Nu-mi pot imagina de ce exista in mentalitatea unora ideea
ca oamenii varstnici pot fi numiti mamaie
sau tataie de oameni care nu-i
cunosc. Si le vorbesc la per tu, de parca s-au jucat in aceeasi goapa cu nisip.
De ce bisnitarul care vinde fructe exotice in piata ii
indeamna pe varstnici sa cumepere adresandu-li-se cu mamaie sau tataie?
Oamenii aceia nu sunt bunicii lui! Pe bunici ii iubesti, iti sunt aproape de
suflet… Poate ca de ar fi fost bunicii lui el nu s-ar fi adresat necunoscutilor
astfel. Mai fac asta unii medici, unele asistente medicale, unele vanzatoare si
lista poate continua… Poate mamaie
sau tataie au vreo 40 de ani dar
greutatile vietii le-au brazdat adanc chipurile, inainte de vreme…
De ce purtatorii de microfon se adreseaza varstnicilor cu mamaie, tataie?! Doar nu-s bunicii lor si au dreptul la respect asa cum au
bunicii lor (ah, poate n-au bunici). - Zi,
mamaie, cum a fost? se adreseaza unii unor varstnici care au fost martori
la cine stie ce. - Apoi, mucosule, eu
n-am sa-ti spun tie! ar trebui sa li se raspunda.
Astfel de adresari spun ceva si despre conducatorii
respectivelor institutii media…
E adevarat, lipsa formulei
majestatii nu inseamna, neaparat, lipsa de respect, dar atunci cand te
prezinti ca fiind jurnalist ar trebui sa urmezi o anumita linie de conduita
pentru ca te vad prea multi ţopârlani care nu stiu mare lucru despre politete
si te imita prosteste. Sa te adresezi cu mamaie
si tataie necunoscutilor varstnici e
lipsa de respect, cred.
Cititorii de prompter, pe langa purtatorii de microfon, le
au pe ale lor: un batran in varsta de 59 de ani; o batrana in varsta de 63 de
ani… Astfel de exprimari spun ceva si despre cei care scriu informatiile pe
care le citesc altii…
De ce n-or spune simplu: o
femeie in varsta de…; un barbat in
varsta de… De unde stiu ei ca acei oameni sunt batrani?! Care e criteriul
batranetii?! Poate psihic – si nu numai – acei oameni sunt mai tineri decat
multi care au varste cuprinse intre 20-40 de ani.
Oameni in varsta de 80 de ani care urca Postavarul or avea
multi ani in spate dar nu-s batrani si, categoric, nu-s tataie pentru orice nespalat pe dinti (chiar daca sunt dinti de
portelan)!
In statele cu traditie in educatie si bun simt oamenii cu
varsta de 50 de ani, de exemplu, sunt considerati in floarea varstei; in România sunt considerati batrani si tratati ca
atare.
Modul unora de a se adresa varstnicilor denota o mentalitate
de om sarac spiritual, de inconştient care crede ca va ramane vesnic tanar; denota
modul in care unii stiu sa isi trateze varstnicii, semenii in general. Acestea
sunt tare educationale, reminiscente ale unui regim in care cand sunai la
“ambulanta” erai intrebat de varsta pacientului doar pentru a sti dispecerul daca
chiar trebuie sa trimita o ambulanta. Oamenii varstnici in acea vreme – mai
ales in ultimii ani ai regimului – erau considerati o povara a sistemului:
moartea lor insemna mai multi bani in bugetul statului-partid, pentru ca se plateau
mai putine pensii si mai putini bani pentru sanatatea unei categorii
neproductive de oameni – uitandu-se (sau necontand) faptul ca acei oameni au
produs ceva in viata lor, au crescut o noua generatie… pe care altii sa o poata
exploata.
In statele cu traditie in educatie si bun simt oamenii cu
varsta de peste 90 de ani sunt operati pe cord deschis, de exemplu, iar aici li
se spune ca… medicul nu vrea sa riste…
Prea multi dintre cei de azi sunt intre cei crescuti cu o
astfel de mentalitate. Cum au dobandit-o?! De la parintii lor, probabil,
parinti care vor fi batrani la un moment dat si vor fi tratati cum trateaza ei
azi oamenii varstnici. Le pasa, oare?! Nu, pentru ca ei nu pot gandi mai
departe de ziua de salariu.
