Iubirea este o slăbiciune instinctivă
pe care am moștenit-o de la primul om. (Khalil Gibran)
*
Știiiiiu!
Iubirea se sărbătorește în fiecare zi. Așa e, dar să se știe:
cuplul care vrea să-i dăinuie iubirea tot anul trebuie să se
sărute în ziua de Dragobete. Hm. Oare, dacă se sărută tot anul,
mai puțin în această zi, se va topi iubirea lor?
Îmi
plac astfel de zile în care predomină roșul, rozul, floricelele și
inimioarele, zâmbetele largi - e un fel de Crăciun altfel. Cine se
poate bucura de astfel de sărbători să o facă. Pe lume sunt destui
Grinch.
Oricum,
în această zi bărbații trebuie să aibă grijă să nu se certe
cu vreo femeie, să nu le supere pe femei pentru că vor avea parte
de-o primăvară cu ghinion la tot pasul.
Dragobetele,
în tradiția românească, era și zeul tinereții, veseliei, nu
doar zeul iubirii. Altfel spus, azi se sărbătoresc și tinerețea și
veselia. Daaaa! În ziua de Dragobete tinerii și tinerele
n-au voie să plângă! Cine plânge azi va avea parte de supărări
în lunile următoare.
O
altă superstiție se referă la tinerele care dacă nu întâlneau
în această zi o persoană de sex masculin erau lipsite tot anul de
iubire. În unele zone de la sate se spunea că fetele care atingeau
un bărbat dintr-un sat apropiat erau îndrăgostite tot timpul
anului.
Ajunul
zilei e ca și noaptea de Bobotează pentru cele care vor să-și
afle ursitul: își pun sub pernă busuioc sfințit cu speranța că
Dragobetele le va ajută să-și găsească perechea.
Separat
de iubire, în această zi (în unele regiuni) se obișnuia să se
scoată din pământ rădăcini de spânz, care erau folosite ca leac
pentru unele boli.
Cusutul,
țesutul, treburile grele pe lângă gospodărie nu sunt de bine.
Doar curățenia e permisă deoarece e considerată ca aducătoare de
spor și prospețime.
Ziua
de Dragobete coincide cu sărbătoarea ortodoxă
Întâia și A Doua Aflare
Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul.
Sfântul
Ioan Botezătorul (Înaintemergătorul) a avut ca părinți doi
oameni în vârstă: Elisabeta și Zaharia. Faptul că Elisabeta a
dat naștere unui prunc a fost o minune, având în vedere vârsta
ei. Pe prunc l-au numit Ioan, deși tradiția cerea să fie numit
după tată, dar Elisabeta a ales numele (care i-a fost insuflat
divin) și soțul ei a fost nevoit să accepte.
Ioan
Botezătorul a propovăduit venirea lui Mesia și, între altele, a
vorbit mult despre păcatul în care trăia Irod Antipa cu Irodiada,
fosta soție a fratelui său; aceasta i-a cerut soțului (prin
intermediul fiicei sale, Salomeea) să-i ofere capul Botezătorului.
Dorința i-a fost îndeplinită (29 august). Trupul a fost luat de
adepți și îngropat. Capul l-a îngropat în curtea palatului, în
loc ascuns, știut numai de Ioana, femeia economului
(administratorului) lui Irod, de teamă ca Ioan Botezătorul să nu
învie și să vorbească din nou împotriva lor. Ioanei, părându-i
rău de moartea proorocului, a luat capul, l-a pus într-un vas de
lut și l-a îngropat în muntele Eleonul, unde era satul lui Irod.
