Cireșe albe pompon. Festivalul fructelor de vară

M-am trezit în dimineața zilei de întâi mai, mi-am făcut cafea și când am terminat de băut cafeaua era 31 mai. Mă gândesc că ar fi același lucru dacă n-aș mai zice „luni, marți, miercuri...” ci „ianuarie, februarie, martie...” la cât de repede am senzația că trece timpul.

În săptămâna care se încheie cred că am muncit la cooperativa „munca în zadar”! Nimic n-a fost cum nu doar speram ci știam (daaa! câtă infatuare!!) că ar trebui să fie.

Pentru Festivalul fructelor de vară, jocul găzduit de Niko (pe al cărei blog este tabelul de înscriere) am avut de pregătit „fructe din fire”.

Am văzut un model de cireșe pompon și m-am repezit să le fac! N-am prea avut spor pentru că tot altele îmi solicitau prezența, dar tot am făcut șapte cireșe albe - galbene ca Soarele. Da, se coc pe la sfârșitul lunii iunie dar nu am material pentru ceva fructe roșii și să cos, croșetez, tricotez nu știu.

Nu, nu sunt corcodușe – corcodușele au codițe scurte și, în plus, la acest moment (în cartierul acesta) au dimensiunea boabelor de mazăre (un pic mai mari sunt unele, dar nu cu mult) și sunt verzi (cele roșii, corcodușele, sunt vineții, dar tot mărunțele).

În grabă, bineînțeles că am greșit! Numai în capul meu „fructe din fire” înseamnă fructe din ață și sârmă! 

Codițele sunt din sârmă înfășurată în ață. Știți vorba ‘ceea: o întorci ca la Ploiești! O întorc, și-mi zic că și sârmele sunt... fire (pentru că sunt) – sigur, e doar o scuză!

Cu frunzele m-am cam chinuit și în final am ales să lipesc câte un „snop” de ațe la două dintre cireșe.

Coșulețul e învelit în plasă de la fructe. 

Mama ar spune cam așa: „Diana, ai fușerit”. Cu toate scuzele mele, ar avea dreptate. M-am grăbit; nu mi-au ieșit așa cum le-am gândit inițial și... asta e.