Cu ce mentalitate au unii nu ar trebui sa ma mir ca sistemul
de integrare sociala nu functioneaza pentru varstnici si varstnicii românilor
se tem sa ajunga pensionari pentru ca vor fi tratati ca fiind cantitati
neglijabile, fiind mai valorosi morti decat vii. Trist gand…
Am remarcat si eu,expresia "o batrana de 63 de ani",pentru ca am aceasi varsta,altfel...Nu cred ca jurnalistii au toti scoala care le-ar permite acest lucru.Eu sunt dezamagita cand mai vad la tv cate un reportaj.Nu au nimic decent in ei,iar referitor la cei care se adreseaza cu "mamaie" sau "tataie",ce sa le ceri?Nu ma supar si nu sunt afectata de prostia lor.Eu am o vorba:"trebuie sa fie unul destept,sa ma poata supara".Asta e parerea mea de om,care s-a nascut mai devreme.Te imbratisez cu mult drag,
RăspundețiȘtergereM-a determinat sa scriu aceste randuri cand am auzit de curand repetandu-se "batranul/batrana" in legatura cu oameni care aveau intre 50 si 60 de ani - parca incetasera cu aceasta exprimare sau... faptul ca nu mai stau la TV prea des m-a facut sa cred aceasta. :) Al doilea motiv a fost tristetea unei vecine, care are 80 de ani. Un tip, in piata, i-a zis "hai, mamaie sa te fac cu niste portocale". Ea, fiind o femeie foarte eleganta, s-a suparat foc ca o face mamaie un necunoscut cu cas la gura. Si i-am zis sa se supere numai pe cei care sunt importanti pentru ea (iar cei carora le e draga n-o vor supara) :)
ȘtergereE greu cu politetea...
Zile fericite iti doresc, cu drag!
imi place vorba ta, Floarea, o voi adopta, sa stii! :))
RăspundețiȘtergereexprimarea detonata exact atitudinea pe care o au cei care isi imagineaza ca vor fi tineri forever...
batranetea e o stare care nu are obligatoriu legatura cu varsta...poate suna ca un cliseu dar nu e...
in alte timpuri cand se spunea despre cineva ca e batran, se spunea asta cu respect...
respectul vine din educatie si aici este, zic eu, buba...educatia si acel bun simt pe care romanul il avea...sa sper ca il va redobandi, oare?
Respectul cred ca s-a ascuns intr-un copac si copacul a fost taiat pentru a fi vandut. :)
ȘtergereAsa de urat mi se pare cand vreun "orasan" se adreseaza varstnicilor de la sat cu "tu"! "Spune, mamaie, ce zice de nu-stiu-ce?!"
Sper sa-si revina in fire si romanii. :)
Batranetea e singura certitudine ca traim mult (nu mai stiu cine a zis-o) :)
Ziua minunata sa iti fie!
uneori ma tem ca mentalitatea unora, majoritatii..nu o sa e mai schimbe!...
RăspundețiȘtergereInca sper si imi doresc. Prin puterea exemplului - daca nu altfel - avem sansa sa schimbam macar ceea ce putem schimba, chiar daca la nivel foarte mic. :)
Ștergerenu m-am adresat niciodata asa, nici macar bunicilor mei (ai mei erau Bunica, Buni, Bunicu' de la Brasov si Bunicu' de la Sibiu), dar cred ca formula tine mai mult de ton si de situatie. Pentru ca îmi lipsesc exemplele televiziunii românesti (ca fapt ☺ nu în senusul ca mi-ar fi dor!), nu prea înteleg cauza indignarii tale, însa stiu ca tu nu te-ai supara pentru un fleac. Si stiu ca ai dreptate atunci când critici lipsa de respect a reporterilor vizavi de persoanele vârstnice si mai ales, simple (fara titluri). Pe vânzatorul de la piata însa sa nu fi suparata, pentru ca el nu stie sa traiasca altfel... în satul lui, cel puternic are ceva de spus, cel "plin de vlaga" detine controlul. O femeie singura nici n-ar fi supravietuit acum 100 de ani. Tinerii barbati îsi asumau responsabilitatea întretinerii familiei, a parintilor si a surorilor ramase în casa parinteasca, nemaritate. Asa a functionat societatea pâna înainte de razboi - în tarile arabe si indiene înca persista aceste conceptii, bârrrrrr!
RăspundețiȘtergereDeci cum spuneam, tonul si contextul conteaza.
