2012-04-01

Giordano Bruno

…sau filosoful uitat…
n. ~ 1548, Nola / Campania - d.17 Februarie 1600, Roma
Condamnat si ars pe rug de Inchizitie pentru conceptia sa panteista si pentru convingerea asupra infinitatii lumii, considerate eretice, numele lui a devenit sinonim cu cel de victima a obscurantismului.
Filozof, cosmolog, matematician, teolog italian care a sustinut heliocentrismul lui Copernic, dar a mers mai departe, afirmand ca universul este infinit si populat cu multe ”lumi“ asemanatoare sistemului solar. Este arestat (fiind denuntat de chiar cel care-l invitase si il gazduia), si judecat la Venetia cu destula blandete, apoi trimis la Roma si inchis in palatul Sant' Ufizzio, unde va fi anchetat fara ragaz in urmatorii sapte ani. Refuza sa abjure si este ars pe rug in februarie 1600.
Condamnarea lui Giordano Bruno constituie unul din momentele cele mai intunecate ale Contrareformei catolice. La locul martiriului sau, in piata Campo dei Fiori, administratia orașului Roma i-a ridicat la sfarsitul secolului al XIX-lea o statuie, dedicata libertatii de gandire. Patru sute de ani dupa executarea sa, Biserica Catolica, prin glasul papei Ioan-Paul II, si-a exprimat "profunda durere", regretand eroarea comisa prin condamnarea la moarte a lui Giordano Bruno. Gandirea sa a influentat filosofia din timpurile ce i-au urmat, in special pe filosoful olandez B. Spinoza, care in secolul al XVII-lea a anticipat dezvoltarea monismului, ca mod de reprezentare a lumii.

Opera:
Dialoguri cosmologice: Cina din miercurea cenusii, Despre cauza, principiu si unu, Despre infinit, univers si lumi;
Dialoguri morale: Alungarea bestiei triumfatoare, Cabala calului Pegas, Despre eroicele avanturi;
piesa de teatru: Lumanararul.
**
Este dovada unei minti primitive si josnice, a dori sa gandesti ca masele sau majoritatea, doar pentru ca majoritatea este majoritatea. Adevarul nu se schimba daca e crezut sau nu de o majoritate a oamenilor.
**
Din “Spaccio della bestia triofante” (Alungarea bestiei triumfatoare)
Ce-nseamna minciuna, adevar?
Ca-ntr-un pustiu des si desert, adevarul isi are puterile lui, ascunzisurile lui cavernoase, intretinute de ghimpi, inchise cu plante paduroase, aspre.
**
… balanta permanentei si a schimbarii…
E acelasi, nu-s acelasi.
E acelasi unic soare
rasarit din munte, gand.
Sa intinda panza-n iarba
alte umbre sunt la rand.

E acelasi, nu-s acelasi.
E acelasi unic soare
albul inului sorbind
Sa intinda panza-n iarba
fete, alte sunt la rand.

E acelasi, nu-s acelasi.
E acelasi unic soare
talc suav invederand
Ca sa coloreze ceasul
fluturi – altii sunt la rand.

E acelasi, nu-s acelasi.
E acelasi unic soare
ce-nfierbanta roua, vant.
Sa indure moarte-n vara.

E acelasi, nu-s acelasi.
E acelasi unic soare
inima prin lumi batand
Sa ingane-n vreme negre
alte-amurguri sunt la rand.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.