Îmi plac obiectele vechi și foarte
vechi iar când am ocazia le adun și le recondiționez. Unele nu am
cum să le expun așa cum ar merita și stau prin debara, cămară
sau dulapuri. Felul în care e mobilat apartamentul nu permite în
nicio cameră „accente vintage” – ar deveni decorul
extra-eclectic (ca să nu spun înghesuit). Nu contează; îi dau
înainte cu recondiționatul.
Caseta
maro (L= 14 cm, l=9 cm, h=5 cm) îmbrăcată în vinilin, am găsit-o
în podul casei unui unchi. Am descoperit câteva minuni dar pentru
că nu au loc la noi le-am lăsat acolo până ne-om hotărî să ne
mutăm în căsuța unde, la parter, e un atelier mare și pot lăsa
obiectele împrăștiate la finalul zilei.
Am
scos materialul roșu și pătat, am spălat cutia și am lipit foi
de burete apoi satin roșu – nu m-am priceput prea bine la croit
interiorul și s-a cam lipit „în valuri” (dar, în ansamblu,
arată bine). Vinilinul tocit l-am vopsit cu cremă de ghete (cremă
gen vopsea) – și nu i-am făcut poză, dar arată chiar bine (zic
io).
Cutia
de la bomboane (D=9 cm, h=4 cm) doar am curățat-o de praf. Habar n-am
din ce an o fi, dar e veche. Timpul n-a afectat prea mult cartonul și
culorile.
Cutia
metalică (L=28 cm, l=20 cm, h=16 cm) am „cules-o” din podul
casei unei prietene, Nina. Erau comori acolo, nu glumă, dar... când
a aflat ea că mă pasionează vechiturile fusese curățat aproape
întregul pod (totul a fost dat la gunoi). Eu am găsit doar câteva
mărunțișuri, prin dulapurile care nu au fost atinse de cei care au
golit podul.
Așa
arăta când am găsit-o:
Mai
am de lucru la ea. Când am început să o recondiționez nu am avut
vopseaua necesară, apoi n-am mai avut timp; când am avut timp, în
primăvara aceasta, magazinele de bricolaj (și nu numai) erau
închise din cauză de pandalie. Am depozitat în ea mărunțișuri
vechi recondiționate de-a lungul timpului.
