Lecţii date, lecţii primite. Citate favorite

- Fii deci atent, dragul meu; fii ascultător şi fă cât mai bine ceea ce ai de făcut. In viaţă, asta-i totul!

Văzând că îmi vorbeşte astfel, mi-am luat şi eu inima-n dinţi şi-am început să-i spun că ceea ce mă mirase mai mult in timpul repetiţiei fusese neobosita răbdare pe care o arătase faţă de Sufleţel şi de câini, precum şi faţă de mine.

Zâmbind cu blândeţe, îmi răspunse:

- Se vede cât de colo că ai trăit până azi numai printre ţărani care se poartă rău cu bietele animale şi îşi închipuie că ele nu ascultă decât de bâtă. Aici e greşeala: nu faci mare lucru cu bătaia, pe câtă vreme cu blândeţea faci mult, poate chiar totul. Iată, eu, fiindcă nu mă mânii niciodată, am putut face ceea ce ai văzut. Dacă le-aş fi bătut, s-ar teme de mine, şi spaima pune pe fugă inteligenţa. De-altminteri, dacă m-aş înfuria pe ele, n-aş fi fost nici eu însumi ceea ce sunt, n-aş fi dobândit răbdare deplină […] Un lucru e sigur: acela care învaţă pe alţii se învaţă şi pe sine. De la câinii mei am primit tot atâtea lecţii pe cât le-am dat şi eu lor. Eu le-am dezvoltat inteligenţa, iar ei mi-au format caracterul. […]

- Admiţi că un câine suferă influenţa stăpânului?

- Sigur că da!

- Atunci vei înţelege că şi stăpânul e obligat să se supravegheze pe sine când se apucă să crească un câine. […] Câinele este aproape întotdeauna oglinda stăpânului, şi cine îl vede pe unul îl vede şi pe celălalt. Câinele tâlharului e şi el o javră, al hoţului e hoţ, al omului mojic e bădăran, pe câtă vreme al celui politicos şi îndatoritor e un câine binecrescut.

======================================================================

Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul acestui joc.

======================================================================

Să nu găsiţi cuvântul “discuţie” nepotrivit pentru două fiinţe lipsite de grai. E un lucru absolut sigur că există un grai deosebit pentru fiecare soi de animale. Cine a locuit într-o casă sub streaşina căreia rândunelele îşi fac cuibul ştie că păsărelele astea nu fluieră o melodie oarecare atunci când, in zori de zi, ciripesc cu atâta vioiciune; ele ţin adevărate cuvântări şi consfătuiri, discută treburi serioase sau îşi fac reciproc declaraţii de dragoste. Iar furnicile din acelaşi muşuroi, când se întâlnesc pe câte o cărare şi îşi freacă antenele unele de altele, credeţi că fac altceva decât îşi împărtăşesc ceea ce le interesează? Cât despre câini, nu numai că ştiu să vorbească, dar ştiu şi să citească, priviţi-i când umblă cu nasul in vânt sau cu botul pe jos, adulmecând pământul, mirosind pietricelele şi tufişurile; deodată se opresc in faţa unui smoc de iarbă sau a unui zid şi rămân o clipă nemişcaţi; noi nu vedem nimic in locul acela, pe când ei citesc tot felul de lucruri ciudate, scrise cu litere tainice pe care noi nu le cunoaştem.

(din romanul “Singur pe lume” scris de Hector Malot (n. 20.05.1830 - d. 17.07.1907) şi publicat in anul 1878 cu titlul “Sans famille”; scriitorul a dedicat romanul fiicei sale, Lucie. “Singur pe lume” este cea mai cunoscută lucrare a scriitorului şi criticului literar francez şi a devenit celebră ca “literatură pentru copii” deşi nu aceasta a fost intenţia autorului)

Romanul din care am citat a fost publicat (ediţia a V-a) la Editura “Ion Creangă”, Bucureşti, 1980, tradus de Anda Boldur.