea lor. Imaginaţia are rol mai ales in exercitarea liberului
arbitru: ea contribuie uneori la abaterea omului de la drumul drept al raţiunii,
spre însuşi izvorul unităţii. Aşa încât, dacă este uneori cauză de împrăştiere,
imaginaţia poate şi să înlesnească concentrarea şi echilibrul spiritului.
Desigur, imaginaţia oferă un mijloc de a explica lucrurile
tangibile, vizibile, dar ea serveşte de asemenea la explorarea domeniilor celor
mai ascunse ale vieţii şi chiar a căilor lui Dumnezeu. Această facultate face ca
lucrurile să fie “vizibile”; omul şi le reprezintă după propriul său chip. Iar
el n-a fost oare creat – după cum afirmă Biblia şi cum subliniază cu tărie
Zoharul – după chipul lui Dumnezeu?
(Cabala, de
Alexandru Şafran, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996; traducere de C.
Litman, după a treia ediţie din 1983, corectată şi actualizată).
Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot
alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia
într-o carte, la un moment dat.
Despre autor
Alexandru Şafran (n.12.09.1910, Bacău - d. 27.07.2006, Geneva),
doctor in filosofie (Facultatea de Filosofie a Universităţii din Viena, 1934),
teolog, filosof, istoric, scriitor, membru de onoare al Academiei române; între
anii 1939-1948 a fost mare rabin al Cultului Mozaic din România, senator de
drept in Senatul României (1940) – singurul reprezentant al populaţiei evreieşti
in parlamentul român; după 1948 a fost numit mare rabin al Comunităţii evreieşti
din Geneva; din acest an a predat gândirea evreiască la Universitatea din acest
oraş, dar a ţinut cursuri la mai multe universităţi europene, americane şi
israeliene.
Alexandru Şafran a luptat pentru ocrotirea evreilor din România
in anii Holocaustului, a sprijinit activ sionismul. In timpul războiului, in
cursul opresiunii naziste, deşi era ostatec, prezidează comitetul evreiesc clandestin
de salvare. Pentru că a avut o poziţie independentă şi de respingere a presiunilor
de infiltrare comunistă pe linie religioasă între evreii din România, in anii
postbelici, a fost demis şi expatriat.
A publicat cărţi in domeniul religiei, filosofiei moralei şi
misticii iudaice. Ataşat de limba şi cultura românească a fost un promotor
activ al dialogului între iudaism şi crestinism.
Scrierile sale in ebraică şi in diferite limbi înglobează
toate domeniile spiritualităţii evreieşti şi se disting prin caracterul lor
cuprinzător. Gânditor de mare originalitate, erudit strălucit, Alexandru Şafran
e considerat una dintre cele mai prestigioase figuri rabinice din vremea noastră;
e cunoscut pe plan mondial ca o somitate in ştiinţele talmudice.
Despre Cabala, foarte
pe scurt, citându-l pe Alexandru Şafran
Cabala este considerată adesea ca o doctrină mistică a
religiei evreieşti. In realitate, ea este mai mult decât atâta: pentru cei care
o studiază, gândirea ei, bogată şi vie, nu se restrânge la un sistem filosofic
sau religios; într-însa nu e nimic dogmatic. Practica ei nu oferă celor care i
se dedică sentimentul unei uniuni totale cu divinitatea, ea merită denumirea de
mistică. Dar, mai presus de toate, ea e o manifestare creatoare a spiritului
evreiesc.
La obârşia Cabalei se află o primă Revelaţie. Dar aceasta Revelaţie
trebuie să se primenească pentru fiecare generaţie; pentru fiecare om pe care
ea îl îndreaptă spre acte a căror deschidere este imensă, atinge dimensiuni
cosmice, angajează însăşi divinitatea. Aceste acte determină raporturile lui
Dumnezeu cu lumea şi omul.
Cabala e mult mai veche decât Revelaţia sinaitică. Ea
dateaza din vremurile preistorice. Moise nu a făcut decât s-o introducă in istoria
lui Israel .
Deci Cabala depăşeşte limitele unei mistici religioase; ea este infinit mai
mult decât o tradiţie ezoterică. Obiectul ei, precis şi totodată vast, este
Tora. De la început, cei care au descoperit-o, au aplicat Tora graţie intuiţiei
lor religioase; abia mai târziu ea a dobândit forma sa scrisă, de Lege mozaică.
Israel
a devenit purtătorul ei. […]
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Cabala
trebuie sa recunosc faptul ca nu stiam de acest autor, acum aflu, dar mai bine mai tarziu decat niciodata! trebuie sa stii totusi ca am citit enorm de mult, in ultimul timp nu prea, desi nu asta imi doresc!
RăspundețiȘtergereIn 1996, cand am primit cartea, am aflat si eu despre el (despre "existenta" cabalei stiam). :)
ȘtergereTe cred ca ai citit mult! :) Timpul! Se joaca cu noi! Parca-i mai scurta ora si parca tot mai multe-s de facut. :)
Nu inteleg de ce oamenii, cu creierul lor atat de complex, nu pot pricepe importanta "uniunii constructive", decat poate intr-un tarziu, poate prea tarziu sau chiar deloc. E prea complicat subiectul si cand ma uit la realitatea inconjuratoare, mi se pare uneori-des cam deprimant! :(
RăspundețiȘtergereO saptamana frumoasa si senina, Diana draga! Pupici! <3
Mi-e neclar daca se va putea ajunge la un numitor comun. Poate o mare minune...
Pentru ca nu-si folosesc creierul sa gandeasca singuri, ar putea fi o posibila explicatie. :) Daca cei pe care unii ii asculta cu muuulta atentie (pana la obedienta) le-ar spune, poate ca ar pricepe (macar s-ar comporta in consecinta, chiar daca nu pricep, in adevaratul inteles al termenului) - dar care ar fi interesul acestor "vorbitori"?
