Teoria conspiratiei si legenda urbana

Intre teoria conspiratiei si legenda urbana exista unele asemanari, cea mai importanta fiind aceea ca ambele se nasc din lipsa informatiilor. Dar exista si multe deosebiri, intre care cea mai importanta mi se pare aceea ca legenda urbana este bazata foarte rar pe fapte reale. Teoria conspiratiei, in schimb, e formata (cel mai adesea) din adevaruri – datele si faptele prezentate sunt (cel mai adesea) cat se poate de reale dar sunt scoase dintr-un context initial si potrivite astfel incat rezultatul sa corespunda scopului pe care si-l propune autorul acesteia. S-ar putea ca un autor de gen sa creada (si de regula se intampla) despre adevarurile scrise de el (chiar si sub acuzatia scoaterii din contex) ca n-a facut decat sa puna cap la cap anumite informatii si astfel a descoperit un adevar pe care il prezinta publicului larg. Un autor istet – pentru a mari gradul de credibilitate sau doar misterul - ar mai scrie in prefata vreunui volum pe care-l semneaza ca isi ascunde identitatea pentru a nu fi gasit de cei ale caror secrete le divulga – ca si cum acele “forţe ascunse” pe care le demasca si care au puterea de a “conduce lumea” nu au capacitatea de a-l descoperi.

Termenul teorie ar trebui inlocuit cu ipoteza (zic unii si sunt de acord), pentru ca asa se prezinta pana la dovedirea ca adevarata; ipoteza e greu de verificat, cel mai adesea, dar unele teorii/ipoteze s-au dovedit adevarate.

Si teoria conspiratiei si legenda urbana influenteaza individul la nivel psihologic, ambele avand o mare putere de persuasiune: prima prin puternica aparenta de adevar, cealalta prin fascinatie. Daca o legenda urbana o poti demonta relativ usor (desi e putin probabil sa ajungi la sursa originala), cu teoria conspiratiei e mai greu deoarece trebuie sa analizezi fiecare sursa pe care un autor ar mentiona-o (si poti ajunge la sursa originala a fiecarei date si fapte prezentate, citindu-le in contextul initial) – cand autorul nu mentioneaza sursele care l-au condus spre o anumita concluzie demontarea nu va avea succesul scontat dar acest fapt nu face teoria adevarata, nefiind verificabile afirmatiile (sau negatiile).

Intr-o democratie se presupune ca mecanismele interne care fac sa functioneze un stat sunt transparente. In realitate nu este asa decat pana la un punct, din motive diverse (intre care unul ar fi siguranta nationala).

De-a lungul timpului, in istorie, au avut loc numeroase evenimente care au aparut ca suspecte, fapte mai mult sau putin intelese (si de aceea parand dubioase), de la revolutii, asasinate rasunatoare, sinucideri, descoperiri si inventii etc. si care nu au fost niciodata explicate pana la punctul inlaturarii oricarui dubiu, ceea ce da nastere teoriilor conspiratiilor. Unul dintre motivele nasterii unor legende urbane este acelasi: lipsa explicatiilor publice, trunchierea adevarului despre care se spune ca marea masa populara nu l-ar putea intelege sau l-ar intelege gresit.

Si prin teorii ale conspiratiei si prin legende urbane masele incearca sa suplineasca informatiile lipsa si sa produca un raspuns moral, adevarat (adica unul pe care il pot intelege si accepta), pentru situatii pe care cei care au informatia sau ar trebui sa o aiba o trec sub tacere sau ii diminueaza importanta. A se vedea in acest sens, ca exemple, evenimentele din decembrie 1989 din România, evenimentele din septembrie 2001 din S.U.A.

In lucrarea Belief in Conspiracy Theories (1994), psihologul american Ted Goertzel scria: daca o persoana ajunge sa creada intr-o singura teorie a conspiratiei atunci acea persoana este inclinata sa creada si in multe dintre celelalte.

