Poveste Parfumata - Parfumul Noptii de Sanziene sau parfumul dansului

Dans rajput

Orchestra e asezata inapoia unei perdele: doua viori, vira, un soi de tambal si o toba surda. Dansatoarele apar toate deodata, cu sfiala marita pentru ca esti european, tinandu-se de mana - si se plimba agale prin camera ca sa le admiri costumele. Sunt unele adevarate minuni, si inspaimantator de scumpe, numai fir si matase nemaivazuta, cu coliere si nestemate. Dupa ce te-au imbiat cu tigari sau bauturi - bat din palme ca sa inceapa muzica. Stau toate langa perete si ingana muzica saltand foarte usor talpa piciorului… Pornesc aplecandu-si trupurile spre stanga, intr-o miscare precipitata, parca le-ar rasturna - si cand bratele s-au plecat, lovesc din palme si salta inapoi. Miscarea se repeta iar muzica grabeste din ce in ce mai mult ritmul, pana ce plecarile si ridicarile par niste izbucniri si caderi neinteles armonizate.

E peste putinta de a reda fascinatia dansului acesta numai ritm si numai sugestie. Cine ar putea povesti un dans rajput, cum sa poti sugera miscarile acelea de cobre somnoroase, miscari de muschi lungi, mai mult intentie decat gest, intrebarile de tresariri maniate, de idol insufletit prin minune, miscari de trunchi intreg curmate de seninatatea capului? Dans dupa dans descoperi alte ritmuri, alte prodigii de simplitate, alte unduiri chematoare, agonizante, revoltate, poruncitoare. Si apoi vine dansul final, dansul nudului, neasteptat de somptuos, aproape regal; dansatoarele si-au pastrat bijuteriile si bratarile de argint de la glezne. Pe trupurile lor alb-aramiu argintul pare o patina de gheata. Le-ai crede izbucnite din pamant, asa cum stau infipte pe picioarele greu argintate. Par idoli cu umblet de vis sau o ghirlanda de Apsaras, acele nimfe ceresti cari incanta prin  muzica si dans eternitatea zeilor indieni.

Miscarile lor, anevoie le-ai fi crezut cu putinta pentru un trup omenesc; infiorari si gesturi schitate timid, o interiorizare tot mai perfecta a ritmului, pana ce se localizeaza si straluceste intr-un singur centru.

Iar cand se opreste orchestra, impietresc si ele, in aceeasi atitudine prin care au inceput dansul si-ti apar deodata goale si absente - ca si cum ar fi fost sase statui insufletite de zane si impietrite din nou odata cu zborul lor, odata cu tacerea.

(asa descrie dansul Mircea Eliade, in “Dansuri in noapte la Jaipur”, conferinta din 24 August 1932, v. “Taina Indiei”, Ed ICAR)

Dansul, atmosfera, decorurile, timpul in care se petrece actiunea imi “descriu” parfumul Opium. La momentul dansului descris de Mircea Eliade in mod sigur erau arse plante aromatice pentru a completa efectul miscarilor asupra asistentei.

La nivelul preferintei personale parfumul Opium reprezinta cu adevarat “ceea ce este aprins”. In Noaptea de Sanziene poate fi punctul de inceput al focului Iubirii.

Dansul este cea mai frumoasa arta, pentru ca nu este traducerea sau abstractizarea vietii; este viata insasi (Havelock Ellis). Dansul inseamna geometria ideala a formei, ingemanarea artelor, dar in acelasi timp dinamism.

Sanzienele nu sunt socotite ca fiind zane rele, dar se razbuna cand sunt ofensate, starnite sau cand sunt vazute dansand. Pedepsesc omul pocindu-l, dupa ce l-au adormit cantand si cu vartejul horei jucate in jurul lui de trei ori. Mitul Sanzienelor se pare ca isi are originea intr-un vechi cult al Soarelui, la daci. Cand cerurile se deschid se zice ca ar trebui sa ne punem o dorinta si aceasta se va implini negresit. Dar dorinta trebuie formulata astfel incat sa nu fim dezamagiti ca se indeplineste doar pana la punctul in care am formulat-o si mai apoi… nu stim ce sa facem. Sanzienele pot indeplini dorinte dar sunt stricte in ceea ce priveste… exactitatea cuvantului. Ele nu calauzesc omul, chiar daca ii indeplinesc dorinta.

Tot ce-i mai frumos pe lume sa fie in sufletul si viata voastra, iar Zanele bune sa aiba grija de voi si sa va indeplineasca dorintele!

Poveste parfumata Sursa parfumului minunat al povestilor este la Mirela.