Romanţă la malul mării

Când eşti îndrăgostit vezi doar fiinţa dragă. N-o vezi în alb şi negru sau în gri, ci numa-n-roz, cum gingăşia poate fi. Iubita îţi e mama şi îţi este tată, îţi este prietenul cel bun, e viaţa ta întreagă. Inima-ţi bate mai cu spor, lumea îţi pare mai frumoasă şi oamenii mai buni. Trăieşti ca-ntr-un miraj, iar recele îţi este cald, şi răul nu e chiar un rău. Vibrezi la unison cu vântul, cu valul mării cel ştrengar.

Pe înserat, în aerul sărat, la mal de Mare Neagră cu valuri ce şoptesc încetişor, doi tinerei în tunici albe aranjează o masă. Cu pricepere o dichisesc, sfeşnice folosesc. Spectatorii privesc direct sau doar trag cu coada ochiului, fiecare ştiind că cineva se va bucura de o romantică cină în doi, la lăsarea serii, în lumina blândă a apusului de la buza mării. Pot fi doar doi îngdrăgostiţi, iremediabil, unul de celălalt şi amândoi de mare.

Crepusculul se reflectă pe chipurile oamenilor şi pare a-i face mai frumoşi, cu ochii strălucind de viaţă şi cu speranţa unei promisiuni ce, în sfârşit, se va-mplini.

Poate că unii oftează-ncetişor, visând şi ei la clipe de romanţă; alţii zâmbesc răutăcios, spunându-şi că gestu-i caraghios, dar curioşi sunt toţi, să-i vadă pe cei doi.

“Ce gest frumos!” îşi spun cele mai multe fete la vârsta viselor de-amor.

“Un gest curajos. Romantismul n-a murit”, îşi spun cele care prin viaţă bine au trecut.

La câţiva paşi de masă stau doi tineri, lenevind în chaise-long-uri de lemn. Fotografiază scena pe care n-o întâlneşti oriunde. Sunt martori la o declaraţie de dragoste. Ei văd parfumul minunat, şi sticla de şampanie. Au, probabil, în minte şi scenarii.

Se-apropie un el şi-o ea, ţinându-se de braţ. El în costum de in, ea în rochie strâmtă, de seara, ce pare cu un număr mai mic. O banderolă albă acoperă ochii ei. Chicoteşte, aşteptând dezvăluirea surprizei. Emoţionat, el îi scoate legatura de la ochi şi ea îşi aranjează frizura, apoi vede masa – doar că nu se aude cum entuziasmul ei se prăbuşeşte, înecându-se-n mare. Zâmbeşte strâmb când n-o vede iubitul şi chipul i se urâţeşte. Se aşază şi zâmbeşte din nou, cu graţie, când el o soarbe din priviri. Ridică sticluţa de parfum şi miroase. Probabil că-i place. E iritată - sau doar stânjenită - întrebându-se ce caută pe malul mării când cluburile de noapte deja s-au deschis şi multe priviri, acolo, ar învălui-o. Îmbracă jacheta, pentru că briza-i pare răcoroasă. E numai miere când spre el priveşte şi pare fiere când lateral ocheşte, spre martorii tăcuţi ai scenei, să ştie ei că nu-i deloc impresionată. Gesturile sunt mecanice şi reci, mai reci ca apa mării într-o zi de iarnă.

Tinerii de pe chaise-long se ridică şi pleacă, lăsându-i pe cei doi să-şi savureze scena de poveste. Cumva, le e milă de tânărul romantic care s-a străduit să-şi facă fericită iubita. Îşi spun, cu sarcasm, că s-ar putea să fie sărit de la porţie în noaptea ce vine. 

(Foto de Dan F.)