Fără stare, fără stare, Didi a plecat la plimbare. Și mi-a zis doar într-o doară că la Zâna Iarna pleacă, să solicite ninsoare. Am încercat s-o conving sa aștepte până la solstițiu de iarnă – mai sunt câteva zile pana-n 22 – dar ea nu și nu! Nu oprești un spiriduș când ceva în minte-și pune.
Repezită cum e ea, a plecat pe-o pală de vânt și s-a oprit în anticamera Castelului de Gheață.
S-a întors cam bosumflată și mi-a povestit pățania. Nu mi-a zis-o-n față, dar părea să-mi spună ca am avut dreptate și, poate, trebuia sa aștepte până la solstițiu. Am consolat-o imediat, spunându-i ce deși n-a reușit în misiunea ei ar trebui să se bucure ca puterile de spiriduș încep să-i revină. Ai plecat pe-o pală de vânt – i-am zis. S-a luminat deodată! Atât de obișnuită fiind cu deplasări rapide cred ca și-a urmat instinctul și nici nu și-a dat seama ca poate din nou sa depășească viteza sunetului în deplasări.
Ne-am bucurat împreuna atunci și sa vezi coincidenta! Fotoliul (înalt de 7 cm și diametru de 6 cm) pe care a așteptat în Castelul de Gheață era confecționat dintr-un recipient de plastic garnisit cu tubulețe din hârtie.
Și sfeșnicul (înalt de 17 cm – de la bază în vârful lumânării din mijloc - lățimea brațelor de 6 cm) avea în structură tubulețe din hârtie, doar ca erau învelite în folie de aluminiu, la fel și brațele, la fel ca tija principala a sfeșnicului – cilindrul cel mai gros, în care erau introdu-se trei bucăți de sârma tare, la capetele cărora erau fixați trei nasturi plați și trei bombați, înveliți în folie de aluminiu.
A povestit cu atâta entuziasm încât simțeam că eu le-am confecționat.
Fotografiile sunt editate in programul online gratis: https://www.online-image-editor.com/