Mama povestea ca odata a sunat la usa noastra o tiganca, cu sacul de oale în spinare - poate ca stii si tu cum umblau în anii'70 la cersit. Eu nu cred ca eram înca la scoala, sau poate ca eram în clasa întâi... dar, am sarit curioasa, sa deschid usa si ea mi-ia zis "ie muma-ta acasa?!" Un pic socata... am apropiat usor usa si am strigat-o pe mama "Mama, te cauta o doamna" :)) Mama spune ca si pe tiganca o pufnise râsul, dar eu asa fusesem educata sa ma adresez persoanelor de sex feminin :)) Acum stau si ma gândesc - "doamna" a fost exagerat ☺☺☺ dar ce termen s-ar fi potrivit mai corect? te cauta o țață, o lele, o rroma, o colorata? :))
Revenind la subiect, eu cred ca daca întâlnesc o femeie in vârsta (gen Matusa Clara din Vrajitoarea Samantha) si o vad ca ii e frica sa traverseze strada, nu gasesc ca este gresit sa-i spun "hai mamaita, sa trecem împreuna strada". In acest caz consider ca este primul pas spre a-i câstiga încrederea, pentru doua secunde familiar... Dar repet, poate mie imi suna altfel, pentru ca eu traiesc aici. Doamne fereste, nu-mi place cum suna Tanti Carmen :))) Eu pretind tuturor copiilor prietenilor sa-mi spuna pe nume si sa nu foloseasca pluralul când mi se adreseaza.
Te pup draga mea ♥
Tonul, circumstantele conteaza, si persoanele nu sunt jignite. M-am suparat (un fel de a spune) pentru ca a venit la noi o vecina cere ne e tare draga si careia ii place sa fie elegant imbracata chiar si cand merge numai pana la piata. Si bisnitarul a luat-o cu “hai, mamaie, se te fac cu niste portocale”. Ea, draguta, s-a simtit ingrozitor – unii oameni sunt mai sensibili decat altii, unii isi pierd repede increderea in ei etc si atunci cand un necunoscut te ia cu “mamaie”… Mi se pare ca e ca si cum i-ar spune cuiva pe strada ca de gras ce e mai repede ar inainta rostogolindu-se. Asta a fost una recenta. Am auzit un conducator auto strigand la o batranica: “hai, mamaie, misca-ti fundu’ ca asta nu f…, calca!” Femeia era pe trecere de pietoni dar nu mai avea voiciunea tineretii; cei prezenti s-au distrat de “gluma buna”. Si multe altele – la TV parea a fi o regula, cand se adreseaza femeilor varstnice, mai ales celor de la sat. Jurnalistii care se respecta nu fac asa ceva. …Poate doar sunt cam scortoasa... :) dar folosit in astfel de expresii “mamaie, tataie” isi pierd sensul de… apropiere.
ȘtergereMie imi place cum suna “mamaie” si “tataie” dar atunci cand se folosesc intre bunici si nepoti, nu cu strainii. Chiar si un medic care spune “mamaie” mi se pare deplasat pentru ca se simte indiferenta in faptele lui, in gesturi… N-am auzit medici sa numeasca astfel o femeie bine imbracata, ci doar pe cele mai modest imbracate… (afirm in cunostinta de cauza, din vremea cand faceam voluntariat pe ici-colo)
:))) Anul trecut, in vara, eram pe banca, langa parc, cu mama unei prietene. Trece pe acolo o gitana si-mi zice “hai sa-ti ghicesc viitorul”; ii spun ca trecutul il stiu, prezentul il traiesc si viitorul vreau sa fie surpriza”. Ea insista si eu zic nu. In final ii zic: “Doamna, te rog lasa-ma, ca nu-s curioasa”. Face ochii mari (la propriu), zambeste si zice… “m-ai facut doamna, iti zic gratis”. :)) Bineinteles ca nu m-a interesat, dar a plecat. De-ar fi incercat sa-mi bage mana in geanta as fi reactionat altfel, dar nu-mi facuse nimic, e om si o respect in consecinta…
Undeva, cineva, intreba cum ar trebui sa-i spuna femeii de serviciu de la bloc, pentru ca nu i se pare potrivit sa-si zica “doamna”… Cu asa exemplare, nu stiu ce sa mai zic…
“Hai, mamaita, sa trecem strada impreuna” nu ar jigni pe cineva, mai ales pentru ca ii acorzi ajutor, tonul, fapta, gestul sunt “corelate”. :)
Si mie imi spun copii doar prenumele, fara sa ma “domneasca”. Prefer adresarea directa (fara farafastâcuri), recunosc, dar pastrez respectul – ceea ce cam putini par a face. (stiu sa fiu si nerespectuoasa - ups!) :) Fara pluralul majestatii relatiile intre oameni ar fi, poate, mai simple, dar fara respect nu facem nimic. :)
Pupici cu drag!