Timpul a trecut, s-a uitat de cap. Peste ani, Inochentie, unul dintre
slujitorii de seamă ai lui Irod, s-a lepădat de lume și a plecat
în Cetatea Ierusalimului unde a cumpărat, în muntele Eleonului, locul care cândva a fost satul lui Irod. Vrând să clădească o
biserică mică din piatră a săpat temelia și a descoperit vasul
în care era un cap - a înțeles al cui este și l-a îngropat la
loc, de teama închinătorilor la idoli care stăpâneau atunci. A
luat taina cu el în mormânt. Biserica s-a năruit în timp,
devenind una cu pământul, iar capul a rămas acolo neștiut de
nimeni. După vreo trei sute de ani, în vremea împăratului
Constantin cel Mare, Sfântul Ioan Botezătorul s-a arătat la doi
călugări, poruncindu-le să sape locul și să dezgroape capul -
aceasta fiind prima aflare a lui. Pe când călugării se întorceau
cu capul proorocului într-un sac din păr de cămilă, au întâlnit
un olar și i-au dat acestuia să care sacul. Pentru această stare
de lenevire, Sfântul Ioan a îndemnat pe olar să fugă cu sac cu
tot. Acesta l-a dus acasă și l-a ținut la loc de cinste, și
treburile lui mergeau din ce în ce mai bine, iar el știa că acest
lucru se datorează capului sfântului. Când a simțit că sfârșitul
îi e aproape a pus capul într-o raclă și l-a dăruit surorii sale,
sfătuind-o să-l cinstească și să deschidă racla numai când
sfântul îi va porunci. De atunci, capul a trecut prin multe mâini
până a ajuns la un monah nu prea credincios, numit Eustatie, care
viețuia într-o peșteră de lângă cetatea Emesa, și la el veneau
tot felul de bolnavi pentru a-i însănătoși; îi tămăduia cu
harul capului, dar ascundea acest fapt, zicând că a lui este
puterea. La un moment dat, monahul acesta a fost alungat; înainte de
a pleca a îngropat capul în adâncul peșterii sperând să vină
să-l ia mai târziu, dar n-a mai putut pentru că peștera a fost
ocupată de niște monahi cinstiți, dar care nu știau ce se află
în peștera lor. Au clădit în apropiere o mânăstire. În anul
452, tot în urma unui vis, capul a fost găsit de Marcel,
arhimandritul acelei mânăstiri. (A Doua Aflare a Capului) După
unele peripeții, a ajuns în altarul unei biserici, unde a rămas
mulți ani, până a început lupta împotriva icoanelor și capul
iar a fost ascuns în pământ, în vas de argint. A stat acolo,
neștiut, până prin anul 850, în vremea împăratului Mihail, fiul
lui Teofil și al Teodorei, cei care au restabilit dreapta credință
și care, tot prin „dumnezeiască arătare” au aflat capul, care
a fost dus la Constantinopol de patriarhul Ignatie al
Constantinopolului (A Treia Aflare a Capului Sfântului Proroc Ioan
Botezătorul, 25 mai). (v. doxologia.ro)
*
Superstiții:
cine muncește azi are parte de pagubă în viitorul apropiat -
păsările îi
vor mânca porumbul vara. La sate, femeile leagă copiilor un șnur
de arnici roșu cu alb ca să nu îi prindă soarele (oare la ce se
referă?)
Dacă
plouă în 24 februarie primăvara se va instala repede, iar vara va
fi lungă și călduroasă; dacă ninge, iarna se va prelungi; dacă
e cer senin (fără vreun fenomen meteo deosebit) recolta va fi
bogată. Ziua de 24 februarie e începutul anului agricol.
Diana ce frumos ai punctat ambele sărbători. Dragobete cu veselie, tinerețe și plină de iubire, culoare roșie, dar și sărbătoarea ortodoxa - Întâia și a doua aflare a capului Sf. Ioan Botezătorul. Mi-a plăcut mult sa aflu cele scrise de tine. Avem tradiții așa de frumoasă, avem sărbători creștine la fel de frumoase. Mulțumesc mult pentru pagina asta de iubire. O zi cu drag sa ai! 😘❤️
RăspundețiȘtergereIti multumesc, Ina draga!
ȘtergereE prima data cand am fost curioasa sa aflu cum e cu "aflarea capului" si mi-a facut placere sa citesc si sa "conspectez". Pot doar sa ma bucur daca le place si altora. 😊
Zi cu drag iti doresc sa ai si tu! ❤️ 😘
Foarte mult mi-a plăcut cum ai îmbinat sărbătorile. E senin la mine, e de bine deci :)
RăspundețiȘtergereO zi frumoasă îţi doresc!
Multumesc si pentru compliment, Potecuta!
ȘtergereSenin si soare e si aici. 😊 De bine sa fie!
Zi frumoasa iti doresc sa ai si tu!
A beautiful blend. Well done.
RăspundețiȘtergereHave a fabulous day, Diana. ♥
Thank you!
ȘtergereHave a fabulous day too, Sandee! ❤️
Interesanta istorioara. Am aflat si lucruri noi. :)
RăspundețiȘtergereMultumesc, Cristi! 😊
ȘtergereDiana draga, sper ca ziua ti-a fost frumoasa!
RăspundețiȘtergereSi asa cum m-ai obisnuit, am citit lucruri noi despre aceasta zi.
Am mult de mers in aceasta perioada, incat pentru mine vremea este cumva miraculoasa... Si recolta va fi bogata! Asa ca este perfect!
Multumesc mult! O seara frumoasa in continuare! Pupici!❤️ 😘
A fost frumoasa ziua, in modul obisnuit. 😊
ȘtergereMa bucur ca a fost si ceva nou pentru tine, chiar daca nu si, neaparat, util.
Sper sa fie drumurile line si vremea de partea ta.
Cu drag!
Multumesc! Zi frumoasa iti doresc, Suzana draga! Pupici! ❤️ 😘
Vaaai de mine. Paine am facut (si inca din aia mare), pateute am facut.... si ma pregateam sa lucrez si eu un pic cu andrelele. Na, bine ca am citit. :)))))
RăspundețiȘtergere:*
:))) Maaare figura esti! Si tare harnicuta!
ȘtergereLucrul cu andrelele se poate numi relaxare - cred ca relaxarea nu e interzisa. 😊
😘