Rosa Parks. Citate favorite

Este mai bine să protestezi decât să accepţi nedreptatea.

*

Fiecare persoană trebuie să-şi trăiască viaţa ca un model pentru alţii.

*

Nu trebuie să vă temeţi niciodată de ceea ce faceţi atunci când este corect.

*

Aş vrea să fiu cunoscută ca o persoană care este preocupată de libertate, de egalitate, de justiţie şi de prosperitate pentru toţi oamenii. Aş dori să fiu amintită ca o persoană care a vrut să fie liberă…  deci şi alţi oameni ar putea dori să fie liberi.

*

Rasismul încă este cu noi. Depinde de noi să-i pregătim pe copiii noştri pentru ceea ce vor avea de înfruntat şi, sperăm, vom depăşi prejudecăţile.

*

La acea vreme nu mi-am dat seama de ce Klanul a avut o activitate mai intensă, dar mai târziu am aflat că motivul era întoarcerea soldaţilor afro-americani din al doilea război mondial, ei acţionând ca şi cum ar merita drepturi egale pentru că şi-au slujit ţara.

*

Amintirile despre vieţile noastre, despre lucrările noastre şi despre faptele noastre vor continua prin  alţii.

(din Rosa Parks: My Story)

===================================================================

Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul jocului.

===================================================================

Rosa Louise Parks (născută McCauley) a văzut lumina zilei in 4 februarie 1913 in Tuskegee, Alabama. Actul ei de curaj, făcut in data de 1 decembrie 1955 a schimbat cursul istoriei Statelor Unite ale Americii. Rosa e cunoscută ca “Mama mişcării pentru drepturile civile”.

Rosa a fost primul copil al familiei McCauley (James şi Leona); a avut un frate mai mic, Sylvester. In anul 1915 părinţii s-au separat şi Leona a plecat cu cei doi copii să locuiască in Pine Level, Alabama, alături de familia ei. Amândoi bunicii Rosei erau foşti sclavi.

In “Rosa Parks: My Story”, scrie despre bunicul ei: Bunicul meu a fost cel care a insistat la mama mea şi la surorile ei,  la copiii lor, să nu trateze rău pe nimeni. Această învăţătură a fost aproape înscrisă în genele noastre.

Pentru că mama ei era învăţătoare, Rosa a învăţat acasă până in anul 1924, apoi a fost trimisă la mătuşa ei din Montgomery, Alabama, pentru a-şi continua studiile. S-a înscris la o şcoală industrială pentru fete, o instituţie privată unde a fost femeie de serviciu in schimbul şcolarizării şi mai apoi s-a înscris la liceul Booker T. Washington High, dar a fost nevoită să îşi întrerupă studiile pentru a avea grijă de mamă şi de bunică.

In 1932 s-a căsătorit cu Raymond Parks, frizer şi activist pentru drepturi civile. Soţul ei erau un atodidact; cu sprijinul lui Rosa a revenit la şcoală şi in 1934 a obţinut diploma de absolvire a liceului.

In anii 1940, Rosa Parks a lucrat ca menajeră şi croitoreasă pentru un cuplu de albi, Clifford şi Virginia Durr, liberali, care i-au devenit prieteni şi i-au sponsorizat cursurile de vară la Highlander Folk School din Monteagle, Tennessee, un centru de educaţie pentru activişti care luptă pentru drepturile muncitorilor şi pentru egaliate rasială.

Cei doi soţi erau membri activi in filiala din Montgomery a Asociaţiei Naţionale pentru Progresul Oamenilor de Culoare (National Association for the Advancement of Colored People - NAACP), dar şi in alte asociaţii, inclusiv in mişcarea Black Power (Puterea Neagră) . In 1943, Rosa Parks a fost numită secretar al filialei locale NAACP (loc pe care l-a ocupat până in anul 1957), deşi şeful ei, Edgar D. Nixon, era genul de bărbat care considera că locul femeilor este in bucătărie. Rosa era şi lider de tineret.

In data de 1 decembrie 1955 Rosa Parks a fost arestată pentru că nu şi-a cedat locul in autobuz unei persoane albe (a fost eliberată pe cauţiune in seara acelei zile). Ştirea privind arestarea s-a răspândit repede printre membrii populaţiei afro-americane şi, cu ajutorul reverendului Martin Luther King jr., s-a organizat boicotarea transportului cu autobuze urbane din Montgomery, boicot care a durat 382 de zile şi s-a încheiat in momentul in care legea segregării in mijloacele de transport in comun a fost declarată neconstituţională. In ziua procesului ei s-au adunat la tribunal circa 500 de susţinători, oameni care doreau abolirea segregării.

Oamenii spun întotdeauna că nu am renunţat la locul meu pentru că eram obosita, dar nu este adevărat. Nu eram obosită fizic, sau nu mai obosită decât eram de obicei la sfârşitul unei zile lucrătoare. Nu eram bătrână, deşi unii îşi imaginează despre mine că eram bătrână atunci. Aveam patruzeci şi doi de ani.  Nu, sigur nu eram obosită, obosisem să cedez.

Cedasem locul înainte, dar în acea zi eram foarte obosită. Obosită de la munca mea de croitoreasă şi obosită de durerea din inima mea - a scris in memoriile care au fost publicate in 1992.

Şi-a pierdut locul de muncă atunci, a primit ameninţări cu moartea, a fost hărţuită continuu aşa că a ales să se mute la Detroit, in 1957, unde, in 1965 s-a alăturat parlamentarului John Conyers, unul dintre cei câţiva politicieni afro-americani, alături de care a rămas până in anul pensionării, 1988. S-a implicat de-a lungul vieţii in multe cauze sociale, între care lupta pentru obţinerea de locuinţe pentru oamenii fără adăpost.

După decesul soţului, in 1977, Rosa şi-a continuat lupta pentru egalitate, revenind adesea in Montgomery pentru a-l ajuta pe Dr. King să îşi susţină marşurile şi demonstraţiile pentru obţinerea drepturilor civile. In memoria soţului ei, Rosa Parks a înfiinţat in 1987 Institutul pentru Dezvoltare Personală Rosa şi Raymond Parks, care oferă asistenţă şi formare profesională tinerilor locali; sunt organizate cursuri de vară unde tinerii americani învaţă istorie şi despre mişcarea privind drepturile civile.

La 30 decembrie 1994, Rosa Parks, pe atunci în vârstă de 81 de ani, este atacată în locuinţa sa din Detroit şi jefuită. Făptaşul prins a fost pedepsit doar cu o amendă de 53 dolari. Această sentinţă judecătorească a declanşat proteste în toată America.

De-a lungul anilor, Rosa Parks a primit numeroase distincţii, între care şi Medalia pentru Libertate (Medal of Freedom), oferită de Bill Clinton in 1996. In anul 1999, revista Time a inclus-o pe Rosa Parks in lista “Cei mai influenţi 20 de oameni din secolul XX”.

Rosa Parks nu a fost singura persoană care s-a opus segregării in autobuz, dar se pare că cei de la NAAC, au considerat-o cea mai potrivită pentru a contesta arestarea pentru încălcarea legii segregării din Alabama.

Rosa Parks a murit in 24 octombrie 2005 in apartamentul său din Detroit, Michigan.

Mai multe info:

https://www.biography.com/people/rosa-parks-9433715

&

https://www.u-s-history.com/pages/h1697.html

sursa foto:

https://en.wikipedia.org/wiki/Rosa_Parks