Trei ceasuri rele in zi de marti?

Ceasu’ rău, pisica-n dungi! Ceasu’ rău si omu’ căscat…

Un om de stiinta mutat in casa noua invita pe la el cativa cunoscuti. Deasupra usii de la intrare e atarnata o potcoava.

- Cum vine asta?! se mira oaspetii. Doar nu sunteti superstitos!

- Nicidecum! râde savantul – dar mi-a zis cineva ca ii ajuta pe cei care nu cred in superstitii!

Nu sunt superstitios! ;)

In ceasul rău forţele intunericului devin atotputernice – se zice. Ca sa se puna la adapost, inainte de orice, pe vremuri oamenii isi faceau urarea Sa fie intr-un ceas bun! Si azi mai facem aceasta urare (mie imi place), poate pentru ca suna a ganduri de bine si nu neaparat pentru ca ne gandim la acele ceasuri rele ale zilelor. Despre zilele de marti si de sambata se spune ca au trei ceasuri rele (dar depinde pe cine intrebi – pentru ca si luni are trei ceasuri rele, sau vineri - depinde de zona geografica). Si altii spun ca numai cand e Marti 13 sunt aceste trei ceasuri rele.

Imi imaginez ca-i marti si ca…

Ma trezesc mai tarziu pentru ca ieri am devansat ora de somn; ma grabesc, sa nu intarzii la munca, ma lovesc de obiecte prin baie; imi scapa ceasca de cafea; alerg la masina, apas mai mult acceleratia pentru ca deja a trecut ora de incepere a programului si hop! un domn organ imi face semn sa opresc, imi explica zambind ce viteza aveam unde-mi era suficient 50 la ora, imi mai zice una-alta – timpul trece si intarzii si mai mult la munca – aflu ca pot plati pe loc, bag mana dupa portofel, portofelul nicaieri – ieri il avusesem in alta geanta, iau procesul verbal, zambesc a lamaie pe limba si plec. Seful ma vede ca am intarziat – el oricum vine tarziu, dar azi am ajuns mai tarziu decat obisnuieste el sa vina asa ca dam nas in nas – ma fac ca afara ploua dar el ma opreste si-mi arata cadranul ceasului agatat pe un zid – zambesc tot a lamaie pe limba, imi strang capul intre umeri, balbai scuze si plec pe drumul meu – o treapta se pare ca a crescut peste noapte si ma impiedic, ma intind precipitat in pozitia pentru flotari, ma ridic cu durere la glezna si plec mai departe: o treapta nu ma opreste pe mine din drum!

Cand plec de la munca masina porneste si sta. Si afara ploua – de data asta pe bune. Constat ca sunt in pana prostului – n-am verificat, pentru ca m-am trezit tarziu. Bateria telefonului ma lasa chiar cand a raspuns apelatul – nu-l pusesem l-a incarcat si nu functioneaza cu apa de ploaie. Bani n-am, benzina n-am, umbrela n-am, dar am o amenda, un avertisment verbal si parte de un dus rece de la Natura.

De m-as fi trezit la timp, cu 15 minute mai devreme, m-as fi trezit in ceasul bun, nu in amaratul de ceas rau care le-a tras pe toate cele dupa el.

Asa ar putea arata o zi cu trei ceasuri rele. Dar chiar sunt ele rele?! N-as avea vreo vina in toate incurcaturile? Bineinteles, pot avea loc evenimente grave intr-o zi cu trei ceasuri rele – dar toate zilele au ceasuri rele cand e vorba sa se intample o tragedie si de aceea ma pot gandi la orice, dar nu la ceasuri rele. Se poate intampla – si se intampla – orice, la orice ora, in orice zi. Poate, in unele zile mai mult decat in altele daca ma gandesc la zilele de weekend, la mahmureala care nu-i lasa pe unii nici cand dorm, la toti cei preocupati de zeci de probleme si necazuri, la cei care se cred buricul Pamantului si se dau mari in chiloti mici. Si cred ca toate acestea n-au legatura cu norocul si ghinionul, ci cu atentia si neatentia, cu interesul si dezinteresul s.a.m.d. In plus, superstitiosii, temandu-se de ceasul rau, risca sa declanseze adevarate dezastre.

Vezi si: Zilele saptamanii

Ziua de Marți

Se spune ca Marţi e bărbat, dar e zi pocită, zi rea, în care nu-i bine să începi nimic şi nici să pleci la drum. E ziua Sfântului Ilie şi postul se ţine pentru duşmani.

Spre deosebire de ziua de sâmbăta, dedicată morților (postexistenței), de miercurea, joia, vinerea, duminica și lunea, zile ale viilor (dedicate existenței), românii au rezervat ziua de marți celor care se vor naște (preexistenței). Marțea și sâmbăta, zile ale săptămânii dedicate Lumii de dincolo (preexistenței și postexistenței) au trei ceasuri rele, spre deosebire de zilele lumii de aici, care pot avea numai unul singur.