ȘtergereE deprimant...
Numitor comun?! Numitorul comun inseamna pace, intelegere... Marile averi nu prea se fac in timp de pace - si unii vor averi (tot mai mari) si vor putere... :(
Multumesc, Suzana draga. O saptamana frumoasa iti doresc. Pupici! <3
Nici eu nu stiam de acest autor, dar despre Cabala am auzit! Iti multumesc pentru informatii, chiar ma fascineaza subiectul.
RăspundețiȘtergere"Imaginaţia permite să se reconstituie trecutul şi să fie prevăzut viitoru!"- cred ca exista un sambure de adevar în fraza asta, desii viitorul îl poti prevede doar partial si nu este sigur!
Iti doresc o saptamana relaxata si cu bucurii! Pupici!<3
Am aflat despre el in 1996, cand am primit cartea – nu era prima carte despre Cabala dar mi s-a parut cea mai complexa (si mai interesanta) si citind cele cateva randuri despre autor, scrise la inceputul cartii, m-am gandit ca trebuie sa fie o personalitate. Spre surprinderea mea, placuta, am aflat ca a fost o personalitate de talie mondiala.
ȘtergereUn proverb arab spune: "trecutul e prezent, prezentul e viitor" – cam in acest fel cred ca s-ar "traduce" ideea viitorului care poate fi prevazut. Daca azi, in prezent, stau si urmaresc stirile (fara a mai face si altceva), de exemplu :)), nu-mi trebuie prea multa imaginatie sa-mi dau seama ca viitorul ma va gasi asezata in faţa televizorului. Altfel... stiu ca nu s-a intamplat – in viitor – ceea ce mi-am imaginat, in trecut, ca se va intampla. Pe de alta parte, poate ca s-a intamplat... exact ce trebuia sa se intample. Oh! E miezul noptii! In loc sa dorm ma bâlbâi... "filosofic"! :))
Multumesc, Ella draga! Saptamana frumoasa iti doresc. Pupici! <3
Citind si comentariile am gasit raspunsul care il intuiam, dar nu-mi gaseam cuvintele: "s-a intamplat... exact ce trebuia sa se intample".
ȘtergereExista si ideea ca, intro-o anumita perioada, NU ni se da mai mult decat putem ...administra.
Cred ca exista adevar in "nu ni se da mai mult decat putem duce". Unii, insa, (par ca) cedeaza sub greutate, nu reusesc sa administreze... Poate ca asa trebuia sa (li) se intample.
ȘtergereWow, ce temă interesantă şi controversată, în acelaşi timp, ţi-ai ales! Ţi-am spus că la tine îmi îmbogăţesc cunoştinţele de fiecare dată. Şi câtă filozofie de viaţă descopăr... Să ai o zi cât mai interesantă, Diana! :)
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru apreciere, Dana draga!
Ștergere:) Eu reproduc cuvintele altora... tu folosesti "cuvintele tale" si transpui in vers multe dintre "filosofiile vietii". :) Ceea ce nu e de ici-de colo. :)
Multumesc. Iti doresc sa ai o zi minunata! :)
Foarte interesant! Nu am citit nimic despre cabala și tu mi-ai trezit curiozitatea. Am să caut să mă documentez, poate găsesc chiar cartea asta.
RăspundețiȘtergereSeară plăcută, dragă Diana!
Daca te pasioneaza filosofia cred ca iti va placea. Unii considera cartea ca fiind una despre religie - dar e mai mult decata atata.
ȘtergereAlexandru Şafran nu se refera doar la elementele de Cabala, ci si la alte scrieri religioase, conceptii filosofice /religioase ale altor cercetatori.
O alta carte care mi-a placut (nu la fel de mult) este "Elemente de Cabala", de Will Parfitt, dar aceasta e muuult altceva – "Cabala practica" (cu exercitii care ofera legatura cu Cabala prin experimentare practica – o alta parte a Cabalei). E interesanta, iar filosofia Arborelui Vietii (Arborele Sephiroth) are unele "chestiuni" in comun cu filosofia Chakrelor.
Multumesc, Zina draga! Iti doresc sa ai o zi minunata!
P.S. A trebuit sa sterg raspunsul initial pentru ca am uitat: n-am postat, in final, poza Arborelui, si facusem trimitere la aceasta. Scuze.
o carte şi un autor - foarte, foarte interesant totul !
RăspundețiȘtergeresincer ? nu am căutat ca să citesc ceva mai mult despre credinţa evreilor, am auzit de Cabală dar nu am citit...
cărţi scrise de evrei am citit, însă...
interesante citate (cele îngroşate...) şi o temă de reflecţie !
felicitări pentru postare !
pupic !
Multumesc pentru apreciere, draga prietena-japoneza.
ȘtergerePe mine ma pasioneaza istoria religiilor; ma fascineaza, de fapt, pentru ca e despre oameni, despre credintele lor – daca nu le stiu (macar superficial) e posibil sa nu pot intelege multe despre multi oameni. Sunt departe de a fi cercetator :) dar din cat am citit am inteles ca religiile au acealasi scop, din cele mai vechi timpuri: viata vesnica (indiferent cum e inteleasa, cum e numita sau cum se ajunge la "castigarea" acesteia). Oamenii au cautat – si mai cauta – raspunsuri la intrebari precum "care e scopul vietii?" – cam asa au luat nastere religiile: oamenii cautand raspunsuri (si nu avem toate raspunsurile nici azi) :) In toate religiile se face vorbire despre un Creator care este, de regula, Binele Absolut (numit diferit).
Iti doresc sa ai o zi minunata! Pupici!