Pentru multi – zic unii - e greu de crezut ca exista extraterestri. Nici asta nu-i greu de crezut – in ditamai Universul e posibil sa existe si alte forme de viata si chiar civilizatii - doar ca nu am cunostinta decat de marturii ale unora si altora care ar fi fost rapiti de acestia si ca exista marturii despre carcase de animale gasite pe campuri in diferite zone ale lumii, despre modelele din mijlocul unor campuri etc..

Pentru unii – zic altii - e greu de crezut ca uraganul Katrina si tsunami din sud estul Asiei au fost generate de arme geologice secrete sau ca virusul HIV e inventat in laborator. Toate acestea pot fi reale – si despre cutremurele ciclice din Ohio, S.U.A., se spune ca ar fi din cauza fracturarii hidraulice si poate fi adevarata teoria, doar ca mi-e imposibil sa afirm categoric ca e sau nu, asa ca nu pot face decat sa trec prin filtrul gandirii informatiile si sa-mi fac o idee despre adevar dar aceasta nu inseamna ca am credinta intr-o teorie sau alta – iau totul doar ca informatie. Adevarul meu se limiteaza la nivelul de cunostinte pe care il am.

As zice ca nu e neaparat greu de crezut, cat ca nu au ajuns sa fie dovedite (convingator) publicului astfel de afirmatii iar daca, totusi, unii spun ca au dovezi acestea nu pot fi verificate de oricine, in orice conditii, si trebuie sa-i cred pe cuvant pe cei care fac afirmatiile – asa cum trebuie sa-i cred pe cuvant pe cei care afirma ca giganticul accelerator de particule nu produce daune Terrei.

Din aceste motive aleg sa nu ma pronunt, ci sa urmaresc, uneori cu amuzament, controversele (controversele sunt o metoda sigura de a ascunde adevarul). Iar daca as avea cunostinte avansate de fizica (si nu numai) poate as intelege si rostul acceleratorului de particule - stiu ce face dar nu-i inteleg rostul..

Dincolo de toate acestea, ma intreb: la ce mi-ar folosi daca as sti ca HIV a fost preparat in laborator (sau ca a fost reactia adversa al vreunui vaccin experimental sau obligatoriu) sau daca as sti ca exista extraterestri, sau ca acceleratorul de particule chiar dauneaza Terrei, ca exemple? As putea opri ceva, as putea schimba ceva? Doar as sti. E important sa stiu adevarul [sa ma pot pregati sufleteste pentru o eventuala intalnire de gradul 3 :))) ] dar n-as ajunge sa ma contrazic, obsesiv, cu cineva care are alt adevar… pentru ca n-as face decat sa-mi distrag atentia de la ceea ce se intampla in imediata mea apropiere.

Prin teoretizarea de mai sus nu vreau sa subliniez ca in istoria omenirii nu au existat si nu exista conspiratii. Acestea exista iar daca e sa aflam despre ele se va intampla (cel mai probabil) atunci cand, in cel mai bun caz, vom mai putea doar sa discutam pe tema.

In functie de subiect, de contextul social, politic, economic, de interesele individului, realitatea poate fi decriptata si reinterpretata in nenumarate feluri dar asta nu va conduce la un adevar absolut.

In 1936, eseistul Henry Louis Menken (12.09.1880-29.01.1956), care ironiza de zor jurnalismul american si stilul de viata conturat in jurul “Visului American”, scria: Credinta de baza a oricarui idiot este aceea ca este victima unei misterioase conspiratii indreptate impotriva drepturilor, libertatilor si idealurilor sale. Toate esecurile si ratarile de a ajunge cineva, intreaga incapacitate congenitala si prostia de a se afirma sunt puse de idiot pe seama masinatiunilor varcolacilor care se aduna pe Wall Street sau in alt asemenea barlog al infamiei. Cu alte cuvinte, intre altele, ratarea personala, necazurile, necesitatea (falsa) de afirmare nu trebuie motivate prin teorii ale conspiratiei, iar legendele urbane trebuie sa ramana ceea ce sunt: povesti, si nici unele nici altele n-ar trebui sa ne marcheze viata prin frica ce ar putea s-o inspire pentru ca fiecare stim (ar trebui sa stim) care ne sunt nevoile realesi ce este mai bine pentru noi.