Sub influența mitului biblic, oamenii credeau că în ziua de marți s-ar fi urzit lumea și pământul (Moldova Centrală, Gorj, Hunedoara). Se consideră o zi rea (Muntenia, Oltenia, Moldova de Sud), fără noroc (Moldova Centrală), aducătoare de nenorociri în cele trei ceasuri rele (Oltenia, Muntenia, Moldova), nefastă pentru începerea unor activități importante (aratul, semănatul, construirea unei case sau a unei fântâni etc.). Din aceste motive, în ziua de marți erau interzise nunțile, logodnele și mersul în pețit.

Ziua este patronată de două ciudate reprezentări mitice feminine: Marțolea și Marțiseara. În calendarul popular apar numeroase zile de marți cu statut de sărbători: Mătcălăul* (sau Ortăcia - o sărbătoare a copiilor), Marțea Vaselor, Marțea Ciorilor, Marțea Dracului, Marțea Strâmbă, Marțea Trăsnetului, Paparuda, Marțea Testelor. După Paști și uneori, după Rusalii, urmau cicluri de trei sau șase zile de marți "oprite" pentru unele activități economice, dar favorabile pentru altele.

Prima săptămână din Postul Mare se numește și Săptămâna Curată. Despre Marțea Morților  se povestește că este ziua în care sufletele celor plecați se aciuează lângă pragul ușii, dacă Rusitorii cad într-o zi de marți. Înainte de a merge la câmp, femeile mătură cu mare grijă casa și aștern după ușă o pânză albă, pentru ca sufletul mortului să aibă unde se odihni. Apare în Calendar și ca Marțea Trăsnetului și face pereche cu marțea precedentă, a Tunetului. Se mai numeşte şi Marţea Vaselor, Marţea Încuiată, Marţea Sântoaderului, Marţea Ciorilor şi Marţea Furnicilor.

A treia mare zi a Lăsatului de Sec este ziua de marţi, a cărei concentrare de sacralitate este materializată în numeroase practici şi interdicţii. Este Marţea Vaselor, Marţea Încuiată, când se închide practic orice portiţă către zilele precedente: acum se spală, pe alocuri, vasele de dulce. Marţea Încuiată (în a doua săptămână de post) se ţine pentru a nu se muri de încuietură.

Începe răstimpul Cailor lui Sântoader, marţi la amiază, şi ţine şapte opt sau nouă zile, adică până miercuri sau chiar joi la amiază din săptămâna viitoare, când vin caii cei şchiopi, care nu s-au putut ţine după cei sănătoşi.

Marţea de Trăsnet sau Marţea de Piatră se ţine împotriva gadinelor, a trăsnetelor şi a grindinei. Cine lucrează în această zi poate fi trăsnit când va îmbrăca lucrul ori haina făcută sau spurcată în această zi, iar ogoarele săpate în Marţea de Trăsnete vor fi bătute de piatră. Este considerată o zi deosebit de periculoasă, fiind numită și Marțea Sântoaderului. Începând din această zi, timp de nouă zile, se țin Caii lui Sântoader, divinități malefice. Despre ele se spune că sunt jumătate oameni și jumătate cai (au copite și cozi de cal) și îi pedepsesc amarnic pe cei care nu țin această sărbătoare.

Fiind şi Marţea Ciorilor, se ţine ca să nu scoată ciorile porumbul; de aceea, e bine ca femeile să se scoale de dimineaţă, să ia furca în brâu şi să toarcă un fir cu ochii închişi, zicând: Înnod gura ciorilor, a garoilor şi a toate lighioanelor care scot porumbul. Apoi iau firul şi îl leagă, cu ochii închişi, de fiarele coşului. Îl lasă până se pune porumbul; atunci îl iau din coş şi îl pun la coarnele plugului; după ce se isprăveşte semănatul, firul se aruncă. Unele femei fac nişte turte mici, menite ciorilor, şi le duc la hotare.

Pentru a contracara pericolelele acestei zile, se prepară fiertură de urzici, despre care se spune că întărește organismul.

Marți sau ziua lui Marte. Sub aripa orotitoare a zeului războiului, a doua zi din săptămână este favorabilă abordarilor tranșante, acțiunii directe, perseverenței și a luptei deschise. Dar e și ziua impulsivității, crizelor de orgoliu, nerăbdării.

Despre persoanele născute într-o zi de marți se spune că sunt caracterizate de un entuziasm debordant, susținut de un bagaj generos de energie pozitivă.

Nota

*) Mătcălăul e o fiinţă parte omenească şi parte îngerească, un tânăr frumos şi nemuritor, care umblă prin lume, dar pe care oamenii nu-l pot vedea, din cauză că lumea s-a spurcat cu sudalme şi fărădelegi. Mătcălăul e frate mai mic cu Paştele. (Simion Florea Marian)

Informatii, pe larg, gasiti (si) pe urmatoarele siteuri: legendeleromanilor.ro; jurnalul.ro; pentrufamilie.ro; epochtimes-romania.com; decebaluirea.blogspot.ro; 

Vezi si:

O poveste a zilelor saptamanii

Luni, Marti, Miercuri, Joi, Vineri, Sambata, Duminica.