Omul schimbă Cuvântul lui Dumnezeu

Cu vreo câțiva ani în urmă am citit că unii popi vor să schimbe (modifice/corecteze) rugăciunea Tatăl Nostru. M-am gândit că au luat-o razna, dar ceilalți - majoritari, mă gândeam – nu vor permite. Pentru că nu s-a schimbat nimic am zis că le-a trecut... Nu! Nu le-a trecut, au rumegat-o și au dat-o: în loc de „și nu ne duce pre noi în ispită” (Matei 6), catolicii vor spune: „și nu ne lăsa să cădem în ispită”. Cum justifică Papa Francisc această modificare? Cică, ar fi o eroare de traducere, atunci... Că nu este așa argumentează profesorul Alin Fumurescu, în articolul „... drumul spre iad al Papei Francis”:

Dacă mergem la originalul în care a fost scrisă Evanghelia lui Matei, greaca Koine (un dialect de tranziție între greaca veche și cea modernă), cuvântul este εἰσφέρεται (eispheretai) – și, peste tot pe unde apare în Noul Testament, este tradus fie prin a „duce”, fie prin a „aduce” (ceea ce-ar fi și mai greu de digerat, conform logicii mai sus enunțate). Simplu spus, așa, și nu altfel, ne-a îndemnat Iisus Hristos să ne rugăm. Fie că ne convine, fie că nu.

Articolul, la adresa de mai jos:

https://fumurescu.com/2020/11/27/drumul-spre-iad-al-papei-francis/

Citez:

Vrem să modificăm și ceea ce nu se mai poate modifica. Vrem să modificăm până și realitatea trecutului. Cu orice preț. (...) Rescriem istoria. Nu ne mulțumim s-a reinterpretăm. Nu. O alterăm. O corupem, o răsucim, în așa fel încât să corespundă dorințelor noastre. (...) să ne amintim de modificarea textelor non-PC, de la poveștile cu Scufița Roșie până la romanele lui Mark Twain, ba chiar și textele lui Shakespeare. Nu le mai interzicem, nu le mai cenzurăm – asta e simplu. Le rescriem.

Pentru că nu doar viitorul trebuie să se plieze după dorințele noastre, ci și trecutul.

(„sublinierile” aparțin autorului).

Imagine de cgrape de la Pixabay