Ziua de Vineri

Vineri e una dintre zilele cele mai încărcate de sacralitate, e sora Duminicii şi stă sub semnul Crucii dătătoare de viaţă, pentru care se şi posteşte.

Sfânta Vineri, o adaptare locală a zeiței Venera este un personaj din mitologia românească, legat inițial de a șasea (astăzi a cincea) zi din săptămână. O altă tradiție ceva mai nouă asociază numele de Sfânta Vineri, Sfintei Parascheva.

Majoritatea istorisirilor populare românești o figurează ca o vădană, rea și năpăstoasă care nu îngăduie gospodinelor să facă o sumă de lucruri în ziua ei din săptămână, pedepsindu-le. Pentru că în viziunea populară, ziua începe din seara de dinainte, Sfânta Vineri bântuie casele începând de joi seară, cam de când începe preotul slujba vecerniei. Prima atestare a existenței acestui personaj este prezentă în scrierile arhiepiscopului Bandinus.

Divinitate duală din mitologia românească - un personaj sau confuz, sau avand doua ipostaze, sau reprezentând de fapt două personaje diametral opuse - unul benefic, altul malefic - confundate între ele în tradiția folclorică.

Ca divinitate nefastă, Sfânta Vineri e imaginată în chip de văduvă foarte bătrână uscățivă, rea și aducătoare de năpastă, asemănătoare cu Joimărița și cu Marțolea; se crede că pedepseste mai ales pe femeile care torc, pun oalele pe foc sau cântă vinerea, iar pe femeile leneșe le preface în nevăstuici; totusi, prezența ei poate fi evitată prin întoarcerea oalelor cu gura în jos, deoarece ea ar avea putere magică numai asupra veselei țărănești în poziție normală.

În ipostaza ei fastă, Sfânta Vineri este patroana ocrotitoare a animalelor sălbatice (reale și fabuloase), cărora le dă diferite însărcinări justițiare și posedă ea însăși, la curțile ei, o cățea de pază, cu trup de fier și dinți de oțel (numită uneori Leica-Boldeica); variantele principale nu precizează poziția în spațiu a reședinței (dar uneori se spune că împărăția Sfintei Vineri este o uriașă pustietate).

Circulația folclorică mai nouă prezintă totuși un singur mit, contopit din ambele variante și legat mai ales de tabuarea zilei de vineri.

Sfânta Vineri rămâne o divinitate justițiara în ambele ipostaze.

Sfânta Vineri (Sfânta Parascheva) e cea mai populară dintre toţi sfinţii ale căror moaşte se află pe teritoriul României. E cinstită şi în Grecia, Bulgaria, Serbia. S-a născut în sec. XI, în satul Epivat din Tracia, pe ţărmul Mării Marmara. Potrivit scripturilor, împărţea haine şi hrană săracilor, deşi era mustrată de părinţii săi. După moartea lor şi-a dăruit moştenirea săracilor şi s-a călugărit. În 1641, moaştele Cuvioasei au fost răscumpărate de domnitorul Vasile Lupu şi aşezate în biserica Trei Ierarhi din Iaşi. Racla cu moaştele a fost mutată în Catedrala Mitropolitană la mijlocul sec XIX, după ce biserica Trei Ierarhi a ars.

Vinerea a doua după Rusalii se ține de tunete, grindină și vifore; se serbează cu nelucrare. (Simeon Mangiuca, 1882).

Prima săptămână din Postul Mare. Vinerea Ierbii, numită şi Vinerea Sântoaderului, Vinerea Furnicilor sau Vinerea Omanului. Se urzesc pânzele. Se dă la vite sare descântată, ca să nu le facă Sântoaderii vreun rău. Vinerea Furnicilor se ţine pentru ca furnicile să nu mănânce rădăcinile porumbului şi ale altor plante, când sunt tinere.

Este ajunul Sântoaderilor, în care se desfăşoară cu preponderenţă practici apotropaice, în vederea atenuării impactului pe care prezenţa demonilor l-ar putea avea asupra colectivităţii. Păzitori prin excelenţă ai torsului, sancţionând încălcarea interdicţiilor impuse de acesta în perioada Postului şi în apropierea datei la care acesta se sista, Caii Sântoaderului ajung să pedepsească orice activitate desfăşurată în preziua marii sărbători.

Ducerea colivei Sântoaderilor la biserică, totdeauna vineri după începerea Păresimilor. Grâul din această colivă e bun de gustat contra frigurilor şi peste tot anul.

În ajunul Sântoaderului merg feciorii şi fetele pe deal, înainte de răsăritul Soarelui, după un fel de rădăcină, numită iarba-vântului, apoi după iederă şi popâlnic, pe care le sapă din pământ cu un cuţit. În locul lor pun pâine şi sare, ca să aibă leac. Rădăcina de iarba-vântului se păstrează, iar peste an, dacă e cineva bolnav, se afumă cu ea. Se face coliva de Sântoaderi. Grâul din această colivă e bun de gustat împotriva frigurilor şi pe tot timpul anul.

Proorocul Ilie paşte caii lui Sântoader într-o luncă unde iarba e până la brâu şi de aceea nu se arată mai mult pe pământ. Caii lui Sântoader sunt nişte cai cu statura oablă ca a omului, care, de la brâu în sus, sunt oameni, iar în jos sunt cai. Coada, ca să nu o vadă oamenii, o bagă în cizmă.

Vineri, ziua crucii. A cincea zi a săptămânii era dedicată de romani zeiței Venera și planetei Venus. Pentru romani, exceptând duminica, vinerea era cea mai importantă zi a săptămânii. Ca personificare a zilei ce-i poartă numele, Vinerea este cea mai bătrână sfântă dintre surorile ei. Este protectoarea femeilor căsătorite, pe care le ajută la naștere, căsătorește fetele și poartă de grijă animalelor sălbatice. Sfântă Vineri ar umbla îmbrăcată în alb sau negru și ar locui în munți (Argeș, Suceava), în păduri (Argeș, Buzău, Neamț, Tecuci), în pustiu (Neamț, lași), în ostroavele mării, în cer, în lumea cealaltă. Era invocată în rugăciuni, vrăji și descântece pentru căsătoria fetelor, pentru prosperitatea vitelor și a holdelor, pentru sănătate și respectată prin post sever. Unele zile de peste an erau celebrate ca sărbători (Vinerea Seacă, Vinerea Mare, Izvorul Tămăduirii, Vinerea Ciumei), altele formau cicluri de trei, nouă sau douăsprezece vineri cu diferite semnificații religioase și interdicții de muncă.

Este o zi de purificare spirituală și trupească prin post și rugăciune.

Vineri sau ziua lui Venus. Ziua zeiței frumuseții; pasiune, armonie, bine și sentiment de împlinire  răspândește ultima zi lucrătoare a săptămânii, chiar dacă aduce și superficialitate, risipă, vanitate, delăsare.
Persoanele născute într-o zi de vineri sunt carismatice, exercitând o puternică atracție asupra celor din jur. Intuitive și empatice, reușesc să treacă dincolo de aparențe.

Sursele online:

Informatii, pe larg, gasiti (si) pe urmatoarele siteuri: legendeleromanilor.ro; jurnalul.ro; pentrufamilie.ro; epochtimes-romania.com; decebaluirea.blogspot.ro;

Vezi si:

O poveste a zilelor saptamanii

Luni, Marti, Miercuri, Joi, Vineri, Sambata, Duminica.